Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
0Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
eseu latinitate si dacism.docx

eseu latinitate si dacism.docx

Ratings: (0)|Views: 49|Likes:
Published by Mihaela Vasiliu
romana XI
romana XI

More info:

categoriesPresentations
Published by: Mihaela Vasiliu on Nov 05, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOCX, TXT or read online from Scribd
See More
See less

11/05/2013

pdf

text

original

 
LATINITATE SI DACISM Temelia limbii si a poporului român o reprezinta de latinitatea si dacismul,
două curente de opinie care au străbătut cultura românească de
-a lungul timpului, generate de condi
ț
iile istorice
 în care au trăit românii.
 LATINITATEA
este un „curent aparut in lingvistica si in filologia
 romaneasca in sec XIX,care pentru a demonsta caracterul latin al limbii romane,a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine,incat sa le apropie cat mai mult de forma originala.
DACISMUL
este un “curent in istoriografia autohtona,afirmat la
 inceputul sec al-XX-lea prin absolutizarea contributiei dacilor la formarea poporului roman si in general la istoria universala. Latinitatea
a apărut începând cu
secolul XIV, începând cu cronice, ale cronicarilor: Miron Costin,
Grigore Ureche şi Ion Neculce, iar apoi în secolele
 XVII-
XVIII de Şcoala Ardeleană
:
 Samuil Micu
Gheorghe Şincai
 Dacismul
a apărut abia în secolul XIX, odată cu preocuparea
 romanticilor pent
ru cunoaşterea etnogenezei: Paşoptiştii, M. Eminescu şi L.
 Blaga.
Primul care demonstrează latinitatea limbii române este Grigore
 Ureche, într-un capitol din
lucrarea sa „Letopiseţul Ţării Moldovei”,
 consacrat special acestei probleme, intitulat
„Pentru
 
limba noastrămoldovenească”, pentru care conchide cu mândrie că „ de la Rîm (Roma)ne tragem; şi cu ale lor cuvinte
ni-
i amestecat graiul”.
 Pentru a-
 şi convinge
 
cititorii de acest adevăr, el dă o probă de etimologii latine : „...de la
 rîmleni, ce le
 zicem latini, pâine, ei zic panis, găină...ei zic galina, muierea...mulier 
 
[...] şi altele multe din limba latină, că de
 n-
am socoti pre amănuntul, toate le
-
am înţelege.”
 Lui Grigore Ureche îi
urmează alţi scriitori şi lingvişti care susţin în lucrările lor sorgintea latină a
 limbii române.
 În „ Istorie în versuri polone despre Moldova şi Ţara
 
Românească”, cronicarul Miron Costin,  realizează o sinteză a schemei
 
 structurii limbii române : „Unde trebuia să fie Deus, avem
Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu în l
oc de meus, aşa s
-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo
 – 
 omul; frons
 – 
 frunte; angelus
 – 
 indzierul(...)
 În sfârşit, luându
-se cele sfinte de la sârbi, s-
au adăugat  şi puţine cuvinte slavoneşti.”
  În opera
„De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor”, aşa cum indică
 
 şi titlul, cronicarul îşi propune să scoată „lumii la vedere felul neamului, din
 
ce izvor şi seminţe sînt lăcuitorii ţărei noastre, Moldovei şi Ţării Munteneşti
 
 şi românii din ţările ungureşti.” El dovedeşte că precum şi
alte neamuri:
„ franţozii – 
galii, turcii
 – 
 otomani, ungurii
 – 
 
huni, aşa şi românii poartănumele  romanilor.” Tot aici, Miron Costin, prezintă şi câteva obiceiuri
 
 romane, păstrate şi astăzi, cum ar fi toastul la petreceri şi aniversări,
 
precum şi ritualul
 
 îngropării mortului.
 
Reluând o temă a cronicarilor moldoveni,
 Dimitrie Cantemir lucrarea
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor
( 1719 - 1722)
 înfăţişează trecutul
 
 îndepărtat al poporului nostru, originea comună a tuturor românilor. El afirmă că “sântem urmaşii
 unui popor care a creat o
civilizaţie şi o cultură clasică”.
 Este o lucrare de sinteza si infatiseaza conceptia savantului asupra formarii poporului roman si a limbii romane, tratand, cu o documentare extrem de bogata, de peste 150 de izvoare, originile poporului roman si evolutia sa. Idea de baza este continuitatea elementului roman in Dacia, intr-o unitate deplina in cele trei provincii romanesti, "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor " reprezentand prima incercare de a trata impreuna istoria romanilor de pretutindeni. Dimitrie Cantemir combate ipoteza potrivit careia romanii s-ar fi retras cu totul dupa ce imparatul Aurelian a parasit Dacia in anul 271: "...poporul romano-moldovlahilornu din glogozala a nasteri de stransura sa fie scornit, ce din cetateni romani si din mari familii sa fie ales. Apoi din buni si tari romano-moldo-vlahii, din buni si tari parinti romani nascandu-se, a sangelui curatenie si a niamului evghenie nestricata si nebetejita sa fie ferit, precum si astazi tot asea o feresc."

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->