You are on page 1of 22

VIRTUTILE MEDICALE ALE POSTULUI n mod aproape inexplicabil pentru medicina clasic, naturitii reuesc s trateze i s vindece o serie

de boli considerate incurabile folosind ca metod terapeutic postul negru. Un terapeut care a reuit vindecri spectaculoase prin aceast metod a fost Valeriu Popa, care, dei nu mai este printre noi, a lsat celor apropiai dar i celor pe care i-a vindecat, o mare parte din experiena sa referitoare la aceast metod. Despre postul negru cu ap distilat folosit de Valeriu Popa n vindecarea cancerului, ne-a vorbit terapeutul naturist Stelian Fulga: "Valeriu Popa a fost el nsui un practicant al acestui tip de post, cel mai lung pe care l a inut fiind de 52 de zile. L a promovat ca form de tratament, avnd rezultate spectaculoase. Chiar eu m-am vindecat astfel de cancer la ficat, o ciroz galopant din care nici un medic nu mai spera s m scoat. Dup caz, Valeriu Popa recomanda 7, 14 sau 21 zile de post cu ap distilat. Foarte rar, sugera posturi de 28 de zile sau mai mult. Aceast terapie reprezenta ultima soluie". Dar iat metoda: n timpul postului nu se mnnc absolut nimic, se consum doar 2 litri de ap distilat (pentru uz alimentar) pe zi i se fac dou clisme, una dimineaa, cu 2 litri de ceai de mueel i alta seara, cu 2 litri de ceai de rostopasc. Cei doi litri de lichid pentru clism se introduc n dou sau mai multe reprize pentru a nu fora colonul. Rugciunile, confortul psihic, starea de calm i meditaie ajut foarte mult. Important ca i postul n sine, dar prezentnd riscuri mari pentru sntate dac este fcut incorect, este revenirea din post: "De obicei, Valeriu Popa recomanda 7 zile de revenire, perioad n care se consum n continuare 1 pn la 1,5 litri de apa distilat zilnic, la care se adaug: n prima zi zeama de la o lingur de orez fiert n 0,5 litri ap distilat timp de 10 minute n a doua zi zeama de la 2 linguri de orez fiert n 0,5 litri ap distilat n a treia zi zeama de la 3 linguri de orez fiert n 0,5 litri ap distilat n a patra zi se fierb 3 linguri de orez i una de arpaca ntr un litru de ap distilat (se bea zeama i se consum 2 3 linguri de fiertur pe parcursul zilei) n a cincea zi se fierb 4 linguri de orez i 2 de arpaca (se consum i jumtate din fiertur) n a asea zi se fierb 4 linguri de orez i 3 de arpaca (se consum toat fiertura) n a aptea zi se fierb 5 linguri de orez i 3 de arpaca (se bea zeama i se consum fiertura). Dup aceasta, bolnavul va avea un regim alimentar echilibrat". Chiar dac n primele zile de post apar unele tulburri, greuri, vrsturi, oboseal, transpiraii, tremurturi, palpitaii, tulburri vizuale, iritabilitate, postul nu trebuie abandonat dar este necesar supravegherea medical. Orice post negru mai mare de 3 zile necesit asisten medical de specialitate. Un astfel de auto -tratament nu este recomandat bolnavilor subponderali cu o structur fizic prea firav i vitalitate sczut, persoanelor hipotensive. n aceste cazuri este de preferat postul negru cu sucuri de legume i fructe.

[size=5]Virtutile medicale ale postului[/size] ________________________________________(26 Septembrie 2006) recomanda unui prieten versiune printabila
2

Omul, prin procesul chimic de metabolism, incorporeaza elemente chimice din mediul exterior in mediul interior pe baza individualitatii organismului sau. Astfel, substanta primita din exterior este metabolizata, transformata in compusi chimici din care se alcatuieste trupul omenesc, devenind tesuturi si organe. Dar tesuturile si organele noastre mor in fiecare clipa si, de aceea, sunt inlocuite, tot in fiecare clipa, prin procesele chimice permanente de la nivelul celulelor. Principala functie a celulei este nutritia, termen care poate tine locul termenului de "metabolism". Nutritia inseamna viata. In cadrul proceselor metabolice de nutritie, celula furnizeaza organismului si energia de care acesta are nevoie. Pentru a fi utila organismului, deci celulelor, hrana trebuie radical transformata in compusi chimici care pot fi primiti de catre celule. Celula primeste proteine, zaharuri si grasimi, iar cu ajutorul enzimelor, ea divizeaza acesti compusi in fragmente din ce in ce mai mici. Apoi, tot celula recompune fragmentele in substante complexe, pe care le incorporeaza in propria sa substanta, realizand astfel permanenta inlocuire a tesuturilor noastre. Schimburile chimice la nivelul celulelor isi mentin ritmul si in cele mai vitrege conditii, adica si in situatia in care organismul nu mai este hranit. In acest caz, celula consuma substante din rezervele organismului. Orice schimb chimic produce deseuri la nivel celular. Cand aceste deseuri devin importante, ele perturba mecanismele de nutritie, in special in prima lor componenta, aceea de fragmentare a substantelor primite de celula. Mai pe intelesul tuturor, celula rupe aceste substante conform unor scheme precise pentru a obtine niste compusi precisi; exactitatea este esentiala, fiindca altfel acesti compusi nu pot fi folositi mai apoi. Din diverse cauze, printre care se numara si acumularea acestor deseuri, celula face la un moment dat o greseala: in loc sa rupa corect o substanta, o fragmenteaza aberant, ceea ce rezulta din aceasta operatie fiind un compus pe baza caruia nu se poate sintetiza nici o substanta utila, fiind si nociv in acelasi timp. Asemenea compusi aberanti sunt celebrii "radicali liberi", iar nocivitatea lor este data de faptul ca pot afecta ADN-ul, informatie genetica necesara celulei pentru a functiona. Deci, nutritia, esentiala vietii, este in acelasi timp cauza imbatranirii si mortii si se afla la originea unor afectiuni extrem de grave, cum ar fi cancerul. Revenind la problema bolii, trebuie facute cateva precizari: - bolile infectioase sunt boli de atac, produse de agresiuni asupra organismului; ele

sunt rezultatul virusilor si bacteriilor patrunse in corp. Chiar si o banala "raceala" este, in realitate, o viroza, iar o amigdalita este o infectie bacteriana; bolile degenerative sunt rezultatul fie al lipsei unor hormoni (de pilda cazul diabetului), fie al absentei unor vitamine sau a altor elemente chimice necesare organismului; - bolile fara leac cele mai grave au la origine ceea ce am putea numi "autointoxicatia", adica prezenta in organism a unor substante nocive produse chiar de tesuturile umane. Cea mai mare parte a cazurilor de cancer se pot explica prin aceasta notiune de "auto-intoxicatie" prin care radicalii liberi pot deregla informatia genetica a celulei, prin afectarea lantului ADN, perturband ritmul de multiplicare a celulelor, in urma careia se formeaza tesuturile. Tumorile maligne sunt dezvoltari aberante ale unui tesut, rezultate in urma unei multiplicari celulare incorecte.
3

Perturbarea procesului de diviziune celulara se datoreaza erorilor ivite in mecanismul de nutritie, iradierilor puternice sau indelungate, atmosferei din ce in ce mai poluate din orase, stilului de viata caracterizat prin stress, supraalimentatie si sedentarism. Mancam si bem ceea ce ne place, nu neaparat ceea ce ne face bine. In tot ceea ce priveste stilul de viata, ne-am departat de natural, de ceea ce-i prieste organismului. De pilda, unele mecanisme fiziologice esentiale, numite functii adaptative, sunt din ce in ce mai putin folosite. Prin aceste functii, organismul se adapteaza la modificarile mediului exterior, mecanismul de termo-reglare fiind una din aceste functii. In atmosfera vietii modeme de astazi, aceste functii au ajuns aproape nefolosite, ele fiind inlocuite cu mecanisme artificiale, de investitii ale omului in perpetua sa cautare a maximei placeri prin efort minim. Stingerea functiilor adaptative duce la disparitia functiilor fiziologice importante. Organismul nostru, creat de Dumnezeu cu legi precise de functionare, este dereglat datorita acestor schimbari petrecute intr-un interval foarte scurt de timp. Am inlocuit din dieta noastra produsele naturale, imbuibandu-ne cu o gramada de otravuri bine ambalate. S-a perturbat de asemenea pana si ritmul alimentatiei. Frecventa si mai ales abundenta meselor noastre au facut sa dispara o functie esentiala a organismului nostru, aceea de adaptare la lipsa hranei. Societatea contemporana, facand din ce in ce mai putin efort fizic, ar fi normal sa manance mai putin. S-a intamplat insa invers: sedentarismul lumii contemporane este asociat unei abundente alimentare incredibile. Singurul obicei bine incetatenit, prin care s-a pastrat functia de adaptare la lipsa de hrana, este postul. El este urmasul normalitatii alimentare pe care am uitat-o de mult. Exista o ordine, o intelepciune in asezarea posturilor:

- postul Pastilor se tine primavara si reprezinta cea mai benefica si mai radicala cura de dezintoxicatie, fiindca in mesele zilnice apar o multime de plante cu efecte depurative (diuretice);

- postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si postul Adormirii Maicii Domnului deschid vara si, respectiv, anunta venirea toamnei, dispunerea lor fiind deosebit de utila in cadrul igienei alimentare din acea perioada a anului; - postul Craciunului este ultima perioada de detoxificare din cursul anului. Acestor intervale de post le corespund perioade fara oprelisti alimentare, in care gastronomia romaneasca se desfasoara in toata bogatia sa. In timpul unei perioade de post negru intra in actiune o multitudine de mecanisme subtile in care este implicat intregul organism, pana la nivelul celular: - lipidele din tesuturile sub-cutanate sunt consumate; - arderile se obtin si pe seama proteinelor din tesutul muscular; - tot ce este in exces in trupul nostru se consuma, tot organismul participand la efort. Cea mai mare parte a "miraculoaselor" vindecari de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sarac in proteine animale, grasimi si zaharuri. Sub numele de cancer se ascund diverse tumori maligne caracterizate de inmultirea aberanta a unor celule care au degenerat; acestea invadeaza tesutul in care au aparut si, prin metastaza (fiind transportate prin vasele de sange sau prin sistemul limfatic), prolifereaza in noi zone ale organismului. Interesant este insa faptul ca organismul nu poate, practic, lupta impotriva acestor tumori. Sistemul imunitar nu reactioneaza cum ar trebui, fiindca nu considera noile tesuturi surse ale unei agresiuni. Ele nu sunt in mod fundamental straine organismului pe care-l invadeaza si de aceea nu sunt distruse. Medicina, in lupta impotriva unui inamic atat de perfid, cunoaste trei mari mijloace: extirparea chirurgicala a tumorilor, chimioterapia prin citostatice, radioterapia. Solutia chirurgicala se preteaza in situatiile in care cancerul a fost depistat devreme, iar celelalte mijloace au ca scop incetinirea sau chiar stoparea multiplicarii celulare in tesuturile canceroase, adica oprirea dezvoltarii tumorilor, fie prin substante chimice, fie prin iradiere. Tumorile sunt considerate de catre organism tesuturi normale si, din acest motiv, sunt perfect irigate; toate substantele necesare dezvoltarii lor le parvin din abundenta. Dar, intr-o perioada de abtinere de la hrana, organismul incepe sa consume din propria sa substanta, tot ce este in exces contribuind la acest efort de a mentine necesarul energetic fara "aprovizionare" din exterior.

Dupa ce lipidele din tesuturile subcutanate sunt consumate primele, organismul foloseste, intr-o ordine precisa, tot ce poate fi necesar arderilor. Din moment ce pana si proteinele din tesutul muscular sunt consumate, este logic ca tesuturile bolnave, tumorile maligne, sa fie si ele utilizate. Explicatiile de mai sus, asa simplist cum au fost enuntate, sunt singurele care pot arunca o raza de lumina asupra asa numitelor "vindecari miraculoase" in care postul apare ca o constanta. Natura este cel mai bun medic si abtinerea de la hrana a organismelor bolnave este o regula. Sa ne aducem aminte de reactia in fata bolii a unui animal bolnav care este mult mai normala decat a noastra. El refuza orice fel de hrana, multumindu-se cu putina apa. S-a observat, chiar si statistic, ca in "vindecarile miraculoase" exista o relatie intre aceste cazuri si ceea ce se numeste "stare de rugaciune", "starea mistica". Indiferent daca suntem credinciosi si intelegem ca rugaciunile pot fi implinite sau daca suntem rationalisti si ajungem la concluzia ca auto-sugestia face minuni, realitatea ramane: exista oameni care se vindeca in cazuri pe care medicina le considera pierdute, iar, in vindecarea lor, o anumita stare de spirit - specifica momentelor in care ne rugam cu credinta nestramutata - are o importanta covarsitoare. Trebuie sa fim convinsi ca vindecarea adevarata nu se datoreaza doar regimului alimentar, stilului de viata si ceaiurilor de plante pe care le-am baut; toate acestea nu ar fi de ajuns fara acea convingere intima stimulata de rugaciune, ca bunatatea lui Dumnezeu se poate revarsa asupra omului in suferinta, vindecandu-l. Dumnezeu ne-a pus la dispozitie energiile necesare care vor ajuta celulele organismului nostru sa-si implineasca functia de nutritie normal, suplinind in acelasi timp lipsa de energie rezultata in urma abtinerii de la mancare. In anul 1940 cercetarile americanului Edward Howell au adus o noua lumina fudamentului stiintiific al rigorilor ascetice crestine, prin descoperirea faptului ca enzimele sunt purtatorii si producatorii de viata in alimentatia noastra. Enzimele pot fi gasite numai in hrana vie, nefiarta, care, de altfel, a fost utilizata de toti sfintii nevoitori crestini de-a lungul timpului. Ele sunt niste fermenti specifici ce sustin scanteia de viata, actionand viata vegetativa, toate celulele vegetale si animale, imprimand oricarei fiinte particularitatea specifica, individualitatea proprie, cladind organele acesteia, mentinandu-le functiunea, neexistand nici o divizare celulara, nici o crestere si nici o reproducere fara ele. Acestea sunt administratorii si executorii pe care Creatorul i-a pus in orice creatura vie. Ele dirijeaza procesele chimice in fiecare organ al omului, al animalelor si plantelor, ca si cum ar putea gandi.

In corpul uman exista doua categorii de enzime. Dintr-una fac parte asa-numitele indogame, numite si fermenti. Acestea sunt realizate de glandele digestive si reglementeaza astfel digestia. Celelalte enzime propriu-zise, care intereseaza in problema noastra, sunt exogamele. Acestea conduc actiunile mai sus amintite si indeosebi realizeaza metabolismul in celule, fiind mult mai importante decat vitaminele care exercita mai curand functia de substante ajutatoare ale enzimelor si

de "curieri" ai acestora. In contrast cu fermentii digestivi, corpul nostru nu poate produce singur aceste exogame, fiind procurate din afara, cu ajutorul alimentatiei, ca si vitaminele. Toata aceasta putere si frumusete scanteietoare, pe care le-au desfasurat enzimele, intai intro planta tanara, gata sa incolteasca, in zarzavat sau in fruct, ni le ofera noua, fiindune daruite ca parti componente ale alimentatiei de cruditati, in noul lor cerc de actiune, si anume in celulele propriului nostru corp, pentru vietuirea noastra sanatoasa. Aceasta determinare inteleapta a enzimelor nutritive constitute legea naturii. Acesti gestionari vii controleaza toate functiile corpului. In glande, de exemplu, conduc cu mana indemanatica procurarea hormonilor, in ficat functioneaza ca chimisti inteligenti, in rinichi si glandele pielii enzimele ingrijesc ca sangele sa fie curatat bine. Cu cat alimentatia noastra contine mai multe enzime proaspete, cu atat mat multa viata noua se rezerva in corp si pot fi formate mai multe celule tinere. Acestea inseamna energie, mai multa rezistenta, mai multa imunitate impotriva bolilor, inseamna frumusete, o buna functionare a glandelor si, ca atare, o buna reglementare a greutatii corporale, curatire a sangelui si a tesutului celular de tot felul de substante reziduale, de aici vindecare de artrita (una din cele mai neplacute depozitari), calculi biliari, arteroscleroza, boli de inima, vindecare de cancer si de o serie de alte boli (hipertensiunea, anghina pectorala si impiedica infarctul miocardic). Daca poate curata si vindeca, prezenta enzimelor va putea cu atat mai mult sa fereasca de toate aceste suferinte, mai ales in ceea ce priveste neplacerile varstei. Cu cat omul este mai tanar, cu atat corpul este mai bogat in enzime. Prin imbatranire, acestea scad si, odata cu ele, scade si puterea de viata. De aici rezulta ca persoanele mai in varsta au indosebi nevoie de o alimentatie bogata in enzime. Astfel, vor fi ferite de oboseala si de neplacerile batranetii.

Pierderea cea mai importanta, ca urmare a lipsei de enzime, o constitute devalorizarea sarurilor nutritive, ca: fosforul, calciul, sulful, fierul si multe altele, din care cauza iau nastere boli suparatoare si altele sunt favorizate. Chimistii sustin ca prin fierbere se distrug sarurile nutritive. Ei au dreptate, dar ceea ce se pierde la fiert, sunt enzimele, care sunt legate organic de saruri. Fara enzimele corespunzatoare, aceste saruri nu pot fi transformate in corp. De aceea raman, in cea mai mare parte, fara valori organice, transformandu-se in saruri minerale anorganice. Alimentatia naturala (nefiarta) fereste de carii dentare si de multe alte boli distrofice ca: artroza, sciatica, dureri ale articulatiilor soldurilor si ale coloanei vertebrale. Paralel cu lipsa de saruri minerale, inainteaza umplerea sangelui si a organelor cu sedimente, ceea ce are ca urmare o alta serie de boli. Alimentele fierte dovedesc o mai mare cantitate de deseuri si acizi care ajung in sange, pentru ca apoi sa fie eliminate, cum este normal. Dar, deoarece organele excretoare nu sunt dezvoltate pentru o asa mare cantitate, acestea se depun in mare parte in corp si pricinuiesc suferinta. Unii acizi care se strang in muschi si in incheieturi se cristalizeaza si dau nastere la

reumatism si artrita. Alte substante nefolositoare se depun in alta parte si dau nastere la arterioscleroza, hipertensiune arteriala, boli de inima, calculi biliari, boli de piele si nenumarate alte suferinte. Acelasi cercetator american, Edward Howell, sustine ca si cauza tuturor bolilor infectioase este aceeasi: sedimentarea din cauza unei rele alimentatii. Se arunca vina pe un germen de boala sau pe un asa-numit virus; cauza bolii este tot sedimentarea, fara de care virusul nu poate face nici un pas. Deci, un corp curatat prin cruditati nu se imbolnaveste, creandu-se imunitate paraimunologica. Gripa constitute o "solutie de nevoie", la care face apel natura, pentru a curata din cand in cand corpul, pentru ca boala aceasta obliga la nemancare.

Se poate obiecta: "Cum se face ca oamenii care mananca totul fiert mai pot vietui?" Aceasta depinde de puterea de adaptabilitate a organelor. De fapt, biologii au descoperit ca pentru metabolismul unor anumite alimente sunt necesare acele enzime care sunt legate organic de acestea. Dar, daca enzimele respective lipsesc, corpul stie sa se ajute, luandu-si in ajutor ferment digestivi, mai ales cei produsi de pancreas. Din pacate, nu pot inlocui decat in mica masura procesul natural. Sunt persoane care poseda bune aptitudini mostenite, mananca moderat si in toate privintele dovedesc cumpatare, reusind sa ajunga la batranete si cu o alimentatie obisnuita. Dar rareori sunt ferite de bolile si de infirmitatile batranetii. Prin urmare, se poate afirma ca postul nu este numai un mijloc de prevenire a bolilor, intre care cancerul are un loc de frunte, ci si cea mai naturala cale de vindecare.

CUM SE TIN POSTURILE DE PESTE AN Biserica Ortodox de Rsrit a rnduit pentru dreptcredinciosii crestini anumite posturi. Cci postul -- zice Sfntul Ioan Gur de Aur -- potoleste trupul, nfrneaz poftele cele nesturate, curteste si naripeaz sufletul, l nalt . Posturile de peste an si pricinile pentru care le tinem sunt : 1. Sfntul si Marele Post, care se mai numeste si postul patruzecimii, Presimile, Postul Pastilor, este rnduit pentru curtirea sufletului prin ajunare, rugciune, milostenie, spovedanie si mprtsirea cu Sfintele Taine. El nchipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mntuitorului. Tine sapte sptmni. St n legtur cu Pastile, srbtoare cu dat schimbtoare. De aceea, nceputul acestui post este artat n calendarul fiecrui an. n acest post nu mncm : carne , ou , brnz . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mncm deci numai bucate fr unsoare (ULEI) , legume si poame. MNCM UNTDELEMN SI DEZLEGM LA VIN : Smbta si Duminica , n ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfntului Ioan Boteztorul , la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , cnd aceasta cade n ziua de Joia-Mare sau n Vinerea ori Smbta din Sptmna Patimilor .

MNCM PESTE : Buna-Vestire - 25 Martie si n Dumininica Floriilor. Cu deosebit evlavie se cuvine s postim n sptmna de la nceputul Postului Mare si n sptmna Patimilor. Astfel, n sptmna de la nceputul Marelui Post : Luni si Marti se mnnc numai o dat pe zi - seara - pine si ap. Iar n sptmna Patimilor, n afar de Joi cnd facem dou mese se mnnc la fel, Vineri si Smbt e post desvrsit. Bolnavii au voie s mnnce bucate cu untdelemn si s bea vin n Postul Mare. 2. Postul Sfintilor Apostoli sau al Simpietrului , a fost asezat de Biseric n cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, precum si a celorlalti apostoli. Acest post e un prilej de nltare a sufletului. St n legtur cu Pastile si cu Pogorrea Duhului Sfnt, srbtori cu dat schimbtoare. De aceea nu ncepe la dat sorocit, ci tine cnd mai mult, cnd mai putin. Lsm sec ins totdeauna n Duminica Tuturor Sfintilor , seara, si postim pn la 29 iunie, ziua Sfintilor Apostoli , care dac va cdea Miercurea sau Vinerea, nu mncm de dulce. n acest post nu mncm carne , ou si brnz. Lunea, Miercurea si Vinerea nu mncm untdelemn si nu bem vin. Martea si Joia dezlegm la untdelemn si avem voie la vin. MNCM PESTE : Nasterea Sfntului Ioan Boteztorul -24 Iunie - chiar dac aceasta ar cdea Miercurea sau Vinerea. Dac n zilele de Luni , Marti si Joi cade vre-un sfnt mai mare nse4mnat n calendar cu cruce neagr (+) , atunci mncm peste , iar de cade Miercurea sau Vinerea mncm numai untdelemn si bem vin. Intmplndu-se Miercurea sau Vinerea vre+un sfnt cu priveghere, sau hramul bisericii, dezlegm la untdelemn , la vin si la peste. 3. Postul Sfintei Marii , sau al Sntmriei, numit si postul lui August, se tine n cinstea Nsctoarei de Dumnezeu , care nainte de Adormire a petrecut n nencetat rugciune si ajunare. Dureaz dou sptmni : de la 1 la 15 August. Lsm sec la 31 iulie ; iar de va cdea aceast zi Miercurea sau Vinerea, lsm sec la 30 iulie. n acest post untdelemn si vin mncm numai Smbta si Duminica . MNCM PESTE : Schimbarea la Fata - 6 August. De asemenea , dac Adormirea Maicii Domnului cade n zi de post, mncm de dulce a doua zi, adic la 16 August , iar n ziua Adormirii mncm peste. 4. Postul Nasterii Domnului , sau al Crciunului, iarsi ne d putinta curtirii trupesti si sufletesti. El nchipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. Dup cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugciune, asa se cuvine s astepte crestinii si s ntmpine prin ajunare pe ''Cuvntul lui Dumnezeu'' nscut din Fecioara Maria. Acest post tine 40 de zile : de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie , lsm sec n seara sfntului Filip , la 14 Noiembrie. Dac aceast zi cade Miercurea sau Vinerea, ncepem postul n seara zilei de 14 Noiembrie. Daca aceast zi cade Miercurea sau Vinerea, ncepem postul n seara zilei de 13 Noiembrie. Postim de carne , ou si brnz . Lunea , Miercurea si Vinerea mncm bucate fr

unsoare (ulei) si fr vin. Martea si Joia se dezleag la untdelemn si vin. Smbetele si duminicile ,pn la 20 decembrie exclusiv , se dezleag la untdelemn , vin si peste. Dac n zilele de Luni , Miercuri si Vineri prznuim vre-un sfnt mare, nsemnat n calendar cu cruce neagr (+) , mncm untdelemn si bem vin; iar de va cdea hramul bisericii sau srbtoare nsemnat n calendar cu cruce rosie (+) , atunci dezlegm si la peste. Martea si joia mncm peste , untdelemn si bem vin , cnd cade n aceste zile : vreun sfnt mare, hramul sau srbtori cu rosu. n ziua de Ajun se mnnc tocmai seara si anume : gru fiert ndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din fin, cci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au nchipuit - mai nainte - Nasterea lui Hristos. La Crciun, n orice zi ar cdea mncm de dulce. MNCM UNTDELEMN SI DEZLEGM LA VIN la 16 , 22 , 23 , 24 , 25 si 30 Noiembrie, la 4 , 5 , 6 , 7, 9 , 12 , 13 , 17 si 20 Decembrie, dac aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea - cci n aceste zile se prznuiesc sfinti mai nsemnati . MNCM PESTE : Intrarea n Biseric a Maicii Domnului - 24 noiembrie chiar dac aceast srbtoare ar cdea Miercurea sau Vinerea. De asemenea mncm peste n Lunile , Miercurile si Vinerile acestui post , dac n aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastr. n sfrsit dezlegm la peste n zilele cu sfinti nsemnati, precum 16 , 22 , 23 , 24 , 25 si 30 Noiembrie, 4,5,6,7,9,12,13,17 Decembrie , dac aceste zile cad Martea sau Joia. Cu att mai mult, cnd Martea sau joia se ntmpl hramul bisericii. ZILELE POSTURILOR N CARE MNCM UNTDELEMN SI DEZLEGM LA VIN Din pricina asprimii posturilor si a slbiciunii trupului omenesc , precum si pentru cinstireazilelor n care se svrseste Sfnta Liturghie, canoanele bisericii ngduiesc crestinilor dezlegare la vin si untdelemn n zilele artate aici: n Postul Mare : Smbta si Duminica , n ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfntului Ioan Boteztorul , la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , cnd aceasta cade n ziua de Joia-Mare sau n Vinerea ori Smbta din Sptmna Patimilor . n Postul Crciunului : la 23 si 30 Noiembrie, la 4 , 5 , 6 , 9 , 16 si 20 Decembrie, dac aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea + cci n aceste zile se prznuiesc sfinti mai nsemnati . ZILELE POSTURILOR N CARE MNCM PESTE nsemntatea unor praznice mprtesti si a unor sfinti este asa de mare nct Sfintii Printi au dezlegat mncarea de peste n posturile aspre. Artm aici aceste praznice si sfinti: n Postul Mare : Buna-Vestire - 25 Martie si n Dumininica Floriilor. n Postul Sfintilor Apostoli : Nasterea Sfntului Ioan Boteztorul -24 Iunie - chiar dac aceasta ar cdea Miercurea sau Vinerea. n Postul Sntmriei : Schimbarea la Fata - 6 August. n Postul Crciunului : Intrarea n Biseric a Maicii Domnului - 24 noiembrie chiar dac aceast srbtoare ar cdea Miercurea sau Vinerea.

De asemenea mncm peste n Lunile , Miercurile si Vinerile acestui post , dac n aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastr. n sfrsit dezlegm la peste n zilele cu sfinti nsemnati, precum 23 si 30 Noiembrie, 4,5,6,9,16 si 20 Decembrie , dac aceste zile cad Martea sau Joia. Cu att mai mult, cnd Martea sau joia se ntmpl hramul bisericii.
10

Postul: originea postului, postul in diferite religii | Biserica si internetul Originea postului

Postul reprezinta abtinerea totala sau partiala de la anumite alimente, pe un timp mai scurt sau mai lung, si este o practica existenta, in diferite forme, in mai toate religiile omenirii. Parerile sunt impartite asupra originii postului. Cei mai multi il leaga de cultul mortilor din vremuri stravechi. Dupa unii, postul isi are originea in sacrificiile de animale care erau aduse pentru cei morti si de care cei vii nu trebuia sa se atinga. Altii cred ca durerea pricinuita de moartea fiintelor dragi a avut ca urmare fireasca neglijarea mancarii si a bauturii, ceea ce cu timpul a devenit un semn conventional de doliu, facand astfel parte din riturile legate de cultul mortilor. Unii cred ca originea postului ar trebui cautata in frica de contaminare: atingerea obiectelor sau consumarea alimentelor contaminate de mort ar fi produs o mare frica, lucru care ar fi determinat familia la abtinerea, pe un anumit timp, de la mancare si bautura - deci tot o practica legata de cultul mortilor.

Altii cred ca originea postului trebuie cautata intr-o simpla practica de sobrietate si de temperanta, recomandata si uneori experimentata de marii intelepti, filosofi sau intemeietori de religii. De la acest post igienic s-ar fi ajuns la ideea unui post cu caracter religios, mai ales pentru ca postul a prilejuit, in unele cazuri, viziuni religioase. Uneori, postul este practicat ca un exercitiu de penitenta, alteori ca un mijloc de pregatire pentru savarsirea unor acte religioase sau fapte importante din viata, alteori ca un rit de doliu sau de purificare. Uneori a fost considerat si practicat ca un mijloc pentru a avea viziuni, alteori se practica pur si simplu - fara caracter religios - ca un mijloc pentru refacerea sau pastrarea sanatatii fizice, fiind recomandat chiar de medici.

Postul in diferite religii Mai toate religiile acorda o mare importanta postului, practicandu-l sub diferite forme si din diferite motive. Astfel, egiptenii si babilonienii practicau postul considerandu-l

un mijloc eficace pentru expierea sau ispasirea pacatelor. Greco-romanii il practicau dandu-i caracter atat igienic, cat si religios. De exemplu, in cultul zeitei Ceres (Demeter), postul era socotit drept un mijloc de castigare a unor puteri spirituale si se practica in riturile de pregatire si de initiere in misterele cultului respectiv (ca in cultul lui Mitra). Atletilor si gimnastilor li se prescriau anumite zile de post inainte de jocurile olimpice, de intrecerile sau luptele din circuri, palestre si arene. Celebrul medic al antichitatii pagane, Hipocrate, care a ajuns la adanci batranete, atribuia longevitatea sa postului, spunand ca niciodata nu s-a ridicat de la masa satul. De asemenea, filosoful Pitagora propovaduia adeptilor sai asceza, in cadrul careia postul si abstinenta aveau rol de capetenie.

11

Pentru budistii si brahmanii de azi postul este o regula de viata. Mahomedanii au si ei un post mare, numit Ramadan (Ramazan), in timpul caruia nu mananca nimic de la rasaritul soarelui pana seara. In Vechiul Testament, postul practicat de evrei era prescris prin poruncile pozitive socotite ca date de Dumnezeu prin Moise si profeti, fiind reglementate prin dispozitii precise din Lege, privitoare mai ales la timpurile de post. Dumnezeu insusi oranduieste, prin Moise, postul din ziua Curatirii sau Ispasirii (ziua a zecea din luna a saptea: Lev. 16, 29 si 23, 32). Dupa captivitate s-au adaugat noi posturi generale pe langa cele vechi din luna a saptea (sarbatoarea Ispasirii), si anume posturile din lunile a patra, a cincea, a sasea si a zecea, cel din ajunul sarbatorii Purim (Zaharia 7, 5; 8, 9; Estera 9, 31 s.a.) . In general, acestea tineau cate o zi. In vremea Mantuitorului, evreii tineau post in fiecare luna a anului cate o zi sau mai multe. Cei mai zelosi si mai ales fariseii posteau regulat cate doua zile pe saptamana lunea si joia (Luca 18, 12). Se mai instituiau posturi generale speciale in imprejurari triste din viata publica a evreilor (ca moartea regelui) sau pentru inlaturarea unor mari nenorociri, socotite pedepse dumnezeiesti. Moise a postit 40 de zile pe muntele Sinai inainte de a primi tablele Legii (Iesire 34, 28); Daniel in Babilon a postit trei saptamani (Dan. 10, 2-3); regele David postea adesea cu pocainta (Ps. 34, 13; 58, 24). Evreii insoteau postul alimentar (abtinerea de la mancare si bautura) cu rugaciuni de cainta si cu frangerea inimii pentru pacatele savarsite, manifestata prin anumite semne exterioare ale intristarii: presararea cenusii pe cap, plangerea, smolirea fetei, uneori imbracarea in sac si sfasierea vesmintelor (Matei 6, 16-17). Profetii cauta sa spiritualizeze postul, accentuand ca renuntarea la mancare si bautura trebuie insotita de acte de virtute si de dreptate sociala (smerenie, pocainta sincera, milostenie, inlaturarea asupririlor si a nedreptatilor). Postul crestin Insusi Mantuitorul a practicat postul. El a postit 40 de zile inainte de inceputul

activitatii Sale publice (Matei 4, 2; Marcu 1, 13; Luca 4, 1-3) si a invatat pe ucenicii Sai, atat prin cuvant cat si prin fapte, ca postul este inseparabil de rugaciune (Matei 4, 1; Marcu 9, 29). El l-a recomandat ca pe un mijloc de lupta impotriva ispitelor si a puterii diavolului (Matei 17, 21), staruind ca trebuie practicat de buna voie si cu constiinta ca savarsesti o fapta bine placuta lui Dumnezeu (Matei 4, 16). Sfintii Apostoli au practicat si ei postul. De exemplu, Sfantul Apostol Pavel a postit si a indemnat pe fiii sai duhovnicesti sa practice postul unit cu rugaciunea (Fapte 9, 9; 13, 2-3; 14, 23; 1 Corinteni 7, 5; 2 Corinteni 6, 5). Sfintii Parinti practicau postul dupa pilda Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli, reveland foloasele lui pentru trupul si sufletul omului. Crestinismul a dat postului o insemnatate mare in viata religioasa si mai ales in viata monahala, facand din el un act de virtute si de cult, un mijloc de progres in viata spirituala, de lupta impotriva patimilor si a poftelor si totodata un semn de respect si de omagiu adus lui Dumnezeu. Astfel, postul face parte dintre mijloacele de cultivare si desavarsire a sufletului, fiind inseparabil de alte virtuti si acte crestine (rugaciunea, cainta, smerenia, milostenia etc.). Este foarte important de retinut ca "postul de bucate" se desavarseste prin "postul de pacate", insotit de rugaciune. Postul religios se incheie si se incununeaza prin impartasirea cu Sfantul Trup si Sange al Domnului, care este in acest caz o pecetluire si o incununare a straduintelor noastre ascetice si duhovnicesti. Posturile de peste an Primii crestini au postit probabil dupa obiceiul iudaic, dar Biserica crestina nu a adoptat nici unul din posturile evreilor. Primele prescriptii cu privire la post se gasesc in Didahia (Invatatura) celor 12 apostoli (capitolul 8), care fixeaza zilele de miercuri si vineri ca zile de post pentru crestini, in locul postului iudaic de luni si joi. Apoi, Canoanele Apostolice (66 si 69), Didascalia (capitolul 21) si Constitutiile Apostolice prescriu postul inainte de hirotonie, practicat inca din epoca apostolica (Fapte 13, 23), inainte de botez si de impartasire, inainte de Pasti, postul pentru penitenti, precum si posturile de miercuri si vineri si cele din preajma sarbatorilor mari. Astfel, posturile de o zi din cursul anului bisericesc ortodox sunt urmatoarele: o miercurile si vinerile de peste an (cu exceptia celor de harti). Intr-o zi de miercuri au luat carturarii si fariseii hotararea de a ucide pe Mantuitorul, iar intr-o zi de vineri au adus-o la indeplinire, prin judecarea, osandirea la moarte si rastignirea Mantuitorului; o sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie), in care postim in orice zi ar cadea, chiar si duminica, deoarece ea ne aminteste de patimile indurate de Mantuitorul pe Cruce; o ziua ajunului Bobotezei (5 ianuarie) - zi de post desavarsit, pana la vremea Ceasului IX; o ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august), in care postim de asemenea in orice zi a saptamanii ar cadea, in amintirea celui mai aspru postitor si

12

zelos propovaduitor al pocaintei; o postul din zilele de luni - practicat, de regula, in manastiri, fiind benevol sau facultativ pentru ceilalti crestini. Posturile de mai multe zile din cursul anului bisericesc ortodox sunt in numar de patru, fiind in legatura cu sarbatorile mari din cele patru anotimpuri, si anume: o Postul Nasterii Domnului (al Craciunului) - postul de iarna; o Postul Pastilor sau Paresimile sau Patruzecimea - postul de primavara; o Postul Sfintilor Apostoli (Petru si Pavel) - postul de vara; o Postul Adormirii Maicii Domnului - postul de toamna. Postul Pastilor, Paresimile sau Patruzecimea

13

Acest post dinaintea Invierii Domnului este cel mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, este numit - in popor - Postul Mare. El a fost oranduit de Biserica pentru cuviincioasa pregatire a catehumenilor de odinioara, care urmau sa primeasca botezul la Pasti, si ca un mijloc de pregatire sufleteasca a credinciosilor pentru intampinarea cu vrednicie a comemorarii anuale a Patimilor si a Invierii Domnului. Totodata, ne aminteste de postul de patruzeci de zile tinut de Mantuitorul inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat si denumirea de Paresimi sau Patruzecime. In primele trei secole, durata si felul postirii nu erau uniforme peste tot. Dupa marturiile Sfantului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfantului Dionisie al Alexandriei s.a., unii posteau numai o zi (Vinerea Patimilor), altii doua zile (Vineri si Sambata inainte de Pasti), altii trei zile, altii o saptamana, altii mai multe zile, chiar pana la sase saptamani inainte de Pasti. La Ierusalim, in secolul al IV-lea, se postea opt saptamani inainte de Pasti, pe cand in Apus, in aceeasi vreme, se postea numai patruzeci de zile.

Incepand de la sfarsitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost impartit in doua perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Paresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal (care tinea pana la Duminica Floriilor, avand o durata variabila) si Postul Pastilor sau postul pascal (care tinea o saptamana, din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii), acesta din urma fiind foarte aspru. In secolul al IV-lea, dupa uniformizarea datei Pastilor, hotarata la Sinodul I ecumenic, Biserica de Rasarit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practica, de origine antiohiana, a postului de sapte saptamani, durata pe care o are si astazi, desi deosebirile dintre Bisericile locale asupra duratei si modului postirii au persistat si dupa aceasta data. Dupa disciplina ortodoxa, se lasa sec in seara Duminicii izgonirii lui Adam din rai (a lasatului sec de branza, adica Duminica branzei sau Duminica iertarii) si se posteste pana in seara Sambetei din saptamana Patimilor inclusiv.

Asa cum am spus, ultima dintre cele sapte saptamani de post deplin, adica saptamana dintre Florii si Pasti, pe care noi o numim a Sfintelor Patimi, nu era socotita in postul Paresimilor, ci aparte, sub denumirea de Saptamana Pastilor. Denumirea de Paresimi sau Patruzecime era deci perfect justificata pentru cele sase saptamani care constituiau in vechime Postul cel Mare sau al Paresimilor. El se considera incheiat in Vinerea lui Lazar (Vinerea dinaintea Floriilor), iar Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor erau socotite praznice aparte. Durata de 40 de zile a Postului Pastilor se intemeiaza pe o traditie vechitestamentara, atestata de atatea ori cand vine vorba de cercetarea si pregatirea sufletului prin masuri divine: o potopul - care trebuia sa spele pamantul de pacate - a tinut 40 de zile si 40 de nopti (Facere 7, 11-17); o 40 de ani au mancat evreii mana in pustie, inainte de a ajunge pe pamantul fagaduintei (Deut. 7, 7; 29, 5-6); o Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea (Iesire 34, 28); o ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocai (Iona 3, 4-10); o Iisus a postit in munte 40 de zile si 40 de nopti inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Matei 4, 1-2; Luca 4, 1-2) etc. In general, in vechime, postul Paresimilor era mult mai aspru decat in zilele noastre. Toate zilele erau de ajunare, adica de abtinere totala de la orice mancare si bautura pana la Ceasul IX din zi (spre seara), in afara de sambete si duminici, care erau exceptate de la ajunare. Pentru a pastra caracterul sobru al Paresimilor, Biserica a oprit praznuirea sarbatorilor martirilor in zilele de rand ale Paresimilor, pomenirile acestora urmand a se face numai in sambetele si duminicile din acest timp. Sunt oprite, de asemenea, nuntile si serbarea zilelor onomastice in Paresimi, fiindca acestea se serbeaza in general cu petreceri si veselie, care nu cadreaza cu atmosfera de smerenie, de sobrietate si pocainta, specifica perioadelor de post. Postul propriu-zis al Paresimilor este precedat de cele trei saptamani introductive de la inceputul perioadei Triodului (incepand cu Duminica Vamesului si a Fariseului), care pregatesc treptat si prevestesc postul mai aspru care incepe de la lasata secului. Ultima saptamana dintre acestea face deja trecerea spre postul prorpiu-zis, pentru ca in cursul ei este ingaduit numai consumul laptelui si al derivatelor lui, lasandu-se mai dinainte sec de carne (in seara Duminicii Infricosatoarei Judecati). De aceea, aceasta saptamana poarta numele de saptamana branzei sau saptamana alba. Toate serviciile divine din timpul Paresimilor sunt mai sobre decat cele din restul anului si indeamna la smerenie, intristare si cainta. De aceea, postul Paresimilor si intreaga perioada a Triodului are o importanta de prim rang nu numai in evlavia monahala, ci si in spiritualitatea sau viata religioasa ortodoxa a credinciosilor mireni. Este timpul in care se spovedesc cei mai multi credinciosi, in vederea impartasirii din ziua Pastilor, conform poruncii a patra a Bisericii.

14

Postul Pastilor este tinut si in Biserica Romano-Catolica. El tine 40 de zile, incepand nu luni, ca la ortodocsi, ci in miercurea numita a Cenusii, pentru ca in aceasta zi se practica la apuseni presararea cenusii pe crestetul capului. Catolicii dezleaga postul in duminicile Paresimilor, mancand de dulce.
15

Terapie spirituala: APROAPE TOTUL DESPRE IMPORTANtA SPIRITUALA A POSTULUI Anul acesta in luna februarie ziua 19, Biserica Ortodoxa are inscrisa in calendarul sau inceputul Postului Mare. Postul nu-I o simpla dieta e mai mult decat atat. Adam a fost izgonit din rai pentru ca nu a postit. I-a poruncit Dumnezeu ca dintr-un anume pom sa nu manance, dar a mancat. Postul este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de instrainare a vointei, o forma de pocainta, dar mijloc de mantuire. Dar este in acelasi timp si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca el este o renuntare de buna voie la ceva ce ne este ingaduit, izvorata din iubirea si respectul pe care il avem fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavarsire, de omorare a voii trupului, un semn vazut al ravnei si sigurantei noastre spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii, care nu au nevoie de hrana. Sf. Simeon al Tesalonicului spune: Postul este lucrul lui Dumnezeu caci Lui nu-I trebuie hrana. Este viata si petrecerea ingereasca pentru ca ingerii sunt fara hrana. Este omorarea trupului, ca acesta hranindu-se, ne-a facut morti; si izgonirea patimilor este postul, caci lacomia intarata patimile trupului. Postul foloseste si sufletului si trupului, pentru ca intareste trupul, usureaza si curateste sufletul. Pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. In vechiul testament inteleptul Isus, fiul lui Sirah spune: nu fi nesatios intru toata desfatare si nu te apleca la mancaruri multe. Caci in mancarurile cele mai multe va fi durerea si nesatul va veni pana la ingretosare. Pentru nesatiu, multi au pierit; iar cel infranat isi va inmulti viata. Mantuitorul insusi a postit 40 de zile si 40 de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei. El ne invata cum sa postim si ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune. Posteau de asemenea Sf. Apostoli si ucenicii lor; ei au si randuit postul pentru toti crestinii. Sf. Ioan Gura de Aur spune: postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nemasurate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si il usureaza. Zice Sf. Ioan Scararul ca postul potoleste poftele cele pacatoase: Cel ce-si ingrijeste stomacul sau si lupta sa biruiasca duhul desfranarii este asemenea celui ce voieste sa stinga parjolul cu gaz. Cand pantecele e stramtorat se smereste inima ta. Dar cand acesta e ingrijit, se razvrateste gandul tau.

Iata ce zice Marcu Ascetul, recomandand postul pentru potolirea poftelor celor pacatoase, tinerilor: Trupul tanar, ingrasat cu felurite mancari si cu bauturi de vin, e ca un porc gata de injunghiere. Sufletul lui e injunghiat de aprinderea poftelor trupesti, iar mintea e robita de fierberea poftelor rele, neputand sa se impotriveasca placerilor trupului. Caci ingramadirea sangelui pricinuieste imprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa nu o miroase cei tineri, ca nu cumva prin focul indoit, nascut din lucrarea patimii dinauntru si din bautura de vin, sa I se infierbante peste masura placerea trupului. In post sunt interzise si bauturile. Sfantul Apostol Pavel zice: O, nenorocitul de mine, cine ma va scapa de trupul mortii acesteia, caci binele pe care as vrea sa-l fac, nu-l fac; si raul pe care n-as vrea sa-l fac, il fac in tot ceasul. Iata, postul ne intareste vointa si n e scapa de aceasta nehotarare care ne face sa cadem in pacat. La inceput cand Dumnezeu a creat pe om, sufletul era stapan si trupul era ascultator. De abia mai tarziu, cand omul si-a cultivat poftele sale, a devenit trupul stapan, iar sufletul subjugat si ascultator. Ori postul, care presupune pocainta sincera, ne ajuta pe noi oamenii sa revenim la starea fireasca, atunci cand sufletul era stapan si domn, iar trupul asculta de suflet si-n armonie implinesc legea lui Dumnezeu. Acest soi de demoni nu pot iesi decat cu post si rugaciune (Matei 17-21; Sf. Ioan Damaschin). Spune Sf. Ioan Scararul: Mintea postitorului se roaga cu trezire, dar a acelui neanfranat e plina de chipuri necurate. Saturarea pantecului usuca izvoarele lacrimilor, dar uscandu-se trupul se nasc apele pocaintei. Cetatea Ninivei era cetate mare si vestita in antichitate. Numai ca pacatosenia oamenilor de acolo ajunsese la culme si Dumnezeu S-a hotarat sa distruga cetatea. si Iona a fost trimis sa propovaduiasca si sa le spuna asa: patruzeci de zile mai sunt si Ninive va pieri de pe fata pamantului. Ce au facut ninivenii? Ne spune Scriptura ca sau imbracat in sac, de la cel mai umil pana la regele cetatii, au postit si s-au rugat lui Dumnezeu. Au postit asa de sever incat nici animalelor nu le-au dat sa manance. si ce a urmat? Dumnezeu si-a schimbat hotararea si cetatea Ninivei a fost crutata. Pentru ca aceasta jertfa curata a postului a fost bine primita de Dumnezeu. Tu insa cand postesti, unge capul tau si fata o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns; si Tatal tau, Care vede in ascuns iti va rasplati tie (Matei 6, 17-18). Proorocul Isaia, in capitolul 58 al cartii sale, zice asa: Voi postiti ca sa va certati, si sa va sfaditi, si sa bateti furiosi cu pumnul nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus; este oare acesta un post care imi place, o zi in care omul isi smereste sufletul sau? Sa-si plece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si in cenusa, oare acesta se cheama post, zi placuta Domnului? Nu stiti voi postul care Imi place? zice Domnul. Rupeti legaturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfarmati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cele de un neam cu tine.

16

Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi: la strigatul tau El va zice: Iata-ma ! (Isaia 58, 8-9). Sfantul Ioan Casian scrie: Au incerat Parintii si aceea ca nu tuturor le este potrivita mancarea verdeturilor sau a legumelor si nici posmagul nu-l pot folosi toti ca hrana. si au zis parintii ca unul mancand doua litre de paine e inca flamand iar altul mancand o litra, sau sase uncii, se satura. Deci, precum am zis inainte, le-a dat tuturor o singura regula pentru infranare: sa nu se amageasca nimeni cu saturarea pantecului si sa nu se lase furat de placerea gatlejului: adica fiecare sa manance numai atat cat sa-si mentina sanatatea si puterea sa de munca. Postul pazeste pruncii, face curat pe tanar, umple de vrednicie pe batran, parul alb, impodibit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivita este frau pentru floarea varstei, talisman casniciei, pazitorul fecioriei. Asa sunt binefacerile pe care le aduce postul in fiecare casa si familie. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc. (I.Cor.6.12) ne spune Sf. Apostol Pavel. Despre renumit grec Hipocrate, ni se spune ca a izbutit sasi pastreze pana-n cele mai adanci batraneti o sanatate deplina, o voiciune si o culoare a fetei ca la un om tanar. Intrebandu-l prietenii cum de a reusit acest lucru de exceptie, Hipocrate le-a raspuns: Toata taina aceasta se explica prin faptul ca nu mam saturat la nici o masa, in acea masura in care o fac alti oameni (Vamile 1, pag.25). Sf. Grigore Sinaitul ne relateaza foarte instructiv hotarele mancarii: Trei hotare are mancarea: infranarea, indestularea si saturarea. Infranarea sta in a se scula cineva flamand de la masa; indestularea, in a manca atat cat sa nu ramana flamand, dar nici sa se ingreuneze; iar saturarea sta in a se ingreuna putin. Iar daca mananca cineva dupa dupa ce s-a saturat, a deschis poarta lacomiei pantecului, prin care intra toata patima. Tu, stiind aceasta cu de-amanuntul, alege ce este mai bun dupa parerea ta, netrecand hotarele (Filocalia Vll, pag. 194). Dupa asprime postul poate fi de mai multe feluri: dejunare desavarsita, adica atunci cand nu mancam si nu bem nimic cel putin o zi intreaga. Avem postul aspru si uscat sau ajunarea propriu-zisa, atunci cand mancam numai spre seara, mancaruri uscate (paine si apa, fructe uscate, seminte etc.).

17

Exista si postul obisnuit sau comun, cand mancam la orele obisnuite, dar numai mancaruri de post, adica ne infranam de la mancarurile de dulce; si in fine avem postul usor (dezlegarea), cand se dezleaga la vin, peste, icre si untdelemn, cum se prevede in Tipic, la anumite sarbatori care cad in timpul posturilor de peste an.

Postul dupa lungimea lui este: post de o zi, post de mai multe zile. Avem de asemenea si miercurea si vinerea din fiecare saptamana, in amintirea Patimilor Domnului: miercurea au facut sfat carturarii si arhiereii iudeilor sa prinda pe Hristos, iar vinerea L-au rastignit pe cruce. Tot in aceasta zi, dupa Traditie, mancase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai. Se tine post si de Ziua Inaltarii Sfintei Cruci 14 septembrie, in amintirea Patimilor Domnului pe cruce (dezlegare la untdelemn si vin). Zi de post este si in Ziua taierii capului Sf. Ioan Botezatorul 29 august, zi de post si plangere pentru cel care a fost cel mai zelos propovaduitor si implinitor al postului si al pocaintei (dezlegare la untdelemn si vin). O alta zi de post este si Ajunul Bobotezei-5 ianuarie: post asezat si ramas din vremea cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune pentru primirea Botezului a doua zi. Se ajuneaza in orice zi ar cadea, iar a doua se ia aghiasma pe nemancate. Avem si Postul Pastelui, postul Craciunului (15 noiembrie 25 decembrie), Postul Sfintei Marii (1-15 august), Postul Sfantului Petru. Dezlegari la vin si untdelemn: La 1, 6, 9-23, 26, 28 septembrie; 6, 9, 14, 18, 23, 26, 27 octombrie; 1, 8, 11-13, 16, 20, 22, 23, 25, 30 noiembrie; 4-7, 9, 12, 13, 17, 20, 24 decembrie; 5, 8, 9, 10-14, 16-18, 20, 22, 25, 27, 30 ianuarie; 3-11, 17, 24 februarie se dezleaga la vin si untdelemn. Fiind Sf. Post al Pastelui nu se dezleaga la vin si untdelemn si vin decat la 9 februarie (odovania Praznicului Intampinarii) si numai daca va cadea lunea, martea sau joia; la 9 martie; la 23, 25, 30 aprilie; la 2, 8, 10, 15, 21, 24, 25, 26 mai; la 2, 8, 9, 11, 19 iunie; la 1, 2, 5, 8, 12, 17, 20, 22, 25, 27 iulie; la 16-23, 29, 31 august. Datele de mai sus cazand in Postul Sf. Petru sau al Craciunului si in zilele de luni, marti sau joi se dezleaga si la peste. Dezlegari la peste: la 7 ianuarie, la 2 februarie (daca nu suntem in Postul Pastelui); la 25 martie la 24, 29, 30 iunie; 31 iulie (lasata secului) 6, 15 august 8 septembrie; 1 octombrie; 14 (lasata secului) si 21 noiembrie precum si in zilele de miercuri si vineri dintre Duminica Tomei si a Tuturor Sfintilor. Sambetele si duminicile din Postul Craciunului pana la 20 decembrie. Dezlegari la peste, branza, oua-in saptamana branzei sau saptamana alba. Dezlegari la toate in miercurea si vinerea din: saptamana dupa Duminica Vamesului si a Fariseului; saptamana Luminata (dintre Pasi si Duminica Tomei); saptamana Rusaliilor (saptamana cea dupa Pogorarea Duhului Sfant); in miercurea si vinerea dintre Craciun si Ajunul Bobotezei; in miercurea sau vinerea in care ar cadea Craciunul sau Boboteaza (Arhimandrit Gherontie Ghenoiu).

18

Porunca a doua a Bisericii cuprinde obligativitatea postului. Sfintele Sinoade si randuielile date de Sf. Parinti, de asemenea recomanda tinerea postului. Asa cum am vazut trebuie sa postim nu numai cu trupul, ci si cu sufletul: infranandu-ne de la

mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul ci si sufletul, petrecand in rugaciune si pocainta. si noua peste ani ni se adreseaza Sf. Ioan Gura de Aur, spunandu-ne: Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati, o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca ci si ochiul, urechea si picioarele si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, ne alergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusetile straine Gura trebuie sa posteasca desudalme si de alte vorbiri rusinoase. Sa ne rugam impreuna cu Sf. Grigore Teologul: Da-ne si noua Bunule, lupta cea buna sa o luptam. Calea postului sa o savarsim. Credinta nedespartita sa o pazim. Capetele nevazutilor balauri sa le sfarmam biruitori asupra pacatului sa ne aratam si fara de osanda sa ajungem a ne inchina Sfintei Invieri. Amin! Preot Constantin Mihaescu parohul Bisericii Spirea Noua

19

Postul calea spre mntuire Interviu cu printele Dumitru Tolico, parohul bisericii Maica Domnului Ocrotitoarea pruncilor de la Centru mamei i al copilului din Chiinu - Ne aflm deja n cea de-a treia sptmn a postului de Crciun. Sfinii laud mult postul, iar noi ne lenevim adesea s-l inem i de multe ori nu nelegem rostul lui. Cred c muli cititori vor fi interesai s afle mai multe despre importana postului. - Pentru nceput e bine, cred, s dm o definiie a lui. Precum ne nva Biserica, postul este nfrnarea de la mncruri de frupt, de la buturi i de la toate cele lumeti i de la faptele cele rele. Aceasta avnd scopul s putem face o rugciune mai bun, a omor poftele trupului i a primi harul lui Dumnezeu. n acelai timp postul este un mijloc de mntuire, o fapt de cinstire a Lui, pentru c este o jertf. Postul mai este i un mijloc de desvrire. Sfntul Simeon al Tesalonicului zice c postul este viaa i petrcerea ngereasc, pentru c ngerii sunt fr de hran, astfel i viaa noastr din timpul postului se aseamn cu cea a ngerilor. - Postul folosete mult trupului i sufletului, pentru c ntrete trupul, uureaz i ntrete sufletul. Pstreaz sntatea trupului i d aripi sufletului. Mntuitorul nsui ne-a dat exemplu, cnd a postit 40 de zile n pustiu. Tot el vorbete despre importana postului atunci cnd spune despre demoni c acest neam se scoate numai cu post i cu rugciune.

- Deci un post fr rugciune este ca o simpl diet? - ntr-adevr, sfinii prini compar postul i rugciunea cu dou aripi ale unei psri. Fr una din ele pasrea nu poate zbura, iar omul nu se poate nla la Dumnezeu. - tim c exist mai multe feluri de a posturi. V rugm s facem o scurt caracterizare a lor. - Dup durata lor sunt posturi de o zi i posturi de mai multe zile. Cele de o zi sunt n fiecare miercurea i vinerea, fiindc acestea sunt dou zile deosebite n viaa fiecrui cretin. Miercurea s-a fcut sfat pentru a-l vinde pe Mntuitorul Hristos, vinerea El a fost rstignit i n aceste zile, n aceste zile nc din primele secole cretinii ine au post. Mai sunt nc unele zile din cursul anului, cum ar fi ziua nlrii Sfintei Cruci, Tierea capului Sfntului Ioan Boteztorul i ajunul Botezului Domnului, care sunt nsemnate prin post. Posturile de mai multe zile sunt cele de peste an din perioada Patelui, postul Sfinilor Apostoli Petru i Pavel, postul Adormirii Maicii Domnului i cel al Crciunului, n care ne aflm noi acum. Mai deosebim postul i dup alt criteriul al asprimii. Aa-numita ajunare desvrit este atunci cnd nu mncm i nu bem nimic cel puin o zi ntreag. Altul, mai uor este postul aspru, atunci cnd mncm numai spre sear mncruri uscate adic pine, ap, fructe uscate i altele de acest fel. Postul obinuit este cnd mncm la orele obinuite, dar numai mncruri de post adic ne abinem de la carne, pete, brnz, lapte, ou, vin, grsimi. i postul uor este atunci cnd se d dezlegare la vin, pete, icre i untdelemn, dup cum prevede tipicul, la anumite srbtori din timpul posturilor. - n ce caz folosim postul aspru, n ce caz recurgem la cel cu dezlegri la produsele pe care le-ai pomenit sfinia voastr? Este bine cnd cineva, nflcrat de dorina de a ajunge la culmile desvririi, ncearc de odat treapta cea mai nalt a postului? - Cred c e cel mai bine pentru un nceptor sa foloseasc metoda obinuit de a se nfrna - postul obinuit. Celelalte posturi cel aspru i mai cu seam ajunarea desvrit este o treapt la care se ajunge mai trziu. Postul uor este, precum am mai spus, n zilele stabilite anume n Biseric, cei care frecventeaz locaele de cult pot afla acest lucru. i desigur, dezlegrile sunt fcute n cazuri speciale de ctre duhovnic oamenilor grav bolnavi. Ei trebuie s posteasc sufletele s se abin de la gnduri, fapte i vorbe urte, ceea ce este mult mai greu dect o simpl abinere de la mncruri. Dar nu trebuie s uitm c bolile noastre, n majoritatea cazurilor provin de la lipsa nfrnrii, i de multe ori o boal sau alta este tratat anume prin postire. - Ne ajut oare postul i n alte situaii, cnd putem spune c avem o boal a sufletului spre exemplu e cazul fumtorilor, a celor ce fac abuz de alcool i chiar a celor care sunt nrobii de un sentiment ce nu afl rspuns o problem cu care se confrunt mai ales adolescenii - Anume pentru ei este recomandat postul, nfrnarea, deoarece Mntuitorul nsui menioneaz c a venit pentru cei bolnavi i nu pentru cei sntoi. Iar bolnavi suntem noi cu toii, deoarece fiecare om e robit de o patim sau alta mndrie, zgrcenie,

20

lcomie etc. i dragostea fr de msur, sentiment ce-i nrobete adesea pe tineri, dar nu numai, tot poate fi considerat o boal a sufletului. Dar n primul rnd trebuie ca omul s-i doreasc s se elibereze de pcatul su. Atunci Dumnezeu neaprat i va ajuta. Dac omul va face primul pas, Dumnezeu va face urmtorii 99 n ntmpinare, precum spunea cineva dintre sfini. Desigur, trebuie s inem cont de faptul c postul, mai nti de toate este o perioad, n care Biserica ne propune s ncepem o via nou, o via lipsit de pcate. Deoarece a posti nu nseamn numai a posti cu trupul, ci i a ne abine de la pcatele pe care le svrim cu sufletul. Prin aceasta Dumnezeu ne ndeamn s lepdm acele pcate pe care le svrim n fiecare zi. Postul adevrat, cu alte cuvinte, este acela cnd ne abinem de la a judeca, a ne mnia, a crti, svrim fapte bune, acte de milostenie. Sfntul Ioan Gur de Aur ne vorbete despre acest lucru. El spune: Postii? Artaii-o prin fapte. Cum? De vei vedea un srac avei mil de el. Un duman - mpcai-v cu el. Un prieten nconjurat de un nume bun nu-l invidiai. O femeie frumoas? ntoarcei capul. Nu numai gura i stomacul vostru s posteasc, ci i ochiul, i urechile, i picioarele, i minile voastre, i toate mdularele trupului vostru. Minile voastre s posteasc rmnnd curate i de hrpire i de lcomie, picioarele nealergnd la priveliti urte i n calea pctoilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusee strin. Gura trebuie s posteasc de sudlmi i de alte vorbiri ruinoase. Astfel ne nva Ioan Gur de Aur ce nseamn postul adevrat. - Ce ne putei spune despre particularitile acestui post n care ne aflm, cel din ajunul Naterii Domnului? - El dureaz 40 de zile de la 28 noiembrie pn la 7 ianuarie, cnd srbtorim Naterea Domnului. E aezat pentru a ne pregti de acest eveniment. Acest post nchipuie noaptea n care tria omenirea pn la venirea Domnului, pe acei patriarhi ce ateptau venirea lui cu post i rugciune. Ne asemnm cu ei nfrnndu-ne i pregtindu-ne de aceast srbtoare. Iat de ce cu adevrat vor simi o bucurie duhovniceasc numai acei, care s-au pregtit cum se cuvine de acest mare eveniment important pentru ntreaga via a noastr. n ultima zi, adic n ajunul Crciunului nu se mnnc nimic pn la ivirea luceafrului de sear, care nchipuie steaua magilor. Aceasta este perioada postului care ne cur de pcate, de toate cele rele din inima noastr, pentru a-l ntmpina cu vrednicie pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos. - Dar pn la Naterea Domnului srbtorim, conform calendarului laic, Anul Nou. Muli dintre cititori, probabil, vor face o mas n seara de revelion, pe nou, cum spunem noi. i poate c i mai muli nu-i pot imagina acea mas fr bucate de frupt. Cum putei comenta aceast situaie? - Pentru un cretin cea mai nsemnat srbtoare din aceast perioad a lunilor decembrie - ianuarie, este desigur Naterea Domnului. Dar dac cineva dorete totui s fac o mas de revelion, srbtorind conform calendarului laic, o pot face cu mncruri de sec. n acest post se permite, conform unor canoane, s se mnnce n zilele de smbt, duminic i de srbtori bucate de pete. Gospodinele tiu c se pot face bucate destul de gustoase, diverse fr a nclca postul. Ai zice c mai degrab un cretin trebuie s nceap un an nou cu o rugciune de mulumire pentru anul ce a

21

trecut i de cerere a ajutorului lui Dumnezeu i a milei lui pentru anul ce vine. Adic nu masa, nu bucatele ne aduc acea stare de bucurie, de srbtoare, pn la urm, ci dragostea noastr, comuniunea cu Dumnezeu ce se realizeaz tocmai prin rugciune. Iar mesele i petrecerile zgomotoase nu snt dect un lucru lumesc i ne amintim din Biblie c n urma unui osp mbelugat, Irod a dat porunc s-i taie capul lui Ioan Boteztorul.
22

- Deci ar trebuie s fim cretini pn la urm i s nu admitem compromisuri cu propria noastr contiin - Un cretin tie ce este bine pentru mntuirea sa, dac vrea s se numeasc cretin, adic urma al lui Hristos - V mulumim pentru interviu! Pentru conformitate Alina Grigoracenco

You might also like