Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
45Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
2.CaieteleEchinox Imaginar Cultural

2.CaieteleEchinox Imaginar Cultural

Ratings:

4.67

(3)
|Views: 8,029|Likes:
Published by ucks

More info:

Published by: ucks on Aug 06, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

11/23/2012

pdf

text

original

 
 2.Corin BragaPhantasma. Centru de Cercetare a Imaginarului (I)Un grup de cercetatori de la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj au decis sa-si conjuge eforturile pentru a construi un Centru de cercetare a imaginarului in cadrul Facultatii de Litere. Dupa cum o aratanumele, Centrul isi va fixa atentia asupra activitatii imagina-re, atat in sensul de generare spontana defantasme inconstiente, cat si in cel de producere creatoare deliberata de imagini sociale, mediatice,culturale si artistice.Voi dezvolta in acest volum al Caietelor Echinox cateva consideratii generale asupra cercetariiimaginarului in perioada actuala, in timp ce in urmatorul volum voi prezenta structura administrativa aCentrului.Cercetarea imaginarului in lumea postmodernaStiinta moderna a imaginarului a fost intemeiata la jumatatea secolului trecut, prin studiile lui ErnstCassirer, C. G. Jung, Gaston Bachelard, Charles Mauron, Mircea Eliade, Henry Corbin sau GilbertDurand. Care ar mai fi insa relevanta acestor cercetari in contextul actual, in lumea noastra postmoderna? Este cunoscut faptul ca unul din simptomele postmodernitatii este pierderea certitudiniiontologice sau, mai precis, a increderii in sistemele care fundamenteaza ontologia. Marile scenariiexplicative ale metafizicii sau ale stiintei au fost deconspirate ca simple constructii intelectuale, canaratiuni mitologice. Relativismul postmodern neaga posibilitatea ca vreun sistem, de orice natura, safie capabil sa atinga sau sa formuleze un Adevar final. Traim intr-o epoca dominata de o "ontologieslaba", in care conceptele grele ale religiei, metafizicii si stiintei au fost dereificate sidesubstantializate. Am ajuns sa acceptam ca viziunile asupra lumii formulate de diverse culturi,grupuri, curente, miscari sau personalitati sunt echivalente si au o egala importanta pentru grupulrespectiv. Suntem pe cale de a pierde reflexul de a valoriza in termeni de adevarat / fals conceptiile1
 
despre lume diferite de ale noastre. Viziunile materialiste, pozitiviste, atee nu dispun de mai multeargumente de certificare si validare decat viziunile religioase, mitologice, samanice sau de alta natura.in aceste conditii, mai important decat a ne intreba care dintre aceste viziuni detine adevarul absolut,este a cerceta adevarurile fiecareia dintre ele. Samanismul de toate formele, mitologiile antice, religiilesi misticile asiatice, cultele de mistere, monoteismele iudaic, crestin si islamic, gnozele, disciplineleoculte, metafizicile filosofice, teoriile stiintifice, viziunile artistice, toate aceste sisteme construiesc oimagine coerenta asupra lumii, care functioneaza in baza propriei consistente si satisface, in modevident, nevoile cognitive, axiologice, afective, metafizice sau estetice ale unor grupuri sau indivizi. Ostiinta (post)moderna a imaginarului are a cerceta aceste constructii vizionare in chiar calitatea lor deelaborari imaginare ce servesc drept lentile cognitive si decupaje simbolice si notionale ale realitatii. in plus, unitatile din care sunt ele asamblate, adica imaginile, simbolurile, mitemele, figurile arhetipale cealcatuiesc "caramizile" constructiei fantasmatice, formeaza o adevarata "imagosfera", ceea ce HenryCorbin numea Mundus Imaginalis. Relatia dintre om si mediul fizic nu (mai) poate fi conceputa ca unraport nemediat, umanitatea si lumea se intalnesc pe interfata extraordinar de complexa areprezentarilor imaginare.Deconspirarea naratiunilor metafizice explicative muta accentul de pe cercetarea esentialista pe ocercetare nominalista. Rezultatul este o pierdere progresiva a reperelor de certificare a realitatii, uncolaps al sentimentului de siguranta ontologica. in ultimele decenii, in afara de scepticismul filosofilor  postmoderni, la aceasta mutatie au contribuit intr-o masura mult mai mare doua domenii cu evolutiispectaculoase. Pe de o parte, este vorba de redescoperirea si revalorizarea practicilor samanice de catrediverse miscari "contraculturale" - hippy, flower-power, psychedelism, New Age etc."Neosamanismul" contemporan submineaza masiv principiul pozitivist al realitatii si isi propune sasparga portile perceptiei spre planuri sau realitati paralele. Viziunile halucinogene, transele induse prindiverse tehnici (muzica, dans etc.), diverse forme de initiere religioasa care au inflorit in perioadaactuala au inspirat o arta, o muzica, o pictura, o literatura in care halucinatia si visul, sinestezia sifantasmele dirijate sunt forme de explorare a unor dimensiuni necunoscute ale fiintei umane (si poatesi ale lumii). Indiferent cum judecam aceste manifestari, ca o reintoarcere la un irationalism nociv, ca oreemergenta a laturii religioase din noi refulate de rationalismul modern, ca o revitalizare saurespiritualizare a unei umanitati amenintate de sterilizare, ele sunt niste fenomene sociale si culturalereale, pe care trebuie sa le cercetam si sa le intelegem tocmai pentru a nu le scapa de sub control si anu ne rataci in labirintul periculos al fanatismelor si misticismelor de tot felul.Cealalta evolutie postmoderna care a dus la fisurarea increderii in ontologie este exploziainformationala. Dezvoltarea bazei tehnologice a computerelor permite aparitia si rularea unor  programe tot mai puternice de reconstructie si simulare a realitatii. Se vorbeste tot mai des de oinfosfera si de un ciberspatiu, de lumi virtuale care concureaza lumea reala. imbunatatirile progresiveaduse viziunilor cibernetice dinamiteaza rand pe rand criteriile de verosimilitate prin care noidistingem realitatea curenta de cea fictiva. Ele sunt pe cale de a deveni atat de performante incat incurand vor trece cu succes testele de verificare si certificare prin care individul uman diferentiaza intrereal si virtual. Criteriul substantialitatii sau esentialitatii ontologice devine irelevant, iar imaginilecibernetice tind sa se regaseasca pe acelasi plan cu reprezentarea curenta pe care o avem asuprauniversului. Cel putin aceasta posibilitate a ajuns sa fascineze si sa obsedeze. Cele mai rapide exemple pe care le pot da aici sunt cateva creatii cinematografice din ultimii ani, in care intriga "de succes" estenici mai mult nici mai putin decat problema epistemologica a consistentei realitatii. Mattrix, ExistenZsau The Thirteen Floor aduc la zi, in imagistica si vocabularul stiintei contemporane, vechea tema alumii ca iluzie sau constructie a mintii noastre. La fel cu doctrinele neosamanice, ele se joaca pe ideeaca suntem prizonierii unei fictiuni colective (indiferent cine o regizeaza, o divinitate antropomorfa sauuna ciberne-tica), in spatele careia se afla o meta-realitate necunoscuta, care necesita o "trezire". Chiar daca nu vor duce la descoperirea unor lumi paralele, asemenea explorari prin simulare informatica vor lamuri multe lucruri asupra modului de functionare a creierului uman si a sistemului reprezentational sicultural secretat de acesta. Cercetarile actuale asupra imaginarului nu mai pot ignora revolutia pe careinformatica este pe cale de a o produce in viziunea noastra asupra lumii.Fenomenul de desontologizare nu vizeaza doar filosofia, literatura, arta sau cultura in sens restrans. Elatinge si comportamentul nostru social. Revolutia informatica are repercusiuni masive in modul de2
 
constructie si de functionare a societatii actuale. Toate cercetarile contemporane subliniaza rolul sporit pe care il are mass-media in crearea reprezentarii despre ceilalti si a identitatii noastre individuale si degrup. Tot mai mult, pe masura ce releele vizuale de comunicare la nivel planetar (publicitate sireclame, imagini de film, televiziune sau internet etc.) tind sa inlocuiasca formele mai vechi decomunicare (prin contact direct intre indivizi sau grupuri, orala, scrisa etc.), parerile pe care oamenii sile fac despre diverse lucruri depind tot mai mult de imaginea pe care o primesc despre ele. Exempleleabunda: campaniile electorale devin tot mai mult campanii de imagine; razboaielele postmoderne suntrazboaie informationale, in care in buna masura atat actantii, cat si publicul asista la imagini pecalculator; nevoile de consum sunt dirijate prin sistemul de reclame; modele si gusturile sunt formate prin canalele mediatice; cultura tinde sa se rezume la imaginile televizate etc. Nu este nevoie sa culpabilizam sau sa satanizam o asemenea evolutie, ea este un fenomen real, provocat de posibilitatea si de necesitatea de globalizare si distribuire instantanee a informatiei.Cercetarea imaginarului in epoca actuala isi poate insa propune studierea mecanismelor de comunicare prin imaginile mediatice, chiar si numai pentru a le lamuri si supraveghea pericolele. Unul dintreaceste riscuri este cel al manipularii ideolo-gice, cu atat mai periculos cu cat distributia imaginilor impregnate cu diverse mesaje liminale este mai larga. Celalalt este riscul unei saraciri fantasmatice aumanitatii, transformata intr-o masa de consumatori de imagini superficiale, stereotipe, lipsite de profunzimea simbolica si afectiva necesara unei bune functionari a imaginarului colectiv si sanatatiimentale a societatii.Despre metodaAr fi prezumtios a incerca sa dai, astazi, o definitie cat de cat globala si definitiva a imaginatiei. Dupacum suntem pe cale de a descoperi, gandirea in imagini este cel putin la fel de extinsa si de importanta pe cat este gandirea in cuvinte si notiuni. Perceptia, memoria, fantasmatica inconstienta, fanteziacreatoare, multe din limbajele non-verbale, se bazeaza pe mecanismele de producere a imaginilor. Dar  poate ca insasi dorinta de a da o definitie este suspecta si inselatoare. Poate ca pretentia de a construiun concept riguros al imaginatiei conduce in eroare sau pe o cale inchisa. in a doua jumatate asecolului trecut, cand Gaston Bachelard si Gilbert Durand puneau bazele unei stiinte moderne aimaginarului, asteptarile comunitatii academice si stiintifice asupra felului in care ar trebui sa seconstituie o disciplina erau oarecum altele. Modernitatea era mult mai obsedata decat suntem astazi de preceptele pozitivismului si rationalitatii. Dorinta ei compulsiva era aceea de a ordona dosarele de datein structuri ferme si inchise, in sisteme logice. Privind inapoi, o putem considera o maladie a spirituluimodern. in plus, toate aceste studii au capatat un aer oarecum desuet. Ele sunt ombilical derivate dintr-o viziune cognitiva specifica primei jumatati a secolului trecut, energetista si maniheista. in baza unor asemenea presupozitii, imaginatia a fost conceputa pe de o parte in termeni substantialisti, reificanti, cao entitate oarecum materiala sau macar cu o baza organica, fiziologica ori chiar metafizica, iar pe dealta parte in termenii filosofiei irationaliste, ca o functie pre-logica sau anti-logica.Unul din castigurile postmodernitatii a fost o anumita umilinta hermeneutica, hranita de constiinta canu exista decat adevaruri relative si incomplete. Din perspectiva relativismului si pragmatismului postmodern, ceea ce ar trebui facut astazi nu este o cercetare teoretica asupra asupra a ceea ce esteimaginatia, ci investigatii concrete asupra modului ei de functionare si reproducere. Nu ar fi vorba de osimpla declinare a competentei sau a apetentei de a lucra o definitie conceptuala, ci de o optiunemetodologica. Pentru a ma face mai direct inteles, am sa dau doua exemple din alte discipline ce tin detrunchiul mare al antropologiei imaginarului: etnologia si psihanaliza. Amandoua aceste discipline ausuferit in ultima parte a secolului XX doua socuri hermeneutice.La inceputul secolului, etnologia facea "cuplu metodologic" cu pozitivismul. Cercetatorul aflat peteren isi propunea sa stranga cu cea mai inalta acuratete o cantitate cat mai ampla de informatii, pe caresa o reconstituie apoi intr-o imagine care sa reproduca cat mai corect viziunea despre lume acomunitatii sau tribului cercetat. Atat doar ca viziunea personala a analistului, cel mai adesea pozitivasi eventual atee, oricata maleabilitate si intuitie ar fi avut acesta, ramanea principial deosebita deviziunea analizatului. Acest fapt sfarsea inevitabil prin a introduce distorsiuni in reconstructia de catre3

Activity (45)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Dan liked this
Dan liked this
Elena D. Andreea liked this
Dan liked this
raza de soare liked this
cezarascrib liked this
ionyelle363 liked this
fesatelier liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->