greutate i se luase de pe suflet. Câte nop
ţ
i nu dormise el o clip
ă
m
ă
car cumsecade,
tr
ă
gând cu urechea
ş
i a
ş
teptând cu inima s
ă
rit
ă
pe musafirii de noapte! negre
ş
it trebuias
ă
-i vie
ş
i lui rândul odat
ă
ş
-odat
ă
.Preotul intr
ă
în cârcium
ă
, tocmai când d. Stavrache se preg
ă
tea s
ă
-nchiz
ă
. — Neic
ă
— zise el privind ciudat
ş
i sperios în toate p
ă
r
ţ
ile — a
ş
vrea s
ă
-
ţ
i spui
ceva numaidecât. — Ce? — Ai s
ă
vezi. închide
ş
i aide-n odaie amândoi... am venit la d-ta ca la unduhovnic...Dup
ă
aerul
ş
i tonul tân
ă
rului, fratele mai mare nu
ş
tia ce s
ă
creaz
ă
; totu
ş
iîn
ţ
elese c
ă
preotul avea lucruri serioase de spus. Trimise pe slugi
ş
i pe femeie s
ă
se
culce, închise obloanele pr
ă
v
ă
liei
ş
i poarta hanului,
ş
i, dup
ă
ce toat
ă
lumea se lini
ş
ti,intr
ă
în od
ă
i
ţ
a unde-i a
ş
tepta popa tr
ă
gând
ţ
igar
ă
ş
i oftând greu. — Ce e, m
ă
? — Am venit la d-ta ca la un duhovnic... N-aude nimini? — A
ş
! cine s-auz
ă
? — Neic
ă
Stavrache — zise popa înecat — m-am nenorocit! — De ce?Popa a-nceput s
ă
plâng
ă
cu hohot
ş
i s
ă
se bat
ă
cu pumnii-n cap. Neic
ă
Stavrachenu în
ţ
elegea deloc. — Ce s
ă
m
ă
fac?... ce s
ă
m
ă
fac, neic
ă
?... spune d-ta, c
ă
mi-e
ş
ti frate maimare...Ce avea preotul pe suflet? Ce s
ă
aib
ă
? Lucru greu de-n
ţ
eles, fire
ş
te; a
ş
a de greu
c
ă
d. Stavrache, mai întâi, nici n-a voit s
ă
creaz
ă
.Cum s-a putut?... Omul cu greutate, proprietarul cu atâtea acareturi
ş
i cuprins,mai bogat decât mult
ă
lume dimprejur! — frate-s
ă
u! preotul — s
ă
fi fost capul bandeide tâlhari!
Ş
i cu toate astea era adev
ă
rat. Dracu-l împinsese!
Ş
i nenorocitul î
ş
i povestidin fir în p
ă
r toate ispr
ă
vile. C
ă
lcarea de la el fusese un marafet ca s
ă
adoarm
ă
b
ă
nuielile. Cu câteva zile înainte, un notar de sat — era cam beat — du
ş
man vechi al popii, întâlnindu-l la un han pe drum, i-a zis: „Bun buiestra
ş
ai, p
ă
rinte! Asta nu mai ecal de pop
ă
, e cal haiducesc, s
ă
lase toate poterile-n urm
ă
!"
ş
i pe urm
ă
: „Bine-
ţ
i merge,
p
ă
rintele! mai cump
ă
ra
ş
i o sfoar
ă
de mo
ş
ie! cum de nu
ţ
i-e team
ă
s
ă
te calce tâlharii! pesemne c
ă
e
ş
ti dres!" Neic
ă
Stavrache ascult
ă
în sfâr
ş
it
ş
i povestirea ispr
ă
vii din urm
ă
de la arenda
ş
ulD
ă
rm
ă
nestilor... Dar nu popa-l omorâse; el luptase cât putuse s
ă
-i opreasc
ă
de la a
ş
acrud
ă
fapt
ă
; ce era s
ă
le faci îns
ă
? erau îndârji
ţ
i: baba
ţ
ipa
ş
i arenda
ş
ul a tras cu arma —
Popa sc
ă
pase din cursa întins
ă
la cap
ă
tul p
ă
durii numai prin întâmplare: aminteri puneau mâna potera
ş
ii
ş
i pe el... Dar to
ţ
i ceta
ş
ii sunt prin
ş
i... Or s
ă
-i pun
ă
la cazne... ei
au s
ă
spun
ă
tot... tot... Or s
ă
pun
ă
mâna
ş
i pa el...
Ş
i popa, apucat de cutremur, î
ş
ismulgea p
ă
rul din cap. — Ce-i de f
ă
cut, neic
ă
Stavrache? scap
ă
-m
ă
. — Cum?... Nenorocitule! s
ă
fugi! s
ă
piei! s
ă
te-neci mai bine decât s
ă
puiemâna pe tine! în fundul ocnii î
ţ
i putrezesc oasele!Pe când vorbea d. Stavrache, deodat
ă
s-aud afar
ă
zgomot, strig
ă
te
ş
i b
ă
t
ă
i puternice în obloanele pr
ă
v
ă
liei. Amândoi r
ă
mân încremeni
ţ
i. — Nu deschide! zice popa sco
ţ
ând un revolver de sub anteriu.Dar bubuiturile se-ndesesc — sunt oameni mul
ţ
i afar
ă
. D. Stavrache, f
ă
r
ă
s
ă
mai
asculte de st
ă
ruin
ţ
ele popii, care tremur
ă
ca varga, îl împinge cât colo
ş
i trece-n
pr
ă
v
ă
lie. Tr
ă
gând bine cu urechea, hangiul în
ţ
elege c
ă
are a face cu o lume vesel
ă
: o
2
Leave a Comment
de mare folos mersi mult
asta ii toata ?
asta e sfarsitul credeam ca mai e si o continuare
Ma bucur ca nu ati dat direct search dupa comentarii si referate :D
multumesc :D
ms!!!!!
Chiar mi-a fost de folos, multumiri !