3
Cap.I ZGOMOT ŞI LINIŞTE
Mergeţi în vizită la prieteni şi, de la intrare, sunteţi asaltaţi de gălăgie: câinii latră, copiii sehârjonesc şi plâng, radioul şi televizorul urlă, părinţii strigă, uşile se trântesc... Cum să nu-ţiîmbolnăveşti mintea trăind într-un zgomot continuu? Pe străzile oraşelor, în uzine, la locul demuncă, nu există decât zgomot, în natură, găsim din ce în ce mai puţină linişte şi chiar cerul adevenit acum mai zgomotos! Ne întrebăm unde să mai mergem, ca să găsim puţină linişte...
De aceea, când veniţi la reuniunile noastre, vă cer să fiţi atenţi, să nu faceţi prea multzgomot. Izgrev, Bonfin, toate celelalte centre fraterne, sînt locuri unde veniţi să găsiţi condiţii pecare nu le întâlniţi în viaţa obişnuită, regenerându-vă şi împlinind o lucrare spirituală. De aceea,vă rog mereu să încercaţi să nu aduceţi cu voi, aici, zgomotele lumii obişnuite.
Ştiu că acest lucru pare destul de greu de îndeplinit, la început: păstrarea liniştii nu face parte din principalele preocupări ale oamenilor: ei vorbesc, strigă, răstoarnă obiecte... Nicimăcar nu-şi închipuie că acest comportament le poate dăuna lor şi celorlalţi. Aşa cum sunt, aşa
se şi poartă; ei sînt mândri de ei, iar anturajul trebuie să îi suporte aşa cum sunt. Iată o formăde egoism foarte dăunătoare evoluţiei. Dimpotrivă, trebuie să fim atenţi să nu-i deranjăm pe
ceilalţi cu gălăgia noastră, căci astfel devenim conştienţi, dezvoltând numeroase calităţi,
delicateţe, bunătate, generozitate, armonie... Şi vom fi primii care vom beneficia de ele!Trebuie să înţelegem bine importanţa legăturii ce există între o atitudine şi evenimentele vieţii.
Eu am mare nevoie de linişte. Numai în linişte reuşesc să mă împlinesc şi să-mi pregătesc munca, îmi este greu să suport zgomotul, îl îndepărtez cât pot. Când aud zgomote, numai am decât o dorinţă, aceea de a lăsa totul baltă, plecând cât mai repede posibil. Bineînţeles,aceia care vin aici pentru prima oară, sînt puţin derutaţi de această linişte şi, nefiind obişnuiţicu ea, se întreabă: "Unde am aterizat? Cred că într-o mănăstire!" De ce o mănăstire? Linişteanu aparţine mănăstirii, ea aparţine naturii, înţelepţilor, tuturor Iniţiaţilor şi oamenilor chibzuiţi.
Cu cât evoluăm, cu atât avem nevoie de linişte. Să fii zgomotos nu este un semn bun.Mulţi oameni fac tărăboi, numai ca să fie băgaţi în seamă! Ei vorbesc tare, râd, pătrundzgomotoşi într-o sală unde lumea este instalată deja, trântesc uşile, obiectele, numai ca să parăinteresanţi. A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-şi face simţită
prezenţa. Este bine să ştie că butoaiele goale fac cel mai mare zgomot: imediat li se facesimţită prezenţa! Da, mulţi oameni se aseamănă cu butoaiele goale: ei merg peste tot făcând omare gălăgie, fapt ce le demonstrează incapacitatea şi mediocritatea.
Mă uit la oameni şi comportamentul lor îmi descoperă pe loc vocaţia, caracterul,temperamentul şi gradul de evoluţie. Totul stă scris în felul lor de a vorbi şi de a se comporta.Unii vorbesc ca şi cum ar dori să acopere, să ascundă câte ceva, temându-se că liniştea ar putea dezvălui ceea ce ei doreau să camufleze. Imediat ce îi întâlniţi, ei vă povestesc tot felul de
istorii, impunându-vă o anumită părere despre ei, despre alţii sau chiar despre mersullucrurilor. Veţi replica că ei doresc să facă cunoştinţă mai bine cu voi. Da, dar ca să facicunoştinţă cu cineva, liniştea este adesea mai potrivită decât cuvântul. Da, petrecând împreună
câteva momente liniştite, ne putem cunoaşte mai bine, decât într-o vorbărie inutilă.
Zgomotul îl reţine pe om în regiunile inferioare ale psihicului: el îl împiedică să intre în
acea lume subtilă unde mişcare devine mai uşoară, viziunea mai clară, gândirea mai creativă.Bineînţeles, zgomotul este expresia vieţii, dar nu a gradelor ei superioare, căci el arată mai
Leave a Comment
Multumesc !<3
acum am inteles niste lucruri..niste actiuni de fapt...