ALEXANDRU LAZAR

DESPRE POST SI RUGACIUNE

Cugir, 9 septembrie 2013

DEFINIREA POSTULUI: Odata cu inceperea lunii noiembrie,crestinul ortodox se indreapta cu pasi repezi spre inceperea unui noi post,Postul Craciunului. Postul este o abtinere de la mancarurile provenite de la animale(lapte,carne, branza, oua sau produse din acestea) pe o perioada scurta sau lunga de timp. Postul, ca abtinere totala sau partiala de la anumite feluri de mancare, pe o perioada mai mica sau mai mare este o practica foarte veche. El este o porunca divina pe care o gasim formulata chiar de la inceputul creatiei cand Dumnezeu se adreseaza primului om zicandu-i : "Din toti pomii din rai sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si al raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit"; (Facerea 2, 16-17). POSTUL IN VECHIUL TESTAMENT: In Vechiul Testament notiunea de post a cunoscut valente deosebite. Pornind de la postul protoparintilor i pana la cel din cultul vechi testamentar, postul a fost inteles si practicat diferit. Am putea spune ca cea mai veche porunca data de Dumnezeu omului, in paradis, a fost porunca postului. Astfel, Adam si Eva, asezati in rai, au primit porunca sa manance din toti pomii, numai din pomul cunostiintei binelui si raului sa nu manance, fiindca n ziua in care vor manca negresit vor muri, adica vor deveni din nemuritori muritori. Urmasii lui Adam s-au straduit mereu sa-si reia relatiile de iubire cu Dumnezeu, unul dintre mijloace fiind postul. Acesta este nfranarea atat a trupului, cat si a sufletului, fuga de imbuibare a trupului, sufletul urmand sa fie ferit de vicii, pacate, ispite, deci o arma mpotriva lacomiei si un mijloc de desavarsire, o sarguina pe calea binelui spre asemanarea cu Dumnezeu. Astfel, postul devine un act de cinstire a lui Dumnezeu i il gasim ntre manifestarile cultice ale vechilor evrei, alaturi de rugaciune, jertfe, fagaduinte solemne, alaturi de circumciziune, nca din vremea patriarhilor. Pentru prima data dupa caderea protoparintilor, postul apare ca porunca n vremea lui Moise. El a postit pe Muntele Sinai, atunci cand a primit Tablele Legii, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si a randuit sarbatoarea ispasirii: In luna a saptea, ziua a saptea a lunii, sa postiti si nici o munca sa nu faceti, nici bastinasul si nici strainul care s-a asezat la voi (Levitic 16, 29; 23, 27-32; Numeri 29, 7). Postul este cadrul si conditia esentiala pentru exercitarea adevaratei pocainte si o modalitate prin care oamenii se smereau. Cunoastem practicarea postului cu anumite prilejuri: postul Esterei, pentru salvarea de la exterminare a poporului evreu in pustiu, postul lui Iov (Iov 31), postul Iuditei (Iudit. 9).Dupa exil, au mai fost stabilite patru posturi: in luna a patra, a cincia, a saptea si a zecea (Zaharia 8, 19). Apoi, ne amintim de cei trei tineri israeliti si de Daniel, ce au postit n Babilon, care hranindu-se cu mancaruri usoare s-au aratat mai mpliniti si mai frumosi decat cei hraniti cu multe desfatari. In capitolul 58 al cartii sale,Isaia,considerat evanghelistul Noului Testament datorita claritatii cu care descrie patimile lui Hristos, ne advertizeaza ca postul nu trebuie indeplinit doar formal: Este, oare, acesta un post care Imi place, o zi in care omul isi smereste sufletul sau? Sa-i plece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si n cenusa, oare acesta se cheama post, zi placuta Domnului? (Isaia 58, 5). ). Profetul se refera la efectuarea ritualelor zilnice, afisand ascultarea si smerenia. In realitate, era exprimarea exterioara a unei stari de jale. Postul fizic poate fi nsa un bun instrument pentru disciplina spirituala. Astfel Isaia continua: Nu stiti voi postul care Imi place Mie? Zice Domnul. Rupeti legaturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dai drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol mbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci, lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge naintea ta, iar n urma, ta slava lui

Dumnezeu. Daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul tau cel amarat, lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta va fi ca miezul zilei (Isaia 58, 6-10). Proorocul Ilie - prototip al monahului cretin: Ne este cunoscuta personalitatea proorocului Ilie, care a dus o viata materiala simpla si modesta. El se multumeste cu putin. Nu are nici masa, nici casa, nici loc unde sa-si plece capul. Casa lui era o coliba ridicata pe marginea unui parau uitat de lume, o pestera n mijlocul muntilor, sau un pom in mijlocul desertului. Masa i-o asigura Dumnezeu prin grija Sa sau si-o agonisete singur, din pustiu. Despre el Sfntul Vasile cel Mare spunea ca: toata averea dreptului era sufletul lui, iar merindele pentru viata, nadejdea in Dumnezeu. Cu toate ca traia asa, n-a pierit de foame.Pentru a scapa de mania regelui Ahab, pe care l mustrase pentru idolatrie, Ilie se retrage langa paraul Cherit, parau ce izvoraste din munii Efraim si se varsa n Iordan, aproape de Ierihon. Aici se hranese modest, ducand o viata pustniceasca i facanduse prototipul monahului crestin. Ilie este acela dintre prooroci care prin invrednicire de la Dumnezeu, prin cuvantul sau a nchis cerurile trei ani si jumatate, iar seceta a adus foametea. Sfantul Vasile cel Mare spune ca: Prin post, Ilie a inchis cerul trei ani si sase luni. Ilie, cand a vazut ca oamenii, din cauza belsugului, se desfraneza (slujind la idoli), i-a facut prin post, prin foamete, sa posteasc fara voia lor. Aa a oprit pcatul, care se ntinsese mult. Deci, prin post, Ilie a oprit pacatul lor, ca i cum ar fi folosit sabia sau focul. Prototip al monahului se poate numi si SFANTUL IOAN BOTEZATORUL care nu se desfata cu bunatati,ci se hranea doar cu lacusta si cu miere salbatica,tinuta sa era una simpla,,o imbracaminte din par de camila si cingatoare de piele imprejurul mijlocului(Matei 3;4). POSTUL IN DIFERITELE RELIGII: Egiptenii i babilonienii practicau postul socotindu-l ca un mijloc eficace pentru expierea sau ispirea pcatelor. Greco-romanii l practicau dndu-i caracter att igienic ct i religios. De exemplu, n cultul zeiei Ceres (Demeter), postul era socotit ca un mijloc de ctigare a unor puteri spirituale si se practica n riturile de pregtire i de iniiere n misterele cultului respectiv (ca n cultul lui Mitra). Atleilor i gimnatilor li se prescriau anumite zile de post nainte de jocurile olimpice, de ntrecerile sau de luptele din circuri, palestre i arene. Celebrul medic al antichitii pgne, Hipocrate, care a ajuns la adnci btrnei, atribuia longevitatea sa postului, spunnd c niciodat nu s-a ridicat de la mas stul de tot. De asemenea, filosoful Pitagora propovduia adepilor si ascez, n cadrul creia postul i abstinena aveau rol de cpetenie. Pentru buditii i brahmanii de azi postul este o regul de via. Mahomedanii au i ei un post mare, numit Ramadan (Ramazan), n timpul cruia nu mnnc nimic, de la rsritul soarelui pn seara. MOISE, CAMPIONUL AJUNARII TOTALE: Moise a postit pentru primirea Legii, cand s-a urcat pe Muntele Sinai, ceea ce-l determina pe Sfantul Vasile s observe ca postul este mai vechi decat Legea. Pe de alta parte, postul de 40 de zile pregateste vederea lui Dumnezeu pe Munte i legamantul incheiat cu Israel. In cartea Iesirii 24, 18, se relateaza: Si s-a suit Moise pe munte si a intrat in mijlocul norului; i a stat Moise pe munte patruzeci de zile i patruzeci de nopti. nca nu se precizeaza nimic despre ajunarea totala n rastimpul acesta, nsa , foarte important, perioada este asociata ntrarii n mijlocul norului. Pentru Sfntul Grigorie de Nyssa, suirea lui Moise pe munte echivaleaza cu urcusul duhovnicesc: Muntele naltat si greu de urcat este cunoasterea lui Dumnezeu (teologia). Observam ca perioada de 40 de zile i 40 de nopti se leaga de cele trei trepte ale desavarsirii: asceza (eliberarea de patimi), iluminarea (vederea n lumin) i unirea cu Dumnezeu (intrarea n ntunericul apofatic si impartasirea de lumina). Sfantul Grigorie isi subintituleaza opera dedicata vietii lui Moise Despre desavarsirea cea ntru virtute, aratand ca experienta lui Moise din cele 40 de zile poate deveni un model al desavarsirii crestine. In cartea Iesirii capitolul 34 abia dupa consumarea episodului cu vitelul de aur, atunci cand Moise este obligat sa repete procesul sederii timp de 40 de zile si 40 de nopti pe munte, intalnim detaliile clare referitoare la ajunare. Moise a stat acolo, la Domnul, patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a but. Si a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci (Ieire 34, 28). Daca ne gandim ca nimic n Scriptura nu este intamplator, putem spune ca in prima faza, in Iesire 24, sederea respectiva nu este asociata ajunarii, pentru ca nici nu

este asociata ntristarii. Ideea generala a capitolului consta in bucuria mpreuna-petrecerii, Moise, Aaron si batranii urcandu-se pe munte, band, mancand si veselindu-se inaintea lui Iahve (v. 9-11). E o sedere a bucuriei, a comuniunii cu Dumnezeu. Abia in Iesire 34, in a doua faza, Moise posteste cu intristare. E aceeasi experienta, de data aceasta insa cu accent ascetic, pentru ca Moise ispaseste inaintea lui Dumnezeu pacatul idolatriei poporului. POSTUL IN NOUL TESTAMENT: In Noul Testament il avem ca si model pe Hristos, Invatatorul cel desavarsit, care a postit(Matei 4;2) si ne-a aratat ca atunci cand incepem o activitate trebuie sa ne pregatim cu post si cu rugaciune. Mantuitorul afirma:,,Cand postiti,nu fiti tristi ca fatarnicii: ca ei isi smolescfetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc.Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor.Tu insa,cand postesti, unge capul tau si fata o spala.Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau,Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.(Matei 6;16-18).Aici se dau sfaturi credicniosilor de a nu se arata oamenilor ca postesc pentru a tine in frau mandria. In pilda din capitolul 9;10-14 al Evangheliei de la Luca,Mantuitorul, ne da exemplul de rugaciune si de post facut in taina si cu smerenie pentru Dumnezeu uraste mandria. Desi fariseul isi aduce faptele sale bune,Dumnezeu primeste rugaciunea vamesului,deoarece este o rugaciune facuta din inima.La Evanghelia Sfantului Marcu,2;18-20, in care Hristos este atacat pentru ca ucenicii nu postesc,El le raspunde:,,Pot oare prietenii mirelui sa posteasca cat timp este mirele cu ei?(Marcu 2;19).De aici vine si argumentul prin care Biserica ofera dezlegare in zilele de praznic pentru ca Hristos este prezent din nou in mijlocul ucenicilor (credinciosilor).Despre post si folosul sau Sfantul Simeon Noul Teolog a zis: Intr-adevAr, postul, acest doctor al sufletelor noastre are puterea, la unii, sa retina infierbantarile si zburdarile trupului, la unii sa domoleasc mania, la alii sa alunge somnul, la unii sa stimuleze dorinta pentru fapta buna, n alta parte sa curateasca mintea si sa-l elibereze pe om de gandurile viclene, in alta parte sa domesticeasca limba cea neimblanzita si cu frica lui Dumnezeu sa o mpiedice si sa nu o lase deloc sa spun cuvinte fara folos si rele. Altora le acopera in chip nevazut ochii si nu-i lasa sa se roteasca incoace si incolo, ci face pe fiecare sa ia aminte la sine insusi si-l invata sa-si aminteasca pacatele si lipsurile sale. Mantuitorul ne arata ca noi nu trebuie sa postim numai din punct de vedere alimentar,ci si din punct de vedere spiritual:,,Eu insa va spun voua:Ca oricine se uita la femeie,poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui(Matei 5;28).Sfantul Vasile cel Mare vorbeste despre roadele si folosul postului:, Postul pazeste pruncii, face curat pe tanar, umple de vrednicie pe batran; parul alb mpodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivita; este frau pentru oamenii in floarea varstei, talismanul casniciei, pazitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul n fiecare casa, iar Sfantul Ioan Gura de Aur intareste afirmatia: Daca postul a fost necesar n rai, cu atat mai mult este necesar n afar de rai. Daca a fost un medicament util nainte de rana, cu atat mai mult este util dupa rana, urmand ca Sfantul Teodor Studitul sa incununeze toate afirmatiile:,,Postul adevarat este abtinerea de la orice lucru rau.

DESPRE RUGACIUNE: Rugaciunea dupa Sfantul Siluan Athonitul este:,,aducerea aminte de Dumnezeui.Prin rugaciune,spune Sfantul Siluan Athonitul, ,,omul ajunge la Dumnezeu; prin rugaciune omul capata smerenie,rabdare si tot lucrul bunii.Gandul la Dumnezeu dupa Sfantul Teofan Zavoratul trebuie sa fie ,,atat de limpede precum o durere de maseleiii.Rugaciunea in care nu-ti pui inima pentru aproapele nu-i rugaciune, ci formalitate si profesionalism. Numai la rugaciune putem sa stim ce legatura avem cu

Dumnezeu, ce legatura avem cu oamenii. In rugaciune ne apar fel de fel de ganduri care arata cine suntem si ce suntem. Sfantul Marcu Ascetul spune: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine".Prin rugaciune,Mantuitorul Hristos arata ca noi suntem protejati de ispite:,,Privegheati si va rugati,ca sa nu intrati in ispite.(Matei 26;41).Parintele Arsenie Boca ne spune:,,A ne ruga inseamna a ne inalta spiritul i inima catre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.Vladimir Soloviov afirma:,, Unindu-se moral in rugciunea adevarata cu Dumnezeu, omul nu se unete cu El doar pe sine insusi, ci ii uneste cu El si pe ceilali ; el devine un inel de legatura intre Dumnezeu si creatie, intre lumea divina si cea naturala. Predandu-se liber lui Dumnezeu, vointa omeneasca nu este mistuita de El, ci este asociat ei si devine o forta noua, divino-umana, in stare sa faca lucrarea lui Dumnezeu n lumea oamenilor. Prin aceasta, rugaciunea adevarata, ca o legatura moral-harica cu Dumnezeu, se deosebeste de toate celelalte relatii umane cu Divinitatea.Sfantul Apostol Pavel spunea:,,sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna,ca sa nu va ispiteasca satana.(1 Corinteni 7;5).Asadar,prin rugaciune si post, sunt arme impotriva diavolului. Acelas apostol al neamurilor ne indeamna:,,Rugati-va neincetat.(1 Tesaloniceni 5;17). Sfantul Maxim Marturisitorul da pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantul Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune.Prin rugaciune si post omul intra in comuniune cu Dumnezeu si astfel rugaciunea si postul devin:,,rodul bucuriei si al multumirii, dupa cum spunea Evagrie Ponticul.Biserica pune inainte credinciosilor acest post prin care ei se curata pentru a fi luminati si fara prihana la venirea praznicului.

Cuviosul Siluan Athonitul: Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei,Editura Deisis,Sibiu 2001,p 75 Cuviosul Siluan Athonitul: Intre iadul deznadejdii si iadul smerenei,Editura Deisis,Sibiu 2001,p 79. Mitropolitul Antonie: Scoala Rugaciunii,Editura Sofia,,Bucuresti,p 80.

ii

iii