punere în pagină a celor două totalitarisme a fost făcută după încheierea celui de-al doilea războimondial, apoi, de la jumătatea secolului XX, în timpul Războiului Rece, Holocaustul a fost proclamatoroarea secolului, iar paralelismul între Gulag şi Holocaust a fost considerat inadecvat. La sfârşitulsecolului XX şi începutul secolului XXI au apărut din nou cercetări care demonstrau că cele douăextremisme au mai multe puncte comune decât deosebiri. În acest sens, s-a susţinut şi demonstrat căPactul Ribbentrop-Molotov, între Germania nazistă şi imperiul sovietic stalinist, nu a fost o întâmplare,ci a subliniat tocmai afinităţile celor două ”isme” şi îngemănarea lor. Acest pact a demonstrat cănazismul şi comunismul pot fi văzute ca o reflectare în oglindă unuia a celuilalt. Obsesia pentru puritate rasială, socială sau ideologică şi soluţia lichidării adversarilor vizau şi într-un caz şi în celălaltconfecţionarea unui om nou, pe care atât comunismul, cât şi nazismul râvneau să-l obţină în eprubetasocial-politică a sistemelor respective.Hannah Arendt, în
Originile totalitarismului
, a fost cel dintâi cercetător de anvergură care a făcut paralela între comunism şi nazism, între Gulag şi Holocaust, considerând că acestea au depins decisivde panslavism, respectiv de pangermanism. Hannah Arendt a deconstruit structura comunismului şi anazismului prin intermediul câtorva criterii precum: atomizarea maselor, propaganda, teroarea, PartidulUnic, Conducătorul ca lider totalitar, Poliţia politică şi sistemul concentraţionar. Alţi analişti de marcă, precum Alain Besançon, François Furet şi Ernst Nolte, au procedat, la sfârşitul secolului XX, la noi puneri în paralelă. Alain Besançon, în
Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism şi unicitateaShoahului
, a evidenţiat faptul că deconstrucţia nazismului a beneficiat de o bibliografie impresionantăla nivel internaţional, în timp ce aceea a comunismului a fost deficitară. Alain Besançon a încercat înanaliza sa comparativă să facă o paralelă amănunţită între comunism şi nazism la nivel de represiune,factorii comparaţi fiind: concentrarea victimelor în spaţii aparte, operaţiunile mobile de ucidere,tehnica masacrului (promovată atât de comunismul de tip leninist-stalinist, cât şi de nazismul de tiphitlerist), deportarea, execuţia judiciară, anonimatul impus victimelor şi reducerea acestora la condiţiade cifră, distrugerea morală, mentală şi sufletească a victimelor. Un alt istoric, Pierre Chaunu, a afirmatcă bolşevismul şi nazismul au constituit nişte gemeni heterozigoţi, iar aserţiunea sa a făcut oarecarecarieră în istoria paralelismului între cele două extremisme. În ceea ce îi priveşte pe François Furet(autorul lucrării
Trecutul unei iluzii
) şi Ernst Nolte (autorul lucrării
Fascismul în epoca sa
), aceştia au participat la o celebră polemică pe marginea comunismului şi a nazismului, publicată sub titlul
Fascism şi comunism
. Polemica a pornit de la afirmaţia lui Ernst Nolte că nazismul ar fi fost o reacţiestrictă la comunism astfel încât, dacă comunismul leninisto-stalinist nu ar fi existat, nici nazismulhitlerist nu ar fi luat naştere. François Furet a respins vehement această idee, precizând faptul că ocatastrofă istorică (precum nazismul) nu poate fi explicată cauzal prin intermediul altei catastrofeistorice (comunismul). La începutul secolului nostru, un alt cercetător, Bernice Glatzer Rosenthal, a publicat lucrarea
Noi mituri. De la Nietzsche la Stalin
, în care susţine că filosofia supraomului (care afost de obicei ataşată strict nazismului) este valabilă şi pentru bolşevici. Atât comunismul, cât şinazismul au cultivat un entuziasm destructiv la nivelul societăţii, promovând ideea de ”om nou” atât pecale ideologică, cât şi cu forţa. (Am menţionat aici doar câteva nume, dar, fireşte, dosarul paraleleiîntre comunism şi nazism, sau dosarul polemicii legate de această comparaţie este mult mai ampludecât ne putem permite în această Introducere).În România, două reviste au publicat cu precădere texte de comparatism politic despre comunism şinazism. Este vorba de revistele
22
şi
Observator Cultural
. Revista
22
a publicat, de pildă, în traducere,în 2003, eseul lui Martin Malia, preluat din
The National Interest
, intitulat
Despre nazism şi comunism
.Martin Malia afirmă că, indiferent de ideologie, genocidul este genocid, şi că între comunism şi nazismexistă un semn de egalitate din acest punct de vedere. Între cercetătorii români care s-au pronunţatasupra paralelismului dintre comunism şi nazism, comparând implicit Holocaustul şi Gulagul (lanivelul memoriei ororii) trebuie amintit Caius Dobrescu, al cărui eseu intitulat
Holocaust şi Gulag
, publicat în 2004 în revista
Observator Cultural
, face o analiză profundă la nivel de mentalităţi. CaiusDobrescu este interesat, în analiza sa, de receptarea Holocaustului în Occident (versus ecoul minimal pe care l-a avut Gulagul) şi, în oglindă, de receptarea Gulagului în Estul european (versus dezinteresulfaţă de Holocaust în fostele ţări comuniste). Tensiunea născută între comemorarea Holocaustului,demonstrează Caius Dobrescu, şi comemorarea Gulagului nu este doar o disfuncţie de suprafaţă, oneînţelegere pasageră, ci revelează o diferenţă profundă de dispoziţii interioare, de modele de2
Leave a Comment