Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Lostriţa

Lostriţa

Ratings:

4.0

(1)
|Views: 58|Likes:
Published by manolachelaura2790

More info:

Published by: manolachelaura2790 on Aug 03, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

 
LostriţaNicăieri diavolul cu toată puiţa şi nagodele lui nu seascunde mai bine ca în ape. Dracul de baltă, se ştie, estenelipsit dintre oameni şi cel mai amăgitor. Ia felurite chipuri: de laluminiţa care pâlpâie în beznele nopţii şitrage pe călătorul rătăcit la adânc,până la fata şuie care se scaldă în vultori şinu-i decât o ştimă vicleană, cursă pusăflăcăilor neştiutori ca să-i înece.Pe Bistriţa, Necuratul rânduise de multă vreme onagodă cu înfăţişarea de lostriţă. Desus de la izvoare şi până dincolo de Piatra, peştele naibeise arăta când la bulboane, când la şuvoaie, cu capbucălat de somn, trup şui de şalău şi pielepestriţată auriu, cu bobiţe roşii-ruginii, ca apăstrăvului.După prubuiala vânătorilor de peşte, ar fi ca la doicoţi de lungă şi ar cântări cu tot dinadinsul dincolode douăsprezece ocale. Alteori însă, când vrea săînşele cu tot dinadinsul pe cel pe care şi-a pus ochii,creşte de trei ori pe atât şi îşi schimbăarătarea. Iese şi se întinde, moale, la râniş. Dedeparte, ai zice că e o domniţă lungită la soare pe plajade nisip argintiu.Lostriţa vrăjită a ademenit multă lume. Pecariiscusiţi. I-au întins mrejele, dar au căzut ei în mrejelefermecătoare, ca să se ducă pentru totdeauna la fund. A trasîn capcană copii neştiutori, copilandri furaţi destrălucirea ei, flăcăi tulburaţi şi duşiîn ispite de frumuseţea-i fără împotrivire. N-a fostan să nu-şi ia, acolo, în genună, dajdia ei, unul sau doiinşi scoşi din minţi.De la o vreme, oamenii au început să-şi dea seama deprimejdie şi să se păzească. Când zăreaulostriţa fulgerând ca o sabie care taie apele în sus şiîn jos, întorceau capul şi fugeau. Cei de pe plută,când o vedeau luând şivoaiele în lung şicălătorind alături de ei, nu ştiau cum săcârmuiască şi să se abată din caleanăzdrăvanei. Era prădalnică! Hulpavă de
 
peşte, pe care-l înghiţea cu nemiluita. Dar mai alesnesătulă de carne de om, cărei ajunsese să-i ducădorul şi flămândă, se făcea din ce în ce maiîndrăzneaţă, mai frumoasă, mai ademenitoare.Dar şi lumea din ce în ce mai învegheată. Căciacum lostriţa era vestită. O cunoşteau toţi şi sefereau.Dintre rândurile de copilandri care crescuserăflăcăi, alergând cu undiţele pe urmele lostriţei, uniipieriseră înecaţi, cei mai mulţi, temători, selăsaseră. Numai Aliman, singur, îi rămăsesecredincios. Mereu îi întindea cârlige cu tot soiul de nadegustoase, mai ales păstrăvi vii, şi nu pierduse nădejdeacă o dată şi-odată o să-i cază înmâini.El nu credea în basme bune pentru copii. Râdea când ise povestea de ştime schimbate în lostriţe, ori de naibaprefăcut în peşte. şi flăcăul prigoneaneobosit fiara apelor. Care parcă fugea de el.“Dacă are ea vrăjile ei, apoi le am şi eu pe ale mele”,glumea pornind iar la vânat. Zvârlind de atâţia aniundiţa şi aşezând cârlige, i se arătaseşi lui de câteva ori vestita lostriţă, nălucind prinbulboane, mlădie şi întru totul minunată, ca unpeşte din poveste. Dar totuşi peşte adevărat.Acum, când a ajuns flăcău voinic şi a deprins toatevicleşugurile sălbăticiunilor, a izbutit s-o prindăodată în undiţă. Numai o clipă! Când, cuinima bătând nebuneşte, se arcui s-o tragă afară,lostriţa scăpă şi se duse cu nadă cu tot. Princâte trecuse desprinsese şi ea uneltele oamenilor şiînvăţase să scape de ele. Aşa semângâia Aliman, istorisind păţania. Asta era pe laînceputul primăverii. Pe la mijlocul verii a ochit-o din nou şi aîncolţit-o într-un cot cu apa scăzută numaipână la glezne. Plecându-se repede deasupra ei, aînhăţat-o în braţe. Dar sălbăticiuneaa zvâcnit o dată cu putere, l-a plesnit cu coada peste obraz şi i-ascăpat din mâini ca o săgeată licătoare, cumîi scăpa duminica câte o zvârlugă de fată lahoră. Doar că n-a auzit-o şi pe ea hohotind. Flăcăul
 
a rămas multă vreme acolo buimac, cu gura căscată,şi de atunci nu i-a mai ieşit din carnea braţelor o dezmierdare,ca un gust de departe al lostriţei. îi simţea mereu povaraşi forma în mâinile nedibace şi în sufletul tulburat.Aliman era frumos şi voinic. Nu ştia de frica nimănui. Cuatât mai puţin de a celor nevăzute şi neştiute.Bistriţa pentru el nu mai avea taine şi ţinea la adânc ca ovidră. S-a jurat să prindă lostriţa vie şi nu şi-a mai îngăduit zi-noapte hodină. De dincolo de Toance, maipână-n Siret şi-napoi, el vămuia apele, prefiravârtejurile, cerceta sorburile, ca un nebun. Alerga, mânca, dormea,trăia numai pe prunduri şi în apă. Toţi vedeau şi îi băteau capul că-lvrăjise lostriţa blestemată şi curând are să-ifacă de petrecanie. El nu mai râdea ca altădată. Puneacapul în piept îndârjit şi pleca fără sămai asculte.De multe ori a fost gata să se înece. Dar niciodată dinpricina lostriţei. Ci în alte împrejurări. Aşa,odată, când a sărit să scape nişte plutaşi dinfierbătorile râului. Altădată, pentru o undiţăfurată de ape. De câteva ori a ieşit abia răsuflând,strâns de gât de braţele unor copii căzuţi înadânc. De curând, vrând să scoată un cal apucatîn volbura talazurilor, abia a ieşit din şuvoaie pe o plavie unde astat leşinat vreme îndelungă. Nici nu ştia cum şicine îl trage cu viaţă în genunile fără fund.Dimpotrivă, când i se arăta lostriţa îimergea bine şi avea spor. Atunci prindea cu uşurinţăpeşte mult şi apele i se supuneau ascultătoare, purtându-llesnicioase încotro dorea.Dar lostriţa se ivea din ce în ce mai rar. Pe urmă, spresfârşitul verii, a pierit....Flăcăul, de atâta zbuciumşi alergătură se topea. S-ar fi zis de ciudă, dacă nude dor. Bătea singur prundurile pustii bântuite de toamna ce selăsa timpurie. Apele veneau năboi tot mai negre şi mai umflate,potmolind reniile senine unde ieşeau vietăţile la lumină.Acum toate se ascunseseră şi amorţeau în adânc.Pe urmă, o iarnă grea afară din caletăbărâ peste valea ferecată în gheţuri

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->