Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
ALEXANDRU LAZAR-DESPRE POST SI RUGACIUNE DIN PUNCT DE VEDERE CRESTIN-ORTODOX

ALEXANDRU LAZAR-DESPRE POST SI RUGACIUNE DIN PUNCT DE VEDERE CRESTIN-ORTODOX

Ratings: (0)|Views: 55 |Likes:
Published by AlexandruLazar
Indrumari adresate credinciosilor in vederea respectarii canoanelor bisericesti despre post si rugaciune.
Indrumari adresate credinciosilor in vederea respectarii canoanelor bisericesti despre post si rugaciune.

More info:

Published by: AlexandruLazar on Nov 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/10/2013

pdf

text

original

 
 
 ALEXANDRU LAZAR
DESPRE POST SI RUGACIUNE
Cugir, 9 septembrie 2013
 
 DEFINIREA POSTULUI: Odata cu inceperea lunii noiembrie,crestinul ortodox se indreapta cu pasi repezi spre inceperea unui noi post,Postul Craciunului. Postul este o abtinere de la mancarurile provenite de la animale(lapte,carne, branza, oua sau produse din acestea) pe o perioada scurta sau lunga de timp. Postul, ca abtinere totala sau partiala de la anumite feluri de mancare, pe o perioada mai mica sau mai mare este o practica foarte veche. El este o porunca divina pe care o gasim formulata chiar de la inceputul creatiei cand Dumnezeu se adreseaza primului om zicandu-i : "Din toti pomii din rai sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si al raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit"; (Facerea 2, 16-17). POSTUL IN VECHIUL TESTAMENT: In Vechiul Testament notiunea de post a cunoscut valente deosebite. Pornind de la postul
protoparintilor şi pana la cel din cultul v
echi testamentar, postul a fost inteles si practicat diferit. Am putea spune ca cea mai veche porunca data de Dumnezeu omului, in paradis, a fost porunca postului. Astfel,  Adam si Eva, asezati in rai, au primit porunca sa manance din toti pomii, numai din pomul cunostiintei binelui si raului sa nu manance, fiindca în ziua in care vor manca negresit vor muri, adica vor deveni din nemuritori muritori. Urmasii lui Adam s-au straduit mereu sa-si reia relatiile de iubire cu Dumnezeu, unul dintre mijloace fiind postul. Acesta este înfranarea atat a trupului, cat si a sufletului, fuga de imbuibare a trupului, sufletul urmand sa fie ferit de vicii, pacate, ispite, deci o arma împotriva lacomiei si un mijloc de desavarsire, o
sarguinţa pe calea binelui spre asema
narea cu Dumnezeu. Astfel, postul devine un act de cinstire a lui
Dumnezeu şi il gasim între manifes
tarile cultice ale vechilor evrei, alaturi de rugaciune, jertfe, fagaduinte solemne, alaturi de circumciziune, înca din vremea patriarhilor. Pentru prima data dupa caderea protoparintilor, postul apare ca porunca în vremea lui Moise. El a postit pe Muntele Sinai, atunci cand a primit Tablele Legii, pa
truzeci de zile si patruzeci de nopti si a randuit sarbatoarea ispasirii: „In luna a
saptea, ziua a saptea a lunii, sa postiti si nici o munca sa nu faceti, nici bastinasul si nici strainul care s-a asezat la v
oi“ (Levitic 16, 29; 23, 27
-32; Numeri 29, 7). Postul este cadrul si conditia esentiala pentru exercitarea adevaratei pocainte si o modalitate prin care oamenii se smereau. Cunoastem practicarea postului cu anumite prilejuri: postul Esterei, pentru salvarea de la exterminare a poporului evreu in pustiu, postul lui Iov (Iov 31), postul Iuditei (Iudit. 9).Dupa exil, au mai
fost stabilite patru posturi: „in luna a
patra, a cincia, a saptea s
i a zecea“ (Zaharia 8, 19).
 Apoi, ne amintim de cei trei tineri israeliti si de Daniel, ce au postit în Babilon, care hranindu-se cu mancaruri usoare s-
au aratat mai împliniti si mai frumosi „decat
cei hraniti cu multe desfatar
i“.
 In capitolul 58 al cartii sale,Isaia,considerat evanghelistul Noului Testament datorita claritatii cu care descrie patimile lui Hristos,
ne advertizeaza ca postul nu trebuie indeplinit doar formal: „E
ste, oare, acesta un post care Imi place, o zi in care omul isi smereste sufletul sau? Sa-
şi plece capul ca o trestie, sa
 se culce pe sac si în cenusa, oare acesta se cheama post, zi placuta
Domnului?“ (Isa
ia 58, 5). ). Profetul se refera la efectuarea ritualelor zilnice, afisand ascultarea si smerenia. In realitate, era exprimarea exterioara a unei stari de jale. Postul fizic poate fi însa un bun instrument pentru disciplina spirituala. Astfel Isaia continua:
„Nu stiti voi postul care I
mi place Mie? Zice Domnul. Rupeti legaturile nedreptatii, dezlegati legaturile
 jugului, daţi drumul celor asupri
ti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol îmbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci, lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma, ta slava lui
 
Dumnezeu. Daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul tau cel amarat, lumina ta va rasari in intuneric s
i bezna ta va fi ca miezul zilei“ (Isaia 58, 6
-10). Proorocul Ilie -
prototip al monahului creştin:
 Ne este cunoscuta personalitatea proorocului Ilie, care a dus o viata materiala simpla si modesta. El se multumeste cu putin. Nu are nici masa, nici casa, nici loc unde sa-si plece capul. Casa lui era o coliba ridicata pe marginea unui parau uitat de lume, o pestera în mijlocul muntilor, sau un pom in mijlocul desertului. Masa i-o asigura Dumnezeu prin grija Sa sau si-
o agoniseşte singur, din pustiu. Despre
el S
fântul Vasile cel Mare spunea ca: „toata
 averea dreptului era sufletul lui, iar merindele pentru viata, nadejdea in Dumnezeu. Cu toate ca traia asa, n-
a pierit de foame“.Pentru a scapa de ma
nia regelui Ahab, pe care îl mustrase pent
ru idolatrie, Ilie se retrage langa paraul Cherit, parau ce izvoraste din munţii Efraim
si se varsa în Iordan, aproape de Ierihon. Aici se
hraneşse modest, ducand o viata pustniceasca şi facandu
-se prototipul monahului crestin. Ilie este acela dintre prooroci care prin invrednicire de la Dumnezeu, prin cuvantul sau a închis cerurile trei ani si jumatate, iar seceta a adus foametea. Sfantul Vasile cel Mare spune
ca: „Prin post, Ilie a inchis cerul trei ani si sase luni. Ilie, cand a vazut ca oamenii, din cauza belsugului, se
desfraneza (slujind la idoli), i-a facut prin post, prin foamete, sa posteasc
ă fara
 
voia lor. Aşa a oprit păcatul,
care se întinsese mult. Deci, prin post, Ilie a oprit pa
catul lor, ca şi cum ar fi folosit sabia sau focul“.
 Prototip al monahului se poate numi si SFANTUL IOAN BOTEZATORUL care nu se desfata cu bunatati,ci se hranea doar cu lacusta si cu miere salbatica,tinuta sa era una simpla,,o imbracaminte din par de camila si
cingatoare de piele imprejurul mijlocului”(Matei 3;4).
 POSTUL IN DIFERITELE RELIGII: E
giptenii şi babil
onienii practicau postul socotindu-l ca un mijloc eficace pentru expierea sau
ispăşirea păcatelor. Greco
-romanii îl practicau dându-
i caracter atât igienic cât şi religios. De exemplu, în cultul zeiţei Ceres (Demeter), postul era socotit ca un mijloc de câştigare a unor puteri spirituale si se practica în riturile de pregătire şi de iniţiere în misterele cultului respectiv (ca în cultul lui Mitra). Atleţilor şi gimnaştilor li se prescriau anumite zile de post înainte de jocurile olimpice, de întrecerile sau
 de luptele din
circuri, palestre şi arene. Celebrul medic al antichităţii păgâne, Hipocrate, care a ajuns la adânci bătrâneţi, atribuia longevitatea sa postului, spunând că niciodată nu s
-
a ridicat de la masă sătul de tot. De asemenea,
filosoful Pitagora
propovăduia adepţilor săi asceză, în cadrul căreia postul şi abstinenţa aveau rol de căpetenie. Pentru budiştii şi brahmanii de azi postul este o regulă de viaţă. Mahomedanii au şi ei un post
mare, numit Ramadan (Ramazan)
 , în timpul căruia nu mănâncă nimic, de la răsăritul soarelui până seara. MOISE, „CAMPIONUL” AJUNARII TOTALE:
Moise a postit pentru primirea Legii, cand s-a urcat pe Muntele Sinai, ceea ce-l determina pe
Sfantul Vasile să observe ca postul este mai vechi decat Legea. Pe de alta
 parte, postul de 40 de zile pregateste veder
ea lui Dumnezeu pe Munte şi legamantul incheiat cu Israel. In cartea Iesirii 24, 18, se relateaza: „S
i s-a suit Moise pe munte si a intrat i
n mijlocul norului; şi a stat Moise pe munte patruz
eci de
zile şi patruzeci de nopti“. Înca nu se precizeaza nimic despre ajunarea totala în rastimpul acesta, însa
 , foarte important, perioada este asociata întrarii în mijlocul norului. Pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, suirea
lui Moise pe munte echivaleaza cu urcusul duhovnicesc: „Muntele înaltat si greu de urcat este cunoas
terea l
ui Dumnezeu (teologia)“. Observam ca
 peri
oada de 40 de zile şi 40 de nopti se leaga
 de cele trei trepte ale desavars
irii: asceza (eliberarea de patimi), iluminarea (vederea în lumină) şi unirea cu Dumnezeu (in
trarea  în întunericul apofatic si impartasirea de lumina). Sfantul Grigorie isi subintituleaza opera dedicata vietii lui Moise Despre desavarsirea cea întru virtute, aratand ca experienta lui Moise din cele 40 de zile poate deveni un model al desavarsirii crestine. In cartea Iesirii capitolul 34 abia dupa consumarea episodului cu vitelul de aur, atunci cand Moise este obligat sa repete procesul sederii timp de 40 de zile si 40 de nopti pe munte, inta
lnim detaliile clare referitoare la ajunare. „Moise a stat acolo
 , la Domnul, patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-
a băut. S
i a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zec
e porunci“ (Ieşire 34, 28). Daca ne gandim ca nimic în Scriptura nu este intamplator,
putem spune ca in prima faza, in Iesire 24, sederea respectiva nu este asociata ajunarii, pentru ca nici nu

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->