1

,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
cmyk
COLOR
EDITORIAL
de Vladimir BRILINSKY
De la Sinaia la Dacica
n cutarea adevrului

ntr-una din librriile

universitare ardelene am
descoperit, dup repetate
rtciri printre vraIurile de crti,
sectorul destinat istoriei. Era la un loc
cu religia. Mic si ngrmdit, cu 50
60 de titluri ndreptate cu o pondere
semniIicativ spre perioada modern
si contemporan, acest sector al
istoriei nu avea nimic despre daci. C
exist o stnjeneal a istoricilor si
cercettorilor nostri n a publica
lucrri legate de ,barbara civilizatie
dacic'...asta este dovedit Ir
tgad. Cosmetizarea istoriei noastre,
pentru intrarea n Europa sub umbrela
civilizatiei romane, are, n mod clar,
drept component principal,
marginalizarea, dac nu chiar umilirea
dacilor n literatura de specialitate si
chiar n manualele de istorie. Aruncati
n negur de ctre ,stiintiIicii' nostri
galonati, dacii sunt ns scosi la
lumin cu pasiune si real respect Iat
de adevr de ctre medici, Iilologi,
psihologi sau jurnalisti.
Un astIel de licr de sperant l
primim drept nepretuit si neasteptat
cadou, n preajma srbtorilor de
iarn, prin aparitia pe piata editorial
romneasc a volumului TEZAURUL
DACIC DE LA SINAIA:
LEGENDA SAU ADEVAR
OCULTAT. A Iost posibil aceast
aparitie datorit ambitioasei edituri
DACICA, cea care si propune s
umple librriile cu scrierile uitate
despre daci, si a unui jurnalist cu
adevrat curajos, care, dup ani buni
de cercetare, reuseste s ne pun n
Iat posibilitatea rescrierii istoriei
noastre vechi. Cu sigurant c
lucrarea jurnalistului Dumitru
Manolache va da multe Irisoane si
palpitatii letargicilor cercettori si
istorici care consider istoria ca Iiind
btut n cuie. Care sunt ideile din
aceast carte? Un tezaur dacic, ctiva
martori, o decizie controversat,
dezinIormare si ocultare totul la
curtea regelui Carol I. Si, alturi de
toate astea, multe si spectaculoase
dezvluiri, din care aIlm cum Lascr
Catargiu i-a druit regelui ilegal un
tezaur ce apartinea statului romn,
cum A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul
sau Alexandru Odobescu au negat
valoarea istoric a plcilor, Ir a le
acorda un studiu aproIundat
stiintiIic. Mai aIlm c Regina
Maria stia de topirea tblitelor
de aur, aIlm si de ezitrile
Iatale ale regelui n Iata dilemei
autenticittii acestora. O istorie
cutremurtoare, scoas la
lumin de un jurnalist tenace
dup doi ani de investigatii, un
set de ntrebri care ar trebui
s tulbure somnul istoricilor.
Personajul principal: arhiva
regilor daci scris pe plci de
aur, descoperit la Sinaia n
ultimul sIert de veac 19,
copiat n plumb nainte de a
disprea si ajuns n
laboratoarele securittii cu
eticheta de ,Ials patriotic',
apoi ignorat de toat lumea.
Pn acum. De acum nainte,
istoria s-ar putea rescrie.
PostIata crtii ne asigur
c cei care vor citi aceast
carte cu bun credint vor rmne cu
convingerea c istoria din manuale
este doar o variant ntre multe alte
variante posibile. Cci dincolo de
invidii, pasiuni si orgolii, povestea
acestui senzational tezaur dacic este
o poveste dureroas si rscolitoare,
o oglind a societtii noastre, npdit
de consumism, indiIerent la valorile
sale spirituale, presrat cu o
,intelighentie' de mucava. O
vindecare, dac aceasta este posibil,
nu poate veni dect din partea celor
ce caut adevrul dezinteresat, Ir
preconceptii si cu Iata la Dumnezeu,
asa cum a Icut-o Dumitru
Manolache.
2
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
Civilizaii antice
ale Europei temperate
Iosif Jasile FEREACZ
)HCKAJ
C
ivilizatia dacic, Ir nicio ndoial a Iost
una remarcabil, ca dovad este si interesul
deosebit care i-a Iost acordat, de ctre lumea stiintiIic
si de ctre publicul larg. Din pcate ea este cunoscut
astzi mai ales datorit descoperirilor arheologice, dar
si n acest Iel a putut Ii recuperat un mare volum de
inIormatii cu ajutorul crora este posibil reconstituirea
ntr-o msur oarecare, a vietii comunittilor umane din
acea perioad.
O alt surs de inIormatii pentru ntelegerea vietii
unei populatii este dat de comparatia cu viata altor
populatii contemporane. Din acest motiv, credem c
este util s prezentm n paginile acestei reviste, pe
parcursul mai multor numere, una dintre civilizatiile
contemporane, cu care dacii au intrat n contact n
mai multe rnduri.
CELII (VI)

n paginile ultimelor dou

numere ne-am reIerit la unele
evenimente consemnate de
sursele istorice, pe care le
consideram de o deosebit important
pentru populatiile care au locuit n
antichitate n teritoriile de la Dunre
mijlocie, ori s-au perindat prin aceste
locuri. Campania Dunrean a lui
Alexandru, cu aspectele ei anecdotice
constituie un reper cronologic si
istoric pentru acest areal. Cu acest
prilej vom ncerca s schitm
ansamblul general al teritoriilor aIlate
n Transdanubia si n Austria oriental
de astzi, locuite de celti la nceputul
celei de a doua epoci a Iierului.
Dup cum mentionam ntr-unul
din episoadele serialului nostru (IV),
inIormatiile Iurnizate de descoperirile
arheologice arat c nc din a doua
jumtate a secolului al V-lea . Chr.
grupuri celtice originare din diIerite
regiuni, au avansat spre rsrit. n
aceast etap a colonizrii au ocupat
teritorii aIlate la extremitatea estic a
Muntilor Alpi, ajungnd pe linia
Dunrii, precum si la poalele
Carpatilor Mici. n acest Iel, celtii si-
au asigurat conditiile n vederea
controlului asupra asa-numitului
,drum al chihlimbarului' (care debuta
n zona golIului Adriaticii, strbtea
tinuturile aIlate spre nord, prin zona
est-alpin, apoi traversa Dunrea la
vest de Bratislava si ajungea pn la
Marea Baltic). Aceast rut
comercial a Iost dup toate
probabilittile una dintre cele mai
Irecventate n pre- si protoistorie.
Fig. 1. Fibul de tip Mnsingen,
descoperit lng Berna, n Elvejia, dup R. Si J. Megaw.
3
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
Habitat, societate
i economie

n legtur cu primul val de

colonisti celti trebuie
interpretate o serie de asezri
IortiIicate, cum este cea de la Sopron
(n vestul Ungariei actuale), precum
si anumite necropole descoperite n
jurul Vienei sau n sud-vestul
Slovaciei (Bucany).
La nceputul secolului al IV-lea d.
Chr. naintarea celtilor a continuat de-
a lungul Dunrii. Migratia a Iost
contemporan sau a Iost Ioarte
apropiat n timp cu invazia din Italia.
Anumite necropole care si-au
nceput existenta la acea dat,
marcheaz att traseele urmate de
contingentele de celti, precum si zona
pe care au colonizat-o. Este vorba
de cimitire precum cele descoperite
la MenIcsanak, Andrashida, Rezi
Rezicser etc. Spre jumtatea veacului
mentionat partea de miaznoapte a
teritoriilor apartinnd Transdanubiei
maghiare (situate ntre lacul Balaton
si Dunre) era deja ocupat.
Privind n ansamblu distributia
Iormelor de podoabe semniIicative
pentru acele vremuri reiese cu
claritate Iaptul c teritoriile aIlate
astzi n Elvetia au jucat un rol
esential n diIuzarea lor, att spre vest,
ct si n Europa central.
ntre caracteristicile acestei etape
generalizarea caracterului rural al
civilizatiei precum si biritualismul
expresiei Iunerare a civilizatiei celtice
sunt cele mai evidente, Iiind una dintre
consecintele modiIicrilor din cadrul
societtii. Activitatea economic de
baz este agricultura, orientat n
directia exploatrii resurselor locale.
Fig. 2. Cazanul descoperit la Duchcov, dup E. Lessing.
4
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
cmyk
COLOR
Clasa militar
E
ra constituit dintr-o mic
nobilime rural de oameni
liberi. Acestei structuri i este
caracteristic gruparea n conIrerii
militare inter-tribale. Aceste
conIrerii aveau probabil aspectul
celor mentionate de ctre Polibius
(Istorii, II, 17) cu prilejul evocrii
hetairiilor, n cadrul crora erau
grupati celtii imigrati n Italia,
pomeniti de noi n numerele
anterioare. Aceast capacitate de
a se grupa n cadrul unor astIel de
structuri militare, a unor elemente
provenind din grupuri etnice diIerite
a constituit, dup prerea istoricilor
zilelor noastre, una dintre sursele
dinamismului acelor elite militare.
Aceast capacitate a Icut ca pe
parcursul secolului al IV-lea . Chr.,
n cea mai mare parte a
continentului s Iie generalizat tipul
de cultur material pe care suntem
obisnuiti s o desemnm dup
numele statiunii elvetiene La Tne.
Cultura material

n ceea ce priveste ansamblul

culturii materiale, momentul
este marcat, de asemenea, de
transIormri care au putut s Iie
observate n urma cercetrilor
arheologice. Aceast perioad este
considerat ca Iiind una decisiv
pentru uniIormizarea Iormelor unor
obiecte din perioada anterioar si
care de acum nainte vor cpta un
aspect ,,standardizat', ca expresie
a Iunctionrii unor ateliere capabile
s realizeze serii ntregi de piese.
Inventarele Iunerare, asa cum sunt
ele cunoscute astzi, exprim cu
pregnant distinctia ntre clasa
militar si ceilalti.
Pentru elitele militare panoplia
cuprinznd armamentul speciIic se
va compune ncepnd de acum
dintr-o spad cu lama dreapt a
crei lungime se va stabiliza la cca.
60 cm. n cazuri exceptionale, n
mormintele unor indivizi apartinnd
acestei categorii sociale se
regseste casca (coiIul), sau
garniturile metalice ale unui scut
conIectionat din lemn. Alturi de
aceste piese caracteristice mai erau
Iolosite si ca atare se regsesc n
cadrul mobilierului Iunerar vrIuri
de lance (ntr-unul sau mai multe
exemplare) si cutite mari de lupt.
Nu lipsesc nici mormintele care
contin numai spada, un vrI de
lance sau, mai rar, doar cutitul de
lupt. Aceste complexe au Iost in-
terpretate ca apartinnd unor indi-
vizi aIlati pe o pozitie inIerioar n
cadrul clasei lupttorilor.
Elementul distinctiv pentru
elitele Ieminine este reprezentat de
prezenta garniturii complete de
podoabe speciIic pentru acea
zon. ns nu sunt putine complexele
Iunerare n cadrul crora se
regsesc numai anumite piese de
podoab sau cu rol n vestimentatie.
n ceea ce priveste costumul,
trebuie remarcat aparitia unor noi
tipuri de agraIe (Iibule). Pieselor
ornamentate cu reprezentri
Fig. 3. Piese de podoab yi vestimentajie descoperite n cazanul de la
Duchcov, dup E. Lessing.
5
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
cmyk
COLOR
zoomorIe stilizate, caracteristice
etapei anterioare, li se adaug Iorme
noi. n general, s-a putut constata
c dou tipuri de Iibule care
caracterizeaz aceast perioad au
Iost apreciate n mod deosebit si ca
atare s-au rspndit pe o arie vast.
Dintre ele, acelea a cror Iorm
este alungit n comparatie cu cele
utilizate pn n acel moment au
Iost denumite de ctre arheologi: de
tip Mnsingen, dup numele unei
necropole plane cercetate n
apropiere de Berna. ntre
particularittile care le
caracterizeaz se numr piciorul
realizat n Iorm de disc si
ornamentat cu coral (Fig. 1).
Un alt tip de Iibul apreciat de
celtii acestei etape este cea numit
de tip Dux, a crui picior ndoit este
ornamentat cu una sau mai multe
sIere (Fig. 2). Denumirea acestui
tip de obiect de vestimentatie este
legat de o descoperire arheologic
de mare important. Este vorba
despre cazanul de bronz descoperit
n Ialia unui izvor termal, la
Duchcov, n nord-vestul Bohemiei
(Fig. 3 4).
Metalul comun (bronzul si Iie-
rul) este cel utilizat pentru realiza-
rea podoabelor n timp ce obiecte
conIectionate din metale pretioase
nu apar dect sporadic. ns chiar
si asa, mestesugul lucrrii unor ast-
Iel de obiecte tinde s se transIor-
me n art. Acesta Iiind si subiectul
pe care ne propunem s l abordm
n numrul viitor.
Fig. 5. Mormnt de femeie din
necropola de la Mnfcsanak,
dup A. Uzsoki.
Fig. 4. Mormnt de brbat din
necropola de la Mnfcsanak,
dup A. Uzsoki.
6
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
Cum a nceput aventura
plcu(elor de plumb de la Sinaia?
Care a fost resortul care v-a mnat
la a v ocupa de o problem pe ct
de controversat, pe att de
spinoas yi delicat ca aceasta?
Despre plcile de plumb am aIlat
ntr-o dimineat ploioas de
octombrie, n anul 2003. Participam
la una din sedintele bisptmnale ale
colectivului care elabora Dictionarul
Etimologic al Limbii Romne n cadrul
Institutului de Lingvistic din
Bucuresti. Ne aIlam la litera A a
dictionarului, dup 6 ani de munc
(ntre timp am auzit c au ajuns la litera
B). Coordonatorul proiectului,
academicianul Marius Sala, avea la el
cartea domnului Dan Romalo, care
abia apruse, dar nu se diIuza n nicio
librrie. O primise de la sotia domnului
Romalo, doamna proIesor universitar
Valeria Gutu-Romalo, care coordona,
la vremea aceea, un proiect prioritar
al institutului, noua Gramatic a
Academiei. Am luat imediat cartea de
la seIul meu si am rsIoit-o, apoi am
ascuns-o sub Ioile pe care aveam
planul de discutii din sedint si am tras
cu ochiul timp de dou ore la
IotograIiile din carte.
Cartea a rmas la mine timp de o
lun, pn l-am cunoscut personal pe
autorul ei si am primit un exemplar
cu dedicatie. Nu cred c am mai avut
vreo noapte linistit de atunci si pn
la sesiunea de comunicri a
institutului, care era la nceputul lui
O DACOMAN LA CURTEA REGELUI VULPE
(o parte din istoria neromantat a plcutelor de plumb de la Sinaia)
Pe Aurora Pejan am cunoscut-o, in treact, la o bere cu alfi prieteni, cand pregteam congresul de dacologie
din anul 2004. Auzisem de ea, c este o pasionat cercettoare lingvist i c una din fintele ei erau plcufele de
plumb de la Sinaia. I-am urmrit de la mare distanf, insistent, traseul profesional al ultimilor ani, descoperind
in ea nu numai un druit al studiului lingvisticii, dar i un erudit, in adevratul sens al cuvantului. Am reintalnit-o
dup doi ani, la Sarmisegetusa Regia, cand cerceta aezarea sanctuarelor, comparandu-le cu imaginile de pe
plcufele de plumb. Si cum o aa ocazie nu se rateaz, din vorb in vorb am convins-o s acorde un interviu
publicafiei noastre. Lucruri greu de bnuit, surprinztoare de-a dreptul, apar in cele spuse cu onestitate, dar i cu
mult curaf, de interlocutoarea Daciei Magazin.
Jladimir BRILIASKY
noiembrie. Am reusit s mi Iac o idee
cu privire la acest subiect n intervalul
de o lun si s m prezint la sesiunea
de comunicri cu un text n care
artam despre ce e vorba, care sunt
argumentele domnului Romalo n
Iavoarea autenticittii si unele chestiuni
de limb. Reactiile au Iost mprtite
ntre scepticism si curiozitate. Nu stiu
dac am convins pe cineva cu acea
comunicare, dar mi-a ajuns ca s-mi
dau seama c, cel putin n institut, m
astepta singurtatea. Speram s
strnesc interesul unor colegi, s
Iormm o echip, s studiem, s
vedem ce e cu plcile astea
inscriptionate. N-am reusit. Unii m
sItuiau s Iac analize cu carbon
radioactiv, ca s m lmuresc dac
sunt autentice sau nu. De parc
vechimea plumbului poate Ii
determinat cu C14! Altii m-au sItuit
s nu m bag ntr-un subiect att de
controversat, c m compromit.
Putini au Iost cei care si-au maniIestat,
timid, curiozitatea, punndu-mi cteva
ntrebri, dar s-au limitat la att.
SeIul meu, directorul institutului,
s-a maniIestat ns interesat de
subiect, cred c n mare msur
stimulat de opinia colegului si
prietenului su, lingvistul Andrei
Avram care vzuse cartea si se
declarase uimit si n acelasi timp
ncreztor n valoarea subiectului.
AstIel am obtinut promisiunea
organizrii unei conIerinte la Academia
Romn, n anul urmtor, n iunie
2004.
Pe ct de mare era surpriza
descoperirii acestor plcu(e pentru
dumneavoastr, pe att de mare a
fost pentru cei care doreau ca
istoria plcu(elor s se sfryeasc
n subsolurile Institutului de
Arheologie sau poate undeva peste
grani(, acolo unde ele ar fi putut
fi vndute. n ce atmosfer a(i
pregtit yi sus(inut aceast
conferin(?
ntre timp l-am cunoscut pe
domnul Dan Romalo, o prezent
Iermectoare, un boier adevrat, care
m-a ncurajat mult si, ntr-un Iel, mi-
a predat staIeta. La cei peste 80 de
ani ai si, dorea s vad nchegndu-
se o echip care s cerceteze mai
departe ce ncepuse el acum multi ani.
Am ajuns, datorit lui, s-l cunosc pe
domnul Alexandru Suceveanu, pe
atunci director adjunct la Institutul de
Arheologie ,Vasile Prvan' din
Bucuresti, seIul santierului arheologic
de la Histria, un personaj pitoresc si
plin de umor, care mi-a Icut impresia
unui om sincer. El semnase preIata
crtii lui Romalo, m-a ncurajat n
aceast cercetare si mi-a Iacilitat
accesul la piese, pe care le-am si
IotograIiat. M-am apucat s le studiez
sistematic, s le transcriu, pregtind
conIerinta de la Academie, care urma
s se desIsoare n data de 4 iunie.
AtmosIera n jurul subiectului era
relativ neutr, probabil din lips de
inIormare. Lumea astepta inIormatii.
7
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
Nu stiam ce m astepta, nu bnuiam
ct de ntunecate urmau s Iie reactiile
celor mai multi colegi. Dup ce am
pus aIisele pentru conIerint, am Iost
convocat de ctre directorul
Institutului de Arheologie,
academicianul Alexandru Vulpe, cu
care nc nu m ntlnisem niciodat
pn atunci. Am intrat n biroul su,
mpreun cu domnul Suceveanu. n
loc de un salut sau de o mn ntins,
am Iost ntmpinat cu un ropot de
cuvinte acuzatoare, pe un ton Ioarte
ridicat: ,Doamn, ne Iaceti mari
probleme! Cum ndrzniti s Iaceti
aceast conIerint??!!' La nceput nu
am reusit s pricep la ce se reIer,
care sunt problemele cu pricina. Apoi
am primit lmuriri: c le Iac un mare
deserviciu c popularizez ,Ialsurile'
astea, c i oblig s aib o pozitie ntr-
un subiect att de mrunt, cnd ei
(adic institutul) au alte treburi mult
mai importante de Icut, c i strnesc
pe dacomani, dndu-le ap la moar,
c aceast conIerint nu este
oportun, nu ar trebui s aib loc etc.
Si ncheia cu recomandarea (Icut
cu Iata rosie ca sIecla si pe un ton
destul de ameninttor) ca nici mcar
s nu sugerez c ar putea Ii autentice
aceste plci. Aceasta era abordarea
,stiintiIic' a academicianului.
I-am replicat c nu vd de ce le-
as crea probleme c, dac tot sunt
Ialsuri, n-au de ce s se agite, c
tocmai autenticitatea plcilor o voi
clama n conIerint si c aceast
conIerint va avea loc, indiIerent ce
se va ntmpla. Domnul Suceveanu a
Iost un Iel de paratrsnet n acea
ntlnire, ridicnd si el tonul la seIul
su pe care l-a certat c si permite s
m trateze astIel. ConIerinta a avut
loc, evident. Tensiunea n care s-au
derulat evenimentele n acele zile este
greu de descris. Dup ncercarea de
intimidare a lui Vulpe, am primit, seara,
un teleIon, acas, de la proIesorul Dan
Slusanschi de la catedra de limbi
clasice, Iost proIesor al meu, cu care
mi-am Icut chiar lucrarea de diplom
pe tema inscriptiei tracice de pe inelul
de aur de la Sucidava. mi reprosa pe
un ton Ioarte artgos c nu l-am
consultat nainte s m bag n
povestea asta, c eu stiam c el e mare
,desciIrator' si m-ar Ii convins repede
c e vorba de un ,Ials'. I-am rspuns
c socotesc c am ajuns la o anume
maturitate stiintiIic si pot s decid
singur.
Cu dou zile nainte de conIerint,
l-am cunoscut pe domnul doctor
Napoleon Svescu, venit n tar ca s
organizeze Congresul anual de
Dacologie. Tot atunci, n acelasi
context, am cunoscut-o pe Luiza
Jugnaru, de la asociatia Dacia
Nemuritoare. Si tot atunci, pe Iuliana
Olrasu, care pe atunci lucra n pres.
Aceast conjunctur a rsturnat sortii
conIerintei care se anuntase una destul
de obisnuit. ConIerintele Academiei,
care se tin de dou ori pe lun,
beneIiciaz de un numr extrem de
redus de auditori uneori mai putin
de 10. Formatul lor interzice orice
discutie dup ncheierea prelegerii de
50 de minute iar sala n care se
desIsoar de obicei este o sal de 30
de locuri. Cum Luiza anuntase
conIerinta n grupul numeros pe care
l coordoneaz, domnul Svescu
publicase pe internet imaginile plcilor,
strnind interesul multora, iar Iuliana
era hotrt s aduc toat presa, am
8
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
cmyk
prevzut c numrul auditorilor va Ii
mult mai mare dect cel la care m
asteptam. Am cerut imediat aprobare
pentru amIiteatrul Mircea Eliade al
Academiei. Am insistat la seIul meu
c va Ii mult lume, cci conIerinta e
public si nimnui nu i se poate
interzice accesul; el i-a cerut lui Eugen
Simion, pe atunci presedintele
Academiei, o sal mai mare, dar
rspunsul a Iost negativ.
Era o dup-amiaz cald de iunie.
Iuliana Icuse comunicate de pres
toat noaptea, trimisese Iaxuri si
email-uri la redactii de ziare si
televiziuni. La nceperea conIerintei,
pe la 6 seara, erau cam dou sute de
persoane. Cred c au intrat vreo sut
n sala aceea mic, unii stteau direct
pe jos. Restul au rmas aIar sau au
plecat. Cum aproape nimeni nu
cunostea Iormatul conIerintei, care nu
permitea discutii si ntrebri, s-a
produs mult nemultumire, lumea a
protestat. Vina a czut pe acelasi
Marius Sala, care nu putea Iace nimic
n aceast situatie. La jurnalul de sear
au aprut primele relatri la cteva
posturi de televiziune, iar a doua zi au
continuat ziarele centrale. Subiectul
devenise cunoscut. A urmat Congresul
de Dacologie, unde subiectul a Iost
abordat de cteva persoane iar
domnul Svescu a prezentat si el
problema plcilor de plumb la unele
posturi TV. M asteptam acum la
reactii oIiciale, la interventii de un Iel
sau altul pentru protejarea si studierea
pieselor, care zceau n conditii jalnice,
ntr-un subsol al Institutului de
Arheologie, neinventariate (ca si astzi,
dealtIel). Dar m nselam.
Am n(eles c deranjul a fost
mare n lumea academic, unii
letargici fiind trezi(i brusc din
eterna lor visare. Care au fost
ecourile acestei conferin(e ?
La scurt vreme dup conIerint,
am avut o discutie cu directorului
institutului n care lucram,
academicianul Marius Sala. Mi-a spus
c a nghitit destule ,gogosi' din
pricina conIerintei mele; i s-a spus
de ctre alti colegi academicieni c
nu ar Ii trebuit s o lase s se
desIsoare. (Am auzit ulterior c si
Eugen Simion l-ar Ii sunat,
reprosndu-i c ,s-a apucat de daci'
n institut). Pn aici a mers interesul
su pentru acest subiect. Speriat de
reactiile negative, mi-a retras sprijinul.
I-am propus la un moment dat s
includ n planul de cercetare o tem
legat de aceste inscriptii, dar m-a
reIuzat, convins Iiind c Academia nu
va accepta asa ceva. M-a atentionat
s am grij s nu m compromit. Dar,
n opinia mea, nu exist compromis
mai mare dect acela de a sta deoparte,
cu minile-n sn. La scurt vreme, n
revista ,Academica' a Academiei
Romne, a aprut un articol scris de
numismatul academician Constantin
Preda si intitulat ,De la tracomanie la
dacomanie', n care autorul aborda
problema plcilor de plumb, niste
,Ialsuri' turnate, dup prerea sa,
undeva la marginea Bucurestiului. Cita
gresit niste inIormatii din cartea
domnului Romalo, pe care n mod
sigur nu a citit-o, si deplngea
,inIiltrarea' unor astIel de maniIestri
dacomane chiar n institutul
Academiei, pomenind conIerinta
tinut de mine. Apoi a venit vara,
vacantele, dup aceea alegerile (eram
n 2004), si lumea a uitat treptat de
aceste enigmatice inscriptii. Eu
continuam s le studiez singur, Ir
niciun sprijin, n aIara celui moral
acordat de Iamilia Romalo si de ctiva
prieteni.
$i aya s-a ayternut tcerea
peste aceste plcu(e? Cunoaytem
c s-au mai fcut valuri de atunci
n aceast privin(, iar
controversele s-au (inut lan(.
Urmtoarea ,iesire la ramp' a
plcilor de plumb s-a datorat revistei
,Formula As'. Jurnalistul Horia
Turcanu a scris un reportaj de impact,
publicat n ianuarie 2005, n care erau
intervievati si cei doi directori ai
Institutului de Arheologie, Al. Vulpe si
Al. Suceveanu. Domnul Suceveanu
Dr. Aurora Pe(an yi pre(ioasele placu(e
9
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
continua s sustin necesitatea
studierii plcilor, indiIerent de
rezultate, n vreme ce domnul Vulpe
m cam trimitea la cratit, spunnd
c ,doamna Petan s se ocupe de
lucrurile la care se pricepe'. Era, n
vorbele lui, pe care avea s le repete
si cu alt ocazie, un inconIort dat de
pregtirea mea de lingvist cci, n
viziunea sa, nu aveam ce cuta n
ograda arheologilor. Fiecare cu ograda
lui, de colaborare sau
interdisciplinaritate nici nu putea Ii
vorba. Totusi, ca licentiat si cu
master n limbi clasice (latin-greac
veche), eram ct se poate de
ndrepttit s m ocup de inscriptii
ntr-o limb enigmatic. Reportajul a
aprut exact n ziua n care eu tineam
cea de-a doua conIerint, de data
aceasta la Facultatea de Istorie. Era
ntr-o zi de smbt, o dimineat de
iarn neIiresc de cald, pe 8 ianuarie
2005. La conIerinta din 2004
cunoscusem un arheolog de la Muzeul
National, care a Iost intrigat de
subiect. La propunerea lui, domnul
proIesor Mircea Babes a acceptat ca
eu s tin o comunicare la seminarul
de arheologie pe care l conducea. De
data aceasta, accesul presei si al
amatorilor a Iost interzis (organizatorii
se temeau de posibila interventie a
unor ,dacomani', cu care considerau
c nu se poate dialoga); au putut lua
parte numai proIesori, studenti si
ctiva invitati. Comunicarea era
urmat de ntrebri si discutii. Si de
data aceasta, cel mai nversunat
mpotriva acestor misterioase plci de
plumb a Iost academicianul Al. Vulpe.
El a Iost primul care a luat cuvntul,
si-a expus cele cteva argumente, pe
care deja le cunosteam, apoi a plecat
acas, cci era asteptat la mas. N-
am avut ocazia s-i rspund. I-a
rspuns ns doamna Zoe Petre, a
crei atitudine echilibrat m-a
surprins, deoarece stiam c are o
anume antipatie Iat de subiectul
,daci'. Am asistat la o ,punere la
punct' att a lui Al. Vulpe, ct si a
domnului Babes si a lui M. Ciho,
orientalist, de ctre imprevizibila
doamn Petre. Lsnd la o parte
atmosIera de patriarhat care se
resimtea (eram o Iemeie al crei loc
era ,la cratit', n conIruntare cu
aprigii arheologi si istorici, toti
brbati), am resimtit interventia
doamnei Petre ca pe o veritabil gur
de aer, datorit bunului simt si
rationalului din ideile sale. Cnd
domnul Babes a venit cu ,argumentul'
c autorul plcilor a copiat de pe
Columna lui Traian reprezentarea
steagului dacic, doamna Petre i-a
replicat imediat c puteau Ii ambele
reprezentri, att cea de pe column
ct si cea de pe plci, inspirate din
realitate. Cnd domnul Vulpe a spus
c, dup el, e vorba de un IalsiIicator
care nici mcar nu trebuia s Iie prea
cult, ci putea sti doar dou boabe de
latin si greac, doamna Petre a
contrabalansat c, din contr, trebuie
s Ii Iost un geniu, un al doilea
Leonardo da Vinci. Si au tinut-o tot
asa... La sIrsitul comunicrii, Zoe
Petre m-a luat de-o parte si m-a
ncurajat s scriu, s public. Mi-a mai
spus un lucru pe care-l stiam, dar nu
m asteptam s l aud chiar de la ea:
Iaptul c reticenta, antipatia istoricilor
Iat de subiectul ,daci' reprezint o
reactie la exagerrile din vremea
comunistilor si c trebuie s nteleg
aceste reactii si s trec peste ele.
I-am dat nota 10.
Anul 2005 a Iost anul ,iesirii'
plcilor de plumb n presa strin,
printr-un articol pe care l-am publicat
n revista britanic ,Antiquity' (n
varianta online) si printr-un amplu
interviu n revista italian ,Hera'. Presa
romneasc a reluat subiectul prin
interventiile jurnalistului Dumitru
Manolache, care a publicat un amplu
reportaj pe prima pagin n
,Gardianul', n cinci numere
consecutive. La Institutul de
Lingvistic eram privit tot mai
chiors de seIi si de colegi, deja mi se
dusese vestea de ,dacoman'. n
acelasi an, am pregtit cea de-a doua
editie a crtii domnului Romalo. Prima
apruse pe cheltuiala autorului, ntr-
un tiraj de 70 de exemplare, si Iusese
Icut cadou celor posibil interesati.
La conIerinta din 2004 a Iost si
directoarea Editurii Alcor, Corina
Firut, care a initiat imediat proiectul
celei de-a doua editii, care urma s
cuprind si un amplu studiu istoric si
Iilologic semnat de mine. Volumul a
aprut n vara anului 2005, iar n 2006
a primit marele premiu al Asociatiei
Romne pentru Patrimoniu. ntre
timp, despre plcile de plumb s-a mai
vorbit la unele posturi de televiziune,
prin eternul Al. Vulpe, secondat de
proIesorul Dan Slusanschi. Din
punctul lor de vedere, e vorba de niste
texte scrise n limba ,psreasc' de
un nebun care nu voia s demonstreze
nimic. Nu au artat telespectatorilor
nicio imagine, nu au spus care e
numrul acestor plci (una e s
vorbesti de trei piese, alta e s vorbesti
de o sut); ntr-un cuvnt, i-au
dezinIormat pe telespectatori. Si cnd
un academician ti spune c nu merit
studiate pentru c sunt sigur Ialsuri
(le-a studiat el cteva ore ntr-o dup-
amiaz si si-a dat seama!!!), nu mai
ai dreptul s replici. Eu am replicat n
postIata celei de-a doua editii a crtii
domnului Romalo. Un punct cstigat
n aceast btlie a Iost, totusi,
emisiunea Dialoguri despre trecut,
moderat de academicianul Constantin
Blceanu-Stolnici. O editie din martie
2006 a Iost dedicat tblitelor de
plumb iar eu am Iost invitat. Gazda
a pledat cu convingere n Iavoarea
autenticittii lor, invocnd numeroase
argumente, spre deosebire de colegul
su, Neagu Djuvara, care s-a dovedit
neinIormat si a desIiintat subiectul n
emisiunea sa la care i-a avut ca invitati
pe Al. Vulpe si Dan Slusanschi.
Tensiunile au nceput s creasc
n institut unde, din 2005, eu Iceam
parte din colectivul de redactie al
primului volum al unui tratat de istoria
limbii romne. Fiind latinist, mi-a
revenit capitolul despre romanizare.
M-am izbit, evident, de problemele
spinoase ale argumentrii romanizrii,
dar mi s-a spus c nu avem de ce s
discutm astIel de lucruri: romanizarea
s-a produs n mod cert, nu mai
conteaz cum. Apoi a venit problema
dacilor liberi: pe ei cine i-a romanizat?
Rspuns: trecem peste dacii liberi.
ncepusem s Iiu incomod iar eu, la
rndul meu, nu m mai simteam bine
n institut. A venit apoi sustinerea tezei
de doctorat, n mai 2006, care m-a
lmurit, n sIrsit, de care pare a
baricadei m aIlam. Teza era, culmea,
n domeniul lingvisticii romanice, dar
discutam despre concordante
nelatinesti dintre romn si alte limbi
romanice: adic romna are n comun
multe lucruri cu ,surorile' ei, lucruri
care nu provin de la ,mam', ci sunt
10
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
mult mai vechi, dintr-un substrat
prelatin. Spinoas problem si care s-
a soldat cu caliIicarea mea, n public,
la sustinerea tezei, drept
,substratoman', ,cercettoare
deIormat de pasiunea pentru
straturile tulburi', ,Iumuri
substratologice nscute din tblite
preistorice' etc. De ctre cine? De
ctre seIa mea direct, directoarea
adjunct a institutului si seIa sectorului
de romanistic, Ioana Vintil-
Rdulescu. Conductorul de doctorat,
Marius Sala, care declarase, la
presustinere, c teza mea este ,cea
mai gndit' tez din cariera lui, a
retractat la sustinerea Iinal, speriat
probabil de virulenta atacurilor
directoarei adjuncte, mna sa dreapt.
Nu Icea dect s-si reconIirme
lasitatea, obedienta si conIormismul.
Mi-am luat titlul si mi-am dat demisia
cci, Iiind o cercettoare ,deIormat',
nu mai aveam ce cuta ntr-un institut
al Academiei.
S n(eleg c aici se opreyte
povestea ultimilor 3 ani a
plcu(elor, poveste la care a(i fost
martor insistent yi ncp(nat. Ce
urmeaz mai departe?
Acum continui cercetrile, tot pe
cont propriu, ca si pn acum. Am
nIiintat o editur, ,Dacica', si voi
edita lucrri de istorie si Iilologie, n
special lucrri curajoase, care vin cu
descoperiri si reinterpretri. Prima
carte, care va aprea pn la sIrsitul
anului, va Ii chiar despre tblitele de
plumb si e semnat de jurnalistul
Dumitru Manolache. Am nteles, dup
opt ani de munc ntr-un institut al
Academiei si dup aventurile
provocate de studierea inscriptiilor pe
plumb, c adevrata cercetare nu o
Iac academicienii. Ei se lupt (cei mai
multi, nu toti) pentru titluri, glorie,
cltorii n strintate si mese
scumpe. Pentru ei, cercetarea e o
meserie ca oricare alta. Dar cercetarea
adevrat o Iac cei pasionati, numai
cei pasionati, cei care iubesc istoria,
cei care iubesc adevrul, iar acestia
nu au timp de dat din coate ca s
ajung n posturi nalte pe ei i prind
bolile si btrnetea n biblioteci, ntre
manuscrise, nu sub reIlectoare. Am
visat la o punte de legtur ntre
,savantii' academicieni si ,diletantii
dacomani', dar am Iost idealist. Nu
se doreste comunicarea. Cei din urm
sunt considerati niste oameni
irationali, aproape nebuni, de ctre cei
dinti, si nu li se acord nicio sans.
Eu nu m astept prea curnd la o
deschidere din partea ,oIicialilor':
exist o doz enorm de inertie, de
nchistare, de team teama de a nu
li se drma teoriile pe care le-au cldit
timp de-o viat, teama de a nu le lua
altii locul, teama de schimbare,
disperarea de a avea dreptate.
Dacologia nu exist ca stiint: istoricii
vorbesc despre daci n cadrul epocii
Iierului, lingvistii vorbesc de limba
dac doar cnd vorbesc de indo-
europenistic sau de istoria limbii
romne, nu exist comunicare ntre
specialistii din diverse ramuri, lingvistii
si istoricii sunt dou specii de pe
planete diIerite, dacologia este o
stiint inexistent si indezirabil, iar
toti cei care vor s se ocupe de daci
sunt catalogati drept ,dacomani'. Cred
c numai organizatiile sau institutele
de cercetare independente ar putea
ajunge, ntr-o bun zi, s Iac ceea
ce institutele statului reIuz: s
reinventeze dacologia si s le redea
dacilor dreptul la istorie.
O s ncheiem discu(ia noastr
cu o ntrebare pe care yi-o pune
mult lume, mai ales din rndul
celor pasiona(i de trecutul,
prezentul, dar mai ales viitorul
acestor plcu(e. De ce nu a(i tradus
aceste plcu(e, dat fiind
calificarea pe care o ave(i, fiind
specializat n latin yi greac
veche?
Am s spun, cu riscul de a i
supra pe unii, c cu ct stii mai multe,
cu att lucrurile se complic. Pentru
cei Ir o pregtire adecvat, e Ioarte
simplu s traduc. Fiecare vede n
textele acestea ceea ce i permite
propriul orizont lingvistic s vad. Cu
ct acest orizont de cunostinte este
mai larg, cu att este mai greu s te
lansezi n traduceri si interpretri,
pentru c ti dai seama de
complexitatea acestei limbi. Din
perspectiva mea de lingvist, nu poti
traduce aceste texte nainte s ajungi
s ntelegi cum Iunctioneaz aceast
limb din tblite. Este ca si cum te-ai
apuca s traduci un text dintr-o limb
Ioarte exotic, s zicem din vreo insul
a Oceanului PaciIic, Ir niciun
dictionar si Ir nicio gramatic. Ce
Iac eu de trei ani ncoace este s
studiez aceast limb. Evident c, n
paralel, mai si traduc unele pasaje, pe
msur ce nteleg anumite mecanisme
gramaticale si semantice. Dar eu
consider c unica directie de cercetare
valabil este aceasta: nti trebuie
studiat limba si abia apoi trebuie s
ne lansm n traduceri. Iar limba nu
poate Ii cercetat dect prin metoda
combinatorie, a contextelor, a
distributiei. Eu cred c vor trece niste
ani, n-as putea s prevd cti, pn
vom ajunge s avem acea gramatic
si acel dictionar Ir de care nu se
poate Iace nicio traducere plauzibil
din punct de vedere stiintiIic.
11
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
Prof. 1imotei URSU
Geto-dacii i Tabula Peutingerian
U
n documentat si merituos
articol al dl. Lucian Costi,
publicat n numerele 36
37/ 2006 al revistei DACIA
MAGAZIN, este un excelent rspuns
indirect penibilului articol publicat n
urm cu un an, n 'FLACARA LUI
PUNESCU, de cunoscutul
dramaturg si ignorant Paul Everac.
Pentru c mrsviile nu trebuie uitate
cu una, cu dou, citez din
caracterizarea plin de iIos Icut
Daciei de Iostul scrib comunist, asa
cum i-a rmas aceluia deIinitiv!
n amintire de pe vremea scolii
primare:
(ce 'gseau aici Romanii lui
Traian, la invadarea Daciei): 'Tblitele
de la Trtria, vase si cioburi ct de
ct nIlorate, dar nicio asezare
epatant, cteva cetti pe creste de
dealuri, pilonii retezati (?!) ai unor
sanctuare de rit necunoscut, un zeu a
crui doctrin se las mai mult ghicit,
niciun oras, niciun teatru (?!), nicio
lege, nicio urbe sau, m rog, cteva
la modul rudimentar, nicio limb
inscriptionat. ( etc.)
Evident, nu e mai putin Ilagrant
lipsa de inIormatie a acestui pretins
intelectual romn, dect perversitatea
editorului care l-a publicat, Icndu-l
de rsul trgului. Dar n ceea ce
priveste 'ce gseau romanii pe
teritoriul geto-dacic, teritoriu
cuprinznd ambele maluri ale cursului
mediu (Pannonic) si inIerior (Moesiac)
al Dunrii, nc plutesc vagi nori ai
necunoasterii n constiinta marelui
public, hrnit decenii dup decenii cu
informafia validat, o, doamne! de
attea nume de academicieni si
universitari! c strmosii nostri
locuiau 'cel mult pe teritoriul actual
al Romaniei, ba chiar mai putin:
'.aninafi de munfii lor cum a
Iost tradus prtinitor Florus!
crendu-se n mintea unora imaginea
(vezi consilierii actualului Minister al
Culturii si Cultelor din Romnia!) c
Dacia ar Ii nsemnat doar prticica de
pmnt geto-dac controlat temporar
si 'civilizat (cititi: exploatat) de
legionarii romani ai lui Traian, Hadrian
si urmasii.
Pertinenta analiz pe care dl.
Lucian Costi o propune reIeritor la
cartograIierea zonei de ctre
Ptolemaeus, argumentul extrem de
convingtor c acesta realizndu-si
harta n plin ocupatie a Daciei n
secolul II e.n. nu denumeste DACIA
doar Iragmentul 'roman, asa-zisa
Dacie Felix, cum ne-am Ii asteptat, ci
o semniIicativ larg zon cuprins
intre 1isa, Dunre i Nistru (vezi
reconIirmarea acestei largi ntinderi,
patru secole mai trziu, de ctre
Iordanes!), mai mult chiar: c
'DACIA nssi nu era dect o parte
a teritoriului neamului daco-getic poate
Ii argumentat si cu analiza
'geograIic si Iilologic a
importantului document antic
'TABULA PEUTINGERIANA. (n
momentul trimiterii la tipar a acestui
articol nu stiu dac n continuarea
articolului su dl. Lucian Costi se
va reIeri si la aceast 'hart
Iaimoas, dar presupun c unele
inIormatii, chiar repetate, nu pot Ii de
prisos).
'Tabula Peutingeriana nu este,
propriu-zis, o hart n acceptiunea
modern a notiunii ci o 'schit a
drumurilor prin Imperiul Roman din
secolele III-IV e.n. Harta nu reprezint
ntinderile corecte ale Iormelor de
relieI, raportate la ' meridiane si
paralele, ci doar o pozitionare
schematic a drumurilor, mai ales
VEST EST, a nsiruirii localittilor
mai importante, o notare a
principalelor ruri, munti si mri, toate
acestea pe un manuscris 'sul, cu o
lungime de aproape 7 metri, o copie
mnstireasc din secolul al XIII-lea
dup un original din secolele III-IV,
care nu s-a pstrat sau nc nu a Iost
depistat. Furat din mnstirea din
Comar (din Sudul Germaniei),
'Tabula a Iost druit, n secolul al
XVI-lea, unui consilier al printului
Eugen de Savoya, Konrad Peutinger.
Ulterior, salvat si prelund numele
proprietarului, copia a Iost desprtit
n mai multe Iragmente iar astzi este
pstrat, cu deosebit grij, la
Biblioteca Augustana din Viena (vezi,
pe Internet: WIKIPEDIA, 1abula
Peutingeriana, sau: vvv.ft-
augsburg.de/-harsh/Cronologia/
tabula etc.)
Din punctul nostru de vedere, sunt
importante mai ales segmentele VII si
VIII, care 'proiecteaz drumurile
romane pe cursul Dunrii, din
Pannonia pn la Marea Neagr. Sunt
numite acolo cele mai importante
localitti de pe parcurs, att din Nordul
ct si din Sudul Dunrii. Este de
semnalat Iaptul c n spatiul de locuire
geto-dacic din secolele II, III si IV
e.n. adic cel considerat a Ii Iost
cuprins ntre Nistru, Marea Neagr,
Balcani, Nordul actualei Transilvanii,
zona Tisei si cursul 'illir al Dunrii
(Pannonia) itinerariul roman
12
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
noteaz, la Nordul Dunrii: 38 de
cetti, dave si localitti importante,
vrednice a Ii consemnate, si aproape
50 la Sudul Dunrii (si ne reIerim, n
cazul acestora din urm, la numiri Ir
'rezonant latin sau cu o extrem de
probabil 'corespondent proto-
roman ceea ce ar putea constitui
o serioas suplimentare pentru analiza
semantic contemporan).
ntre numeroasele localitti de la
Nordul Dunrii (si pe care, cu
evident, nu le-au ntemeiat romanii,
ci n vestul Transilvaniei doar le-
au ocupat temporar, eventual
ampliIicndu-le militar si comercial,
dar Ioarte rar modiIicndu-le numele
originar!) se numr binecunoscutele
Sarmisegetuza (notat n Tabula:
'Sarmategte), Arcidava, Berzovia,
1ierna (Tsierna), Germihera
(Germisara), Blandiana, Brucla,
Salmis, Potavissa (Potaisa), Napoca,
Largiana, Porolisso (Porollisum); de
asemenea: Burridava, Drubetis,
Amutria, Pelendava, Romula,
Arcidava, Rusidava etc. n Sudul
Dunrii, ncepnd dinspre actuala
Dobrogea: Calidava, Bereo, Arubio,
Noviodunum, Salgovia, Hystriopoli,
Dyonisiopoli, Bihorie, 1rissa,
Callatis, Stratonis, 1omi, Sagadava,
Durosteno, 1egulicio, 1egris, Dristie,
1rimamio, Buno, Anasamo, Storgosia
etc (am transcris denumirile cum apar
n Tabula). Toate acestea sunt
recunoscute ca localitti cu nume de
rezonanf traco-getic, iar
'desenarea etnic pe care ele o
marcheaz nu mai comport nici un
Iel de ndoieli serioase.
*
Deoarece unii istorici si lingvisti
nc ezit n a socoti localittile antice
din Sudul Pannoniei (respectiv din
dreapta Dunrii) drept 'geto-dace, de
regul punndu-le comod! pe
seama 'Illiricum-lui si a ndelungatei
prezente romane (cu insinuarea
apartenentei acestora la toponimia
latin), am recoltat cteva localitti
remarcabile ale acestei zone, asa cum
sunt acestea nsirate pe traseul 'cel
mai de Nord indicat de Tabula
Peutingeriana. Dup prerea noastr,
ele marcheaz o 'extensie nc
nedocumentat a spafiului etnic daco-
get (si, pentru c vorbim de
extremitatea vestic a teritoriului,
putem accepta cu titlul de ipotez,
termenul 'dacic).
O prim observatie notabil ar Ii
aceea c originalul manuscrisului,
provenind din perioada secolelor III-
IV e.n., nu noteaz nici un drum
`roman la Nordul Dunrii, dect
ncepnd de la 'Cotul Dunrii,
respectiv din Sudul Dunrii (de la
Vinimatio si Lederata, peste Iluviu,
spre Arcidava si Berzovia). Aceasta
nseamn c n secolele III-IV nu mai
exista un control roman a vreunui
drum pe la Nord de Dunre sau c nu
se recomanda un astIel de traseu,
(zona de pe itinerar dincolo de Dunre,
e pus pe seama MARCOMANILOR,
a AMAHOBILOR SARMATI etc.
Documentul presupus a avea un
mare numr de copii servea cu
certitudine nu numai deplasrilor
militarilor ci si, mai ales, celor ale
comerciantilor. ntrebare Iireasc:
cum de se mai recomandau la sIrsit
de secol al III-lea si n secolul IV, n
plin 'nvlire barbar! tocmai.
zonele de la Nord de Dunre, din
Transilvania (prsit prin retragerea
aurelian!), din Oltenia, din
Muntenia?!. Lipseste logica unui
astIel de ndemn.
Ar urma, atunci, s concluzionm
c originalul 'Tabulei este mai vechi,
poate cu peste un secol, si c
probabil el nota traseele stabilite n
perioada de 'cucerire si nIlorire a
Daciei Felix, adic anii 110 180 e.n.;
or n acest caz! puzderia de
localitti importante ('reIerentiale) la
Nordul Dunrii, ar trebui s-i. dea
Irisoane d-lui Paul Everac si celor care
mai socotesc c n Dacia nu se
gsea. 'nicio aezare epatant`.!
Rentorcndu-ne la localittile de
la Sud de Dunrea Pannonic, cele din
Illiricum, vom nota c, pe drumul
'nordic paralel cu Iluviul, sunt nsirate
o serie de localitti cu nume.
seductoare. Seductoare pentru
analizarea lor din perspectiva posibilei
semantici daco-getice, respectiv
`proto-romane. Desigur, o serie de
toponime si gseau echivalentul n
substantive comune, iar prin timp
sensul 'comun al acestora
pierzndu-se, o posibil sans de
identiIicare o constituie toponimul-
relicv, rmas drept mrturie. Dac o
numire se 'asimileaz unui sens
semantic dintr-o limb sau alta, exist
un ridicat grad de probabilitate pentru
raportarea acelei denumiri la limba cu
pricina.
n cazul nostru, detinem mrturia
unor denumiri n transcriptie latin,
Ir, se pare, 'alterri de traversare
prin latina vulgar-medieval.
Denumirile apar 'vechi, multe cu
adugarea Iinal a acelui 's, care n
zona proto-mediteranian semniIica
un. genetiv al posesiei gentilice,
tribale sau familiale, devenit prin timp
marca distinctiv pentru patronime.
ConIruntarea pe care am operat-o
cu termeni ai latinei generale (vezi
excelentul DICTIONAR LATIN-
ROMN, G. Gutu, 1983 si
DICTIONAR LATIN-ROMN
(colectiv Ochesanu, 1962), cu
DICTIONARUL de ARHAISME si
REGIONALISME (Bulgar-
Constantinescu, 2000), precum si cu
remarcabilul GLOSAR DIALECTAL
(SteIan Pasca, Academia Romn,
1927), este adesea elocvent n
Iavoarea unei 'rezonante danubiene
(proto-romane?!) si mai putin sau
deloc . latine! Or, n cazul unei
'duble aIilieri, acesta nu e deloc un
argument al. descendentei
(absurde!) a limbii romne 'carpato-
danubiene din latin, ct un posibil
raport INVERS: al originii 'danubiene
a latinei, (asta: orict s-ar zburli de
oroare everacii la auzul unei astIel de
presupuse 'enormitti!.)
n setul pe care am operat aceast
13
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
discutabil, dar. nu lipsit de temei
comparatie, am recoltat din zona
illirade Nord, respectiv sud-dunrean
(a Tabulei, segmentele VI si VII)
cteva numele de localitti: MURSA,
CONNACO, CUCOIO, MILATIO,
CASILERIA, DEUNUM, BITTIO,
TAURUNO, SINGIDUNO,
TRICORNIO, URUIUM,
BASSIARUS.
MURSA nu si gseste un
echivalent latin. Adjectivul 'morus,
nebun, (cu Iemininul `morusa) sau
substantivul 'murus zid, perete
(neutru, Ir Iorm Ieminin) pot Ii,
n cel mai bun caz, doar analogii
sonore; n schimb, n romna
dialectal, mursa 1) hidromel, 2)
atribut feminin, 3) `scobitur in dinfii
calului. Cum verbul ( 'a murseca
a rupe, a strivi, a sfaia) se
'potriveste mai bine celor dou
MURSE din Tabula Peutingeriana
(respectiv: Mursa Maior i Mursa
Minor), este posibil ca acest termen
s Ii denumit o anume Iorm de relieI,
o 'ruptur, 'chei de piatr, o
deteriorare a terenului?
CONNACO nu apare n latin,
nici cu un 'n, nici cu dublu 'nn.
Forma cea mai apropiat, connexio,-
onis, are sensul de `legtur` si e
raportat mai degrab la Indo-
Europeanul radical *konk (vezi
DIC1IONARY OF INDO-
EUROPEAN ROO1S, C. Watkins,
2000, USA), care are semniIicatia ' a
atarna , ` a spanzura .)
Din romna veche, 'conac (casa
boierului sau a mosneanului nstrit)
este pus (vezi DICTIONARUL
EXPLICATIV AL LIMBII ROMNE,
1975) pe seama unui. mprumut
turcesc (!?). Este adevrat c n limba
turc balcanic, cu acest cuvnt (cu
acelai cuvnt!) era denumit si
'hotelul turcesc; dar strvechea
denumire ciobneasc pentru
'locuinta departe de sat ne ndoim
c provine dintr-un presupus radical
care nici nu se gseste n limbile
turcice asiatice! Termenul strvechi
romnesc de 'conacar semniIica
demnitarul domnesc care se ngrijea
de gzduirea domnului cnd acesta
mergea prin tar; iar 'conacarii la
nunt sunt cei doi Ieciori clri care-
l nsotesc pe mire cnd acesta se duce
s-si ia mireasa la petrecere.
CUCOIO poate Ii raportat
Ioarte riscant la latinul 'cucullio sau
`cuculus ('cuc), de vreme ce el
pare mai degrab transcrierea, aproape
Ionetic, a paleo-romnescului
'cucui (vezi: '1rei iezi-cucuiefi,
etc.!). Chiar ntr-o transcriere
Ionetic premedieval, termenul latin
ar Ii aprut drept 'Cuculo ( 'al
cucului). nclinm s credem c e,
de asemenea, o denumire neaos-
danubian, cu sens topograIic,
indicnd o dalm, o movil, un
'cucui (o umIltur de teren?).
MILATIO se pronunta aproape
cu certitudine ' milatio; nu credem
c e posibil raportarea la latinul
'miles, -ites ( 'militar), n primul
rnd datorit acestui 'a accentuat,
care nu putea proveni dintr-o alterare
a lui 'e sau 'i. S Iie vorba, mai
degrab, de un strvechi romnesc
'malati (de la 'mal, cI.
bnteanului-istriot 'imala noroi,
'imolat npdifi de noroi) tinnd
seama de Iaptul c localitatea se aIl
ntr-o zon de Irecvente inundatii ale
Dunrii?
CASILERIA (localitate la Sud
de Milatio), nu si gseste suport
semantic dect n lat. 'caseus,
casei ('Ca, `cacaval ); si
apropierea cea mai la ndemn
termenul de 'loc unde se Iace casul
neIiind ntlnit n latin ar Ii aceea
(proto-romn, ciobnesc) de
'csrie (*casularie ?!). Pledeaz
pentru o astIel de apropiere Iamilia de
cuvinte larg a radicalului proto-
romn, Iat de echivalentul latin, ba
chiar o Iorm apropiat,
recognoscibil n dialectalele
romnesti: 'chasleag (lapte acru) si
derivatul 'chaslrie (strachina
osteasc).
Pe baza unor rationamente simila-
re, DEUNUM (Ir echivalent latin)
sugereaz un. 'de unu (paleo-ro-
mn?) ; BITIO ( depar t e de
'Bithynia`!) propune o apropiere de
dialectalele vechi romnesti `bita
('lele, nana) ori de 'bit ('Isie de
pr sau de ln); TAURUNO, desi
are substantivul latin echivalent (si.
'danubian!) tauru(s), pare mult mai
aproape o graIiere latin a speciIic b-
nteano-istriotei exprimri: 'tauronyu
('taur mare, mai puternic). SINGI-
DUNO apreciat drept 'de sorginte
celt are un echivalent dacic cert, la
Nord de Dunre: SINGIDAJA (pro-
babil o 'Sangidava or 'Sangide-
va!?); TRICORNIO pare, de aseme-
nea, pronuntia bnteano-istriot 'tri-
cornyu (cu trei coarne!). URUIUM
se 'reIlect oarecum, cel mult n
latinul `urustum ('ars, de la verbul
'uro); n schimb, romnescul dia-
lectal 'uruioc (rest rmas din ln,
la tesut) ca si `uroi (ceea ce-i rm-
ne morarului din Iin) concureaz
serios pentru luarea n considerare a
variantei 'danubiene. n sIrsit,
BASSIARUS e greu de pus n co-
nectie cu 'bassareus ('bahic) sau
cu 'Bassaris (nume propriu al unei
bacante); dublul 'ss se pronunta, se
crede, 's n acest sens, romnes-
tile dialectale 'basai (odihn, repa-
os) si 'basau (copil slbnog) tre-
buie, credem, luate n seam.
Atragem atentia, de asemenea, c
o serie din radicalele acestor toponi-
me se regsesc cu echivalente seman-
tice notabile n limbile asa-numite
'nordice, n zone crora o serie de
scrieri medievale le raporteaz o ciu-
dat prezent dacic sau getic, Iie
dinainte, Iie de dup prezenta roman
pe malul nordic al Dunrii ; si c o
asemenea paralel n-ar Ii dect o re-
conIirmare a `radiafiei pan-europe-
ne izvorat din. matricea Danu-
bian, care nc rmne n astepta-
rea unei examinri cu adevrat obiec-
tive, lipsit de prejudecti.
14
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
ZALMOXIS
teozof i legislator European

n cadrul celui de-al doilea

Congres International de
Dacologie, organizat de Dacia
Revival International Society oI New
York, ntre 15 si 18 august 2001, la
Bucuresti, s-a lansat din partea Aulei
Academice ,Zalmoxis' Trgu-Jiu ideea
c zalmoxianismul ar putea Ii considerat
prima religie de transcendent a
strmosilor nostri si, totodat, avnd
n vedere instructia de nalt
intelectualitate a proIetului-rege ,prima
IilozoIie a daco-romnilor', cci
zalmoxianismul, ca doctrin ,elitist',
impus de sus n jos, ,nu era de structur
speciIic rural' (Mircea Eliade).
Ar Ii vorba, asadar, de o IilozoIie
solar a nemuririi, adresndu-se acelui
,popor al nemuritorilor' (Herodot),
structurat sub Iorma unei ,IilosoIii a
ortodoxiei precrestine'.
1
Din precizarea lui Iordanes (sec. VI
p.Ch) din GETICA privitoare la cultura
geto-dacilor, aIlm c acestia aveau
preocupri serioase pentru vremea aceea:
de astronomie, etic, Iizic, stiintele
naturii, logic si, binenteles, de religie si
IilozoIie. ,Deceneu, marele preot, i-a
instruit n aproape toate ramurile
IilosoIiei. El i-a nvtat etica, dezvtndu-
i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit n
stiintele Iizicii, Icndu-i s triasc dup
legile naturii (.), i-a nvtat logica,
Icndu-i superiori celorlalte popoare n
privinta mintii; demonstrndu-le teoria
celor dousprezece semne ale zodiacului,
le-a artat mersul planetelor si toate
secretele astronomice si cum creste si
scade orbita lunii si cu ct globul de Ioc
al soarelui ntrece msura globului
pmntesc, si le-a expus sub ce nume si
sub ce semne cele trei sute patruzeci si
sase de stele trec spre a se apropia sau
deprta de polul ceresc. Vezi ce mare
plcere zice Iordanes ca niste oameni
prea viteji s se ndeletniceasc cu
doctrinele IilosoIice, cnd mai aveau
putintel timp liber dup lupte. Putem
vedea pe unul cercetnd pozitia cerului,
Prof. dr. Zenovie CRLUGEA
pe altul nsusirile ierburilor si ale Iructelor,
pe acesta studiind descresterea si
scderea lunii, pe cellalt observnd
eclipsele soarelui si cum, prin rotatia
cerului, (astrele) care se grbesc s ating
regiunea oriental sunt duse napoi spre
regiunea occidental, odihnindu-se apoi
dup o regul prestabilit..'
Avnd cunostint de toate aceste
preocupri stiintiIice, Iordanes nu putea
pierde, binenteles, din vedere si dimen-
siunea spiritual a culturii geto-dacilor,
n special credinta n viata de dincolo,
adic acea religie de transcendent pe
care am putea-o numi, Ir teama de a
gresi, drept IilosoIie zalmoxian.
Zalmoxianismul constituie, asadar,
unica IilozoIie a ortodoxiei noastre
precrestine Pleroma zalmoxian
corespunznd conceptiei de mprtie a
luminii din textele Bibliei.
2
Asupra credintei n nemurirea
suIletelor, gsim reIerinte att la Herodot
(IV,94), ct mai ales la Platon, n dialogul
Charmides, de unde aIlm despre
aplecarea special a geto-dacilor asupra
vindecrii, mai nti, a suIletului. Asadar,
spre deosebire de romanii care, n mod
materialist, credeau n dictonul ,mens
sana in corpore sano', Epodele
zalmoxiene amintite de Platon n
Charmides aveau darul de a vindeca, prin
incantatii exorcizatoare, mai nti,
suIletul, pentru ca, mai apoi, trupul s-si
recapete Iunctiunile normale.
O astIel de credint monoteist n
nemurirea suIletului le-a Iormat geto-
dacilor ,un Iond suIletesc care avea
importante prti asemntoare
crestinismului de mai trziu'. n Le Pays
et le peuple roumain (p.21), Simion
Mehedinti preciza: ,Nous pouvons donc
dire que le peuple agglomere autour des
Carpathes a ete certains egards chretien,
avant le christianisme.'.
,Ptrunderea si propagarea
crestinismului n Dacia precizeaz
gnditorul romn s-a Icut pe nesimtite,
Ir obstacole. Poporul a primit cu
plcere noua credint, cci se potrivea
cu cea veche a lui si cu Ielul de a privi si
ntelege viata. Tocmai acestui Iapt se si
datoreaz lipsa de martiri si, deci, de sIinti
la poporul dac, daco-roman si romn de
mai trziu. Neopunndu-se nimeni la
primirea credintei, n-a murit nimeni n
Dacia pentru rspndirea ei (ci doar
cazuri izolate, n.n., Z.C.)'.
3
C zalmoxianismul a continuat s
existe pn trziu, bunoar pn n a
doua parte a secolului al IV-lea, o aIlm
din poemul n hexametri dedicat de
SIntul Grigorie I de Nazianz (c.335
c.390), episcop de Constantinopol,
amicului su Nemesius, n care combate
,credinta eronat n zeul Zalmoxis al
getilor si practica sacriIiciilor umane'.
AstIel de practici ale strmosilor nostri,
ndeosebi credinta lor n nemurire (care
l-au impresionat proIund pe Traian, autorul
crtii pierdute De bello dacico, dup cum
aIlm de la Iulianus Apostata) ,au
Iavorizat receptarea mesajului evanghelic
si a valorilor crestine. De la credinta dacic
n nemurire la credinta crestin n
nemurire, evolutia a Iost Iireasc.'
4
Asa se explic de ce trecerea de la
zalmoxianismul solar la ortodoxismul
hristologic s-a Icut Ir convulsii si
persecutii de mas, pleroma zalmoxian
gsindu-si echivalentul n conceptul
similar crestin de ,mprtia luminii',
dreptul Zalmoxis Iiind ntruchipat de
Soarele Drepttii.
Gnosticismul dacic ncepe cu Scoala
Zalmoxian n secolul al XIII .d.Hr., Iiind
,un sistem IilosoIico-religios care Iace
cunoscut adeptilor si CALEA pe care
se merge pentru a se ajunge la nemurire,
n mprtia tuturor bunurilor, n Pliroma.
(.) Gnosticismul zalmoxian era un sistem
dualist: spirit si materie, Iiecare cu
nsusirile sale binele-rul, lumina si
ntunericul, Iericirea vesnic n Pliroma
deplintatea tuturor bunurilor si
elementelor bune (ale ngerilor) emanate
din Tenenergia Maxim, ca si deplintatea
Iericirii eterne dup nvttura lui Iisus
15
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
Hristos. Un eon superior, izvort din
Tenenergia Maxim, era mintea, ratiunea
sau cuvntul (Logosul divin). Imperiul
rului rezid n materia rea si el se cheam
Kenoma.
5
,Mntuirea era conceput de gnostici
ca un proces cosmic. Ea nseamn
scpare, eliberarea de materie, dizolvarea
lumii materiale, senzuale, si separarea
elementelor, rentoarcerea absolutului n
sine nsusi. La aceasta se ajunge prin
gnoz (.). Spiritele au Iost nchise n
materie prin crearea lumii de ctre
Demiurg (ele se gsesc n oameni, n
animale, n plante), mntuirea const n
desctusarea acestor dou prti din
mprtia material a lumii si restabilirea
lor n Pliroma, mprtia spiritual a
tuturor bunurilor.'
6
,n Pliroma dacic era de Iapt tot ceea
ce emana din Binele absolut, din care se
desprinseser eonii. EONII erau Iiguri din
vechea mitologie sau personiIicarea unor
notiuni IilosoIice. Eonii provin din
principiul divin, prin emanatie, Iie cte
unul, Iie perechi; un eon masculin si un
eon Ieminin. Numrul lor variaz la
gnostici, ajungnd pn la 365 ceruri x 7
eoni' (Ibidem). ngerii erau eoni buni. n
Dacia s-a dezvoltat Gnosticismul oIit sau
naasenii. Sarpele a adus gnoza primilor
oameni. El va Ii ntlnit apoi, ca protector
si tmduitor, la gnosticii crestini
(,sarpele de aram' ridicat de Moise n
pustie, Numeri, XXI, mentionat de Iisus
Hristos, Evanghelia dup Ioan, II,14).
n Gnosticismul crestin sunt reluate
(mentionate) unele elemente din vechile
credinte gnostice: ,Dup anul 325 s-a
precizat noua nvttur adus lumii de
Domnul Iisus Hristos, Soarele drepttii,
mentinndu-se multe din componentele
credintei zamolxiene. Dintre cele ce nu
au Iost oIicializate sau chiar condamnate,
unele s-au pstrat n popor'.
7
C gnosticismul asa-zis pgn
supravietuieste celui crestin se poate
vedea din Iaptul c prin secolul al II-lea
d.Hr., Carpocrat, un gnostic din
Alexandria, promova ntre adeptii si ,o
gnoz antiiudaic', aseznd lng
Hristos pe IilosoIii antici Pitagora, Platon,
Aristotel, ba mai mult, acceptnd si pe
Iemei n comunitatea aceasta spiritual.
Asa s-a ajuns la acea pictur
bisericeasc ce Iace loc, alturi de sIinti,
proorocitelor, sibilelor si IilosoIitelor.
Este, dup cum arta criticul de art I.D.
SteInescu, cercettor proIund al picturii
bizantine, un obicei venit din antichitate
(Vestalele templelor sacre), ntlnit ns
si n Vechiul Testament (proorocitele
IilosoIitele preotesele slujitoare n
templele sacre).
Una din aceste proorocite, n
gnosticismul geto-dac, a Iost regina
HESTIA-VESTA ajungnd apoi n
panteonul grec si roman. Se spune c
Hestia a dat lui Zalmoxis BELAGINELE,
Legile Irumoase, n jurul anului 1300 .Hr..
Acestea reprezentau, n Iapt, legislatia,
adic acel cod de norme privind buna
convietuire si buna purtare. Aceasta a
Iost ,cea mai surprinztoare reIorm
politico-religioas a natiunii, nIptuit
n acel timp de ctre regele getilor,
Burebista. Poporul Iu parc
metamorIozat.'
8
Toti scriitorii greci si latini care vor
vorbi, mai apoi, despre credinta geto-
dacilor n nemurire, de la Strabo si Diodor,
la Arrion, Lucian si Iulian, ,cu totii vor
constata inIluenta extraordinar a
zalmoxismului asupra spiritului adeptilor
si', care ,nu mureau', ci credeau c
merg ,s-l ntlneasc pe Zalmoxis.'
9
Scrise n limba dacic (latina rustica),
Bellaginele au reprezentat pentru poporul
geto-dac acea nvttur/doctrin ce a
determinat, esentialmente, ntrirea
societtii si unitatea statului. Cnd, n
timpul lui Burebista, sub inIluenta cultului
orgiastic dionisiac, moravurile deczu-
ser, marele preot Deceneu ncearc o
restabilire a doctrinei zalmoxiene prin
msuri energice (tierea viilor), care nu
sunt pe plac geto-dacilor. De aici,
neprevzuta si ampla rscoal popular
care duce la uciderea regelui uniIicator.
10
Se ntelege c ncercarea de reIormare
radical a societtii geto-dace n spiritul
riguroaselor precepte zalmoxiene se
ncheie cu o ,mblnzire' a Bellaginelor,
ntr-o manier mai tolerant si
permisiv. Privitor la acest episod,
Vasile Lovinescu consider c este
vorba de altceva dect de un puritanism
,prohibitionist' : ,Dup prerea noastr
era vorba s salveze puritatea doctrinei
uranice si apolinice dacice de inIluentele
dinisiace ale Traciei, pe care le primise ea
nssi din Orient.'
11
C Zalmoxis (,unul din cei mai vechi
IilosoIi'
12
) ndeplinise toate calittile
unui IilosoI, nu mai este o curiozitate,
cci astIel l numesc comentatorii
doctrinei sale elitiste, de la Platon pn
n ultimele secole ale Evului Mediu
european. Chiar urmasul su, n timpul
lui Burebista, Deceneu, ,etoit un
excellent Philosophe, un bon
Theologien, un sage Legislateur, &, en
un mot, un homme universel'. El ,a ajuns
n mijlocul getilor la aceeasi demnitate
pe care o avusese si Zalmoxis cu cteva
secole mai nainte. Deci, doi IilosoIi au
nIlorit n snul aceleiasi natiuni.'
13
,Porphyr spune c i s-a dat IilosoIului
numele de Zamolxis, Iiindc l-au acoperit
cu o piele de urs de ndat ce s-a nscut.'
14
Se cuvine a preciza c mitul lui
Zalmoxis a circulat, nc din Antichitate,
n ntreaga Europ, datorit acelor celebri
comentatori care au vzut n acesta
originea precrestin a unei IilosoIii
initiatice (Apuleius, Origene, Clement
Alexandrinul, Porphiryos, Imbliqos,
Iulian Apostatul), pn la Pico della
Mirandola, ntemeietorul Cabbalei
crestine, care n Oratio hominis dignitate
(1496) l consider un mare ,initiat' si,
n traditie platonician (Charmides, 156,
d-157 c) un ilustru terapeut al suIletului:
magiam Xalmosidis esse animi medicinam.
Desi se stie, ndeobste, despre
Bellagine c au Iost statuate de ctre
Zeul primordial din traditia geto-dacilor,
nimeni nu s-a ncumetat pn acum s le
descrie, orict de sumar, tocmai din cauza
lipsei de izvoare.
Iat, recent, prin strduinta
doctorului Napoleon Svescu, a Iost
descoperit si adus la cunostinta
public lucrarea ZAMOLXIS PRIMUS
GETRUM LEGISLATOR, de Carolus
Lundius, tiprit la Upsala, n 1687.
Tradus de Maria Crisan si Iiind
accesibil pe adresa de internet
www.dacia.org, lucrarea aceasta se
dovedeste de o nsemntate exceptional
pentru istoria strvechimii noastre, cci,
n nu mai putin de nou capitole, eruditul
monograIist comenteaz cu doctisime
trimiteri la cultura greco-roman si
traditia scandinav-gotic identitatea
Marelui Legiuitor european. Desi
pretutindeni, sprijinit pe ample inIormatii
din Jornandes (Iordanes), Carolus
Lundius i socoteste pe Geti si Goti de
acelasi neam, sub semnul unei comune
identitti, roind, ca si alte popoare, din
Scandinavia ca dintr-un ,pntec al
Natiunilor' (,vagina Nationum Jornandi
eadem haec Scandinavia dicatur?', Cap.
II,1), cercettorul meticulos l socoteste
pe Zamolxis drept ,ntemeietorul legilor
paternale' ,legile scrise ale lui Zamolxis
16
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
si Deceneu' ( III,3). Este citat Irecvent
lucrarea (pierdut?) a lui Joannes
Magnus, un alt monograIist al celebrului
Zamolxis si se Iac reIeriri la o ntreag
cultur clasic pentru a justiIica, cu
mndrie si demnitate, primordialitatea
mitologiilor hiperboreene, a
Pantheonului Geto-Dacilor si Sueonilor.
Tratnd n Cap. VIII despre , teologia
lui Zamolxis', se Iac reIeriri la scrierile
Eddice despre Iericirea n viata viitoare a
celor drepti si expierea deIinitiv a celor
ce au svrsit rele. Ideea general,
potrivit creia arhitectul suprem al lumii
este Dumnezeu, vine s explice teologia
zalmoxian ca viziune primordial asupra
lumii si universului, raportat si la alte
conceptii creationiste din spatiul
mediterano-asiatic sau hiperborean.
Asupra IilosoIiei zalmoxiene (,Philo-
sophia Zamolxis, gentisque nostrae', IX,
I) ntlnim cea mai descriptiv detaliere
din cte exist pn acum pe aceast
tem : ,Asa cum s-a artat, IilosoIia cea
mai veche este cea a lui Zamolxis si a
neamului nostru; din izvoarele ei s-au
iscat si principiile si preceptele juridice
(.): ele sunt exemple de nezdruncinat
ale adevrului.' (Cap. IX).
,Din IilosoIia lui Samolse scrie
Carolus Lundius strmosii nostri au Iunda-
mentat principiile si chiar preceptele
dreptului si Justitiei germane Ioarte corect'
( ,Ex hac Philosophia Samolsis Majores
nostri principia atque etiam praecepta
veri Juris germanaeque Justitiae rectissime
Iormarunt' Cap. IX, Summarium, I).
Pentru a se putea observa
mecanismul logic dup care Iunctioneaz
acestea, autorul d curs unor ,deIinitii'
si ,postulate', din care rezult ,principiile
genuine' si, desigur, n Iinal, ,perspec-
tivele generale ntr-o nsiruire nentrerupt'.
n privinta deIinitiilor, acestea se
reIer la cauzalitatea Ienomenelor.
Cauza, zice comentatorul, nseamn
ceva de la care se porneste. Cauza primar
este aceea din care se nasc toate celelalte,
iar cauzele secundare, depinznd de
prima, ,sunt acelea care trimit la origine'.
A patra deIinitie priveste miscarea,
ca ,izvor al actiunii', proprie tuturor celor
nsuIletite si nensuIletite. Tot ce se isc/
misc are la origine o cauz, ns ,nu este
ngduit progresul la inIinit', cci lucrurile
se nasc si ating un oarecare ,apogeu',
Iiind astIel ,oprit' devenirea lor.
n ceea ce priveste principiile
devenirii existentiale ,Primul a Iost
Dumnezeu, cci el s-a nscut naintea
tuturor', Iiind acea ,natur inteligent'
cu rol de prim cauz n determinismul
Ienomenelor si statund toate celelalte
,cauze secundare'. Furitor al Cerului si
al Pmntului, semntor al tuturor
lucrurilor si hrnitor al tuturor, Fiinta
Suprem a Iost numit n mod Ielurit de
oameni. Natura divin ,nu este ctusi de
putin imperIect', pe cnd n Om exist
imperIectiuni. ,Cel care neag existenta
lui Dumnezeu este socotit a nu avea o
minte sntoas', Iiind supus oprobiului
public. Divinitatea suprem (,ideea
strveche de Dumnezeu'), Iiind de
nevzut, de neauzit si de neperceput cu
vreun simt ,- tine ordinea si armonia Lumii.
De aici Principiul c ,Dumnezeu
domneste peste toate cele pe care le-a
creat, inclusiv peste cugetri' ,Deum
omnia qua a se creata sunt regere, etiam
cogitatione' (IX,III). Universul ntreg
este n grija lui Dumnezeu ,care sustine
toate aceste corpuri (ceresti).
Providenta lui Dumnezeu ,este
organizat de ctre Autoritatea public',
pentru mentinerea ordinii, echilibrului,
armoniei (Cicero, De Natura Deorum, c. II).
Toate aceste considerente de IilozoIie
determinist si de teosoIie zalmoxian vin
s articuleze o doctrin atribuit unui
Mare Initiat parental, a crei diIuziune n
spiritualitatea european, de domeniul
evidentei, nsemna pentru autorul
nostru deopotriv mndrie si
legitimitate etnic.
Desi e greu s acceptm c
nvtturile acelui ,daimon Zalmoxis'
(Herodot, Istorii, IV, 9396) au stat la baza
constituirii credintelor tuturor popoarelor
europene si nainte de conIuzia vdit
pe care o Iace Iordanes ntre Goti si Geti,
vom observa, totusi, c, dup aceast
dat, (sec VI, a. D.), numele marelui IilosoI
si legiuitor geto-dac capt o circulatie
european, contribuind la structurarea
unor idei IilosoIice, juridice si religioase
proprii, ns cu reIerint parental la
carpato-danubianul Zalmoxis.
Mitul lui Zalmoxis, nscut aici si
dominnd ,marea natiune indo-
european', a devenit n anii din urm
un subiect initiatic al exilului romnesc
(Michael Vlsan, Jean Prvulesco, Al.
Busuioceanu, J. C. Drgan, M. Eliade
s.a.), devenind emblematic pentru cteva
loje masonice.
,Mitul lui Zalmoxis' este, desigur,
unul din miturile nationale, cu o circulatie
relativ recent n cultura romn, de la
prepasoptisti ncoace, cu toate c prima
lui atestare dateaz din 1645 (traducerea
Iragmentului herodotian de ctre
logoItul Eustatie), gsindu-se apoi
reIerinte la D. Cantemir, prepasoptisti,
romantici si moderni, pn la
postmodernistii zilelor noastre.
Meritul restaurrii si restructurrii
mitului zalmoxian ntr-un mit national
emblematic revine, ns, teoretic, lui
Mircea Eliade: Histoire des croyances et
des idees religieuses, De la Zalmoxis la
Gengis-han, precum si Zalmoxis revue
des etudes religieuses, Paris, 193839).
Cercettor de proIunzime si de larg
perspectiv ideatic al spiritualittii indo-
europene (si nu numai), Mircea Eliade
ajunge, de multe ori, la concluzii reIorma-
toare, menite a restaura o identitate
national aproape pierdut si a Iixa locul
si rolul geto-dacilor n istoria lumii:
,Totul se schimb n perspectiva
istoriei romnesti si n justiIicarea misiunii
istorice a neamului nostru, dac privim
din acest unghi. Nu mai suntem pur si
simplu un popor romanic; participm
la un popor originar, a crui glorie
precede pe cea a Romei.'
1 Petre Popescu-Gogan, Zalmoxis, nr.1/
1995.
2 Observatie Icut de IilosoIul Celsus v.
Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und
Walachei (Cronologie), Breslau, Joh. Urban
Kern, 1859, p.5.
3 Apud SteIan Matache, Crestinismul n
Dacia. Religia strmosilor nostri, n ,Raze de
lumin', Bucuresti, an I, nr.3, 1929, p.26.
4 Mihail Diaconescu, Istoria literaturii
dacoromne, Ed. Alcor Edimpex, Bucuresti,
1999, p.75 si 76.
5 Apud: Pr. Dumitru Blasa, De la Zamolxe
la Iisus Hristos, Ed. ,Cuget Romnesc', 1993,
p.15.
6 Istoria bisericii univerale, I, Bucuresti,
1956, p.115-116.
7 Pr. D. Blasa, Op. cit. , p.17 ).
8 Th. Mommsen, Romische Geschichte, vol.
III, Berlin, 1856, p.277.
9 Ubicini, Abdolonyme, Les origines de
lhistoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux,
1886, p.38-40.
10 FONTES, I, 239, Strabon.
11 Dacia hiperboreean, Ed. ,Rosmarin',
Bucuresti, 1993, p.35.
12 Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte
des Reichs Hungarn und der damit verbundenen
Staaten, I, Theil, Leipzig, 1778, p.48.
13 S. Pelloutier, Histoire des Celtes et
particulierement des Gaulois et des Germains,
tom. 8, Paris, Imprimerie de Quillan, 1771,
p.369 si 371.
14 Pelloutier, Simon, Op. cit., p.368.
17
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
n perioada martie mai 2006,
Fundatia pentru cercetarea istoriei
Daciei Iiliala Getia Minor Tulcea a
organizat un Concurs de Creatie
Literar, avnd ca tem ,Anul Cultural
Decebal 2006 la mplinirea a 1900 de ani
de la trecerea eroic n neIiint a marelui
rege Dac Decebal.
La concurs au participat 29 de autori
att din tare ct si din strintate (Israel).
Selectia lucrrilor s-a Icut pe genuri
literare si pe categorii de vrst (elevi de
gimnaziu, elevi de liceu si adulti)
Din cei 29 de autori s-au retinut
pentru premiere 13 autori cu lucrrilor
lor, dup cum urmeaz:
Copii elevi de gimnaziu 2 lucrri
Adolescenti elevi de liceu 4
lucrri
Adulti 7 lucrri
La sectiunea de poezie au participat
8 autori copii, adolescenti si adulti, iar
la proz 5 autori din rndul adolescentilor
si adultilor.
Jurizarea textelor a Iost Icut de un
colectiv de proIesori si jurnalisti.
Presedintele comisiei de jurizare a
Iost proIesorul Bucur Gheorghe de la
colegiul Spiru C. Haret, iar membri: proI.
Manifestari culturale sub titulatura
GENUCLA 2006
istorie Colcer IosiI, Dumitrescu SteIan
si publicistul Seitan Gheorghe.
La Iestivitatea de premiere, care a
avut loc la sediul Casei Crtii din
municipiul Tulcea n ziua de 2 mai 2006,
s-au nmnat n mod public premiile
constnd n diplome, reviste ,Dacia
Magazin' si crti de dacologie.
Participarea n special a adolescentilor
si la asemenea maniIestri, atest
deschiderea pe care o maniIest acestia
ctre problemele de istorie, etnogenez,
mitologie si n special al cunoasterii
adevrului istoric al neamului nostru
DAC.
Tot n cadrul acestor maniIestri
culturale ce au marcat 1900 de ani de la
moartea eroic a Regelui Decebal, Iiliala
Getia Minor Tulcea, a initiat o expozitie
de pictur cu tema Decebal 2006 sub
numele de ,GENUCLA 2006 ,
GENUCLA care a Iost capitala regelui
Ziraxes nesupus romanilor la anul 29
.Chr. Expozitia de pictur apartine de
drept Asociatiei Artistilor Plastici
,Ancora Tulcea, care a avut o
colaborare de exceptie cu Iiliala Getia
Minor Tulcea respectnd tema
anuntat si la care toti membrii Asociatiei
,Ancora au participat cu una sau mai
multe lucrri. Este bine a Ii mentionat c
multi membri ai Asociatiei ,Ancora au
devenit si membri cu drepturi depline ai
Iilialei Getia Minor Tulcea. Timpul scurt
pentru realizarea lucrrilor nu a constituit
un impediment, iar sub ndrumarea
presedintei Asociatiei ,Ancora dra.
Vasilica Grigorov lucrrile au Iost predate
la timp. Multumesc pe aceast cale att
drei. Vasilica Grigorov ct si celorlalti
membri ai Asociatiei ,Ancora si anume:
Ketty Calcandi-Vduva, Marta
Gropeneanu, Ana-Luiza Ghioc, Aurica
Lungu, Alexandra Iordchita, Elena
Orbocea, Alexandra Petrov, Aurora
Lavrinencu, Elena Marin, Mioara Mitu,
Constantin Stanciu, Tudose Onichi,
Vladimir Silea, pentru colaborare.
Expozitia a Iost prezentat n trei locatii.
Prima prezentare a avut loc la Hotelul
Intercontinental n timpul celui de-al 7-
lea Congres International de Dacologie.
A doua prezentare a avut loc n
Tulcea n perioada 08.09.30.09.2006 la
sala M. Koglniceanu a Consiliului
Judetean Tulcea
A treia prezentare a avut loc n
perioada 01.1015.10.2006 n Holul
Primriei Mcin jud. Tulcea.
Lucrrile prezentate n cadrul acestei
expozitii pot Ii de altIel vizualizate pe
site-ul www.dacia.org n Galeria de
Imagini sub titulatura ,EXPOZITIA
GENUCLA'.
Fundatia pentru cercetarea istoriei
Daciei ,Dacia Revival International
Society Iiliala Getia Minor Tulcea,
organizeaz:
CONCURS DE CREATIE
LITERAR GENUCLA 2007 - edi(ia
a-II-a, sub titulatura: ,REGINA
MASAGETILOR TOMIRIS'
Se accepta toate genurile literare. Se
primesc lucrri din tar si strintate.
Concursul se va desIsura pe trei
domenii: copii, adolescenti si adulti.
Termenul limita pentru primirea
lucrrilor: 30 mai 2007.
Premiile vor consta n diplome,
reviste ,Dacia Magazin', crti de
dacologie, excursie.
n cadrul Fundatiei pentru cercetarea
istoriei Daciei ,Dacia Revival International
Society Iiliala Getia Minor Tulcea, n
ziua de 07.10.2006 s-a constituit la Tulcea
Organizatia de Tineret ,Bristena cu un
numr de 48 de membri. Organizatia are
un grup de 10 membri cercetasi care au
ca obiectiv dou teme:
1. Depistarea celor 27 de piramide din
jud. Tulcea conIorm declaratiei para-
sutistilor din al-II-lea rzboi mondial si
2. IdentiIicarea pesterii din apropierea
cettii Genucla unde se spune ca getii au
Iost ziditi de ctre guvernatorul
Macedoniei Crassus, n anul 29 .Chr.
Fundatia pentru cercetarea istoriei
Daciei ,Dacia Revival International
Society Iiliala Getia Minor Tulcea, n
colaborare cu Asociatia Artistilor
Plastici ,Ancora Tulcea, organizeaz:
EXPOZITIA DE CREATIE
PLASTIC ,GENUCLA 2007' - edi(ia
a-II-a, sub titulatura: ,REGINA
MASAGETILOR TOMIRIS'
Se accept toate genurile de creatie
plastic. Se accept lucrri att din tar
ct si din strintate.
Eventualii participanti se vor adresa
pentru relatii d-lui. Nicolae Nicolae
Presedintele Filialei Getia Minor
Tulcea care poate Ii contactat la numrul
de teleIon: 0729.011.003.
Anunfuri
18
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
Obria unor tradiii
Mioara CLUSIJ-ALECU
A
fost odat ca niciodat
este o expresie absurd!
C, dac n-ar fi, nu s-ar
povesti arat c acest ab din ceva
surd amestecat, neclar exist nc.
Ceea ce omul nu a nteles, nu a
clariIicat, constituie o problem
nerezolvat.
Dumnezeu, Brahman dup traditia
hindus, este unul; nu se poate spune
despre El dect c exist. Ca s se
apropie de El, oamenii I-au creat niste
emanatii mai umane: zeii, care le
ddeau iluzia c sunt aproape de
adevr si, n Ielul acesta, uitau c n-
au nteles esenta. Cnd Hristos a
nlturat zeii, oamenii au cerut ajutorul
sIintilor.
Absurdul din unele basme
oculteaz un drum cruia nu i s-a dat
de capt.
Occidentalii evitau aluziile la
problemele nerezolvate; n asemenea
cazuri, romnii, ca si orientalii, au
Iolosit simbolul. Romnii pstreaz
simboluri Ioarte vechi (1).
Multora li s-a uitat obrsia si li s-
au asociat alte legende, cum este cazul
capului de bour din stema
Moldovei.
Asa cum arat traditiile yoga si
unele cercetri contemporane, n
corpul nostru exist un sistem
energetic Iormat din centre de energie
cakra (nseamn roat si se pronunt
ceacra) legate ntre ele prin canale de
energie nad (ruri). Se spune c multe
nad sIrsesc si Iac contact cu
exteriorul n tlpile picioarelor si n
palme. Ar explica aceasta Iaptul c
unii terapeuti pun diagnostic palpnd
tlpile sau c unii oameni pretind c
pot ghici n palm?
O cakra, un centru energetic, este
asemuit cu o Iloare de lotus (padma),
n care se Iormeaz si se dezvolt un
vrtej de energie, cu un numr de
conuri, ca petalele de lotus, care se
extind multistratiIicat, aura (emanatia)
lor depsind supraIata corpului.
Fiecare cakra corespunde unui
anumit tip de energie din Univers.
Omul si ia energia din alimente, dar
si direct din energia cosmic, prin
cakra. Unii practicanti de mistere sau
de nvtturi traditionale, ca yoga de
pild, indicau practici care conduceau
la dezvoltarea si activarea cakrelor,
prin care omul primea energie din
cosmos. Ca s ntelegem mai intuitiv
acest Ienomen, s presupunem c
diversele energii emanate n cosmos
au Irecvente diIerite si c diversele
cakra sunt ca niste antene, care pot Ii
acordate pe cte o astIel de Irecvevt.
Se spune c omul, stnd ntr-o
anumit pozitie (sana), pronuntnd
Ioarte corect anumite sunete (mantra)
si meditnd, si acordeaz receptia
unei cakra pe energia creia i este
destinat. Prin anumite tehnici si
antrenamente, care se execut sub
ndrumarea unui guru (nvttor),
omul poate s trezeasc energia latent
de la baza coloanei vertebrale si s o
ridice, ca pe un sarpe kuyalin
care s strbat toate cakrele, de la
cakra mladhara, care se aIl la baza
coloanei vertebrale, pn la sahasrara
care se aIl n crestetul capului, cakra
care nu are mantr.
n decursul timpului, omul a
evoluat spiritual si, totdeodat, si
corpul lui energetic, activndu-i-se
diversele cakra. Unele cakra trezite
(puternic activate) puteau Ii vzute de
unii oameni cu nsusiri paranormale
si chiar de oameni obisnuiti. Posedarea
unei cakra vizibil era considerat un
semn de superioritate care impunea
respect si, de aceea, multi oameni au
atasat cakrelor simboluri pe care le
purtau ca s-si arate superioritatea.
n nzuinta de a evolua spiritual,
unii oameni si-au unit eIorturile n
asociatii de initiati, n care nteleptii
transmiteau experienta lor discipolilor.
La granita dintre preistorie si
istorie, apruser oameni care-si
treziser cakra afa, cakra
cunoasterii. Aceasta este situat n
glanda pineal din Irunte. Ea se
reprezenta printr-un lotus cu dou
petale orizontale. Pe aceasta este un
cerc cu un triunghi n care este
semnul reprezentnd mantra aum,
pronuntat om. Frecventa vibratiilor
luminoase create de Iiecare cakra
creste cnd acestea se apropie de
crestetul capului. Cakrei ja i se
asociaz violet luminos. Hindusii
situeaz n aceast cakra ochiul lui
Siva, ochiul vederii paranormale si al
cunoasterii. Acolo, pe Irunte, pun
hindusii, cu past de santal, semnul
rosu tilak, iar clugrii ortodocsi
miruiesc pe crestini. Cnd romnii
spun de cineva c are stea n Irunte,
ei Iac aluzie la o dezvoltare si
vizualizare a cakrei ja sau la un ecou
din adnca antichitate n care se
vorbette de agatirtii care purtau o
podoab atrnat pe Irunte? Lobsang
Rampa scria c maestrii tibetani
posedau tehnici prin care puteau
deschide, la anumiti oameni, ochiul
cunoasterii din Irunte cu care s vad
corpul energetic.
Asa cum mi-a sugerat inginerul
Mihail Alecu, cele dou petale ale cakrei
ja trezite se curbeaz n sus ca niste
coarne. La acestea se Iace reIerire
ntr-unul din imnurile orIice, cnd se
spune c Zeus are pe Irunte coarne
19
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
statuii lui Moise. Altarul de jertIe al
evreilor avea coarne n cele patru
colturi ale sale. (Iesirea, 27). n
IotograIia giulgiului lui Hristos,
publicat de Vatican, se disting un Iel
de coarne. Unii spun c, Icnd
semnul crucii, ortodocsii preiau
emanatii din ja, apoi din mnipra
si le ndreapt spre anhata n inim.
Dar, astIel de coarne de
consacrare, cum le numea Romulus
Vulcnescu, coarne ndreptate n sus
ca o aspiratie spre Cer, sugereaz si
taurul. La vechii egipteni, zeul Osiris
se rencarna n Boul Apis, iar zeul trac
Dionysos era numit si Bacchus, adic
taur.
Pe plcile de plumb cu inscriptii
getice gsite la Sinaia este reprezentat
capul de bour purttor al coarnelor
de consacrare, aidoma emana(iilor
de energie ale cakrei jna trezit.
Aceste traditii vechi dovedesc c
zimbrul capul de bour din stema
Moldovei ti avea obrsia n coarnele
de consacrare.
Pe la sud de Chisnu, trecea
drumul Bcului al lui Bacchus
marcat de menhiri. n comuna
Cumpna din judetul Constanta a Iost
dezgropat un tors uman din marmur,
care prezenta pe cealalt Iat un cadran
solar, Iixat ntre coarnele unui zimbru.
Acesta se aIl la Muzeul de Antichitti
din Constanta. Cte milenii are acest
simbol?! Este de remarcat c, pe unele
vechi steme moldovenesti, aprea
cerbul, animal purttor de coarne ca
si zimbrul.
Cnd apruser oameni care-si
treziser jna, ca simbol al superiorittii
lor prin activarea cakrei, unii oameni
si-au pus tiar cu coarne si, mai apoi,
cnd au aprut oameni cu sahasrra
trezit, si-au pus coroan. Coroanele
egiptene aveau n Iat un cap de sarpe.
Mihail Alecu se ntreba dac era o
aluzie la un sarpe de energie trezit,
cum spun hindusii, de kuyalin sau
era o coincident ntmpltoare.
Coarnele de consacrare au fost
asociate yi crucii; ele apar la unele
troite, iar la unele biserici ortodoxe,
se observ cum crucea din vrI este
sprijinit ntre astIel de coarne.
Crucile unor biserici sunt legate
cu lan(uri. Aceasta ar putea dovedi
c romnii au pstrat traditia lan(ului
sfin(it prin sacrificiul lui
Prometeu. Acesta ar Ii Iost legat n
Muntii Caucaz.
Se spune c acei Munti Caucaz ar
Ii Iost o ramur din Carpati. Pe unele
hrti vechi erau mentionati prin Tara
Brsei, iar V. Prvan i localiza n
apropiere de Piatra Neamt. Este de
retinut c n actualii Munti Caucaz nu
s-a pstrat simbolul lantului sInt.
Romnii, ca si strmosii lor, si-au
creat limba, simbolurile, povestile
dup credintele, mintea si aspiratiile
lor. Ei au respectat pn la veneratie
sacrificiul. Trimiterea unui sol la
zeu, asa cum o relata Herodot n
Istorii, ca si balada Legenda Mnstirii
Argesului nItiseaz un sacriIiciu liber
consimtit, cnd sacriIicantul cel care
oIerea sacriIiciul se sacriIica pe el
nsusi.
Trimisul la Zeu era ales prin tragere
la sorti. El accepta s Iie sacriIicat
murind strpuns de sulite. Asa cum
reiese din relatarea lui Herodot, mai
multi geti se asezau la rnd, tinnd
Iiecare cte trei sulite. Acestea nu
puteau Ii asezate paralel la distant una
de alta si tinute nemiscate cu dou
mini, iar tinute lipite, nu-si atingeau
scopul. Erau deci tinute n asa Iel
nct vrIurile s se rsIire n evantai.
Asa cum sustinea Pnculescu
Cristiana, acest simbol a Iost asociat
unei legturi ntre Cer si Pmnt. El
s-a pstrat suprapus peste cruce,
simbolul sacrificiului lui Hristos. Pe
turlele unor biserici romnesti, ca la
Patriarhie de exemplu, apar dou
suli(e pornind de la baza crucii yi
formnd un V care taie bra(ul
orizontal al crucii; cea de a treia
suli( este stlpul vertical al crucii.
n Istorii, Herodot relata c scythii
puneau un clus n gura vrjitorilor
care urmau s Iie sacriIicati. Era
obiceiul ca cei destinati sacriIiciului
s Iie mpiedicati s mai vorbeasc.
Nicolae Miulescu argumenta c jocul
,Cluyul simuleaz trimiterea
periodic, prin sacrificare, a unui
mesager la Zeu. Juctorii se numeau
cluari, nu clreti. Personajul
principal, Mutul, era cel destinat s
Iie mutat n lumea Zeului (3). Mutul
trebuia s aib curaj ,mut n limba
german . Expresia Asta s o spui
lui Mutu arat acum ceva stupid. Oare
Mutul care auzea, cci nu era surdo-
mut, dar era mpiedicat s vorbeasc,
trebuia s asculte si inIormatii
dubioase?
Dracul, steagul dacilor,
simboliza energia teluric ridicat
de yarpe n vzduh si transmis
lupului, totemul lupttorilor?
A initia nseamn a instrui sau a
primi pe cineva ntr-o asociatie
religioas secret. Orice astIel de
asociatie avea o legend un mit n
care eroul suIerea, era ucis sau
sacriIicat si prin aceasta renstea la o
viat nou, superioar.
Primele inifieri s-ar Ii Icut pe un
animal totem. nghitit ritual de totem,
initiatul era eliberat de un erou salvator
si renstea cu puterile totemului si lua
si numele acestuia.
Balada $arpelui arat o initiere
dup totemul-sarpe. Ea concord cu
ilustratia de pe un vas grecesc, care
arat pe Iason, nghitit de sarpe pentru
initiere, sub supravegherea Medeei ca
erou salvator. Erau pe atunci reptile
puternice? n cartea Dacia preistoric,
Iigurile 237 si 239 reprezint titani si
giganti apartinnd unor astIel de
asociatii de initiati. La hindusi le-au
corespuns nteleptii Nagasi. De la
aceste practici, s-ar Ii putut scurge
cam patru milenii.
Caduceul zeului Sarmis-Hermes-
Mercur era un toiag pe care erau doi
serpi aIrontati, ncolciti ca cele dou
nad ida si pingala pe nad Suuuma
din corpul energetic al omului.
Serpii reprezentati pe plcile de
20
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
Dac doriji un abonament la
DACIA MAGAZIN
Trimite(i prin mandat poytal suma de 250 000
lei pe adresa: Daniela Gridan, 335700, Orytie,
Pia(a Victoriei 20.
Ve(i primi ncepnd cu luna urmtoare
dousprezece numere ale publica(iei noastre.
V rugm s specifica(i pe mandat adresa
poytal corect la care dori(i s primi(i revista.
plumb, ca si sarpele Iantastic gsit la
Tomis, au capul cu aspect blnd
Ieminin, cu plete, ceea ce corespunde
si traditiei hinduse, care consider
energia sakti de gen Ieminin.
Sarpele simbol al energiei telurice
a devenit si simbol al leacurilor al
Farmaciei .
Multe basme romneyti sunt
Ioarte vechi. Ele si au obrsia n
preistorie, cnd Pmntul era slab
populat, cnd Iocul se obtinea greu si
se pstra cu sIintenie. Ele cuprind
traditii impresionant de vechi. Ft-
Frumos corespundea candidatului la
initiere, care trebuia s treac multe
probe ca s devin apt s se uneasc
cu Ileana Cosnzeana Marea
Zeit. n Yoga-Upanisad, Marea Zeit
partenera lui Siva, era Sakt, adic
puterea Zeului. n unele basme, Ft-
Frumos era chiar omort ca s
renasc initiat. n basmul Harap-Alb,
el era nviat la o nou viat chiar de
Marea Zeit cu care urma s se
uneasc.
n cartea Upanishads du Yoga,
aprut la editura Galimard n 1971,
Jean Varenne arta c energia care
zace la baza coloanei vertebrale a
omului este ca un sarpe kuyalin
de gen Ieminin n limba sanscrit.
Aceasta, prin practicile Yoga, se urc
n sus, prin canalul energetic Susuma.
n limba sanscrit, suIletul omului
tman este o parte din Duhul
Suprem brahman. Acesta este de
gen masculin si corespunde unui zeu:
Isvara, Siva,..., iar energia sakti
(de gen Ieminin) corespunde unei
zeite: Parvati, Durg...(5, pp. 2024).
Unirea practicantului Yoga cu zeita
simboliza nsusirea energiei, prin
initiere, si unirea cu Divinitatea
brahman.
n cartea sa, (5, pp. 1115), J.
Varenne sustinea c Yoga nu a
apartinut arienilor, veniti n India pe la
1800 . Hr., care au creat Veda,
Iiindc aceasta se reIerea numai la
actiuni colective de salvare, pe cnd
Yoga arta o salvare individual, prin
mijloace proprii. J. Varenne atribuia
rdcinile practicilor Yoga vechii
civilizatii de la Mohenjo-Daro, de la
care s-ar Ii pstrat o plcut cu un
personaj ntr-o postur Yoga. Ulterior,
caracteristic orientalilor, s-ar Ii realizat
un sincretism ntre Yoga si religiile
descendente din Veda: hinduism,
jainism, buddhism...
Folclorul din Romnia, tar situat
n inima vechii Arii, pstreaz
rmsitele unor practici de initiere
realizate simbolic similar, prin unirea
initiatului cu o zeit, o mndr crias,
ca n Miorita. Probele pe care trebuia
s le treac Ft-Frumos din basmele
populare romneyti simbolizau pe
cele impuse candidatului la initiere,
axarea acestuia pe drumul spre adevr,
pentru a-si nsusi Iorta teluric sakt,
simbolizat prin marea zeit din traditia
hindus, prin Ileana Cosnzeana din
basmele romnesti?
n Povestea porcului, numele de
porc oculteaz pe acela de mistre(.
Acest cuvnt este Iormat din
rdcinile: a misiunii-mis, a
transcenderii-tre si a strpungerii-t. n
traditia hindus i corespunde sveta
varaha (mistretul alb) simbol al unei
kalpa perioad din istoria omenirii.
Valahia Neagr, traditia
voievodului Negru prin numele lor
indicau culoarea mamei-Pmnt
sau ocultau unele taine ale initiatilor?
n basmul Moul i Baba, Baba era
rea, absurd, era legtura cu Pmntul
care mpiedica nltarea; Mosul
spiritual, blnd era inactiv.
Asa cum reiese din inscriptiile de
pe plcile de plumb, publicate de Dan
Romalo n Cronica get apocriI pe
plci de plumb, geto-dacii au avut
multe Ieluri de scrieri. Dou dintre ele
au Iost desciIrate. Se vor lmuri
toate? Cte inIormatii si expresii
simbolice contin?
n textele de pe plcile de plumb
(4), Decebal aprea scris Dacibal,
adic Dacul Puternic sau Regele
Daciei, asa cum cita N. Densusianu
dup Dio Cassius. (n vechea arian,
baal a nsemnat puternic, conductor,
rege) (2). Sinuciderea acestui Dac
Puternic a marcat n istoria noastr,
acum 1900 de ani, intrarea Iortat,
prin ngenuchere, a dacilor, n imperiul
universal de atunci, dar dacii si-au
pstrat traditiile n suIletul lor. Astzi,
de bun voie, ne strduim s intrm
n Uniunea European. Ne vom pstra
traditiile sau vom renunta s Iim noi
nsine?
21
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
Despre scrierile vechi pierdute
atingtoare de Dacia
Al. PAPADOPOL-CALIMAH

ntre numeroasele contributii de valoare publicate

n revista ,Columna lui Traian a lui B.P.Hasdeu
se aIl si un amplu studiu al istoricului Al. Papadopol-
Calimah cu privire la scrierile antice, astzi pierdute, ce
se reIereau la daci, intitulat ,Despre scrierile vechi
pierdute atingtoare de Dacia si publicat n 19 prti,
ntre 1872 si 1876. Pentru cei mai multi, Al. Papadopol-
Calimah (1833-1898) este astzi doar un nume de strad
n Tecuci, uitat pe nedrept, mpreun cu Iaptele sale.
Istoric, publicist si om polititc, a Iost vicepresedinte al
Academiei (1885-1886). A avut preocupri extinse legate
de izvoarele antice cu privire la daci. Foarte bun
cunosctor al limbilor latin si greac veche, a studiat
,Botanica daco-getic (reunind sub acest nume listele
de plante ale lui Dioscoride si Pseudo-Apuleius) si a
elaborat acest studiu temeinic ce reuneste toate izvoarele
(aproape 300 la numr) n care se stie c erau pomeniti
getii sau dacii, dar care astzi sunt pierdute. Puse laolalt,
aceste 19 prti Iormeaz o carte care, adnotat si
actualizat, va Ii un instrument de mare valoare si o
imagine necesar asupra istoriograIiei vechi, cu toate
avatarurile sale. Cartea va aprea la Editura Dacica, n
primul trimestru al anului 2007.
OIerim mai jos un Iragment din Iinalul lucrrii, o lucid
si amar reIlectie a autorului cu privire la soarta crtilor
pn la inventarea tiparului: ngustimea si Ianatismul celor
care au incendiat cele mai pretioase biblioteci din lume,
preocuprile mpratilor bizantini pentru politic si
dispretul lor Iat de cultur, decadenta si uriasele cheltuieli
inutile de la curtile lor, ,moda rezumatelor, att de
rspndit si azi, care suprim lectura vie si, n Iinal,
tragica soart a multor manuscrise de la Athos, Iolosite
la conIectionarea explozibilului pentru tunurile pgne.
Probabil c multe texte cu privire la daci au pierit astIel,
din ignorant, din accident, din voia soartei, dar cine stie
dac unele nu au Iost distruse chiar cu intentie, de mn
rea, din interese pe care cu greu le putem intui. Mai
putem spera totusi c unele dintre titlurile enumerate de
ctre Al. Papadopol-Calimah au scpat, asteptnd ca ntr-
o zi s Iie aduse la lumin din catacombele Bibliotecii
Vaticanului sau din alte locuri tinuite.
A
ici punem sIrsit cercetrilor noastre despre
scririle vechi pierdute atingtoare de Dacia,
crora ,Columna lui Traian le-a acordat un
loc ospetos n curs de mai multi ani, ncepnd de la 1872.
Lucrarea aceasta este necomplet, cu ct ea este o lucrare
trebuind mijloace de care noi n-am putut dispune. Cmpia
productiunilor antichittii este ntins si hotarele ei sunt
deprtate... Noi am Icut numai un pas; am dorit s dm
altora o ndemnare: ,Sur la route o le temps m`arrte, je
montre de la main aux jeunes voyageurs les pierre que
j`avais entassees, le sol et le site ou je voulais btir mon
ediIice...
ncheiem studiul nostru cu cteva rnduri relative la
istoria distrugerii autorilor vechi.
Pierderea a o multime de autori o datorm mai nti
lipsei de tipar, apoi timpului si persecutiunilor prin care
scrierile lor au trecut n diIerite epoci:
Habent sua fata libelli...
Dup Orosius si Alexander Polyhistor, Nabonassar,
regele Babilonului, a distrus la 747 .Hr. toate scrierile
care cuprindeau istoria si Iaptele regilor predecesori ai
si. Iat Iaptul cel mai vechi din cte cunoastem despre
distrugerea crtilor. Erau si pe atunci nebuni care credeau
c trebile omenirii trebuie s nceap si s se sIrseasc
cu persoanele lor si numai dup ideile lor...
mpratul Chinei Chi-hoang-Ti (213 .Hr.) Iundase
renumita bibliotec din Alexandria, n desprtirea orasului
numit Brucchium. Dup Josephus Flavius, aceast
bibliotec se mri mult sub Ptolemeu FiladelIul, Iiu si
mostenitor al lui Soter, care aduna crti din toat lumea.
Ea cuprindea la nceput 200 000 de volume. n urm, sub
Ptolemeu Evergetul II, numra 700 000 volume, toate
originale, dup cum ne ncredinteaz Aulus Gellius, din
care 400 000 erau la Brucchium, iar 300 000 la sucursala
din templul lui Serapis (Serapeum). Cnd Caesar cuceri
Alexandria, biblioteca de la Brucchium pieri n mijlocul
Iocului. Sucursala ei de la Serapeum Iu distrus o dat cu
distrugerea templului lui Serapis, sub Teodosiu.
Biblioteca de la Cartagina, cnd Scipio a supus cetatea
(146 .Hr.) a Iost despretuit si mprstiat. Romanii nu
erau nc mari amatori de crti si literatur. Din miile de
manuscrise, gsite la Cartagina, ei se mrginir a pstra
numai 28 volume ale lui Mago, care tratau despre
agricultur. Acestea Iur prezentate Senatului si, din
Dr. Aurora PEJAA
22
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
ordinul su, traduse latineste. Cassius Dio de la Utica le-
a tradus apoi greceste.
Biblioteca din palatul lui Tiberiu si biblioteca din
Capitoliu au pierit amndou n incendiile din zilele lui Nero
si Commodus.
Luptele ntre crestini si pgni au Iost Iatale crtilor.
n zilele SIntului Apostol Pavel, eIesienii au ars pe piat
toate bibliotecile lor: ,aducnd crtile, le ardeau naintea
tuturor si au socotit preturile lor si au aIlat cincizeci de
mii de arginti!.
La 390 d.Hr., patriarhul Alexandriei TeoIil, cugetnd a
desIiinta cinstirea idolilor n eparhia sa, provoc o lupt
sngeroas ntre crestini si pgni. ntre alte nenorociri
provenite din aceast turburare, templul lui Serapis a ars
cu imensa bibliotec ce o continea.
Biblioteca Constantinopolitan, care se mbogtise din
despuierile Rsritului si ale Apusului, a Iost distrus, n
mare parte, de incendiu. La 476, sub Basiliscos, a ars
superba bibliotec Iondat de Teodosiu cel Tnr. Ea
cuprindea 120 000 de volume rare. Biblioteca mpratului
Constantius, sporit de Iulian si Valens, cuprindea 300
000 de manuscrise. Toate acestea au pierit.
SIntul Papa Gregorie cel Mare, la 604, arde mii de
crti ale pgnilor; ntre altele pe ale lui Titus Livius.
SIntul Gregorie, lumintorul Armeniei, arde la 277
d.Hr. toate crtile si bibliotecile din Armenia, toat literatura
armean, care era o comoar pentru istoria asirienilor,
mezilor, persilor, grecilor, getilor si a tuturor neamurilor
cu care armenii au avut a Iace n curs de secole.
Nvlirile barbarilor, distrugnd Imperiul Roman, au
distrus nenumrate biblioteci.
La 640, arabii calc Alexandria si ard biblioteca ei. n
curs de patru luni, bile orasului ardeau mereu crti.
Cnd musulmanii au cucerit provinciile perse, mai multe
biblioteci czur n minile lor. Saad-Abu-Vakkas a scris
lui Omar, cernd voie a le transporta n Turcia; ns
rspunsul lui Omar a Iost scurt: arunc-le n ap! si, astIel,
ele pierir. nc din zilele lui Xerxes, persii adunaser crti
din toat lumea spre Iondarea acestor biblioteci.
n zilele mpratului bizantin Leon III, biblioteca ars
sub Basiliscos se nlocuise n parte cu 360 000 de volume,
culese de un colegiu de 13 proIesori biblioIili. Dar Leon
III Iiind iconoclast, ca s-si rzbune pe acesti proIesori
care persistau de a se nchina icoanelor, puse ntr-o noapte
de se nconjur biblioteca cu materii combustibile si-i ddu
Ioc!
n secolele IX si X, normanzii au distrus mii de crti.
Orderic Vitalius, istoric de pe la 1150, ne descrie cu
amrciune aceast distrugere: ,n mijlocul grozavelor vijelii
zice el care au distrus attea nenorociri, scrierile autorilor
vechi au pierit n incendiile ce nghiteau mnstiri si locuinte.
Putine cte mai scpaser prin dibcia printilor nostri din
minile barbarilor, au pierit mai n urm din nengrijirea
urmasilor lor. Mai trziu au urmat silinte spre a le redobndi,
dar ele dispreau n cursul secolelor din memoria celor vii,
precum grindina si zpada, care cad prin Iluvii, urmeaz
Ir a se mai ntoarce cursul repede al undelor.
Biblioteca caliIilor Egiptului, la Cairo, cuprindea 1200
de exemplare ale Istoriei Universale a lui Tabary sau Abdul-
DjaIar-Mohammed-ebn-Djorair, istoric si jurisconsult arab
care a trit pe la 839-925 d. Hr., si o multime de scrieri
antice. Ea avea peste 1.600.000 de volume!... Dar la 1073,
turcii revoltndu-se, n zilele caliIului Mostanser-Billach,
au prdat si distrus aceast imens bibliotec.
CaliIul Al-Mamun (813 d.Hr.) a pus de s-au tradus o
multime de autori vechi greci n limba arab; dup aceasta,
el ordon a se arde originalele, nemaigsindu-le trebuitoare
arabilor.
Biblioteca de la Tripoli, n Siria, mai vestit dect cea
a caliIilor, cuprindea 3.000.000 de volume de teologie,
stiinte, istorie, traditii, geograIie. Sub cazii din Iamilia
Ammar, o sut de copisti pltiti de stat copiau necontenit
si corespondenti din toate prtile lumii trimiteau la Tripoli
crti originale si copii. Sub guvernul acestei Iamilii, Tripoli
devenise o Academie, unde nIloreau toate stiintele si unde
veneau cu grmada oameni nvtati din toate trile. Dar la
1105, Tripoli czu sub stpnirea Irancilor comandati de
Raimond IV, conte de Saint-Gilles. Un preot Iranc intrnd
n ediIiciul bibliotecii, veni din ntmplare n sala care era
sectiunea Coranurilor. El pune mna pe o carte si d peste
un Coran; deschide a doua, a treia, si vede tot Coranuri.
Fanaticul preot iese Iurios si declar c tot ediIiciul nu
cuprinde dect crti diabolice. Francii pun Ioc si aceast
lume de miriade de crti se preIace n cenus, spre lauda
lui Dumenzeu...!
Secolul XV s-a nsemnat prin lunga si sngeroasa lupt
a husitilor n Boemia. Moldova lui SteIan cel Mare a dat
ospitalitate prigonitilor religiosi; se zice chiar c orasul
Husi dateaz din acea epoc: ,Husch, oppidum in tribus
collibus positum, ab Hussitis, quos anno 1460 Mathias
rex relegarat, appellationem accepisse. Acest secol s-a
mai nsemnat prin grozava lupt ntre Franta si Anglia,
cnd n curs de aproape 50 de ani Franta prd si nclc
din toate prtile. Descoperirea tiparului sosi, din Iericire,
la 1446, spre a scpa de distrugere crtile care mai
rmsese; dar nu de tot.
Regele Ungariei Mathias Corvin Iundase la Buda o mare
si pretioas bibliotec, adunnd crti cu cheltuieli enorme
din Italia si din Grecia, dup cderea Imperiului Bizantin.
Acest depozit de eruditie cuprindea o multime de scrieri
antice cu totul pierdute astzi, dup mrturia eruditului
I.Al. Kohlburger, supranumit Brassicanus, care a trit pe
la 1500 si care vizitase cu de-amnuntul aceast colectiune
de comori. Dar la 1526, sultanul Soliman, lund Buda
dup btlia de la Mohacz, a dat Ioc si devast aceast
bibliotec.
La mnstirea Mega-Spileon, la muntele Cyllene n
Arcadia, se adpostir, dup cderea Imperiului Bizantin,
23
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
toate crtile vechi, cte scpar de Iuria
otomanilor. De la cea dinti invazie a turcilor
n Tracia, clugrii greci Iugind aicea din
toate prtile, au adus cu dnsii mii de
manuscrise de autori antici. Mega-Spileon
a Iost din vechime depozit de crti. Dar la
1600 un incendiu nIricosat preIace n
cenus mnstirea si biblioteca. Mai
nainte, la 1440, arsese nc biblioteca
atunci n Iiint la Mega-Spileon.
La 1549 Eduard IV condamn prin
decret si arde crti pe piata public la
OxIord. Apoi Cromwell d nc o dat Ioc
bibliotecii de OxIord, care era una din cele
mai bogate n Europa.
n secolul XVII au pierit multe biblioteci
importante de manuscrise antice. AstIel,
biblioteca Augustinilor de la Maienta (1649),
biblioteca din Escurial (1671), biblioteca de
la mnstirea Gemblou din Belgia si
biblioteca de la mnstirea sIntului Anton
din Venetia (1685). Londra pierdu mai multe
biblioteci bogate, n incendiul din 1666.
Prescurtrile (Excerpta) au Iost nc
una din cauzele pierderii autorilor vechi.
Festus (Sextus Pompeius) prescurteaz pe
Verrius Flaccus si se prescurteaz si el de
Paul Daiconul; Iustin pe Trogus Pompeius;
Iordanes pe Cassiodor; Hermolaus pe
SteIan din Bizant; XiIilin pe Dio Cassius;
si astIel acesti abreviatori distrug scrierile
citatilor autori, cci putini se mai ocupau
apoi de a copia imensele volume originale,
multumindu-se cu prescurtrile lor, adesea
gresite din ignoranta sau chiar din reaua
credint a copistilor. AstIel, originalele se
mputinau si se pierdeau. Sub Vasile
Bulgaroctonul (an. 976), un abreviator
necunoscut a slutit pe Strabo, prescurtnd
geograIia sa sub titlul stupid Chrestomatia
strabonian, parc Strabo ntreg nu mai era
trebuitor! Pe la nceputul secolului X,
mpratul Constantin PorIirogenetul a
ordonat a se Iace 54 de volume de extrase:
prescurtri din istoricii antici ce se pstrau
n Biblioteca Constantinopolitan. De atunci
moda a Icut de a nu se mai copia
originalele. Spre mai mult nenorocire,
chiar extrasele acestea disprur n urm,
aIar de Excerpta legationum. Nu mai
existau acum mprati ca Teodosiu, care
instituia, prin legi, copisti dintre persoane
erudite spre a copia necontenit crtile cte
ncepeau a se uza. Sunase ceasul cel ru al
24
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
Bizantului! Nu mai erau n acea tar nici Belisari: tara i
chiorse spre recunostint!... Nici mprati alde Aurelian
,mna pe sabie, nici Iustiniani, nici Teodosiu II, care
Ionda Academie, catedre de litere, de IilozoIie, de istorie,
de lucrri geograIice si de drept. Bizantinii nu se mai
ocupau nici de literatur, nici de ntrirea statului, - semne
vederate de decdere si de amortire. Nimic nu e mai
ngrozitor dect tabloul administratiei lor. Mihail III (an.
842) Iace o pace rusinoas cu caliIul Adallah-al-Mamun
si, ntre alte conditii, se leag a-i da pe toti autorii greci si
latini din bibliotecile constantinopolitane. Trecuser acei
timpi de adevrat libertate si de eruditie cnd si damele
se ocupau cu copierea autorilor vechi, spre a-i lsa intacti
posterittii. Bizantul se pregtea a Ii rob, cci precum
zice Seneca: ,cnd ntr-o tar instructiunea si dragostea
literelor au ncetat, libertatea a pierit si robia este
aproape... Pierise cu ncetul si timpii cnd vechii monahi
se ocupau zi si noapte cu copierea si pstrarea anticelor
monumente literare ale doctei antichitti. Monahii moderni
n-aveau alt grij dect a le distruge!... ,Il y a eu un
moment ou l`ignorance Iut ordonnee comme une devoir,
puisque le Pape Gregoire I reprimanda sevcrement les
evques qui enseignaient la grammaire et communiquaient
r leurs elcves des manuscrites proIanes; c`est etait, disait
le pontiIe, celebrer de la mme bouche Jupiter et Christ.
Non seulement il interdit ces lectures, mais il ordonna la
destruction des ouvrages et monuments padens.
Bizantinii se ocupau de politic, de rosii, de verzi, de vineti,
de galbeni, de toate culorile; curcubeul nu mai continea
destule culori spre a caracteriza partidele, nuantele,
mizeriile lor politice. Ei se ocupau de ceremonialul palatului
si al patriarhiei, de alegeri, de glcevi si de ncurcturi
teologice, grmdeau mnstiri peste mnstiri, clugri
peste clugri... iar turcii veneau si toti bcanii inundaser
Bizantul si totul devenise bcnie si traIic.... ,Fericitii
mprati bizantini zice cu ironie eruditul scriitor grec
Daniil ctau s aib n imperiul lor clugri multi si nu
ostasi, creznd c vor goni cu mtania pe arabii de la
miazzi, pe turcii de la rsrit, pe scitii de la nord si pe
italienii (venetieni si genovezi) de la apus... Cnd n secolul
IX rusii au nvlit si au cucerit Constantinopole, bizantinii
nici nu apucaser mcar s aud c vin rusii, trecnd
peste attea tri si mri, peste Iluvii, peste ntregi provincii
aliate sau bizantine; ci deodat ei se trezir cu rusii la
Constantinopole. Este Ioarte instructiv a citi cineva
discursurile patriarhului Fotie, contemporan, pronuntate
de pe amvonul patriarhiei la aceast ocazie.
Unde se putea da bani pe crti, pe manuscrise, pe
copisti, pe biblioteci? Vistieria bizantin avea alte nevoi
mai serioase. Numai bugetul palatului se urca n 1185,
sub Isaac Angel Comnenul, la valoarea astzi echivalent
cu o sut milioane de Iranci pe an!... Personalul
Iunctionarilor palatului ajungea la numrul de 20.000
trntori, ntre care vedem si pe eaooaidndn ai
Maiesttilor lor imperiale, adic pe porteurs de la chaise
percee. mpratii si patriarhii mai aveau nc ocupatii
importante. Timpul domniei lui Comnenul si-a lui Andronic
Paleologul, activitatea si preocuparea patriarhilor Cerularius
si Ioan Aprino abia au ajuns spre a se hotr o mare
chestiune, de care parc atrna viitorul omenirii, adic
aceea ca patriarhii s aib drept de a purta cizme cusute
cu mrgritare, ntocmai ca si mpratii. Trecur abia 100
ani de la aceast lupt national despre cizme... Si patriarhii
cei plini de truIie veneau n genunchi pe pulbere s-si ia
investitura de la biruitorii mahomedani, gsindu-se Iericiti
c li se nvoia s srute piciorul si poala vitejilor padisahi...
De bani era mare nevoie la bizantini. mprati si supusi
nu puteau cheltui pe crti, cci erau si cheltuieli suIletesti
de reglat: ei pctuiau; prin urmare, trebuiau s zideasc
mnstiri spre iertarea pcatelor lor. Vasile Macedoneanul
asasineaz pe predecesorul su, Mihail, si zideste biserici
si mnstiri pe numele arhanghelului Mihail. Constantin
Monomahul se namoreaz de Sclerena, care locuia la
Cynygesium si, spre a gsi un pretext de a vizita aceste
locuri, zideste celebra mnstire Manganii (diT ui
aiui), cu care a sleit vistieria n curs de mai multi
ani. mprati si supusi uitaser chiar limba lor; ei nu mai
scriau, nu mai vorbeau corect nici latineste, nici greceste.
Cititi decretele si autorii bizantini, pe Ptohodromos, pe
Tzetzes si pe ceilalti. Am zis mprati si supusi, cci astIel
este experienta secolelor. Sunt mai bine de dou mii de
ani de cnd XenoIon scria: ,am avut totdeauna
convingerea c precum sunt capii statelor, astIel devin si
statele... Istoria ne adevereste necontenit acest adevr.
Mnstirile de la muntele Athos au Iost un mare depozit
de scrieri manuscrise vechi. Multi autori antici ne sunt
cunoscuti, gsiti prin boltele seculare de la Athos. Dar
bibliotecile de la acest munte au suIerit multe devastri.
,Ainsi zice V. Langlois en 1820 au debut de la guerre
de l`independence Grecque, les bibliothcques de la
Montagne Sainte Iirent les pertes les plus sensibles. Les
Turcs qui tenaient garnison dans la province de
Thessalonique, exigcrent que les moines de l`Athos leur
livrassent, pour les besoins de la guerres, leurs manuscripts
sur parchemin, qu`ils convertirent en gargousse. Il y eut
alors des milliers de precieux ouvrages proIanes, qui Iurent
aneantis complctement...
Iat, n scurt, cauzele distrugerii si pierderii autorilor
vechi. Descoperirea tipograIiei de ctre nemuritorul
Gutemberg la 1446 puse capt ruinei totale de care mai
erau amenintate productiile seculare ale spiritului omenesc.
,Aceast art divin (precum o numeste luminatul cardinal
Nicolae Cusanus, care a introdus, a ntemeiat si propagat,
la 1450, tipograIia la Roma), este gloria cea mai mare a
omenirii si, gratie ei, Iructele geniului au ncetat s mai Iie
prada viermilor si a pieirii.
De atunci, putem zice cu Ovidiu:
Scripta ferunt annos...
25
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
cmyk
S
entimentul patriotic este parte intrinsec a Iiintei
umane. Dar, spre deosebire de alte coordonate
exclusiv omenesti, patriotismul exist sau nu. El se
poate dezvolta sau diminua, n Iunctie de o serie ntreag de
Iactori: Iamilie, educatie, societate, inIluente diverse pe plan
restrns, national sau international. Atunci cnd exist,
sentimentul de apartenent la un neam si la o tar devine
motorul propulsator care dirijeaz Iiinta noastr spre aIirmarea
autoidentiIicrii la un popor anume poporul tu! care a
Iost si este unic pe acest pmnt.
Mndria de a Ii parte integrant a neamului su aromn,
dorinta ludabil de a exprima public aceast mndrie, bucuria
de a mprtsi semenilor aspecte marcante ale istoriei
aromnilor, toate aceste sentimente se regsesc n cartea
,Macedonia Istoric' scris de inginerul Dima Lascu. Aprut
recent la Craiova, sub auspiciile Mediei Sud Europa S.A., la
Editura de Sud, cartea dedicat ,Familiei si Neamului
Armnesc' - este o emotionant pledoarie pentru pstrarea
si pretuirea etnicittii aromne.
Dima Lascu s-a nscut n zona Muntilor Rodopi din sud-
estul Bulgariei (Macedonia bulgreasc); cnd avea doar trei
ani, Iamilia s-a mutat n Romnia, stabilindu-se n Cadrilater,
la Balcic. Dup doi ani, Iamilia s-a mutat din nou, de data asta
ntr-o comun din judetul Constanta. Dup studiile medii,
Dima urmeaz si absolv Institutul de Constructii din
Bucuresti devenind inginer n anul 1965. Conduce apoi
Directia Monumentelor Istorice si de Art Bucuresti
coordonnd restaurarea monumentelor din
ntreaga tar. Ca urmare a desIiintrii
acestei institutii, lucreaz la Banca Central
de Investitii Bucuresti, ca inspector tehnic,
inspector general si revizor. n 1987 vizi-
teaz Bulgaria si Grecia, apoi se stabileste
n Statele Unite, la New York, mpreun cu
Iamilia, unde locuieste si n prezent. Este
membru marcant al Societtii ,Dacia
Revival' cu sediul central n New York si
particip activ la eIorturile romnilor din
tar si din strintate de a Iace cunoscut
trecutul glorios si plin de sacriIicii al traco-
geto-dacilor, strmosii nostri comuni.
Volumul ,Macedonia Istoric' este o
lectur Ioarte plcut, scris ntr-un stil
accesibil si din care rzbate mndria
autorului de a apartine neamului su
aromn.
O carte de excepfie
Macedonia istoric
de Dima Lascu i Georgeta Lascu
prof. Mariana 1ERRA
Structurat n patru capitole reprezentative:
- Macedonia Istoric
- Cntece armnesti
- Cntece romnesti
- In dou poezii armaneti (creafii ale autorului), cartea
beneficiaz de o prefaf apreciativ a doctorului Napoleon
Svescu, preedintele Societfii ,Dacia Revival` din Nev
York. In prefaf este subliniat ideea c: ,Populafiile
aromne, megleno-romne, istro-romne, denumite cu un
termen general vlahice, sunt parte din aceeai familie etnic
cu romanii nord-dunreni...`. Cu alte cuvinte, romanii,
aromanii, megleno-romanii i istro-romanii sunt frafi buni
intru etnie. Aceast concluzie se desprinde din intreaga
incursiune istoric pe care Dima Lascu o face cu privire la
traci i la urmaii lor. Studiind scrieri i documente
importante pe care le trece in bibliografia crfii sale, autorul
ii exprim clar i rspicat crezul - chiar la inceputul
demersului narativ printr-un motto fr echivoc: ,Cred
c aromanii (macedo-romanii sau macedo-vlahii) sunt
singurii urmai ai tracilor sud-dunreni i ai poporului lui
Filip II i Alexandru Macedon i singurii care le mai
pstreaz i azi din limb, tradifii i religie.`
Bazndu-se pe o migloas, dar recompensatoare lectur
a unor documente istorice mai vechi si mai noi, autorul prezint
o succint istorie a tracilor si a urmasilor lor, cu insistent pe
istoria aromnilor. Concluzia care se desprinde este concluzia
la care ncep s ajung din ce n ce mai multi semeni ai nostri,
urmasi ai traco-getilor, si care este
enuntat succint n ,Enciclopedia
Britanic' a anilor 19221923: , n timp ce
strmosii nostri bretoni alergau slbatici
prin pduri si pe jumtate goi, tara
Romniei era civilizat, avea institutii,
conIort si chiar luxul unei comunitti culte
si bine organizate.' Nu de mult, istoricul
american W. Schiller conchidea: ,...istoria
a nceput acolo unde locuieste astzi
neamul romnesc.' (v. pag. 13)
Studiind documente autentice,
domnul Lascu vorbeste despre traci,
continuatori ai pelasgilor, si care au ocupat
un teritoriu imens din ,vechea Europ',
att la nord, ct si la sud de Dunre. Tracii
sudici au ,rdcinile cel mai bine nIipte
n zona de bastin carpato-danubiano-
balcanic'. Ei se vor numi daci cei din
26
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
Muntii Carpati si macedoneni cei din Muntii Rodopi si
Pind.
Dup cum este bine stiut, limba strmosilor nostri a Iost
si nc este un domeniu extrem de controversat. mprejurri
neprielnice din punct de vedere politic si istoric, precum si
interese diverse ale celor de la putere au Icut ca ideea nociv
si absolut contrar adevrului potrivit creia limba noastr
este vzut ca un mprumut latino-roman s Iie perpetuat,
mai ales la nivel guvernamental si la nivelul institutiilor de
istorie national. Domnul Dima Lascu reaminteste cititorilor
c tracii aveau ,dou dialecte principale: unul latin-prisc si
cellalt aramic sau arameic (vulgar).'
AIirmatia lui Ovid Densusianu este demn de a Ii
evidentiat: ,aromnii sunt descendenti ai vechilor locuitori
din regiunile unde locuiesc si n prezent Epir, Tesallia,
Macedonia, Tracia si vorbesc o limb cu dialect arameic
(aramic) al limbii latine vulgare'.
n continuare, domnul Dima Lascu i trece n revist pe
regii Macedoniei, printre care: Alexandru I, Perdicas, Arhelaos,
Filip al II-lea, Alexandru Macedon, Pirrus, Filip al V-lea, Perseu
etc. si este punctat rolul jucat de Iiecare rege n evolutia
societtii din vremea lor.
Bazndu-se pe documentele cercetate reIeritoare la
teritoriul n care se vorbeste limba latin popular, autorul are
convingerea la Iel ca multi oameni de stiint si cultur romni
si strini c: ,Singurele locuri n Europa unde latina popular,
btrna sau prisca a biruit pe toate planurile sunt Romnia de
azi cu mprejurimile ei si Macedonia Istoric, asta pentru c
bstinasii get-beget ai acestor locuri au Iost cei nedomniti de
nimeni (Dacia a Iost ocupat de romani doar 14 si pentru o
perioad istoric nesemniIicativ, doar de 165 de ani, iar Muntii
Rodopi si Pind nu au Iost ocupati niciodat)'. Ca atare,
inIluenta limbii romane asupra dacilor si asupra aromnilor a
Iost minim, ca orice inIluent pasager. Ni se spune n
continuare: 'Imperiul Roman nu nseamn poporul roman; el
era un mozaic de popoare-natii si nu puteau determina ntr-
un secol si jumtate sau n cteva secole o transIormare
etnico-lingvistic spiritual: din germani n romni, din greci
n romni sau din traco-daci n romni'. Este suIicient s
mentionm Iaptul c alte popoare au Iost sub ocupatie roman
un timp mult mai ndelungat dect traco-dacii: grecii 641 de
ani, evreii si egiptenii 425 de ani, germanii si englezii 427
de ani, maltezii 1088 de ani dar, n ciuda a sase secole sau a
peste o mie de ani de ocupatie roman, popoarele respective
si-au pstrat limba proprie. Si atunci pe bun dreptate se
ntreab, retoric, autorul: ,cum de s-au romanizat si au nvtat
asa de repede latina numai macedonenii (aromnii) si dacii??'
Rspunsul este unul de bun-simt: macedonenii si Iratii lor,
dacii, aveau limba lor comun pe care si-au pstrat-o
esentialmente pn n zilele noastre.
Este demn de adugat faptul c, inc din secolul al III-
lea, in Imperiul Roman se dezvolta un dacism tot mai
accentuat printre conductori i in randul armatei, cu atat
mai mult cu cat peste jumtate din mpratii romani au Iost
traco-geti iar visul lor era ,reunificarea i realizarea unei
Dacii Mari`.
In ,Codexul Rohonczi` - a crui remarcabil traducere
aparfine doamnei profesoare universitare Jiorica Enchiuc
este stipulat faptul c blakii sau vlahii, urmaii traco-daco-
gefilor, au continuat s foloseasc semne proprii in scrierea
documentelor redactate in limba latin vulgar i c, in
bisericile vechi romaneti, cultul ortodox se exercit in limba
latin vulgar pan in secolele al XII-lea i al XIII-lea.
Si pentru ca demonstratia s Iie complet, autorul include
n cartea sa cuvinte aromnesti din categoriile cel mai des
Iolosite: prti ale corpului uman, grade de rudenie, animale,
precum si din diverse alte domenii. Iat cteva exemple: ,cap,
ochiu, ureachi, mn, palm, bratu, coaps, grumadzu, cicior,
nri, mam, tati, sor, Irati, veru, nipotu, niveast, calu, iepur,
gin, cni, Dumnidz, lun, soari, steali, brum, dumnic...'
Este evident c orice romn ntelege aceste cuvinte.
Numai un ignorant sau un ru-voitor poate s mai aib
dubii privitoare la limba aromn (sau macedo-romn) si la
limba romn ca limbi-surori si continuatoare ale aceleasi limbi
pe care au vorbit-o strmosii nostri traco-geto-daci.
PostIata crtii cuprinde o sintez a ntregului demers de
cercetare: ,Macedonia Istoric este, de Iapt, teritoriul din
Balcani pe care s-a Iurit primul stat centralizat administrativ,
politic si militar din Europa antic si care, dup ce a ajuns un
mare imperiu, s-a destrmat Ioarte repede'.

n prtile a doua si a treia a crtii, sunt reproduse ,Cntiti

armnesti' si ,Cntece romnesti' Ioarte populare.
Transpunerea pe partitur muzical a versurilor apartine
talentatei Iiice a autorului, Georgeta Lascu, care este si coautor
al crtii.
Dintre cntecele romnesti att de ndrgite la vremea lor,
nct au devenit romante, amintim cteva care au dat o
coloratur si o savoare unic Bucurestiului de altdat:
,Astzi e ziua ta', ,De ce nu vii?', ,De tine nu-mi mai este
dor', ,La umbra nucului btrn', ,Mai am un singur dor',
,Mn, birjar', ,Se scuturau toti trandaIirii', ,S-mi cnti,
cobzar', ,Pe lng plopii Ir sot', ,Te-astept pe-acelasi
drum'...
n partea a patra, gsim creatii personale ale autorului,
poezii scrise n aromn. Talentul artistic al domnului Dima
Lascu se maniIest nu numai prin poezii originale, dar si printr-
o voce baritonal absolut ncnttoare, voce pe care autoarea
acestor rnduri a avut ocazia s-o aud, n iulie 2006, la Orstie
si la Costesti, n judetul Hunedoara, unde mii si mii de romni
din toat tara si din strintate s-au ntlnit si au comemorat
1900 de ani de la trecerea n neuitare a marelui rege dac,
Decebal.
Cartea ,Macedonia Istoric' se ncheie cu un emotionant
album de Iamilie si cu arborele genealogic al Iamiliei autorului.
l Ielicitm cu cldur pe inginerul Dima Lascu pentru
nobilul eIort depus n scopul mentinerii treze, n oameni, a
sentimentului de apartenent la un neam unic si sInt, neamul
tu!
Domnul Dima Lascu exclam plin de mndrie: ,s-o hiu
armn'. Ne alturm si noi, exclamnd cu aceeasi mndrie: ,si
io-s romn!'
27
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
Invalidarea ,clasicei teorii a
atacului-surpriz
n numrul din noiembrie 2005 al publicatiei Dacia
Magazin dedicam 7 pagini descoperirilor de la Sureanu si
de la Dealul Negru. Cele dou IortiIicatii dacice identiIicate
de noi pe munti ce depsesc 1800 metri altitudine
demonstrau ct se poate de clar c dacii au opus o
rezistent ndrjit atacului dinspre Oltenia, purtat de
trupele romane asupra Sarmizegetusei.
naintarea coloanei ce a urcat n Muntii Sureanu dinspre
Petrila, cantonat o anumit perioad de timp n castrul
de mare altitudine de la VrIul lui Ptru, a Iost ntrziat
de rezistenta pe care i-au opus-o dacii pe actuala culme a
Bratesului de lng VrIul Sureanu. Pe aceast culme am
descoperit, n premier absolut, dou ziduri de piatr
paralele. Unul are lungimea de 170,4 metri, iar cellalt,
situat aproape de buza pantei, se ntinde pe o distant de
36,7 metri. Ltimea ambelor ziduri este de 1,4 metri iar
nltimea actual sau, mai precis, diIerenta dintre muchia
zidului si nivelul solului este de 0,3-0,4 metri. Romanii au
reusit s treac peste aceste IortiIicatii deoarece, pe teren,
avem castre si nainte de ziduri (la VrIul lui Ptru), dar si
dup aceste nttituri, n directia capitalei Sarmizegetusa
Regia (la Comrnicel).
AIirmam n numrul din anul trecut al revistei Dacia
Magazin c a doua coloan, care a atacat capitala Daciei
din directia sudic, a urcat pe la cetatea Bnita si apoi, la
aproximativ 5 kilometri deprtarea de aceasta, pe plai, a
construit castrul de la Jigorul Mare. Ulterior, cele dou
armate romane s-au ntlnit la Comrnicel, cel mai
important nod de plaiuri din muntii de la sud de
Sarmizegetusa. Acolo, romanii au construit nu mai putin
de patru castre, dintre care dou sunt atipice. La
Comrnicel ntlnim, pe de o parte, eIectivele ce au urcat
dinspre VrIul lui Ptru si Jigorul Mare si care si-au
construit aici castre de dimensiuni comparabile cu cele
din locatiile precedente iar, pe de alt parte, mai sesizm
prezenta altor trupe cantonate n acele IortiIicatii atipice.
Este vorba de un castru alipit de IortiIicatia de pe vrI si
de un alt castru octogonal pozitionat spre tabra dacic.
Romanii au ntmpinat la Dealul Negru, munte ce se
aIl la circa 5 kilometri distant de castrele de la
Comrnicel, o rezistent de netrecut. Prin natura sa, Iiind
un povrnis stncos si abrupt ce bareaz accesul pe
singurul plai ce se ndreapt ctre Sarmizegetusa, Dealul
Negru era aproape mposibil de escaladat de numeroasele
armate romane. Pentru a Ii si mai inaccesibil, dacii au
construit pe creasta sa nu mai putin de sase santuri si
valuri din piatr si pmnt. Lungimea total a tuturor
IortiIicatiilor descoperite de noi si publicate n premier
n numrul 37 al acestei publicatii nsumeaz 231,5 metri.
Dovad a Iaptului c romanii au ntmpinat o puternic
rezstent la Dealul Negru sunt cele patru castre. Celor
dou armate care au pornit initial de la Bnita si Petrila si
care au lsat pe teren castrele de la Jigorul Mare si VrIul
lui Ptru, li s-au alturat alte eIective, astIel nct la
Comrnicel avem nu dou castre, ci patru. Trupele de
Teoria ncercuirii i asedierii
Munilor Ortiei
(Partea nti)
Dan OL1EAA
Jladimir BRILIASKY
E
ste greu de njeles, cum poate fi scris istoria
yi cum pot fi emise teorii care, n timp, capt
rol de dogm, de ctre unii istorici yi arheologi care
nu cunosc toate elementele care ar trebui s compun
un tablou istoric real yi corect. Btnd cu pasul
locurile pe care acum 1900 de ani se desfyura
cotropitorul rzboi roman yi ncercnd s desluyim
cum a fost posibil cucerirea redutei din Munjii
Surianu, am fost surprinyi s descoperim elemente
total necunoscute de istoriografia romneasc,
elemente pe care le considerm deosebit de importante
Castrul de la Chitid
pentru completarea unor goluri n scrierea onest a
istoriei dacilor. Castre romane sau fortificajii dacice,
necunoscute pn acum yi nepublicate n lucrri de
specialitate, descoperite de noi (un psiholog yi un
jurnalist) n acest an 2006, vor fi aduse la cunoytinja
publicului larg prin intermediul revistei Dacia
Magazin. Si dac din acest public larg, cei pltiji din
banul public s cerceteze yi s publice, se vor apleca
asupra acestor descoperiri, cu seriozitate yi fr
resentimente, vom fi muljumiji ca ne-am adus o
modest contribujie la rescrierea corect a istoriei.
28
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
COLOR
cmyk
inIanterie si de cavalerie ale romanilor nu au putut s treac
peste stncile si peste IortiIicatiile dacice de la Dealul
Negru. A Iost necesar s Iie aduse din vale alte eIective.
n cele dou castre atipice vor Ii adpostiti prstiasii din
Baleare si arcasii sirieni. Oricum, nici dublndu-si
eIectivele, romanii nu au trecut de Dealul Negru. Dovad
este Iaptul c pe o distant de circa 15 kilometri, spre
Sarmizegetusa, nu se mai aIl niciun castru roman.
Pn n anul 2005 nu se stia de existenta vreunei
IortiIicatii dacice n muntii din sudul Sarmizegetusei. Acest
Iapt i-a ndemnat pe istoricii C. Daicoviciu, H. Daiciviciu
si mai ales pe I. Glodariu, ce au monopolizat timp de
peste 60 de ani spturile arheologice din Muntii Orstiei,
s lanseze 'teoria atacului-surpriz. n genere, aceast
teorie postuleaz ideea c Sarmizegetusa a czut n primul
rzboi daco-roman din 101102 din cauza atacului din
directia sudic. n optica acestor autori, Decebalus a Iost
nevoit s cear pace datorit loviturii de gratie pe care i-
au aplicat-o romanii, acestia naintnd pe un presupus
teritoriu neIortiIicat. Respectivii istorici l vd pe Decebalus
ca pe un rege naiv, care ar Ii uitat s-si IortiIice muntii.
Datorit acestei ,neglijente', romanii au ajuns la
Sarmizegetusa Ir s ntmpine nicio rezistent.
Trebuie s recunoastem c respectiva teorie nu
demonstreaz dect naivitatea si lipsa de proIesionalism a
celor care au lansat-o. ,Teoria atacului-surpriz' nu putea
Ii conceput dect n conditiile absentei unor cercetri
serioase n muntii de la sud de Sarmizegetusa. Doar
lipsindu-se de periegheze eIectuate temeinic n aceast
zon, cei trei istorici au putut s aIirme c muntii sunt
,.lipsiti complet de IortiIicatii dacice' (I. Glodariu.
Itinerarii.p. 159). Chiar si Ir aceste periegheze, orice
cunosctor al logicii aristotelice a Ii putut deduce c un
general de talia lui Lusius Quietus nu ar Ii putut acoperi
singur 1/3 din Ironturile de lupt din Muntii Orstiei. Apoi,
eIectivele maure ar Ii Iost prea putine pentru a intra n
cele patru castre de la Comrnicel. n plus, cavaleria maur
nu ar Ii putut nicidecum ataca Dealul Negru din cauza
stncilor de aici, a prpastiilor care mrginesc acest deal
si a IortiIicatiilor dacice din vrI.
Castrul de la Chitid. Logica
descoperirii
n numrul din anul trecut al revistei Dacia Magazin
nu am reusit dect s invalidm teoria atacului-surpriz.
Din pcate, nc nu ntrezream nicio teorie demonstrabil
din punct de vedere strategic si Iaptic care s-i ia locul prece-
29
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
COLOR
cmyk
30
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
dentei. Sansa a intervenit n luna octombrie a acestui an cnd
am reusit s identiIicm pe teren, n zona Muntilor Orstiei,
o nou IortiIicatie roman, care schimb cu totul optica
asupra rzboiului dintre daci si romani, n anii 101102.
Descoperirea castrului de la Chitid nu este deloc
ntmpltoare. Stiam c n zona Vii Bosorodului trebuie
s existe o IortiIicatie roman, bazndu-ne pe considerente
de ordin logic. Silogismul care a stat la baza acestei
descoperiri este urmtorul: dac pe vile care strpung
Muntii Orstiei exist un castru roman si o cetate dacic,
atunci si pe Valea Bosorodului, unde avem cetatea de la
Piatra Rosie, trebuie s existe un castru.
Am pus concluzia ipotetic a acestui silogism n
aplicare si am pornit n cutarea acestui castru pe ambele
maluri ale Vii Bosorodului. n anul 2005, cutrile au
Iost neIructuoase, ele desIsurndu-se pe partea estic a
vii. Am continuat cutrile castrului, asa cum era si Iiresc,
n anul urmtor, pe partea vestic a vii si, ntr-o duminic
nsorit de octombrie, am descoperit respectivul castru
chiar deasupra satului Chitid (comuna Bosorod), la circa
6 kilometri n amote de orasul Clan. Silogismul pe care
l-am nItisat mai sus a Iost unul de succes, la cteva
sptmni, el oIerindu-si din nou roadele pe alte vi din
Muntii Orstiei unde am identiIicat noi IortiIicatii dacice
si romane pe care le vom nItisa publicului larg n
urmtoarele dou numere ale acestei publicatii.
Castrul de la Chitid. Descriere
Cunoscnd toate celelalte castre romane de etap
construite n primul rzboi (101102) si anume: Trsa,
Orstioara de Sus, Ponorici (patru castre), Ru Brbat,
VrIul lui Ptru, Jigorul Mare, Comrnicel (patru castre),
ne-a Iost usor s identiIicm contururile noii IortiIicatii.
Este de Iorm dreptunghiular, avnd ca si celelalte
castre colturile (pentru coltul din N-V avem coordonatele:
4541.474N, 02303.744E) rotunjite. Latura lungimii,
care urmeaz directia E-V, este de 350 metri iar cea a
ltimii, orientat N-S, are dimensiunea de 90 metri. Castrul
de la Chitid era unul de etap, de tipul aestiva (de var).
Spre deosebire de cel de la Orstioara de Sus, unde exist
o Iaz de pmnt si una de piatr, la Chitid romanii nu au
ntrit suplimentar castrul cu ziduri de piatr, dovad Iiind
Iaptul c respectiva IortiIicatie nu a Iost utilizat si n timpul
celor 170 de ani, ct timp romanii au stationat n Dacia.
Castrul de la Chitid, ca de altIel toate IortiIicatiile de
tip aestiva din zon, era unul IortiIicat cu sant si val de
aprare. Din sant, pmntul era scos si apoi asezat sub
Iorm de val deasupra solului. Pe muchia valului se ridica
o IortiIicatie din lemn. Actualmente, adncimea santului
nu depseste 0,4 metri, dar n antichitate el era sigur de 2
metri; tot att ct msura, probabil, si valul din pmnt.
Si IortiIicatia din lemn se nlta deasupra valului cu cel
putin 23 metri.
Spre deosebire de castrele de la VrIul lui Ptru,
Comrnicel (la trei castre) unde exist n Iata Iiecreia
din cele 4 intrri cte un sant cu val (numit titulus sau
clavicula) pentru a bara accesul perpendicular pe poart
a unui atacator, la Chitid, ca si la Trsa ori Ponorici (patru
castre), nu exist nici porti, dar nici titulus. O posibil
explicatie a acestor deosebiri const n aceea c n castrele
de mare altitudine erau stationate trupe romane de
cavalerie, care parcurgeau distante mult mai mari pe teren
dect armatele pedestre. Clretii, pentru a intra sau pentru
a iesi din castru, aveau nevoie de porti largi. Fiind expuse,
n Iata lor, la 3-4 metri deprtare, se construia un alt sant
cu val. La castrele Ir titulus, situate toate, Ir exceptie,
n zona de deal, cum este si cel de la Chitid, Irontul era
mult mai scurt, Iiind acoperit de ostasi pedestri. Aici,
probabil, castrul avea porti mobile care se rabatau peste
santuri. Un baraj, ca cel pe care-l Iormeaz titulus, era
eIicient pentru a opri iuresul unui atac de cavalerie,
nicidecum pentru oIensiva unor trupe de inIanterie.
Cei care au ales locul de constructie pentru castrul de
la Chitid au tinut cont de urmtoarele considerente strategice:
a) Au optat pentru un loc aproape plat. DiIerenta de
nivel dintre latura vestic si cea estic este de 26 de metri
iar cea dintre latura sudic si cea nordic este de doar 5 metri.
Altitudinea medie (n centrul castrului) este de 358,6 metri.
b) Castrul se aIl sub culmea Dealului Dumbrava, deci
este Ierit de vntul care bate mai tot timpul cu putere
dinspre Valea Steiului si Muntii Retezat.
c) Valea Bosorodului se aIl la circa 1 kilometru est
Iat de castru, prin urmare aprovizionarea cu ap a
soldatilor nu era o problem deosebit.
d) Pe lng Iaptul c bareaz accesul pe Valea
Bosorodului, trupele romane stationate aici aveau acces
la toate plaiurile care urc din vale spre Luncani. De pe
Platoul Luncanilor se poate ajunge aproape n orice punct
central, sudic sau estic al Muntilor Orstiei.
Traseul de lupt al trupelor
de la Chitid
Pn la eIectuarea unor spturi arheologice n castrul
de la Chitid, nu putem cunoaste ce trupe erau stationate
aici. Putem doar presupune pe baza celor dou indicii
pe care le-am nItisat anterior: absenta portilor cu titulus
(spre deosebire de castrele unde erau stationate trupe de
cavalerie) si lungimea mic a traseelor n care erau
angrenate aceste trupe c avem de-a Iace cu trupe de
inIanterie.
Ca si armata stationat n castrul de la Orstioara de
Sus, si soldatii din castrul de la Chitid Iceau parte din
Irontul nordic de atac al Muntilor Orstiei. Soldatii
cantonati la Orstioara de Sus (310 metri altitudine) aveau
ca tint principal cetatea de la Costesti, pentru acesta
trebuind s nainteze pe Valea Orstiei pn la respectivul
31
,)+1)
=C=E e-. 5 -::-t-.e F00
punct tint, la 6,8 kilometri (distantele, altitudinile si pozitiile
geograIice sunt msurate cu ajutorul GPS-ului).
Care a Iost destinatia principal a trupelor de la Chitid?
Urmrind conIiguratia topograIic a plaiurilor din Muntii
Orstiei, precum si asezarea castrelor romane n raport
cu cettile dacice si, nu n ultimul rnd, dimensiunile
acestor castre, putem constata c trupele de la Chitid au
naintat spre Sarmizegetusa pe plaiul ce se desprinde din
amonte de actualul sat Bosorod. Si astzi, plaiul numit
Merisoara este singurul carosabil din zon. n captul su,
la altitudinea de 962 de metri, este situat castrul de la
Trsa. Desi este n parte distrus de locuirea modern,
lng el construindu-se biserica si scoala din ctunul Trsa,
chiar prin castru trecnd un drum, dimensiunile acestei
IortiIicatii romane (pozitia coltului de NV este:
4537.994N, 02309.480E) sunt de 270x90 metri.
Distanta msurat pe teren ntre castrul de la Chitid si cel
de la Trsa este de 14,9 kilometri.
Desi n castrul de la Trsa s-au Icut cteva sondaje
arheologice n anii 1950 de ctre echipele lui C. Daicoviciu,
prin urmele descoperite nu s-a reusit s se clariIice
identitatea trupelor care au Iost cantonate aici.
Pe baza dimensiunilor comparabile 350x90 metri
pentru castrul de la Chitid si 270x90 metri pentru cel
de la Trsa si apoi tinnd cont c ambele IortiIicatii se
aIl n captul de jos si de sus al plaiului ce urc din Valea
Bosorodului la Luncani (Trsa), dar lund n considerare
si absenta portilor si a titulus-lui, considerm c trupele
de la Chitid au urcat la Trsa ajungnd ntr-o pozitie
strategic deosebit.
Atacul cettii de la Blidaru
Trupele romane de la Chitid, naintnd 14,9 kilometri
n amonte, parcurgnd o diIerent de nivel de 604 metri,
au ajuns n unul din cele mai strategice puncte ale Muntilor
Orstiei. De la Trsa se poate cobor la cetatea de la
Blidaru, se poate ajunge la cetatea de la Piatra Rosie ori se
poate nainta spre Sarmizegetusa. n linie dreapt, distanta
Iat de Blidaru este de 3,52 kilometri, spre Piatra Rosie
de 3,89 kilometri iar Iat de Sarmizegetusa Regia este de
11,6 kilometri.
n cazul n care trupele de la Trsa, sosite din vale, de
la Chitid, ar Ii atacat cetatea de la Piatra Rosie, ar Ii riscat
o ncercuire, un atac din spate din partea dacilor de la
Blidaru. O asemenea strategie apare cu totul neverosimil.
Romanii nu ar Ii riscat niciodat un asemenea atac lsndu-
si spatele Irontului descoperit. Cel mai probabil si mai
credibil ne apare varianta atacrii cettii de la Blidaru de
ctre aceste trupe romane ajunse la Trsa. Cu ajutorul
soldatilor de la Trsa, romanii nu au Icut dect s taie
Irontul dacic, mpiedicnd orice legtur ntre dacii de la
Blidaru si cei de la Piatra Rosie. Atacul acestei din urm
cetti nu s-a produs din partea romanilor cantonati la Trsa,
ci a celor care au atacat Muntii Orstiei dinspre vest,
dinspre Tara Hategului. Cele patru castre romane de la
Ponorici stau mrturie asupra atacului IortiIicatiei dacice
de la Ponorici si a cettii de la Piatra Rosie din directia
actualelor sate Fizesti si Federi, situate n amonte de
comuna Pui.
Desi n linie dreapt distanta dintre castrele de la Trsa
si cetatea de la Blidaru este de 3,89 kilometri, pe teren
avem de-a Iace totusi cu un traseu n lungime de 5,1
kilometri. Distanta nu este Ioarte mare, dimpotriv, castrul
de la Trsa rmne cea mai apropiat IortiIicatie roman
n raport cu cetatea de la Blidaru. Romanii de la Trsa nu
au Icut dect s coboare pe un plai carosabil cu o
diIerent de nivel de 256 metri, pn la cei 706 metri
altitudine ai cettii dacice. Urcnd pe plaiul Merisoara si
strbtnd un traseu de 14,9 kilometri, ce uneste castrele
de la Chitid si Trsa, romanii au czut, practic, n spatele
cettii de la Blidaru. Procednd astIel, ei au ocolit toate
cele aproape 20 de turnuri care apr aceast cetate din
directia Vii Orstiei. Dinspre Trsa, cetatea de la Blidaru
nu este aprat dect de un singur turn: de cel de ,La
Vmi', recent excavat de ctre arheologi.
Desi dacii nu s-au asteptat la un asemenea atac, este
putin probabil ca armatele lui Decebalus, n 102, s nu Ii
rectionat si s nu-si Ii ridicat n grab IortiIicatii din lemn
n calea atacatorilor.Totusi, gratie acestui atac executat
pe un Iront secundar, romanii au reusit s scoat practic
din joc cele 19 turnuri din piatr care aprau cetatea de la
Blidaru dinspre NE. Luptele dintre daci si romani s-au
purtat cu sigurant pe lungul plai denumit Merisoara, dar
si pe plaiul de 5,1 kilometri ce uneste castrul de la Trsa
cu cetatea dacic de la Blidaru. Dovada peremtorie c
luptele s-au dat n aceste zone si nu la Blidaru sau n Iata
turnului de ,La Vmi' este Iaptul c, att n acest turn,
ct si n cetatea de la Blidaru (pozitia turnului locuint din
mijlocul cettii este: 4540.060N, 02309.791E) lipseste
orice urm consistent de arsur. Acest Iapt contrasteaz
puternic cu starea de lucruri de la celelalte cetti dacice
din Muntii Orstiei unde stratul de arsur msoar de cele
mai multe ori pn la 10 centimetri. Exemple sunt cettile
de la Costesti unde avem un asa-numit ,val rosu'
incendiat de romani sau cetatea de la Sarmizegetusa,
unde stratul de arsur este de asemenea bine evidentiat.
Absenta stratului de arsur provenit din eventuala
incendiere a suprastructurii din lemn a cettii de la Blidaru
si a turnurilor care o aprau din toate directiile
demonstreaz c luptele dintre daci si romani nu s-au dat
n cetate ori n vecintatea ei. Atacati de trupele care au
urcat de la Chitid pe plaiul Merisoara, dacii au Iost nIrnti
mai nti n aceast zon. n atare conditii, soldatii romani
si-au instalat noua tabr pe plaiul de la Trsa. Au urmat
alte conIruntri pe plaiul ce coboar spre Blidaru.
EIectivele dacice s-au mputinat treptat, iar cei care au
rezistat pn n Iata cettii au Iost nevoiti s cear pace.
32
,)+1)
=C=E e-. 57 -::-t-.e F00
cmyk
Numai asa se explic de ce aceast cetate nu a Iost
incendiat de romani, spre deosebire de Costesti,
Sarmizegetusa Regia, Piatra Rosie si altele care au Iost
mistuite de Ilcri.
Teoria ncercuirii i asedierii
Muntilor Ortiei
n urma demontrii logice si Iaptice a ,teoriei atacului
surpriz' lansat de C. si H. Daicoviciu si mai ales de I.
Glodariu, dar si a ultimelor descoperiri din zon (n special
castrul de la Chitid), putem s initiem construirea unei
noi teorii asupra modului cum a Iost purtat rzboiul dintre
daci si romani n anii 101102. Cea mai adaptat titulatur
pentru strategia care rzbate n urma noii descoperiri si
care se va conIirma pentru noile obiective dacice si
romane pe care le vom publica n numerele viitoare ale
acestei publicatii este: ,teoria ncercuirii si asedierii
Muntilor Orstiei'.
n primul rzboi (101102), romanii nu au cucerit
Sarmizegetusa datorit vreunui atac-surpriz venit din
directia sudic. Desi au atacat dinspre sud pe dou plaiuri
diIerite, desi au stationat pe nodul de plaiuri de la
Comrnicel cu trupe care intrau n patru castre de mari
dimensiuni, romanii nu s-au dovedit att de destoinici ca
s poat trece de IortiIicatiile dacice de la Dealul Negru.
n poIida a ceea ce credeau istoricii clujeni, nu Irontul
sudic a cedat, ci acela vestic si nordic. Dovada Iaptului
c romanii din cele trei castre de la Ponorici au trecut de
IortiIicatia dacic ce are o lungime de peste doi kilometri
este tocmai castrul situat n spatele acesteia. Pe parcursul
acestui articol, am adus multe argumente c Irontul nordic
a Iost strpuns prin atacul roman dinspre Chitid.
Strategia armatei romane nu a Iost s-i surprind pe
daci ntr-un teritoriu pe care ei l cunosteau Ioarte bine si
pe care l-au IortiIicat cu cetti puternice si cu ziduri lungi
din piatr. Dimpotriv, romanii au ncercat s-i izoleze pe
daci n munti, n iarna dintre 101102, si s le taie orice
legtur cu zonele de deal si de cmpie de unde acesti
vajnici rzboinici se puteau aproviziona. n vara lui 101,
dup ce au reusit s treac peste Pasul Vlcan si prin
Portile de Fier ale Transilvaniei, romanii au cobort n
actuala zon a Vii Jiului, respectiv n Depresiunea
Hategului. De acolo au nceput s construiasc o prim
centur de castre, situate chiar la poalele Muntilor Orstiei.
Pe Iiecare vale principal, care brzdeaz muntii, au
construit o asemenea IortiIicatie. Prin aceast strategie,
generalii romani au blocat orice legtur a dacilor din munti
cu cei din alte regiuni. Asemenea castre avem pe Valea
Orstiei la Orstioara de Sus, pe valea Bosorodului la
Chitid. n partea de vest exist un castru similar la Ru
Brbat. Pentru partea sudic, urmele unui asemenea castru
s-au descoperit pe teritoriul municipiului Petrosani. Noi
credem c, n anul 101, principalul obiectiv al armatelor
romane a Iost s mentin aceast centur de castre care
asigurau ncercuirea din directiile sudic, nordic si vestic
a Muntilor Orstiei.
Amplasarea tuturor acestor castre n vile rurilor,
Ierite de vnturile care bat dinspre munte, demonstreaz
c trupele cantonate n ele au rezistat aici si n iarna dintre
101102. Probabil c unele din aceste eIective erau
nlocuite periodic cu noi cohorte si alae venite dinspre
Banat si Oltenia. Nu credem c din cauza diversiunii pe
care dacii mpreun cu aliatii lor, sarmatii, au eIectuat-o
n sudul Dunrii, n iarna dintre 101102, romanii si-au
retras aceste trupe situate n avanposturi. Era imposibil
ca Traian s se retrag pe Dunre, pentru a veni n sprijinul
provinciei atacate, cu toate eIectivele din Dacia. Cei mai
multi soldati au rmas acolo unde ajunseser n toamna
lui 101. Mentinerea soldatilor n castrele de la Orstioara
de Sus, Chitid, Ru Brbat si Petrosani era una din
priorittile armatelor romane din Dacia. Primvara, dup
ce diversiunea daco-sarmat a Iost respins si dup ce
mpratul va reveni n Dacia, acesti soldati, aIlati n prima
linie a Irontului, au reluat oIensiva.
Odat cu topirea zpezii, trupele de atacatori au naintat
spre munte urcnd primele pante ale Muntilor Orstiei.
Soldatii de la Orstioara de Sus au asediat cetatea de la
Costesti, cei de la Chitid au urcat pn la Trsa si apoi au
czut n spatele cettii de la Blidaru. Ostasii de la Ru
Brbat, de la poalele Retezatului, au urcat si ei pe aIluentii
Streiului, pn la Ponorici.
La Iel au procedat si soldatii de pe Irontul sudic, urcnd
pn la Jigorul Mare, o prim coloan, si pn la VrIul
lui Ptru, o alt coloan. n vara anului 102, trupele romane
erau repozitionate. Fiecare unitate din castrele situate n
prima centur au urcat spre Sarmizegetusa, circa 1420
de kilometri. A urmat astIel un nou aliniament mult mai
aproape de capitala dacic. Dup ce, n iarna dintre 101
102, romanii ajunseser s nconjoare Muntii Orstiei, n
vara lui 102, ei amenintau cu asedierea Sarmizegetusei.
Al doilea aliniament de asediu era Iixat pe castrele de la
Trsa, Ponorici, VrIul lui Ptru, Jigorul Mare si
Comrnicel. Pentru a evita asedierea si cucerirea
Sarmizegetusei, n vara anului 102 Decebalus se vede
nevoit s cear pace. . .
(Continuarea - n numrul urmtor)
Descoperirea castrului de la Chitid si implicatiile care
rezult asupra rzboaielor dintre daci si romani au Iost pe
larg mediatizate de presa local si central. Echipe de
jurnalisti au venit la Iata locului si au realizat reportaje
despre acest castru si despre cum schimb el vechile teorii
ale istoricilor. Multumim si pe aceast cale reporterilor de
la TVR, PRO TV, REALITATEA TV, NATIONAL TV,
celor de la cotidianul HUNEDOREANUL, CUVNTUL
LIBER, si celor care si desIsoar activitatea la RADIO
DEVA si RADIO COLOR ORSTIE .