• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 8.Corin BragaArgument Cercetarea cuprinsa in acest volum a constituit o provocare si un experiment, mai exact oautoprovocare si un autoexperiment la care s-au supus (au fost supusi) toti autorii textelor. Ea s-adesfasurat in cadrul unuia din programele Centrului de Cercetare a Imaginarului, si anume cel deLiteratura onirica. Acest program a mai organizat, in 2003-2004, un Cerc de creative writing avânddrept tema poezia halucinatorie si deliranta, condus de Ruxandra Cesereanu. In ultimii doi ani, subumbrela sa am initiat o alta cercetare, un curs-dezbatere sub titulatura "Imaginarul si starile alterate deconstiinta" in care au fost antrenati masteranzii din ultimele doua serii ale Masteratului "Istoriaimaginilor - Istoria ideilor" de la Facultatea clujeana de Litere.Tema acestor serii de dezbateri a fost ceea ce am putea numi Samanismul postmodern sau Neosamanismul actual, mai concret seria cartilor de initiere publicate intre 1968 si 1998 de catreCarlos Castaneda. In cele paisprezece saptamâni ale primelor semestre ale celor doi ani, dupa câtevaseminarii dedicate samanismului traditional, asa cum este prezentat acesta de catre un Mircea Eliade,Laurence Delaby sau Roberte Hamayon, am luat in discutie, rând pe rând, progresiv, cele unsprezecevolume care alcatuiesc saga castanediana (titlurile acesteia precum si intreaga bibliografie folosita demicul nostru focus-grup este sintetizata in finalul corpusului de studii si comentarii din acest volum).1
 
A aborda cartile lui Castaneda a ridicat mai multe tipuri de probleme de pozitionare profesionala siumana. Dupa cum se stie, Castaneda este unul din intemeietorii unei adevarate religii de factura NewAge, pretinzând ca a fost initiat intr-o forma extraordinar de sofisticata de vrajitorie sau de samanismde catre un amerindian numit Juan Matus. "Invataturile lui don Juan" au fascinat si continua safascineze milioane de cititori din intreaga lume si mii de adepti si practicanti ai "paselor magice" predate in Scoala de Tensegritate din Los Angeles. Pe cât de mare este insa emulatia mistica a publicului asa-zis "naiv", pe atât de vehementa a fost contestatia antropologilor si etnologilor, amediilor academice, a publicului avizat in general. Desi Castaneda pretinde ca reproduce fidelexperiente reale, diversi autori au pus in evidenta incongruitatile si inconsecventele relatarilor sale,acuzându-l ca ar fi inventat in cea mai mare masura tot ceea ce prezinta drept fapte autentice, deci ca ar fi un sarlatan si un excroc sau, in cel mai bun caz, un autor de fictiune.O prima provocare a fost ridicata de chiar acest scandal. Daca volumele lui Castaneda sunt inventate,inseamna ca ele decad din categoria de documente etnografice, fara sa acceada insa nici la cea deromane, ramânând in afara atât a discursului stiintific cât si a celui estetic. Teama care s-ar putea nasteeste ca abordarea unor asemenea texte ii declaseaza pe cercetatori, care, in loc sa analizeze fiedocumente antropologice valide fie literatura "serioasa", intra in capcana unui fals subcultural, a unuikitsch religios. Raspunsul este totusi simplu. Dupa cum stim, valoarea scazuta sau nulitatea unui produs literar nu implica lipsa de profesionalism a analistului sau, dupa cum nici valoarea textuluianalizat nu garanteaza automat calitatea analizei. Desigur, este mai securizant a face cercetari pevolume care fac parte din literatura stiintifica acreditata sau din canonul estetic, cu speranta tacita caanalizele se vor aseza de la sine sub blazonul operelor comentate si se vor molipsi intrucâtva denobletea acestora, in timp ce aceasta garantie nu exista in cazurile in care cercetatorii se aventureaza inape tulburi si scandaloase. Dar chiar aceasta este provocarea: adevarata dovada a calitatii de analist o poti face abia atunci când demonstrezi ca esti capabil sa ramâi un profesionist chiar daca analizezi untext contestat, cu probleme.A doua provocare vine din faptul ca, pentru o abordare eficienta, fara simplificari si solutii rapide,trebuie gasite si puse la lucru instrumente si hermeneutici cu atât mai elaborate cu cât textelerespective sunt mai suspecte si mai confuze (sau curajoase) in raport cu domeniile si disciplineleexistente. Or cartile lui Castaneda rezoneaza si chiar au folosit drept rampa de decolare unele din ideilesi metodologiile cele mai avansate si in acelasi timp mai controversate din antropologia si filosofiaamericana contemporana, cum sunt etnometodologia, studiile emice sau filosofiile antirealiste. Toateacestea presupun eforturi considerabile si programatice de deconstructie a sistemelor si tiparelor  primite si de autochestionare a pozitiei adoptate de cercetator.A treia provocare depaseste chestiunile legate de statutul si instrumentele noastre profesionale si nevizeaza in calitatea noastra de oameni. Reale sau inventate, "invataturile lui don Juan" se constituieintr-o antroposofie destul de indepartata de vulgata conceptiei occidentale despre univers. Eleactiveaza fantasme mitice si ritualuri psihice pe care omul modern le-a refulat de câteva secoleincoace, trezind asadar rezistente epistemologice si psihanalitice. Existenta celor doua mari categoriide cititori ai cartilor lui Castaneda, credulii si scepticii, scoate la iveala falia uriasa, trasata de insusi"bunul nostru simt", ce provoaca tensiuni schizoide in omul contemporan, dintre gândirea magica sicea pozitiva.Miza centrala a demersului nostru a fost aceea de a evita caderea nepremeditata in una sau cealalta dinaceste doua atitudini conflictive, si anume cea a entuziasmului nediscriminatoriu ce ii caracterizeaza pefanii lui Castaneda, respectiv cea a respingerii dispretuitoare pe care o afiseaza detractorii sai. Aceastadihotomie ni se pare ca saraceste intelegerea fenomenului Castaneda, ca ne face sa pierdem capacitateade a surprinde nucleul de numinosum real care iradiaza din scrierile sale, fie ele relatari adevarate saufictiuni romanesti. Intr-o epoca in care imaginea mediatica tinde sa se substituie lumii din fundal, incare fictiunea creeaza realitati si fictionalizarea devine un instrument epistemologic, mai importantdecât a decide daca Juan Matus a existat sau nu, daca Castaneda minte sau nu, este a analiza2
 
mecanismele psihologice si sociologice, dar si estetice si religioase, prin care mesajul sau reuseste saatinga o fibra profunda din noi insine, obligându-ne la reactii din cele mai vehemente, de la participaremistica la speranta frustrata, de la fantasme magice la scepticism revoltat.Din acest deziderat decurge si aspectul experimental al demersului nostru. Daca aceste carti ies atât inafara cercetarii stiintifice cât si a celei literare, vizând existentialul sau umanul din noi, atunci cea maiapropriata atitudine este cea definita in antropologia contemporana drept "cercetare participativa", incare subiectul experimenteaza efectele provocate asupra lui insusi de obiectul cercetat. Desigur, incazul nostru obiectul nu a fost unul etnografic, cel descris de cartile lui Castaneda (vrajitoria indienilor din Mexic), ci unul textual, cel reprezentat de cartile lui Castaneda. O asemenea lectura participativaimplica o activare simultana in subiectul experimentator atât a lectorului naiv, care reactioneazaingenuu, cât si a celui avizat, care noteaza reactiile primului fara sa le inhibe.Si daca, la o prima aproximare, pentru oricine se aproprie intâia oara de cartile lui Castaneda, lucrurile par sa se clarifice rapid intr-o decizie limpede (cred sau nu cred), la o zabovire mai indelunga ele devinmai complexe si poate chiar nebuloase. Ceea ce bunul simt pare sa ne dicteze cu naturalete ("Eimposibil ca ceea ce povesteste Castaneda sa fie adevarat"), se dovedeste mult mai problematic când inspatele respingerii rationale descoperim spaime si cenzuri nemarturisite. Un bun instrument de masuraa incarcaturii inconstiente care apasa asupra atitudinilor si gesturilor noastre aparent cele mai rationaleil constituie denegarea freudiana, teoretizata de psihanalisti contemporani sub forma unei sintagmeoperative de genul: "Stiu foarte bine ca..., si totusi...". Câta vreme ne aflam in Universitate, stim foarte bine cu totii, nu e asa?, ca nu exista fantome si viata dupa moarte, si totusi aproape toti dintre noisuntem posesorii unui mic stoc de intâmplari paranormale de povestit la o cina intre prieteni...Volumul de fata este asadar rezultatul acestor lecturi participative a volumelor lui Castaneda facute incele doua focus-grupuri reprezentate de seriile de masteranzi de la "Istoria imaginilor - Istoria ideilor"din 2003-2004 si 2004-2005. Dupa studiul meu monografic, am grupat textele rezultate in douasectiuni. Prima sectiune cuprinde analizele care problematizeaza pozitia subiectului in raport cuobiectul lecturii, implicarea lui in mesaj, reactiile sale ingenue si teoretice. Cea de-a doua sectiune aurmarit sa ordoneze tematic sistemul antroposofic al lui Castaneda, care se instituie intr-un adevaratmicrounivers autonom si consistent, indiferent de conditia lui de relatare fidela a unor experiente realesau de inventie literara, cu resorturi psihanalizabile sau scopuri josnice, de excrocare si manipulare a publicului. Studiile din aceasta a doua sectiune decupeaza principalele concepte si simboluri careconstituie osatura "invataturilor lui don Juan". In locul unei concluzii, ceea ce se poate spune desprecartile lui Castaneda este ca ele reprezinta o adaptare postmoderna (un upgrade) a samanismuluitraditional la mentalitatea scientista si psihologizanta a omului contemporan. Corin Braga
Carlos Castaneda si starile alterate de constiinta
 
 Abstract 
:
The article begins by questioning the fictional or non-fictional character of Castaneda'swork. It attempts to explain Castaneda's "hoax" through biographical, psychoanalytical, or 3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...