Din povestirile timpului aflam, ca Heracles, feciorul reginei Alcmena si al lui Zeus, peste trei ani s-a odihnit

intr-o padure din lunca Nistrului. Se spune ca, manand o herghelie de cai spre pasunile bogate din stepa, s-a culcat si, invelindu-se cu un cojoc, a adormit. Cand s-a trezit, caii nu mai erau. A colindat toata tara, pana a dat de lunca Tyrasului, adica a Nistrului . Asa cautand, deodata aude glasul unei femei dintr-o pestera: - La mine sunt caii tai. Itindu-se in intunericul pesterii, a vazut o femeie cu coada de sarpe in loc de picioare. Ea il ruga sa ramana la dansa pentru cateva zile si atunci ii va intoarce caii. Asa au trecut cei trei ani. Cand Heracles a iesit din pestera, pe lunca pastea herghelia de cai pierduta, iar femeia l-a petrecut avand alaturi trei feciorasi. Cica, la despartire ea l-a multumit pentru dragostea si dezmierdarile lui si l-a intrebat: - Dar cu copiii ce fac ? Heracles si-a scos braul si, dandu-i-l mamei copiilor, a zis: - Cand vor creste mari, care din ei va putea sa se incinga cu braul meu si va intinde arcul ca mine, acela sa mosteneasca pamantul si valea Tyrasului, prin care am ratacit eu. Peste ani a incercat feciorul mai mare - Agafirs. N-a reusit. Apoi a venit randul celui mijlociu. Si acela n-a fost in stare. Dar mezinul, pe nume Nister, a intins arcul ca si tatal sau si a putut sa se incinga cu braul gigantului.De la el se trage si denumirea tinuturilor Nistrului. Aceasta este legenda.