CUPRINS

Capitolul
1.
OBIECTIVELE I SPECIFICUL
ACTIVITII DE PSIHODIAGNOZ

7
2.
EXIGENELE TIINIFICE I
DEONTOLOGICE ALE
PSIHODIAGNOZEI
27
3.
TIPURI DE ABORDARE
PSIHODIAGNOSTIC
41
4.
METODELE NEPSIHOMETRICE
47
5. METODE CVSIPSIHOMETRICE 67
6. METODELE PSIHOMETRICE 83
7 CONDIII TIINIFICE N
CONSTRUCIA I UTILIZAREA
TESTELOR PSIHOLOGICE
99
8 STATISTICILE PSIHODIAGNOSTICULUI 12 3
9 TEORII PRIVITOARE LA CONSTRUCIA
TESTELOR PSIHOLOGICE
173
10 TESTAI-V CUNOTINELE 181
11 BIBLIOGRAFIE 193
5
CAPITOLUL I
6
OBICTI!L "I SPCI#ICUL
ACTI!IT$%II & PSI'O&IA(NO)$
La Iinalul acestui capitol veti Ii capabili:
S ncadrati corect psihodiagnosticul n ansamblul
disciplinelor psihologice;
S operati corect cu notiunile de psihodiagnostic, evaluare
psihologic, msurtoare psihologic, diIerente psihologice,
et.;
S Iaceti deosebirile esentiale ntre principalele tipuri de
psihodiagnostic;
S ntrevedeti unele directii ale evolutiei psihodiagnosticului
n deceniile urmtoare;
1.1 P*i+o,ia-.o*ti/ul 0 1o,alitat2 ,2 /u.oa3t242 3i
,2 25alua42 p*i+olo-i/6
7
Etimologia cuvntului diagnoz are rdcini n termenul
grecesc ''diagnosticos'' (capacitatea de a recunoste). El s-a dezvoltat
pe trmul medicinii si a Iost apoi preluat n psihologie dar cu
semniIicatii suplimentare (chiopu, U., 1978). Exist si o
acceptiune mai ngust a notiunii de psihodiagnostic ce are n
vedere aplicarea testului Rorschach.
n literatura de limb englez sunt utilizati termenii
echivalenti psychological testing, psychological assessment
Termenul de diagnoz desemneaz n psihologie activitatea
,2 25alua42 p*i+olo-i/6 a persoanei umane cu ajutorul unor
mijloace stiintiIice, speciIice psihologiei. Instrumentele si tehnicile
de psihodiagnostic sunt aplicate conIorm unor strategii care se
soldeaz cu colectarea unor inIormatii privind o persoan dat. n
Iinal la captul unui proces de sintez se obtine un 7ila.8 al
/a4a/t24i*ti/ilo4 p*i+i/2 i.52*ti-at2 (chiopu, U., op. cit.).
Psihodiagnoza este o 1o,alitat2 ,2 /u.oa3t242 3i 25alua42 a
persoanei concrete, evaluare care se reIer la diIeritele caracteristici
psihice de natur cognitiv, conativ si atitudinal, precum si la
personalitatea n ansamblul ei.
De cteva decenii n psihologia romneasc termenul de
pshodiagnostic desemeneaz un domeniu distinct al psihologiei
aplicate, o disciplin procedural cu orientare psihometric
8
(Popescu-Neveanu, P., 1978), respectiv o disciplin de specialitate
n programele de studiu ale Iaculttilor de proIil. Din aceast
perspectiv, psihodiagnosticul poate Ii deIinit ca un ansamblu
structurat al metodelor, principiilor si cunostintelor privind
constructia, aplicarea si interpretarea tehnicilor de evaluare
psihologic. De obicei manualele de psihodiagnostic prezint cele
mai reprezentative instrumente care se bucur de un larg credit n
comunitatea psihologilor. n legtur cu aceast acceptiune
psihodiagnoza pare s Iie termenul cel mai nimerit pentru a
desemna activitatea eIectiv de evaluare psihologic
Functie de scopurile urmrite, asupra crora ne vom opri
ceva mai pe larg n paragraIul urmtor, psihodiagnoza concretizat
ntr-un 29a12. p*i+olo-i/, evalueaz nivelul de dezvoltare al unor
procese, activitti, si nsusiri psihice, gradul lor de declin sau
deteriorare precum si rezervele compensatorii de care dispune
persoana pentru contracararea acestor deIicite. De asemenea se
eIectueaz expertizarea anumitor atribute psihice pentru a se stabili
n serviciul unor institutii (justitie, management etc.) garadul de
discernmnd, potentialul de risc, potentialul de accidentabilitate,
etc.
Psihodiagnoza ca proces de evaluare se concretizeaz ntr-un
examen psihologic n care metoda testelor are un loc bine deIinit si
9
important dar ea nu se reduce la teste, implicnd si alte metode, la
Iel de importante cum sunt observatia, interviul anamnestic, metoda
biograIic, analiza produselor activittii, etc.
n ntelesul su de disciplin psihologic notiunea de
psihodiagnostic desemneaz ansamblul coerent al teoriilor,
metodelor si principiilor pe baza crora se desIsoar examenul
psihologic.
1.2 I*to4i/ul ,2:5olt64ii 12to,2lo4 p*i+o,ia-.o*ti/2
Constiinta comun a diIerentelor dintre oameni este de o
vrst cu umanitatea nssi (chiopu, U.1976). Mc. Reynolds
(1975, 1986) si alti istorici ai psihologiei consultnd documente
vechi au ajuns la concluzia c anumite Iorme de evaluare, bazate pe
diIerentele ntre indivizi, privitoare la nivelul intelectual, la unele
atribute ale personalittii si la alte nsusiri psihice pot Ii datate n
urm cu mai bine de 2500 de ani H., n China si apoi n Grecia
antic.
ntr-o Iorm sau alta aceste evaluri au evoluat pe parcursul
istoriei civilizatiei dar n cultura occidental nceputurile unei
practici sistematizate si standardizate n domeniul psihodiagnozei
au Iost marcate de o seam de etape si personalitti pe care le
rememorm n cele ce urmeaz. Dumneavoastr le-ati ntnlit la
10
cursul de istoria psihologiei. Le trecem totusi n revist pentru a
surprinde semniIicatia lor pentru evolutia conceptiei si metodei
psihodiagnostice.
- Joseph Sauver de la Fleche (1663-1717) - preocupare pentru
caracterul diIerential al capacittii de diIerentiere a sunetelor.
- Philippe de la Hire (1640-1717) a determinat unele aspecte
diIerentiale ale aparitiei imaginilor consecutive.
- Fechner, psihoIizician de prestigiu accentueaz n cartea sa
l212.t2 ,24 P*i+op+i:i/ posibilitatea msurrii intensittii
senzatiilor stabilind o relatie complex ntre intensitatea stimulului
si intensitatea senzatiei.
Observm c ideile de ,i;242.86 si de 16*u46toa42 n
domeniul evalurii unor caracteristici Iiziologice si psihice devenise
un Iel de Weltanshcauung care pregtea desprinderea psihologiei de
IilosoIie si ncadrarea ei n rndul stiintelor naturii. Speculatia era
trecut pe planul doi pentru a Iace loc observatiei sistematice si
experimentului.
n aceast arie de procupri se nscriu contributiile lui
Francis Galton n Anglia. Activitatea lui sir Francis Galton a Iost
extrem de prodigioas. n 1869 public rezultatelor studiilor sale
ntreprinse la Cambridge asupra diIerentelor individuale n
perIormantele la matematici. n 1883 public rezultatele
11
investigatiilor sale eIectuate asupra diIerentelor individuale n
domeniul senzatiilor si reactiilor motorii, date culese de el n timpul
demonstratiilor pe care obisnuia s le Iac vizitatorilor museului
Kensington, pentru ca 1884 s publice un articol despre msuritorile
personalittii si caracterului, n care stabileste directii rmase
valabile pn astzi (Matarazzo, 1992).
Nu ntmpltor urmtorul semnal, desi vine din America, se
datoreaz unui elev al lui Galton, James Mckeen Cattell care
public n 1890 n revista Mind primul articol stiintiIic modern
despre psihodiagnoz intitulat '' Mental test and Measurements''
motiv pentru care este considerat primul precursor al
psihodiagnozei.
- 1865 apare lucrarea lui Claude Bernard (1813-1878) Introducere
n medicina experimental unde ideea c msurtoarea n stiinta
experimental desparte stiinta de speculatie este prezent si
inovatoare.
- Activitatea psihodiagnostic a lui Charcot (1825-1893) la spitalul
Salpetriere - o adevrat scoal de psihiatrie modern (ideea de
inconstient ca determinant al dedublrii personalittii)
- Anul 1879 marcheaz momentul materializrii, institutionalizrii
ideilor mentionate mai sus: msurarea diIerentelor psihice existente
ntre oameni, abordarea experimental cu mijloacele stiintelor
12
naturii a Ienomenelor psihice n cadrul primului laborator de
psihologie experimental condus de W. Wundt. Acest laborator va
deveni institut de psihologie. Aici se elaboreaz cteva modele
experimentale de abordare a senzatiilor care vor rmne clasice.
Este preIigurat metoda psihodiagnostic bazat pe msurtoarea
Iunctiilor psihice. Articolul lui Cattell, amintit mai sus, se baza pe
experienta de testare acumulat n acest laborator.
Un al doilea precursor al psihodiagnozei moderne este
germanul Emile Kraepelin care public primul sistem de clasiIicare
a indivizilor cu tulburri psihologice si psihiatrice, sistem care
constiuie ntr-un anume Iel un precedent lui ''Diagnostic and
Statistical Manual oI Mental Disorder ''(DSM).
- Studiile lui I.P. Pavlov (1849-1936), laureat al premiului Nobel
pentru Iiziologie au inIluentat proIund psihologia, inclusiv pe trm
american. n domeniul psihodiagnozei cel putin dou implicatii ale
operei sale stiintiIice sunt majore: comportamentul ca obiect al
psihologiei si tipologia ANS.
- Sigmund Freud (1856-1939) inoveaz psihologia si limbajul ei. El
avanseaz o conceptie structural si sistemic (avant la lettre) a
psihicului uman propunnd o organizare pe vertical a psihicului n
cele dou topici ale sale: inconstient-preconstient-constient si sine
-ego- superego. Din perspectiva acestei conceptii psihodiagnoza
13
personalttii ar trebui s sondenze straturile inconstiente (viata
aIectiv) a crei dinamic se proiecteaz n unele maniIestri ale
individului uman. Desi, cu unele exceptii (vezi metoda asociatiei
libere a lui Jung), psihanaliza nu a produs instrumente de testare, ea
se remarc prin crearea unui cmp problematic si conceptual
propice dezvoltrii strategiilor interpretative ale probelor proiective
(Rorscach, TAT, Szondy, etc)
- n secolul XX psihologia a evoluat pe directii aplicative (psih.
educational, a muncii, social, a artei, inginereasc, etc) ca rspuns
la comenzile societtii. Toate acestea au impulsionat cercetrile
psihodiagnostice. Cu acest prilej celor dou paradigme (caracterul
diferenial i caracterul msurabil al nsuirilor psihice abordarea
experimental a fenomenelor psihice! li se adaug o a treia "
predicia conduitei #iitoare pe baza rezultatelor acti#itii
psihodiagnostice$
n acest context, al treilea pas istoric n Iundamentarea stiintiIic a
psihodianozei l-a constituit activitatea desIsurat de AlIred Binet si
colaboratorii si n directia realizrii unui instrument de evaluare a
nivelului de inteligent, un prototip al tuturor testelor din aceast
Iamilie (Matarazzo, 1992), test publicat n 1905. Este vorba de
%cara metric a inteligenei. Odat cu ea, remarc autorul citat mai
sus, se instaura o nou proIesiune, aceea de psihodiagnostician.
14
- n anul 1905 Kraepelin, Iost elev al lui Wundt, se intereseaz de
aspectele curbei oboselii n diIerite tipuri de activitti si
experimentraz un test care si astzi este aplicat n laboratoarele de
psihologie.
- Anul 1910 marcheaz nceputurile activittii de selectie si
orientare proIesional bazat pe teste psihologice.
- La sIrsitul secolului al XIX-lea, Mnsterberg (1863-1916)
inIiinteaz la Chicago primul laborator de psihologie n transporturi.
Este considerat printele psihologiei aplicate si judiciare.
- Primul Rzboi Mondial este etapa in care selectia recrutilor pentru
scolile de oIiteri n armata american se realizeaz pe baza unor
teste care, cu actualizrile de rigoare, sunt si astzi n uzul unor
laboratoare de psihologie aplicat.
Rnd pe rnd, n secolul trecut, se succed congrese
internationale de psiholologie si de psihologie aplicat care Iac s
circule ideile novatoare n psihodiagnostic (Sudentii pot gsi un
excelent remember n U. chiopu, &icionar enciclopedic de
psihologie Ed. Babel, 1995, Bucuresti)
- In al doilea R. Mondial se impune activitatea de selectie la
Directia de servicii Strategice a armatei americane, a lui Yerkes si
H. Murray. O serie de metode de evaluare a personalittii
managerilor de inalt nivel din viata civil, utilizate astzi, dateaz
15
din acea perioada cnd au Iost ntrebuintate n selectia candidatilor
la scolile de spionaj.
Dup rzboi, ia amploare psihologia muncii unde activitatea
de selectie a specialistilor n diverse domenii ale activittii
economice constituie o serioas comand social pentru dezvoltarea
unui psihodiagnostic speciIic acestui domeniu. In paralel, n
psihologia selectiei proIesionale se dezvolt noi modele teoretice
ale predictiei si deciziei.
Toate aceste nceputuri ale psihodiagnozei diIerentelor
individuale privind aptitudinile mentale, caracterul si aspectele
psihopatologice au Iost continuate si extinse ntre 1920-1960 pe
urmtoarele coordonate:
a) msurarea diIerentelor individuale n domeniul temperamentului
si personalittii prin dezvoltarea testelor obiective si proiective
(Rorscach, Bernreuter, TAT, Minnesota).
b) msurarea diIerentelor n domeniul aptitudinii si succesului
scolar. (StanIord Achievement Test, Primary Mental Abilities
Tests);
c) msurarea abilittilor de conducere si manageriale (tehnica
incidentelor critice a lui Flanagan, tehnica in-basket, metoda
centrului de evaluare al lui H. Murray);
16
d) Iocalizarea psihodiagnozei pe domeniul Iunctiilor cognitive,
memoriei, si Iunctiilor neuropsihicecorelate.

1.3 C<t25a 42p242 al2 ,2:5olt64ii p*i+o,ia-.o*ti/ului
=. Ro1<.ia
>P24ioa,a i.t2472li/6?
0 nIiintarea comisiei de orientare proIesional in anul 1927-
presedinte C. Rdulescu Motru;
- n anul 1930 ia Iiint '' Sectia de psihotehnic a Institutului Romn
de Organizare stiintiIic a muncii''. Sub egida Ministerului Muncii
se nIiinteaz un centru de selectie a personalului n transporturi
(Societatea de tramvaie, 1925, si CFR 1933 ).
n 1927 ia Iiint Centrul medical de aeronautic din Pipera
unde psihologia aplicat acoper o bogat arie de preocupri legate
de selectia, Iormarea si antrenarea pilotilor. Ulterior, pn aproape
de noi, va activa aici n calitate de seI al laboratorului de psihologie,
dr. Psiholog Valeriu Ceausu, personalitate remarcabil a psihologiei
romnesti, autor a numeroase lucrri de reIerint. Tot aici si vor
Iace ucenicia alti psihologi reprezentativi pentru psihologia
romneasc de azi (P. Vasilescu, M. Anitei si altii).
17
n perioada interbelic se organizeaz laboratoare de psihologie n
armata terestr, la Institutul Superior de Educatie Fizic din
Bucuresti (1930), la Conservatorul de muzic (1931) si la Institutul
psihotehnic din Bucuresti (1940) avnd ca directori dai Iorului
metodologic regional personalitti din psihologia academic: C.
Rdulescu -Motru, I. M. Nestor, Gh. Zapan.
Tot n aceast perioad se remarc activitatea stiintiIic a
Institutului de Psihologie a Univ Cluj ( Fl. teInescu - Goang, Al.
Rosca, N. Mrgineanu, D. Todoran, M. Peteanu s. a.).
La univ. din Bucuresti se distinge contributia n domeniul
psihologiei aplicate a urmtorilor psihologi si proIesori: I. M.
Nestor, Gh.Zapan, C. Bontil, s. a.
>P24ioa,a po*t72li/6?
Cu toate vitregiile aduse psihologiei de ctre regimul
comunist, prin activitatea prestigioas si prin girul unor cercettori
si proIesori universitari (Gh. Zapan, Al. Rosca, Tr. Herseni, N.
Margineanu, I. M. Nestor, G. Bontil, P.P. Neveanu, V. Ceausu,
Ursula chiopu s.a.) psihodiagnoza a continuat s se dezvolte n
diIerite Iorme institutionalizate (transporturi, minerit, siderurgie,
energie electric, armat etc.).
18
1.4 &o12.iil2 p*i+o,ia-.o*ti/ului
Diagnoz psihic capt particularitti distincte Iunctie de
scopul urmrit si de domeniul unde este exercitat. n acest sens
distingem p*i+o,ia-.o:a ,2 i.*t4ui42 3i 2,u/a8i2, psihodiagnoza
aplicat n ,o12.iul 1u./ii, diagnoza psihic /li.i/6 sau n scop
de /o.*ili242 ( ultima diIerentiere apartine A. Anastasi, 1976).
Aceste tipuri de diagnoz sunt corelate cu trei domenii distincte ale
psihologiei aplicate, psihologia educational, psihologia muncii si
psihologia clinic. Preocuprile speciIice ale acestor domenii ale
psihologiei aplicate si pun amprenta asupra speciIicului tipurilor de
diagnostic. De altIel tehnicile concrete de psihodiagnoz au Iost
dezvoltate n snul acestor domenii si ca o consecint a comenzilor
sociale adresate acestor domenii.
S vedem n continuare care sunt caracteristicile comune si
speciIicul acestor domenii ale psihodiagnozei.
Psihodiagnoza n coal urmreste optimizarea procesului
educativ n dublul sens, evalund disponibilittile copilului de a se
adapta la sarcinile scolare si depistnd gradul de adaptare a
conditiilor de instruire la caracteristicile elevilor. n acest scop
diagnoza psihic evalueaz nivelul individual al aptitudinii scolare
si al componentelor ei intelectuale si atitudinal-motivationale. Se
19
urmreste depistarea cazurilor de deIicit mental si evaluarea
nivelului de severitate al acestuia; sunt depistate diversele cazuri de
tulburri si dizarmonii ale personalittii n Iormare, cazurile de
supradotare n scopul individualizrii msurilor educative si al
realizrii ''instrurii pe msur''.
Rezult c psihodiagnoza n scoal este inplicat n alegerea celor
mai adecvate mijloace de educare si instruire, precum si a unor
mijloace de bilant si de stimulare a dezvoltrii capacittilor si
talentelor, a activittilor creative (chiopu, U., 1976).
Psihodiagnoza reprezint n acest context o etap important
a activittii de orientare scolar prin care se ncearc o punere de
acord a proIilului aptitudinal, a aspiratiilor copilului cu acel
segment al universului proIesiunilor n care el poate avea cel mai
mari sanse de succes.
O amploare deosebit n activitatea scolar o au testele de
cunostinte pe care psihodiagnoza le amelioreaz dndu-le rigoarea
stiintiIic proprie metodelor sale, adic validate, Iidelitate,
sensibilitate - notiuni asupra crorara vom reveni detaliat unele
cursuri viitoare.
Un alt aspect al implicrii metodelor de psihodiagnostic n
mediul scolar este reprezentat de ''progresul educativ'' care sondeaz
caracteristicele memoriei atentiei, ntelegerii, a strtegiillor de
20
abordare a problemelor logice prin care se realizeaz Iormele nalte
de nvtare (chiopu, U.,1976).
Psihodiagnoza n domeniul muncii si propune s
desciIreze potentialul individual al persoanei pornind de la cerintele
posturilor de munc si s evalueze gradul lor de compatibilitate.
Scopul Iinal este acela al unei adaptri optime la solicitrile postului
de lucru. Ca si n domeniul psihologiei scolare, psihologul Iace o
predictie asupra reusitei proIesionale a persoanei evaluate, pe baza
nivelului nsusirilor investigate.
Adaptarea proIesional este un concept larg care vizeaz nu doar
randamentul si calitatea muncii unui om dar si gradul de satisIactie
legat de munca prestat si nu n ultimul rnd nivelul de sigurant cu
care si desIsoar munca Iat de un potential de accidentabilitate
implicat de activitatea respectiv. Activitatea de psihodiagnoz, prin
rezultatele ei n evaluarea psihologic a persoanei, urmreste
Iundamentarea deciziilor corecte de orientare, de selectie si de
repartitie. Pe de alt parte, rezultatele examenului psihologic
Iundamenteaz activitatea de consiliere a persoanelor n traversarea
unor etape imporatante ale curriculum-ului lor proIesioanl:
shimbarea proIesiei, ntretinerea proIesional n conditiile perimrii
proIesionale, accidente, nbolnviri etc.
21
Psihodiagnoza clinic se preocup de abaterile de la
parametrii psihici de normalitate ai proceseleor psihice si ai
personalttii n general. Prin investigarea deteriorrilor mentale, a
trsturilor minate, a destructurrilor sistemului personalittii,
psihologul clinician concur alturi de psihiatru la precizarea
diagnosticului si la alegerea msurilor psihoterapeutice adecvate,
lund n considereatie totodat rezervele compensatorii de care
dispune persoana aIectat.
Rezult c diagnoza psihic este un nalt act de gnozie, este
o radiografie a atributelor personalitii, o actiune complex de
colectare i sistematizare a informaiilor despre o anumit persoan
n scopul ameliorrii adaptrii acesteia la mediul scolar, Iamilial, al
muncii si la contextele de viat (chiopu, U., op.cit.).
EIortul de desciIrare a personalittii, a potentialului su,
apeleaz la Iormula unicittii dar, prin raportare la conduita
semenilor, comparatia Iiindu-i astIel inerent. Prin aceasta
psihodiagnoza capt caracter diferenial cci se realizeaz prin
evaluarea diIerentelor dintre persoane. n msura n care
psihodiagnoza se apleac asupra cauzelor care au determinat o
anumit stare, trstur accentuat sau morbid, un anumit declin
sau hiperIunctie, psihodiagnoza are caracter etiologic$
22
Psihodiagnosticul este deopotriv disciplin didactic si
disciplin aplicat n concertul ramurilor psihologiei. n raport cu
psihologia teoretic psihodiagnosticul se Iundamenteaz pe teoriile
acesteia, dar sunt si cazuri cnd terenul teoretic subiacent al unei
tehnici psihodiagnostice s-a dezvoltat n aIara psihologiei generale.
Este cazul testului Szondy si, partial al testului Luscher. Cu toate
acestea trebuie remarcat c nu este posibil talentul psihodiagnostic
n aIara teoriei stiintiIice. n astIel de conditii precare el
degenereaz ntr-o prestdigitatie care nu are nimic comun cu
practica stiintiIic. Aplicarea unor teste psihologice simple,
colectarea unor inIormatii prin observatie, interviu anamnestic,
metoda biograIic reprezint abia nceputul procesului de
psihodiagnoz. Desprinderea semniIicatiilor datelor brute, printr-un
proces compelx de punere n relatie a Iaptelor pentru a deciIra
invariantii personalittii, este adevratul proces de psihodiagnoz.
Acest proces angajeaz o ntrag cultur psihologic, cunostinte de
psihologie general si social, psihologia copilului, psihopatologie,
psihologia vrstelor, etc.
Psihodiagnoza are multe puncte de intersectie cu psihologia
experimental. Multe din metodele si tehnicele experimentale au
devenit, prin standardizare si etalonare mijloace de psihodiagnoz.
De asemena este de dorit ca ntotdeauna examenul psihologic
23
diagnostic s mprumute rigoarea si exactitatea experimentului. Nu
mai putin adevrat este c munca de psihodiagnoz, dat Iiind
obiectul su n continu schimbare, dat Iiind unicitatea si caracterul
individual al relatiei subiect-psiholog, reprezint de Iiecare dat,
prin ipotezele avansate si prin veriIicarea lor, un proces asemntor
experimentului. Pe de alt parte, multe din mijloacele de
psihodiagnostic sunt utilizate ca mijloace antrenate n experimente
(testele psihologice).
1.5 &i42/8ii p4o7a7il2 al2 25olu8i2i
p*i+o,ia-.o*ti/ului =. ,2/2.iil2 u416toa42
Evolutiile din ultimele decenii n domeniul psihologiei
teoretice si n ramurile ei aplicative sunt de natur a ne perimite
schitarea unor directii probabile n care va evolua psihodiagnoza.
Este de asteptat ca odat cu inIormatizarea si cibernetizarea
mai tuturor domeniilor activittii umane ponderea pregtirii scolare
si proIesionale s ocupe din ce n ce mai mult spatiu n durata medie
de viat. Ca atare rolul psihodiagozei educationale este de asteptat
s joace un rol tot mai important n ameliorarea randamentului
scolar si n general n cresterea nivelului de adaptatbilitate la
exigentele scolare. Mobilitatea din ce n ce mai crescut a
24
proIesiilor, generat de cutarea permanent a unor noi surse de
rentabilitate si a noi nise de piat, va spori cerintele de adaptare
rapid, de reconversie proIesional, de ntretinere continu a
competentei proIesionale, solicitri care nu vor rmne Ir ecou
asupra echilibrului psihic general, asupra snttii mentale. Prin
urmare va creste tot mai mult rolul psihodiagnozei de consiliere a
persoanelor pe tot parcursul vietii pentru a spori ceea ce americanii
numesc competenta de viat (to cope with liIe). Accentuarea
discrepantelor sociale si educationale, pe durata tranzitiei prelungite
ctre economia de piat va spori ponderea minorittii dezavantajate
cultural si educational n ansamblul populatiei trii noastre.
Psihodiagnoza va trebui s rspund provocrii de a rmne
impartial, gratie unei metodologii adecvate, n domeniul activittii
de orientare selectie si plasare n munc a acestor categorii sociale.
Nu mai putin adevrat este c dezvoltarea societtii romnesti pe
coordonatele economiei de piat, unde optiunea liberal pune accent
pe valoarea individual, pe competitie, va argumenta n plan
ideologic rolul elitelor iar n planul realittii educationale vor trebui
stimulate vrIurile. Psihodiagnoza va trebui s Iie pregtit pentru
astIel de provocri acordndu-si metodologia imperativului
decelrii cazurilor de supradotare si continurii eIorturilor de
proiectare a unui mediu educational diIerentiat.
25
ntr-un alt sens, modiIicrile n structura solicitrilor, n
privinta raportului dintre implicarea planului psihomotor, n
scdere, si a celui cognitiv, n crestere, din ultimele decenii si cele
din viitor care nu sunt greu de ntrevzut, indic tendinta de
accentuare a rolului prognostic al substructurilor cognitive si
aIective al calittilor integrative ale personalittii pentru succesul
ocupational. Prin urmare este de asteptat s creasc n continuare
rolul metodelor de psihodiagnosticare a aptitudinilor cognitive, n
special al inteligentei, precum si al metodelor pentru investigarea
personalittii. n legtur cu aceste dou directii este necesar s mai
Iacem n continuare cteva precizri.
Privitor la evolutia din ultimele decenii a tehnicilor de
msurare a inteligentei trebuie evocate o serie de studii care s-au
centrat pe directii cu totul noi, deosebite de tehnica scrilor metrice.
Ele sunt sintetizate n lucrarea editat de Eysenck (1982) si a lui
Vernon (1987, 1990) . Lucrarea se reIer la introducerea n
msurarea inteligentei a unor corelate biologice ca indicatori valizi
ai ceea ce este ndeobste msurat prin testele traditionale
(Matarazzo, 1992). Acestea sunt mrimea medie a potentialului
evocat (average evoked potential- abr. AEP) obtinut cu EEG,
complexitatea AEP, timpii de reactie simpli si complesi, variatia
(deviatia standard) a timpilor de reactie individuali, viteza de
26
metabolizare a glucozei la nivelul tesutul nervos ultimul Iiind un
indicator Iidel al consumului energetic n timpul rezolvrii unor
sarcini intelectuale. Toti acesti parametri neuropsihici au corelat
nalt semniIicativ cu o serie de indici msurati cu testul Wechsler.
Comentnd aceste rezultate Matarazzo Iace predictia c n
urmtoarele decenii corelatele biologice se vor substitui testelor
clasice de inteligent. Noi privim cu circumspectie aceast predictie
chiar dac ea se ntemeiaz pe cerectrile unui prestigios cercettor,
o adevrat institutie a psihodiagnosticului contemporan - l-am
numit pe psihologul englez H. Eysenck. Credem mai degrab c
aceast directie si va dovedi utilitatea prin caracterul su expeditiv,
dar principial dezvoltarea unei chimii, a gndului, a simbolului, a
imaginii, a inteligentei rmne o perspectiv ndeprtat, cci
creierul este suportul material al psihismului nu si cauza lui. Asupra
acestei chestiuni vom reveni mai pe larg n cursul de psihologie
experimental.
O alt precizare este reIerit la directiile actuale n care
evolueaz investigarea tehnicilor de psihodiagnoz a personalittii.
Ele sunt legate de evolutia nssi a teoriilor despre personaliate pe
care M. Zlate le-a precizat cu mult subtilitate n 1988. Ele
evolueaz ctre o viziune integrativ, holist, umanist si care
accentueaz drept caracteristic Iundamental a personalittii,
27
eIicacitatea. n acord cu acest tendint credem c pe viitor testele
proiective vor Ii la Iel de utile. De asemenea multiplicitatea
trsturilor umane va Ii serios rationalizat la cteva crmizi
Iundamentale asa cum Iace orientarea Big-Five.
Legat de aceste evolutii previzibile, este de asteptat ca rolul
psihologului psihodiagnostician, n contextul provocrilor adresate
psihologiei, s se ampliIice tot mai mult.
@.t42764i p2.t4u auto25alua42:
-Care sunt marile paradigme care au stat la baza Iundamentrii
psihodiagnosticului ca un demers stiintiIic ?
-n ce const importanta psihologiei diIerentiale pentru
psihodiagnostic ?
-Poate Ii subiectivitatea msurat, si cum ?
- Ce rol joac laboratoarele de psihologie aplicat n dezvoltarea
metodelor de psihodiagnostic:
-Care sunt directiile probabile de evolutie ale psihodiagnosticului ?
CAPITOLUL II
28
AI(N%L "TIIN%I#IC "I
&ONTOLO(IC AL PSI'O&IA(NO)I
La sIrsitul capitolului veti putea:
S explicati importanta suportului stiintiIic al
psihodiagnosticului.
S precizati Iactorii de relativizare ai rezultatelor
psihodiagnozei.
S enuntati conditiile optime ale examenului psihologic.
S ntelegeti importanta principiilor deontologice ale
psihodiagnosticului
Psihodiagnoza nu este un act gratuit ci un demers riguros
stiintiIic a crui obiectivitate este conditionat de respectarea
ntocmai a unor standarde etice si proIesionale. Asupra lor ne vom
reIeri n cele ce urmeaz.
Standardele stiintiIice au ratiunea esential de a evita erorile,
de a conIeri serviciilor de evaluare psihologic un nalt nivel
calitativ si de a le mentine n limitele bunei practici.
Principiile etice sunt menite s protejeze persoanele si
institutiile care beneIiciaz de serviciile psihodiagnostice de
29
diIeritele Iorme de abuzuri cum sunt cele de nclcare a unor
drepturi Iundamentale sau de deIavorizare a unor minoritti
culturale, etnice si de al natur.
a? I1po4ta.8a *upo4tului 3tii.8i;i/ al p*i+o,ia-.o*ti/ului.
InIormatiile cantitative sau calitative, obtinute cu diIerite
mijloace psihodiagnostice nu nseamn ncheierea psihodiagnozei.
Dimpotriv acestea trebuie interpretate, corelate. Pe baza
desprinderii semniIicatiilor generale ale Iaptelor brute, se tinde ctre
surprinderea dominantelor, a crmizilor personalittii, luminate
ns de semniIicatia ediIiciului de ansamblu al acesteia
Tehnicile de psihodiagnostic provin din directii teoretice distincte,
uneori divergente, ori reIacerea pe cale logic a portretului
psihologic al subiectului impune angajarea unor cunostinte teoretice
proIunde de psihologie general, psihologie social, genetic,
diIerential, a personalittii etc. De acea metodele de
psihodiagnostic nu trebuie desprinse i nici utilizate n afara
cadrului lor teoretic. Psihologul trebuie s se Iereasc de tentatia de
a supralicita metoda n detrimentul realittii psihice studiate. Cele
mai expuse instrumente de psihodiagnostic acestui proces de rupere
de Iilonul principal al psihologiei teoretice au Iost testele
psihologice. Gradul lor nalt de standardizare, operativitatea n
30
aplicare si n prelucrare au creat n deceniile trecute mpresia Ials
c personalitatea ar reprezenta intersectia unor serii cantitative
(Allport, 1990) si c evaluarea acesteia, cel putin sub aspect
aptitudinal, ar Ii la ndemna oricui. De aici abuzul de teste si
revolta opinei publice din America Iat de acestea, Iapt care a
culminat cu discutarea scandalului n senat si cu emiterea
interdictiei Iolosirii lor n New-York-City. De aceea, analiznd n
sedinta APA din 1966 cauzele acestui eveniment neplcut, A.
Anastasi lanseaz principiul neutilizrii instrumentelor
psihologice de psihodiagnoz n afara teoriei lor subiacente.
Izolarea instrumentelor psihodiagnostice de teoria psihologic,
poate duce la impostur si amatorism. Psihodiagnoza este valabil
doar dac se desIsoar n contextul unor reguli proprii demersului
stiintiIic.
7? #a/to4ii /a42 42lati5i:2a:6 42:ultat2l2 p*i+o,ia-.o:2i
Predictia n psihodianoz este relativizat de p4i./ipiul
,2:5olt64ii. Ea trebuie deci considerat relativ atta vreme ct
dezvoltarea nu s-a ncheiat. Este cazul copiilor. De asemenea,
conditiei umane i este propriu si cellalt versant al existentei -
slbirea, declinul unor procese Iiziologice si psihice ca urmare a
mbtrnirii.
31
Alt Iactor care relativizez diagnoza psihic este 5<4*ta subiectilor.
ansa unei dezordini psihice este mai mare n perioada puberttii si
adolescentei, mai redus n tinerete si din nou mai cresut la
btrnete. Fragilitatea mai mare la cele doua extreme ale vietii este
inIluentat de o serie de Iactori ai mediului de viat (regim
educational, prea sever sau prea conciliant, schimbri de rut de
viat cum sunt cele clasiIicate H. Selye ca surse de stress, etc.).
Fat de toate sursele posibile de relativism activitatea de
psihodiagnostic trebuie s se conIormeze urmtoarelor exigente:
Psihologul trebuie s Iie avizat cu privire la cazurile unor
subiecti a cror capacitti si trsturi psihice se situeaz n zona
mediei si care, de aceea, sunt Ioarte gereu de diagnosticat (zona de
semniIicatie psihologic zero. Sunt prognostice doar caracteristicile
extreme (Vezi notiunea de ,trait extremity propus de Paunonen si
Jackson, Psych. Review, no 4 din 1985)
Psihologul trebuie s tin permanent cont c accesul la
Iunctiile psihice este indirect, prin intermediul maniIestrilor
comportamentale, Iapt care complic activitatea de psihodiagnoz
psihic.
Psihologul trebuie s evite tentatia unei abordari atomiste a
personalittii. Dimpotriv, abordarea holist, perspectiva sistemic-
integralist(vezi P.Popesu - Neveanu, 'he integral personality$$$ n
32
Rev. Roum. de Psych., 39,2, p.87-91.) sunt singurele paradigme
care permit apropierea de portretul psihologic autentic al persoanei
evaluate.
Psihologul trebuie s ia n considerare inIluenta sa posibil
asupra subiectului, inIluent care l determin pe acesta din urm s
dea rspunsuri asteptate sau dezirabile social.
Experimentatorul trebuie s tin cont c absenta sau prezenta
la subiect a unei preexperiente anterioare de testare poate Ii un
Iactor care altereaz valoaraea diagnostic a rezultatelor.
De asemenea motivatia de a rezolva proba, raportul spontan
stabilit cu examinatorul, etc pot avea inIluente perturbatoare. Celor
dezavantajati de lipsa unei experiente anterioare li se poate Iurniza o
orientare, anterioar examinrii propriu-zise, Iolosindu-se apoi teste
paralele.
Necesitatea de a nu absolutiza rezultatele psihometrice si de
a le corobora cu inIormatii din alte surse (bigraIice, anamnestice,
relatri ale anturajului, etc.) constituie o alt
Necesitatea de a corobora inIormatiile obtinute cu mai multe
instrumente (ex. nivelul de inteligent, trsturile de personalitate)
/? Co.,i8iil2 29a12.ului p*i+olo-i/
1) Condiii privind ambiana examenului.
33
- Ambiant linistitit, absenta Iactorilor de distragere (Pe larg
n A. Anastasi, (sych$ 'esting si n )ields of *pl$ (sych.)
2) Condiii privind subiectul
- Subiectul trebuie s se prezinte la examenul psihologic
odihnit, Ir sentimentul de team, cu ncredere, si motivat pentru
maximum de eIicient.
- Anxietate de examen de intensitate rezonabil (Tinerii si
adultii triesc adesea o team paralizant pentru c examenul este
prilejuit de un eveniment important ca de exemplu angajarea,
promovarea, etc. Testele de inteligent angajeaz ncrctura
emotional cea mai mare.
- Obtinerea de ctre eaminator a cooperrii subiectului.
Trebuie depus un eIort deosebit mai ales cu unii copii care sunt
excesiv de timizi sau negativisti.
Unii psihologi practicieni se asigur de ndeplinirea unor
conditii minimale de ctre persoanele care urmeaz a Ii evaluate
solicitndu-le consimtminte scrise cu semntur olograI.
3) Condiii privind desfurarea examenului psihologic.
0 Evitarea tuturor elementelor care subliniaz caracterul de
examen si implicit de nregistrare a unor esecuri
- Notrile, nregistrrile datelor de examen si de observatie s
nu Iie ostentative si s Iie ct mai putin vizibile.
34
4) Condiii privind examinatorul
- S aib competent proIesional. Psihologul trebuie s
stpnesc inIormatii despre probe, s aib cunostinte din ariile cele
mai diverse ale psihologiei, antrenament, experient cu testul
utilizat, capacitatea de a Iace interpretri corecte si utile pentru
paractic. El trebuie s poat alege cele mai compatibile metode de
psihodiagnostic cu scopul urmrit.
- Simtul ascutit al observatiei. S observe si s retin
reactiile secundare care ntregesc inIormatia despre subiect.
Aceastea explic perIormanta sau esecul : anxietatea, tendinta
Iatigabil, timiditatea, instabilitatea emotional si Iluctuatiile
atentiei, etc.).
- Atitudine ncurajatoare, stimulatoare, Ir a inIluenta
directia de gndire sau actiune a subiectului. Unii autori ai unor
teste recomand o neutralitate binevoitoare. (Nu sunt acceptate
observatiile moralizatoare sau instructive).
- Conduit echilibrat, constant, sigur, neambigu. n
valoriIicarea rezultatelor unor teste se practic asa-zisa ,metod
oarb, constnd n eIectuarea interpretrii de ctre o alt persoan
dect aceea care a administrat testul. Ea are avantajul avantajul
inIluentei minime asupra subiectului si dezavantajul privrii de
inIormatii pretioase.
35
0 S urmeze cu rigurozitate instructiunile testului Ir s le
modiIice.
- Talent n a obtine cooperarea subiectilor, capcitatea de a-i
Iace s se simt n largul lor,
- Onestitatea stiintiIic si proIesional; recunoasterea
limitelor metodelor de psihodiagnostic.
,? P4i./ipii ,2o.tolo-i/2
Exist la nivelul unor asociatii nationale ale psihologilor
precum o serie de reglementri care precizeaz conditiile stiintiIice
si etice ale utilzrii mijloacelor de psihodiagnoz. Modelul lor si
chiar sursa lor de inspiratie l reprezint cele din SUA. Este vorba
de +thical %tandards of (sychology - cod deontologic elaborat si
adoptat de APA., si de %tandards for +ducational and
(sychological 'ests. De asemenea au Iost reglementate la nivel
Iederal procedurie de selectie prin '' Guidelines on Emloyee
Selection Procedures'' (Reglementri privind procedurile de
selectie). Acest act impune realizatorilor si utilizatorilor de tehnici
de psihodiagnoz (n special teste) o serie de norme privind
standarde de validitate, conditiile stiintiIice ale probelor psihologice
(validitate, Iidelitate, sensibilitate), circulatia lor, precautiile n
domeniul cercetrii, etc.
36
Odat cu inIiintarea Colegiului Psihologilor din Romnia n
baza Legii 213 din 2004, a Iost adoptat 'Codul deontologic al
psihologilor din Romnia si 'Codul de procedur disciplinar,
documente care promoveaz o serie de valori la care calitatea de
psiholog impune aderarea neconditionat. Insistm in continuare
asupra ctorva aspecte, prezente n cele mai cunoscute coduri etice
nationale, care sunt de o mare important pentru asigurarea
conditiilor stiintiIice si etice n domeniul psihodiagnosticului.
Utilizarea testelor psihologice trebuie s Iie accesibil ,oa4
p24*oa.2lo4 /ali;i/at2 3i a.t42.at2 n acest scop. Aceast
reglementare este destinat protejrii persoanelor mpotriva
utilizrii neadecvate a testelor pshologice. Competenta n domeniu
este precizat prin urmtoarele conditii:
-Capacitatea de a alege testele adecvate scopului urmrit
(validitate) pe baza inIormatiilor din manualele care obligatoriu
trebuie s nsoteasc aceste instrumente de psihodiagnoz.
- Capacitatea de a trage concluzii corecte si de a Iormula
recomandri persoanelor investigate nelimitndu-se la scorurile la
teste si numai n lumina altor inIormatii pertinente despre subiect.
''Etical Standards...'' precizeaz expres necesitatea ca psihologul s
Iie constient de limitele competentei sale si ale tehnicilor sale si de a
nu oIerii servicii sau de nu utiliza tehnici care nu ntrunesc
37
standardele recunoscute ntr-un anumit domeniu. De asemenea
psihologul trebuie s ntruneasc n activitatea sa nalte standarde
proIesionale. El trebuie s maniIeste 42*po.*a7ilitat2 n exercitarea
proIesiunii sale, dovedind obiectivitate si i.t2-4itat2 1o4al6.
Asa cum precizeaz Anastasi (1976), trebuie Icut
distinctia n a avea licent n psihologie si a avea certiIicarea de a
proIesa ntr-un domeniu al psihologiei aplicate, ultima Iiind
conditionat de prima dar nelimitndu-se la ea. La noi n tar, un
astIel de document numit 'CertiIicat de liber practic este emis de
comisiile de specialitate ale Colegiului psihologilor. El are menirea
de a proteja titlul de psiholog.
Reuchlin, M mentiona n 1968 conditiile n care poate Ii
desIsurat activitatea de psiholog scolar sau de consilier n
orientare scolar, n Franta: Pe lng licenta n psihologie este
necesar o specializare de un an, iar pentru cei cu licent n alte
specialitti trebuie o specializare de doi ani, specializare care n
ambele cazuri cuprinde pe lng aproIundarea cunostintelor de
psihologice, nsirea unor temeinice cunostinte de sociologie a
muncii si economie.
-Cunoasterea literaturii reIeritoare la testul respectiv; capacitatea de
a discerne n legtur cu limitele si avantajele unui instrument sau
altul;
38
- Cunoasterea conditiilor care pot inIluenta rezultatele testelor.
n toate trile civilizate este reglementat diIuzarea si circulatia
testelor psihologice. Pot achizitiona teste doar persoanele caliIicate.
Un masterand poate achizitiona teste numai dac cererea sa este
contrasemnat de ndrumtorul su, cu angajamentul c testul va Ii
Iolosit n mod corespunztor. Reglementri asemntoare au Iost
emise si de Colegiul Psihologilor din Romnia. Ele pot Ii consultate
la adresa www.copsi.ro.
- Probele psihologice nu trebuie s Iie Icute publice.
- Manualele trebuie s Iie Ioarte complete si s nu Iie supuse
obiectivelor promotionale.
- Nu trebuie ncurajat testarea prin post (electronic); este
considerat neproIesional.
- Testele destinate cercetrii s nu Iie utilizate n scop de selectie
sau dem consiliere.
*
* *
Spicuim n continuarecteva idei continute de codul etic
american. Psihologul crede n demnitatea si valoarea Iiintei umane.
El este angajat n sporirea ntelegerii de sine a omului si a celorlalti.
n timpul ndeplinirii acestui scop el protejeaz starea de bine a
oricrei persoane care apeleaz la serviciile sale sau a oricrui
39
subiect uman, animal care poate deveni obiectul studiilor sale. El nu
si Ioloseste pozitia proIesional sau relatiile sale si nici nu permite
cu bun stiint ca serviciile sale s Iie Iolosite de altii n scopuri
neconIorme cu acestor valori. n aceeasi msur n care pretinde
pentru sine libertatea de cercetare si comunicare, al accept si
responsabilitatea pe care aceast libertate o incumb: privind
competenta, obiectivitatea n comunicarea constatrilor sale si
privitoare la consideratia acordat intereselor colegilor si ale
societtii. (Preambulul la ,Ethical Standards... reprodus dup
Anastasi, op.cit.)
Principiul intimitii. Psihologul este dator s protejeze
intimitatea subiectilor si, aceasta Iiind unul din drepturile esentiale
care asigur demnitatea si libertatea lor.
Anastasi remarc urmtoarea diIicultate: pe de o parte utilizarea
eIicient a unei tehnici psihodiagnostice impune ca subiectului s
nu i se dezvluie cile speciIice n care rspunsurile sale vor Ii
interpretate. Pe de alt parte ns o persoan nu trebuie supus
investigatiei psihologice sub un Ials pretext. Persoana trebuie s
cunoasc modul n care vor Ii utilizate rezultatele examenului, deci
scopul acestui demers psihodiagnostic. n cazul copiilor, pentru
testele de aptitudini este nevoie de un consimtmnt
reprezentational al mputernicitului legal (printi sau scoal). Pentru
40
investigarea personalittii este nevoie de consimtmntul individual
dat de copil, printe sau de ambii.
Principiul confidenialitii. O problem etic important
este aceea a conIidentialittii rezultatelor, respectiv a conditiilor n
care a treia persoan, n aIar de examinat si examinator, ar putea
avea acces la rezltatele examenului psihologic. n literatura
american exist opinia c dup vrsta de 18 ani tinerii pot reIuza
accesul printilor la datele psihodiagnosticului. n cazul cnd
examenul psihologic este realizat ntr-o institutie Anastasi crede c
este suIicient comunicarea scopului testrii si modului n care vor
Ii utilizate rezultatele.
Principiul comunicrii rezultatelor examenului psihologic.
Comunicarea rezultatelor investigatiei psihodiagnostice ctre
persoane sau printi va tine seam de nivelul de instructie si de
gradul de implicare aIectiv a interlocutorului. Ea trebuie Iacut de
o persoan caliIicat care s poat da inIormatii suplimentare, s
poat consilia interlocutorul n cazul unor perturbri emotionale la
aIlarea rezultatului. Trebuie s menajm demnitatea si respectul de
sine al subiectului si s-l ncurajm dac rezultatele nu sunt la
nivelul dorit.
S-au dezvoltat adevrate tehnici de comunicare a rezltatelor
psihodiagnozei. Toate contin aceste dou principii majore:
41
a) Comunicarea rezultatelor este pa4t2 i.t2-4a.t6 a p4o/2*ului ,2
/o.*ili242 si trebuie integrat n 42la8ia p*i+olo-0/li2.t. Notiunea
de debriefing are o larg circulatie n literatura american de
metodologia cercetrii. Se reIer la obligatia cercettorului de a
desIsura o discutie Iinal n care subiectul este inIormat despre
rezultatele experimentului. Ea si are aplicabilitate si n
psihodiagnostic, deoarece multe dintre metodele psihodiagnostice
sunt utilizate ca instrumente de cercetare stiintiIic sau are multe
similitudini cu metoda experimental.
b) Rezultatele trebuie astIel comunicate nct *6 5i.6 =.
=.t<1pi.a42a =.t42764ilo4 *u7i2/tului.
Principiul protejrii minoritilor dezavantajate cultural.
Subiectii din aceast categorie pot obtine rezultate mai slabe
datorit conditiilor sociale si culturale care le-au aIectat dezvoltarea
aptitudinilor, intereselor, atitudinilor si a altor caracteristici psihice.
De aceea se recomand utilizarea etaloanelor locale sau a
etaloanelor n care aceast populatie s Iie reprezentat.
A7u:ul ,2 t2*t2B exagerarea ponderii lor pot avea eIecte
neIaste asupra perceptiei publicului, dar si asupra eIicientei si
costurilor examenului psihologic. Testele trebuie utili:at2 .u1ai =.
1o, Cu*ti;i/at a/olo u.,2 2*t2 .25oi2 s Iie aproIundat
42
cunoasterea unui aspect sau altul al persoanei. Montmollin a
satirizat acest abuz numindu-i pe cei n cauz psychopitre iar V.
Pavelcu a denumit acest cult pentru test odat cu desconsiderarea
altor mijloace psihodiagnostice - t2*tolat4i2.
@.t42764i p2.t4u auto25alua42D
1. De ce este important ca psihodiagnoza s se desIsoare numai n
limitele unui demers stiintiIic ? De ce este att de important teoria
subiacent a testelor utilizate ?
2. Cum putem respecta principiul intimittii n conditiile n care
capacitatea psihodiagnostic a unor probe este conditionat de
proIunzimea cracteristicilor psihice relevate ?
3. Ce este abuzul de teste, care sunt Iormele sI consecintele lui ?
4. Care sunt principalele valori angajate de principiile deontologice
ale psihodiagnosticului ?
43
CAPITOLUL III
TIPURI & ABOR&AR
PSI'O&IA(NOSTIC$
44

La Iinalul acestui capitol:
- V veti Iamiliariza cu speciIicul marilor directii de abordare
psihodiagnostic, nomeotetic si ideograIic;
- Veti cunoaste criteriile care deosebesc metodele
psihometrice de cele impresive;
- Veti cunoaste modul diIerit n care cele dou directii se
raporteaz la exigenta obiectivittii si validittii rezultatelor
investigatiei psihologice.
Am vzut ca msurarea n psihologie si cu att mai mult n
psihodiagnostic reprezint una dintre paradigmele lor centrale
(paradigma nomotetica). O perspectiv diametral opus este
paradigma abordrii clinice (ideograIice) unde msurtoarea
caracteristicilor psihice joac cel mult un rol secundar. Considerate
n ansamblul lor metodele psihodiagnosticului se bizuie ntr-un grad
variabil pe msurtoare si pe caracterul diIerential al atributelor
psihocomportamentale. Utiliznd acest Iapt ca pe un criteriu Ioarte
general de clasiIicare, am putea mprti aceste metode n metode
nepsihometrice, cvasipsihomerice si metode psihometrice.
45
n prima categorie intr asa-zisele metode impresive,
caracterizate printr-un stil de investigatie care tinteste cunoasterea
individului ca ntreg. Acest stil nu se multumeste s aIle c o
persoan are o anumit caracteristic ntr-un anume grad ci
dimpotriv se intereseaz de Ielul n care este maniIestat acea
caracteristic, ce tip de eroare comite cel testat si din ce cauz
(Cronbach, op.cit.). n aceast grupare intr: convorbirea, interviul,
observatia, metoda biograIic, analiza produselor activittii si altele.
Celei de a doua categorii i apartin, prin excelent testele
psihologice. Metodele cvasipsihometrice mprumut caracteristici
din ambele categorii extreme. Criteriul psihometric nu este totusi
unul exclusiv din moment ce unele dintre asa-zisele metode
nepsihometrice pot utiliza un aparat statistic mai mult sau mai putin
soIisticat (observatia sistematizat), n vreme ce unele teste
psihologice, prin structura lor, cum este cazul probelor proiective
par s se apropie mai mult de speciIicul metodelor calitative ale
psihodiagnosticului.
Metodele psihometrice si cele impresioniste, nepsihometrice diIer
n privinta gradului de structurare a sarcinii, al rspunsului la itemi,
al produsului evalurii, al modului de analizare a rezultatelor si al
validrii (Cronbach, op.cit.). S le trecem succint n revist.
46
(4a,ul ,2 *t4u/tu4a42 a *a4/i.ii nseam ct libertate are
subiectul n nterpretarea sarcinii. De exemplu, ntr-un test de
inteligent, este de asteptat ca, n virtutea unei libertti reduse,
sarcina de a stabili Ialsitatea / adevrul concluziei unui silogism s
Iie nteleas n acelasi mod de toti subiectii. Dimpotriv, n
redactarea autobiograIiei subiectul are libertatea de a ntelege
sarcina ntr-un mod Ioarte personal si s evoce astIel acele
evenimente din viata sa crora el le conIer o anumit semniIicatie.
P4o,u*ul 25alu64ii. n metodele psihometrice rspunsurile
la teste sau chestionare sunt predeIinite de ctre experimentatori, pe
cnd n metodele impresive rspunsurile sunt construite de subiecti
si de aceea nregistreaz o anumit variatie, pentru c angajeaz
subiectivitatea Iiecruia n paternuri individuale.
R2:ultatul 25alu64ii p*i+olo-i/2. Metodele psihometrice se
Iocalizeaz pe rezultat, pe perIormant. Metodele nepsihometrice
sunt centrate pe procesul psihic implicat n rspuns. Utilizarea
primelor se concretiteaz de obicei ntr-un produs (alegerea unei
variante de rspuns, construirea unei imagini cu ajutorul cuburilor
colorate, alctuirea unei propozitii cu sens din cuvinte disparate,
bararea semnelor graIice identice cu anumite modele, etc.).
Utilizarea metodelor nepsihometrice se Iinalizeaz cu relevarea
procesului care a condus la un anumit rezultat, care de altIel nu
47
Iocalizeaz atentia principal a evaluatorului. Fitts (1946), citat de
Cronbach (op. cit.), arat c psihologii germani au mpins la extrem
stilul impresionist n selectia militarilor n timpul celui de-al doilea
rzboi mondial. AsIel observarea comportamentului candiadtilor n
timpul testrii era mai important dect scorul obtinut. Insistenta pe
scorurile obiective la teste era mai degrab expresia lipsei de
experient, adevrata competent n evaluarea psihologic
maniIestndu-se n optiunea pentru Iormarea unei impresii intuitive
pe baza obsevrii reactiilor si a expresiei subiectilor.
A.ali:a 42:ultat2lo4 demersului psihodiagnostic se
realizaeaz n psihometrie pe baza scorurilor. AstIel, atitudinea
examinatorului poate merge la extrem n testele de inteligent, odat
cu insistenta pe determinarea coeIicientului de inteligent si cu
ignorarea comportamentului complex al subiectului n timpul
rezolvrii sarcinii. Este aici, observ Cronbach (op.cit.), un Iel de
credint mistic potrivit creia bombardarea subiectului cu teste,
unul dup altul, ar putea releva modul cum acesta rezolv
problemele. Dimpotriv abordarea nepsihometric, impresionist
procedeaz la studierea unui caz nu doar intensiv ci si longitudinal
integrnd n demersul su inclusiv eIorturi recuperatorii.
P4o7l21a 5ali,it68ii metodei nu este la Iel de presant n
cele dou categorii de abordri psihodiagnostice.
48
Pentru metodele psihometrice este esential ca scorul la test
s aproximeze, ntr-o marj de probabilitate acceptat, scorul
,adevrat prin apelul la eroarea de variatie (vezi cap. ,Principiile si
tehnicile constructiei testelor psihlogice, par. ,Eroarea standard a
msurtorii). Pentru acesata testele trebuie s coreleze nalt si
semniIicativ cu criteriul prognosticat.
Pentru metodele nepsihometrice validitatea este mai degrab
o notiune impresiv Iiind, de alt Iel, greu de determinat n cazul
portretelor sau caracterizrilor psihologice generate de acestea.
Asa cum poate deja ati dedus, aceast disjunctie ntre
metodele nepsihometrice si cele psihometrice, departe de a Ii
transant, vizeaz mai degrab stiluri diIerite de abordare
psihodiagnostic, stiluri care pot Ii prezente att n abordarea cu
teste ct si n abordarea impresiv cu ajutorul metodei observatiei,
convorbirii, anamnezei, metodei biograIice etc. Cele dou stiluri par
s se deosebeasc dramatic mai ales privitor la locul psihologului n
cadrul psihodiagnozei. Pentru abordarea psihometric psihologul
este mai degrab o surs de eroare. Pentru abordarea impresionist
psihologul, cu intuitia sa, cu cunostintele sale este principalul
instrument al psihologiei.
Amble abordri au deopotriv merite si limite. De dorit este
ca psihologul s le mbine cu suplete acordnd pondere cnd uneia
49
cnd alteia, Iunctie de etapa parcurs n procesul de luare a unei
anumite decizii.
CAPITOLUL I!
ETO&L NPSI'OETRIC
50
La Iinele cursului veti cunoaste:
- Metodele nepsihometrice utilizate n psihodiagnostic, speciIicul si
valoarea lor de cunoastere;
- Modul de utilizare a inIormatiilor colectate prin aceste metode
(observatia, interviul, anamneza, metoda bograIic, analiza
produselor activittii, etc.) n procesul de evaluare psihologic.
1. oiunea de metod! specificul metodelor
psihodiagnozei.
Metoda, reprezint acea mbinare si organizare de concepte,
modele, ipoteze, strategii, instrumente si tehnici de lucru care dau
corporalitate unui proiect metodologic (Zlate, M., 2000). Metodele
sunt planuri de activitate mental si concret destinate realizrii
unui obiectiv de cercetare si descoperirii unor adevruri n legtur
cu Ienomenele investigate (chiopu, U., 1976). Metoda are ntelesul
de cale, de itinerar dup care se regleaz actiunile intelectuale si
practice n vederea atingerii unui scop (Zlate, M., 2000).
SpeciIicul metodelor de psihodiagnoz const n Iaptul c,
spre deosebire de alte stiinte, zona de realitate investigat - psihicul
51
este abordat indirect prin maniIestrile exterioare,
comportamentale ca idicatori ai strilor si relatiilor interne. ntr-un
plan mai general acest speciIic este adncit de mprejurarea c
subiectivitatea devine propriul obiect de investigatie. La aceasta mai
contribuie numeroasele conditionri ale conduitei umane (caracterul
multiIactorial al inIluentelor care determin comportamentul uman).
". #ehnici nepsihometrice de colectare a informaiilor
$grad variabil de standardizare%.
Ca proces de evaluare psihologic a persoanei psihodiagnosticul se
bazeaz pe un sumum de inIormatii utile despre subiect pe care le
recolteaz prin diverse tehnici n cadrul Iiecrei metode.
InIormatiile pe baza crora are loc evaluarea psihodiagnostic sunt
obtinute n principal prin tehnici de a7o4,a42 ,i42/t6 a subiectului
n care /o.ta/tul 29a1i.ato40*u7i2/t 2*t2 .21iClo/it, cum sunt:
observatia, convorbirea, metoda biograIic, metoda testelor, analiza
produselor activittii. Exist ns si tehnici indirecte care constau n
analiza unor documente reIeritoare la subiect (applications
Iormsdocumente de angajare, acte de studii, distinctii, premii,
curriculum vitae, relatri ale anturajuluiprinti, rude, prieteni,
colegi).
52
Toate inIormatiile provenind din diverse surse privitoare la un
subiect sunt cuprinse n ,o*a4ul ,2 p*i+o,i-.o:6. De obicei acest
document este structurat pe capitole sau sectiuni ca de ex.:
a) Date de identiIicare: nume-prenume, data si locul nasterii.
b) Date de statut marital, socio-economic, cultural, proIesional
(biograIia proIesional: caliIicri, avansri, schimbrile locului de
munc, mbolnviri si accid. proIesionale) situatia militar (cum s-a
adaptat la rigorile militare); date despre Iamilie.
c) Antecedente erodobiologice si psihologice. n cazul copiilor se
nregistreaz d.p.d.v. cronologic dezvoltarea psihomotorie din prima
copilrie, evenimentele importante de natur somatic si psihic,
consecintele lor, accidente, boli cronice, etc.
d) Adaptarea scolar, proIesional, social.
e) Interese, pasiuni, hobby.
I) Rezultatele examenelor psihologice anterioare, metodele utilizate,
rezultate, motivele pentru care au Iost eIectuate ac. examene.
g) Recomandri: privitor la modul de viat, comportament viitor,
directiile viitoarelor investigatii.
Dosarul psihologic va mai cuprinde:
- inIormatii despre o serie de evenimente care au valoare
simptomatic pentru ntrzierile mai usoare n dezvoltare.
-curba dezvoltrii miscrilor si a mersului din copilria timpurie;
53
-caracteristicile vorbirii n primii ani de viat;
-ritmul de dezvoltare psihic din primii 7 ani;
-inIormatii simptomatice pentru unele debilitti mentale usoare
care determin retardul scolar: acalculii, disgraIii, dislexii;
- simptomatica pubertar a instabilittii si opozabilittii excesive
-relevant pentru un dezechilibru psihic temporar, sau glandular.
- simptomatica nevrotiIorm border&line care intereseaz
diIiculttile de adaptare.
'namneza (amintire, ntoarcere n trecut).
-Subiectul relateaz despre evenimentele mai importante din
biograIia sa care sunt ntr-o 42la8i2 /au:al6 cu evenimentele
prezente care Iac obiectul psihodiagnozei.
- ntruct anamneza reprezint perceptia si n general tririle
subiectului n legtur cu evenimentele biograIiei sale, prin aceast
metod accedem la motivatiile, aspiratiile, la conceptiile si
atitudinile acestuia.
-Secvent a biograIiei psihologice a unui subiect n vederea
stabilirii originii si conditiilor dezvoltrii unor particularitti
individuale cum sunt trsturile de caracter, sentimente, capacitti,
vocatie, etc.
54
-Prin anamenz psihologul *o.,2a:6 lo.-itu,i.al evenimentele
petrecute n trecutul unui subiect, sondeaz dezvoltarea sa
psihologic precum si cadrul n care aceasta a avut loc pentru
dezvlui cauzele care au determinat starea actual a subiectului
investigat. Prin aceasta este posibil de realizat o psihodiagnoz
etiologic.
-Psihanaliza consider c amintirile traumatice ale primei copilrii
reprezint nucleul tendintelor Iundamentale ale personalittii
adulte : '' Copilul este printele adultului''.
Totusi evenimentele primei copilrii ne sunt mai degrab transmise
de ctre ceilalti.
- Datele anamnezei sunt interesante nu numai prin Iaptele evocate
dar si prin cele omise.
Anamneza evolueaz de la un plan general n care sunt retinute date
generale privind evenimentele de viat ctre un plan mai particular
unde atentia psihologului se Iocalizeaz pe 252.i12.t2l2 1ai
*t4<.* l2-at2 /au:al /u *i1pto1ul sau elementul de conduit care
a determinat pdihodiagnosticul.
Anamneza pate lua Iorme variate Iunctie de vrsata, sexul, statutul
civil, normalitatea sau tipul de deIicit al celui aIlat sub diagnoz
psihic.
55
Anamneza, dac este standardizat (d.p.d.v. al conditiilor, al
temelor abordate, a modului de valoriIicare si interpretare a datelor
colectate, al gradului de initiativ a subiectului, etc) devine interviu
anamnestic.
Interviul anamnestic combin caracteristicile anamnezei cu ale
interviului.
(nterviul) ca metod de psihodiagnostic, este indeosebi
utilizat n selectia proIesional. Desi Ioarte utilizat de specialisti si
mai ales de nespecialisti, el a beneIiciat de o redus atentie din
partea cercettorilor cu privire la calittile sale metrologice.
Se consider c durata interviului nu trebuie s Iie mai mare
de zece minute desi aceasta depinde de importanta postului pentru
care Iace obiectul selectiei, de numrul candidatilor si de ponderea
interviului n economia programului de selectie.
Datele cuprinse in interviu sunt att auxiliare ( provin din
alte surse: scrisori de recomandare, Iormulare de angajare, teste
psihologice,etc.) ct si principale, acumulate n cursul desIsurrii
acestuia.
Datele din primul tip pot Ii Iolosite n modelele statistice de
predictie (ecuatia de regresie) si au o validitate statistic.
56
Al doilea tip de date conduc la un al doilea tip de validitate,
proprie interviului. Aceasta este o validitate conceptual deoarece
indicii de comportamnt sunt obtinuti din relatia 'Iace to Iace
dintre examinator si cel intervievat. Mai rezult un al treilea tip de
validitate, proprie evaluatorului, exprimat n calitatea deciziei pe
care o ia n legatur cu candidatul, dupa ce a coroborat datele ntre
cele trei tipuri de vaiditti este de natur a evita conIuzia intre
interviul n sine si capacitatea examinatorului de a colecta datele de
interviu.
Forma interviului este conversational. Fiind o relatie
interpersonal, sunt de asteptat interIerente reciproce ntre evaluator
si evaluat (atribuiri, expectante) care pot modiIica datele interviului.
Se propune inlturarea acestui dezavantaj prin structurarea
interviului. Prin aceasta se renunt la avantajul principal al
interviului de a Ii Ilexibil si de a genera prin aceasta, ci inedite de
inIormare. Structura interviului se reIer la gradul su de
Iormalizare si la comportamentul standardizat al examinatorului.
Cele cateva studii citate de Blum si Naylor(1968) privind
calittile metrologice ale interviului subliniaz valoarea mic a
coeIicientilor de Iidelitate pentru trsturi speciIice si capacitti
generale .
57
H.G. Haneman si colaboratorii (1975), n urma unor
laborioase studii privind validitatea metodei interviului, relateaz
obtinerea unei validitti nesemniIicative n predictia succesului
proIesional. D.R.Ilgen (Corsini,1994), citnd diverse surse,
conIirm slaba Iidelitate si validitate a acestei metode de
psihodiagnostic.

'lte tipuri de predictori sunt reprezentate de diveresele formulare
de angajare $application blanks) si de tehnicile biografice (liIe
history data) .
Formularele de anagajare pot s solicite pe lng inIormatii
privitoare la nume, varst, adres, pregatire, aspecte mai mult sau
mai putin semniIicative relative la ruta scolar si proIesional a
candidatului, precum si la viata particular a acestuia. Formularele
pot s capete Iorma unui interviu structurat n care ntrebrile sunt
standardizate.
Blum si Naylor(1968) citez studii de validitate asupra unor itemi
care s-au dovedit predictivi pentru diverse aspecte ale reusitei
proIesionale. Acestia au Iost: vechimea n munc pentru Iunctionari,
numrul membrilor de Iamilie aIlati n intretinerea vanztoarelor,
etc.
58
#ehnicile biografice
Aceste metode au beneIiciat de o mai mare atentie din partea
cercettorilor. Ele constau n colectarea de inIormatii privind
biograIia unui subiect de la alte persoane care cunosc bine
subiectul. BiograIia deIicientilor Iurnizeaz inIormatii pretioase cu
caracter etiologic privind deIicitul respectiv, modul n care subiectul
a proIitat de programul recuperatoriu sau eIicacitatea mecanismelor
compensatorii angajate.
Deosebit de relevante sunt autobiograIiile att prin Iaptele relevate
dar si prin atitudinea prezent a subiectului Iat de ele.
Studii succesive (citate de Blum si Naylor,1968), patronate de
'Standard Oil, o Iirm din Indiana S.U.A., la care au participat
reputati autori (Smith, Albright, Owns, Morrison s.a.) s-au
concentrat pe cercetarea valorii predictive, pentru succesul
proIesional, a unor elemente din biograIia personalului de
cercetare. ntr-o prim etap unele date biograIice validate prin
criteriile, a) perIormant, b) creativitate, c) numarul de inventii, au
obtinut validitti mai mari de .50.
ntr-o a doua etap au Iost izolate 43 de elemente biograIice
dintr-un total de 484, care diIerentiau acceptabil cercettorii
aspiranti la Iunctii de conducere n cerecetare, de cei orientati spre
59
salarii mai mari. S-a remarcat legtura dintre prima aspiratie si
datele biograIice legate de munca de cercetare.
ntr-o a treia etap s-au obtinut, prin analiz Iactorial,
dimensiunile Iundamentale ale biograIiei, reprezentate de cinci
Iactori: perceptie de sine Iavorabil, curiozitate proIesional,
orientare ctre utilitate, tolerant la ambiguitate, adaptare general.
Toti cercettorii bine evaluati din punctul de vedere al perIormantei
au obtinut scoruri nalte la primii trei Iactori si la ultimul.
D.R. Ilgen (Corsini,1994), citndu-i pe William si Owens
care s-au ocupat ndeaproape de aceste tehnici, conIirm valoarea
prognostic a unor elemente biograIice: ruta scolar, experienta in
proIesie , statut marital, etc.
E. Mare (1987) prezint o variant a metodei biograIice,
cauzometria. Aceasta este o metod de sondare si interpretare a
relatiilor de tip cauzal dintre cele mai importante evenimente din
viata unui subiect. Cauzometria cuprinde patru etape : 1) etapa
pregtitoare n care subiectul este angrenat s devin 'expertul
propriei biograIii, 2) etapa inventarierii de ctre subiect a celor mai
importante 15 evenimente reale sau posibile din viata sa, 3)
ordonarea evenimentelor n ordinea lor cronologica, 4) analiza
relatiilor dintre evenimente. Se au in vedere relatiile de tip ' cauz -
eIect ' si ' scop - mijloc, care se evidentiaz ntr-o matrice.
60
Aceasta, la randul ei, st la baza intocmirii 'cauzomatricii -
tabelul relatiilor dintre evenimente, si ' cauzogramei- graIul
legturilor interevenimentiale. Autoarea mentioneaz Iunctiile
metodei constnd n diagnosticarea particularittilor tabloului
subiectiv al drumului de viat, explicarea Iaptelor de conduit
determinarea surselor statutului actual al personalittii si precizarea
resurselor compensrii unor deIiciente survenite n istoria
individuala, etc.
O Iorma standardizata de colectare a datelor autobiograIice
este *curriculum vitae+) Ioarte intrebuintat si pe piata romnesc a
muncii de dupa 1989. Lipsesc studiile de validare a acestui
instrument de nregistrare a datelor biograIice semniIicative pentru
reusita proIesional, desi unii autori, mai preocupati de problemele
de structur, deceleaz asa- zisele reguli de aur ale unui curriculum
vitae (Huguet,C.,1985), reguli care, odat respectate, ar spori
sansele candidatilor de a-i convinge pe manageri.
Odat cu D. Schultz (1990), S. Epstein (1979) si D.R.Ilgen
(Corsini,1994) mai trebuie mentionat ca o tehnic special de
psihodiagnostic, *,etoda consiliului de psihodiagnoz+
(Assessment Center). Redescoperit n deceniul opt, metoda a Iost
de Iapt utilizat sub directia lui H. Murray pentru selectia unor
categorii speciale de combatanti, n al doilea rzboi mondial. Ea
61
const n observarea comportamentului candidatilor, provocat prin
simularea unor situatii reale si n luarea unei decizii Iinale prin
coroborarea rapoartelor mai multor specialisti. Metoda este
deocamdat utilizat n selectia managerilor de nivel nalt.

Convorbirea
- Prin metoda socratic de convorbire interlocutorul se dezvluie
(nivel de cunoastere, atitudini, motive, interese, etc.)
- Cadrul convorbirii este mai larg dect al anamnezei.
- Sondeaz: opiniile, conceptia despre lume, atitudinile, calitatea
expresiei verbale, mecanismele intelectuale, nivelul si calitatea
inIormatiilor.
Tipurile de convorbiri pot Ii clasiIicate astIel:
I. Cla*i;i/a42 ,up6 12to,a utili:at6:
a) /o.5o47i42a li7246 - permite obtinerea unei mari diversitti de
inIormatie, dar greu de sitematizat si cuantiIicat. Are avantajul c
permite analizarea unor planuri subiective complexe. Este o
modaliate mai elastic dar mai putin riguroas care permite
29p4i1a42a *po.ta.6 a subiectului.
b) /o.5o47i42a /li.i/6 se bazeaz pe realizarea prealabil a unei
scheme a rspunsurilor posibile. Aceast schem este rezultatul
unor studii psihologice aproIundate cu privire la Ienomenul psihic
62
investigat. Un exemplu ce convorbire clinic l constituie planul
utilizat de Piaget n studiul relatiilor dintre obiectele si numele lor.
Piaget a sistematizat astIel rspunsurile copiilor Iunctie de
gradualitatea conceptualizrii de ctre copil a relatiei obiectelor cu
numele lor (apud U. Schiopu, 1976):
1. Rspunsuri animiste bazate pe impresia c numele obiectelor
reprezint dintotdeauna o nsusire a acestora. Obiectele si cunosc
numele.
2. Rspunsuri animiste, dar obiectele nu si cunosc numele.
3. Rspunsuri care oglindesc o anumit trecere spre Iormarea
conceptelor. Este prezent ideea c numele au Iost date lucrurilor de
ctre oameni. Dac te uiti la lucruri le stii n mod Iiresc numele.
Numele lucrurilor nu se poate schimba.
4. Rspunsuri si mai evoluate care contin ideea c numele lucrurilor
se nvat sau se inventeaz. Ele pot II schimbate si exist un acord
al tuturor oamenilor cu privire la ele.
Prescolarii mici dau rspunsuri 1si 2, iar copii mai mari dau de
obicei rspunsurile 3 si 4 care contin elemente de conceptualizare
gradual.
/? Co.5o47i42a *21i,i4iCat6 >*21i/2.t4at6B *21i-+i,at6?.
- Este Iocalizat pe obiective precise, dar pe care psihologul nu le
urmreste ntr-o ordine sever. Obiectivele urmrite poart numele
63
de /4it24iii. Ele sunt: aspecte ale activittii intelectuale, ale
aIectivittii, moralittii, sociabilittii. Pot Ii urmrite unul sau mai
multe criterii n mod independent sau interIererndu-le.
,? Co.5o47i42a ,i.a1i/6. SpeciIic metodei psihanalitice.
Subiectului i se prezint o tem, este abordat un incident despre care
subiectul vorbeste liber, Ir ntrerupere. Prin mecanismele
proiectiei sunt relevate conIlice, obsesii, prejudecti. n timpul
monologului se produc deblocari ale complexelor latente.
e) Convorbirea reIlexie. Subiectul este incitat s verbalizeze tot ceea
ce gndeste, n timp ce Iectueaz o activitate sau n timpul rezolvrii
unei probleme. Metoda a Iost dezvoltat de introspectionisti. Pot Ii
evidentiate strategiile gndirii, complexitatea mecanismelor
asociative, structura acestora, etc.
2? Co.5o47i42a ,i4iCat6 *au *t4u/tu4at6. Este un Iel de chestionar
oral. Subiectilor le sunt adresate aceleasi ntrebri si n aceeasi
ordine.
II. Cla*i;i/a42 ,up6 .u164ul ,2 pa4ti/ipa.8i D
a? /o.5o47i42 i.,i5i,ual6F
7? Co.5o47i42 ,2 -4up. Exist dou tipuri:
1? Co.5o47i42 ,2 -4up ,i4iCat6. Subiectilor S1, S2, S3, S4
li se solicit rspunsurile la o anumit problem. Pentru a elimina
eIectul de Iacilitare a rspunsurilor datorit ordinii n care rspund
64
la celelalte ntrebri, se schimb ordinea astIel nct Iiecare subiect
s Iie n Iiecare din situatiile 1,2,3,4. Se Iormuleaz attea probleme
cti subiecti sunt n grup. Acest tip de convorbire relev tipul de
emotie maniIestat, adaptarea la situatie, rolul asumat de Iiecare
participant, constanta acestui rol.
2? Co.524*a8ia li7246 ,2 -up. Psihologul intervine doar ca
moderator. Solutia problemei pus de psiholog iradiaz n grup.
Structura comunicatiilor este centrat pe cutarea solutiei. Este
simptomatic pentru Ienomenele de creativitate, pentru
caracteristicile gndirii si emotionalittii. Sunt, de asemenea
relevate urmtoarele stiluri n degajarea solutiei la problema
propus: stilul dominant, individual, dependent de grup, cooperant.
III. Cla*i;i/a42 ,up6 o7i2/ti52l2 u4164it2D
-convorbirea cu scop diagnostic (investigarea inteligentei,
personalittii, sociabilittii, atitudinilor, valorilor, opiniilor,
cunostintelor).
- Convorbirea cu scop psihoterapeutic.
- Convorbirea cu scop de consilire (OSP, probleme personale,
etc).
- Convorbirea cu ocazia comunicrii rezultatelor examenului
psihologic.
65
-bservaia ca metod de psihodiagnostic. Este deIinit
drept nregistrarea sistematic, prin simturi, a caracteristicilor si a
transIormrilor Ienomenului studiat. (Doron, Parot, 1999). Const
n analiza metodic si intentional a comportamentului. Este
deopotriv un proces de colectare, de nregistrare selectiv de
inIormatii si de clasiIicare si sistematizare a lor. Observarea este un
proces activ care urmreste ntelegerea semniIicatiei unui Iapt
pentru conduita general a persoanei investigate. De aceea
observatorul emite ipoteze n legtur cu datele observate pe care
apoi le veriIic printr-un proces de conectare a acestora la concepte
sau la teorii, asociindu-le, cu alte cuvinte, anumite idei.
Sunt nregistrate date care au valoare simptomatic pentru
anumite caracteristici psihice ce constituie criteriile observatiei.
Deci observatia trebuie s se conIormeze /24i.82i ,2 /4it24iu adic
Iaptele nregistrate s aib valoare diagnostic pentru procesele
psihice investigate (chiopu, U., op.cit.). AstIel, dac dorim s
diagnosticm conduita inteligent a subiectului ne vom Iocaliza n
mod selectiv atentia observativ pe modalitatea de abordare a
sarcinii (subiectul apeleaz la un plan sau procedeaz la ntmplare,
integreaz eIicient, experienta acumulat, reuseste s-si
restructureze conduita de lucru n raport cu cerintele sarcinii, etc).
Criteriile observative pot Ii concrete sau teoretice.
66
Criteriile concrete sunt descriptive. Ele se pot reIeri Iie la la
aspectele Iormale ale comportamentului, servind la identiIicare unor
aspecte comportamentale cum sunt postura, gesturile, expresiile
Iaciale, Iie la eIectele Iizice comportamentale (impinge, trage,
apuc, deplaseaz, etc.).
Criteriile teoretice sunt abstracte, generale si sunt rezultatul
interpretrii unor indici comportamnentali concreti prin
conceptele unei anumite teorii psihologice ( DaIinoiu,I., 2002).
C2 o7*24561 G
a? *i1pto1ati/a *ta7il6 (trsturile bioconstitutionale).
7?*i1pto1ati/a la7il6 (multitudinea comportamentelor,
conduitelor, Iexibile si mobile (verbale, motorii, mnezice,
intelectuale, emotionale, etc., Zlate, M., 2002).
Obiectul general al observatiei psihodiagnostice l constituie
comportamentul uman. El este ansamblul actelor umane accesibile
observatiei directe. Totusi comportamentul uman, asa cum a Iost
abordat de behavioristi, este expresia unor cauze interne, de natur
psihic care integreaz si dau Iinalitate adaptativ actelor
comportamentale. De aceea odat cu P. Janet este mai degrab
corect s postulm drept obiect al observatiei psihodiagnostice
/o.,uita u1a.6 ca sintez a maniIestrilor intern-externe, ca
67
ansamblu de acte caracterizate printr-o organizare impus de o
anumit Iinalitate urmrit constient sau nu de ctre persoan. (I.,
DaIinoiu, 2002).
#o412 al2 o7*245a8i2i
Observatia este clasiIicabil dup mai multe criterii:
a?O4i2.ta42a o7*245ato4uluiD autoobservatie, observatie propriu-
zis.
7?P42:2.8a0a7*2.8a i.t2.8i2iD ntmpltoare, sistematic (are un
proiect).
/?P42:2.8a0a7*2.8a o7*245ato4uluiD direct, indirect (observator
ascuns), cu observator uitat (ignorat). Observatia direct se
realizeaz prin intermediul simturilor, deci nu apeleaz la
instrumente. Observatia indirect are ca obiect Iapte indirect
observabile. Este cazul proceselor psihice. Pentru ca acestea s Iie
observate se apeleaz la indici comportamentali. Ei au valoare
diagnostic n virtutea unei teorii stiintiIice. Spre exemplu,
modiIicarea rezisivittii pielii este un indicator al strilor
emotionale n virtutea teoriei centaliste a emotiilor.
,? (4a,ul ,2 i1pli/a42 a o7*245ato4uluiD pasiv, activ.
2? C4it24iul ti1pD continu, discontinu (prin esantionare de timp)
;? O7i2/ti5D integral, selectiv.
68
-? Lo/ ,2 ,2*;63u4a42 D natural (n mediul de viat al subiectului),
controlat (n laborator).
Observatia natural are validitate extern (ecologic), este uneori
precedat de o observatie pilot, nu permte controlul variabilelor, nu
poate Ii usor de cuantiIicat. Pe durata ei pot Ii utlizate diIerite
instrumente de nregistrare audi si video.
O7*245a8ia /o.t4olat6 >*i*t21ati/6?.
J. Guillaumin (DaIinoiu, 2002) consider examenul psihologic ca pe
o observatie sistematic, scurt si intens. In acest sens testele nsele
nu ar Ii dect o modalitate de a intensiIica observatia sistematic.
Obsevatia sistematic este o observatie standardizat, n sensul c
necesit plasarea Iiecrui subiect exact n aceeasi situatie. Acest Iapt
permite compararea persoanelor care n mod normal nu dr sIl n
aceeasi situatie (Cronbach, op.cit.).
Observatia sistematic mbrac n cursul psihodiagnosticului
urmtoarele Iorme : observatia n timpul testrii; observarea n
timpul convorbirii psihologice, nregistrarea unor date
psihoIiziologice.
Calitatea observatiei depinde de :
- particularitatile observatorului (capacit. de concentrare,
tipologie, etc)
69
- conditiile observrii: scop precis, plan riguros, eIectuarea
unui numr optim de obseravtii.
- reperele de controlconcepte psihologice operationale.
g) Observator participant (participant observation, Vadum si
Rankin, 1989). Termenul a Iost introdus de sociologul american
Eduard Linderman (Univ. Chicago) pentru a desemna indivizii care
apartin grupului dar care raporteaz despre grup celor care
eIectueaz investigatii. Termenul a Iost ntre timp consacrat s
desemneze acei cercettori care intercationeaz cu grupul n scopul
de a-l cerceta. Ei pot participa ca observatori deghizati sau ca
membrii care si-au deconspirat identitatea cu speranta c vor Ii
acceptati de grupul tint. n ambele cazuri nivelul de implicare
poate Ii Ioarte diIerit de la o cercetare la alta.
Observatia sistematic se realizeaz pe baza unor planuri
dinainte elaborate numite grile. Ele sunt grilele de lectur a realittii
observate, prin intermediul unor unitti comportamentale (criterii)
bine deIinite. Aceste grile transIorm observatia ntr-un demers
rational (I., DaIinoiu, 2002).
Criteriile trebuie s ndeplineasc unrmtoarele conditii :
- s Iie exclusive
- s Iie omogene (s cuprind doar comportamente
echivalente)
70
- s Iie bine deIinite. Comportamentele s Iie
exempliIicate
- numrul lor s Iie rezonabil, adaptat la posibilittile
medii de observare.

@.t42764i p2.t4u auto25alua42
-Cum explicati oportunitatea acestor metode si tehnici att de
diIerite n psihodiagnoz ?
-Care dintre tehnicile prezentate vi se pare cea mai valoroas ?
Argumentati.
-Ce semniIic notiunea de criteriu pentru metodele discutate ? Care
este importanta sa ?
-Cum putem realiza observatii psihodiagnostice ct mai valoroase ?.

71
CAPITOLUL !
72
T'NICI C!ASIPSI'OETRIC
La Iinele cursului veti cunoaste:
- Metodele cvasipsihometrice utilizate n psihodiagnostic,
speciIicul si valoarea lor de cunoastere;
- Modul de utilizare a inIormatiilor colectate prin aceste metode n
procesul de evaluare psihologic.

1. C'STIONARL CA INSTRUENT &
PSI'O&IA(NO)$.
Chestionarele sunt preponderent utilizate n
psihodiagnosticul personalittii. De aceea termenului i s-a
circumscris acest nteles desi sIera de aplicabilitate a chestionarului
este mult mai larg. Deocamdat este oportun o tratare generic a
chestionarului, urmnd s Iacem detalierile necesare cnd vom
aborda problema psihodiagnosticului personalittii, ntr-un alt
manual.
73
nceputurile utilizrii chestionarului au avut loc n domeniul
cercetrii. Dezvoltat mai nti n Franta metoda chestionarelor s-a
extins apoi rapid n America (chiopu, U, op.cit).
Thomas Kelley nota nc n 1928 c instrumentul cel mai srac care
a Iost introdus n stiint a Iost chestionarul si c n ciuda
dezavantajelor sale aceast metod va rmne un auxiliar
indispensabil.
C2 put21 i.52*ti-a /u /+2*tio.a4ulD
- Personalitatea (va Iace obiectul unei tratri separate, ntr-un alt
manual)
- Opinii, atitudini, cunostinte, nivelul intelectual, competenta ntr-un
anumit domeniu etc.
Chestionarele sunt Iormate din ntrebri sau itemi. Functie de aria
evenimentelor si situatiilor tintite de ntrebri nivelul de stabilitate
n timp al rspunsurilor este variabil. Este de presupus c acelasi
rspuns va Ii dat de un respondent la o ntrebare care sondeaz
aspecte durabile ale subiectului: '' Te simti bine n compania
altora ?''. Un rspuns diIerit poate Ii dat dup un timp la ntrebarea:
'' SIaturile cui ti se par cele mai demne de luat n seam?''.
ClasiIicm chestionarele dup:
74
I. Tipul ,2 46*pu.*:
1) Chestionare cu rspuns nchis. a) rspuns dihotomic ( Da, Nu sau
corect-incorect, sau adevrat-Ials); b) rspuns la alegere dintr-un
numr Iinit (da, asa si asa, nu). Sunt Ioarte usor de prelucrat prin
grile sau cu ajutorul unor programe pe computer.
2) Chestionare cu rspuns deschis sau liber. Pot solicita aprecieri,
motivatii, opinii sau pot s solicite completri de propozitii. n acest
din urm caz chestionarul mbrac o Iorm proiectiv. Sunt diIicil
de prelucrat dar oIer un material mai bogat care permite accesul la
aspecte mai subtile ale conduitei.
3) Chestionare cu scri de evaluare gradate.
n realizarea chestionarelor cu rspuns la alegere sau a celor cu
ntrebri deschise este necesar o schem prealabil a rspunsurilor
posibile. Aceast schem are Iorma unei scri de evaluare .
Chestionarele cu rspuns la alegere Iolosesc astIel de scri de
evaluare a rspunsului posibil la o ntrebare ca aceasta: ti place s
stai singur ? Rspunsuri: Ioarte mult, mult, mediu, putin, Ioarte
putin. AstIel se apreciaz cantitatea sau intensitatea criteriului
considerat. Cnd vrem s apreciem frecvena criteriului Iolosim
scara: ntotdeauna-niciodat cu cteva gradatii intermediare: deseori
cteodat, arareori.
75
Chestionarele permit evaluarea atitudinilor Iat de
evenimentele evocate de chestionar ca indicatori ai opiniilor,
preIerintelor, valorilor preIerate de subiect. (Aceste inIormatii au
relevant pentru planurile mai greu accesibile ale personalittii.
Oamenii sunt n bun parte asemntori cu ceea ce preIer, iubesc,
admir)
II. ..p.d.v. al criteriului (aspectul psiho-comportamental
investigat): chestionare de cunostinte, de nivel intelectual, de
creativitate, de personalitate, pentru investigarea sociabilittii etc.
III. &.p.,.5. al numrului /4it24iilo4 25aluat2D
-chestionare cu singur scar (uniIazice);
- chestionare multiIazice.
IV. &.p.,.5. al /a4a/t24ului u.ita40.2u.ita4 al *i*t21ului t2+.i/D
- chestionare avnd toate ntrebrile de tip nchis sau deschis
- chestionare mixte.
@.*u3i4il2 /+2*tio.a42lo4
76
Chestionarele pot Ii caracterizate prin structur, extensivitate,
adncime, Iinete, unitate de directie si Iunctionalitatea (U. chiopu,
1976).
1) Structuracalittile tehnice evidenta criteriilor relatiile dintre
ele.
2) Extenesivitateanumrul de criterii (obiective urmrite).
3) Adncimea si Iinetearelatia dintre ntrebrile de baz si cele de
control.
4) Unitate de directiemsura n care ntrebrile contin direct sau
latent sondarea convergent a acelorasi criterii (nsusiri sau atribute
psihice). De exemplu, n chestionarul de anxietate Cattell toate cele
40 de ntrebri sondeaz anxieatea constient si inconstient, pe
cnd cele 187 de ntrbri din 16PI sondeaz 16 Iactori de
personalitate, independenti, neconvergenti.
5) FunctionalitateaIaptul de a contine scri de control.
- Chestionarele trebuie s aib ca preambul un instructaj care
precizeaz cerintele si angajeaz repsonsabilitatea atitudinii
respondente.
Co.,i8iil2 utili:64ii opti1al2 a /+2*tio.a42lo4
77
1. Pretestarea
2. S Iie scurte si s nu colecteze inIormatii ce se pot obtine pe alte
ci (documente).
3. S contin ntrebri clare
4. S asigure conIidentialitatea
5. S Iie adecvate nivelului de cultur al subiectului.
6. S evite ntrebrile depreciative.
7. Evitarea situatiilor sau a termenilor ambigui (ex.: ziua, luna, anul
nasterii n loc de data nasterii)
8. Evitarea dublei negatii sau a disjunctiei.
9. S Iie diminuat ,vizibilitatea itemilor (intuirea Iacil de ctre
examinat a rspunsurilor Iavorabile)
2. T'NICA SC$RILOR & !ALUAR.
Sunt implicate Iie n stare latent Iie n Iorm expres n
chestionare, observatie, anamnez si convorbire.
Sunt utilizate pe larg n psihologia managerial pentru aprecierea
salaraiatiilor n scopul slalarizrii motivante si n vederea
promovrii (H. Pitariu, 1994). Pot Ii utilizate n scoal.
78
Au la baz o bun cunoastere prealabil de ctre evaluator a
persoanei evaluate. Sursa cea mai important a acestei cunoasteri
este observatia.
Clasificare: scri de apreciere, scri comparative, scri descriptive,
scri concrete.
/crile $scalele% de apreciere (scri de evaluare calitativ). Au
drept caracteristic comun, indiIerent de Iorma concret pe care o
mbrac, existenta unui continuum gradat al trsturii investigate, de
la aspectul cel mai deIavorabil la aspectul cel mai Iavorabil.
Anumite nsusiri cum sunt, constiinciozitatea, srguinta, competenta
proIesional etc., sunt apreciate pe o scar cu n. puncte (scar de
evaluare simpl). Pe scar, n loc de puncte, pot s Iie desmnate
caliIicative : I.bun, bun, mijlociu, slab, I.slab. Evaluatorul are
sarcina de a marca locul ocupat de cel apreciat. Se poate obtine o
scar si mai discriminativ dac Iiecare caliIicativ sau diviziune din
scara simpl este divizat ntr-un numr de intervale. Doi subiecti
apreciati la nivel mediu se vor diIerentia Iunctie de locul ocupat pe
cele cinci diviziuni ale caliIicativului mijlociu. Aceasta este o scar
de evaluare compleax.

79
/cri descriptive cuprind nsusiri psihice evaluate pe aceeasi scar:
+le#ul, MM - "
Insuirea e#aluat . / 0 1 2
sociabil x
contiincios x
nelege uor x
atent la lecii x
Cu aceste tipuri de scri pot Ii realizate proIile psihologice. Pot Ii
realizate proIiluri psihologice utiliznd trsturi bipolare, evaluate
pe aceasi scar: ciclotimic - schizotimic, ntelege usor- ntelege
greu, dominator supus.
/cara concret. Mai evoluate si mai eIiciente sunt scalele
care utilizeaz ancore, adic deIinitii succinte ale Iiecrui nivel sau
reper de pe scal. Se Iolosesc ancore care descriu diverse niveluri de
dezvoltare sau de maniIestare a unei nsusiri care au Iost
cuantiIicate, li s-a atasat un numr.
3umele . / 0 1
+ste cu#iincios necu#iinc$ puin cu#$ cu#iinc$ foarte$ cu#$
/cara comparativ. Pe aceeasi scar sunt evaluati mai
multi subiecti d.p.d.v. al aceleiasi nsusiri:
80
+le#ii nsuirea . nsuirea / nsuirea 0 nsuirea 1
ni#eluri . / 0 1 2 . / 0 1 2 . / 0 1 2 . / 0 1 2
## x x x x
dd x
pp x
hj x
l4 x
Scara comparativ se poate transIorma n scar descriptiv si invers.
Scara comparativ permite stabilirea de ierarhii ntre elevi.
/cara 0i1ert. Importanta, intensitatea, mrimea unor
Ienomene sunt evaluate de subiect cruia i se solicit s pun n
dreptul uneia dintre cele cinci clase de evaluare '''' sau '' -'' dup
cum consider c evaluarea sa este pozitiv sau negativ.
- Avantajele scrilor de evaluare rezid n caracterul expeditiv al
aprecierilor
n psihologia industrial sunt utilizate si alte metode de
evaluare a personalului. Acestea sunt:
Si*t212l2 ,2 /o1pa4a42 a p24*oa.2lo4 au drept nsusire
comun compararea si ierarhizarea indivizilor unui grup, de la cel
mai bun la cel mai putin bun. O variant mai eIicient este de a
utiliza mai multi evaluatori si de a calcula rangul mediu acordat
Iiecrui subiect. n Ielul acesta ierarhia va preciza pe lng ordine,
distanta dintre indivizii situati pe niveluri succesive. Comprrile
81
subiectilor apeleaz la divese procedee: p2 p242/+i, pe p4i./ipiul
,i*t4i7ui4ii ;o48at2 (se solicit evaluatorilor s respecte anumite
procentaje rezultate din normalizarea curbei de distributie intr-un
numr conventional de arii), si pe p4i./ipiul /o1p6464ii
i.t24-4up2. Aceast metod de comparare descris de RM.Guion
reprezint un progres considerabil n domeniul sistemelor de
comparare a persoanelor dintr-o organizatie, unde de regul, apar
deosebiri ntre grupurile evaluate datorit diIerentelor dintre
evaluatori. Cu alte cuvinte, un punctaj de 100 echivaleaz, ntr-un
colectiv, cu caliIicativul ``mediu``, iar n altul poate s semniIice un
rezultat slab.
Metoda se bazeaz pe alegerea unui numr de asa-zisi ``oameni
cheie`` cunoscuti si evaluati n Iinal de ctre toti evaluatorii. Prin
procedeele statistice ale variabilelor normate si ale ecuatiei de
regresie, se realizeaz un sistem de conversie a notelor date de
evaluatori Iiecrui subiect n valori standard, deci comparabile
indiIerent de grupul de apartenent.
3. Li*t2 *i */al2 /o1po4ta12.tal2
Aceast metod are mai multe variante: a) liste de
comportamente proIesionale ponderate, b) evaluarea prin alegere
82
Iortat, scale de evaluare a expectantelor, c) scale de evaluare
standard mixte, si d) tehnica incidentelor critice.
0istele de comportamnete ponderate. se compun din itemi
care desemneaz comportamente reprezentative din activitatea
persoanei evaluate, Iiind scalati pe mai multe trepte, de obicei 7 sau
9, Evaluatorul trebuie s estimeze unde se situeaz persoana
evaluat, deci pe care treapt, din punctul de vedere al Iiecarui
comportament de munc, scolar etc. Prin procedeele tendintelor
centrale (media, mediana si abaterea standard) sunt ponderate
evalurile mai multor experti, obtinndu-se, pentru Iiecare item al
protocolului individual, un scor ponderat.
2valuarea prin alegere forat se relizeaza prin intermediul
unor liste de itemi de o constructie special si Ioarte laborioas,
aspect care determin o Irecvent mai scazut a acesteia n
activittile de selectie si evaluare dar, odat construit instrumnetul,
se poate accede la o mai mare validitate si stabilitate a
msurtorilor.
Itemii sunt construiti plecnd de la descriptia unor persoane
cunoscute care, din punct de vedere al perIormantelor proIesionale,
ntrunesc aprecieri opuse. Prin aceste descrieri sunt generati indici
de dicriminare care deosebesc persoanele eIiciente de cele
neeIiciente, si indici de egalizare ai unor insusiri egal de atractive.
83
Evaluatorul instruit n prealabil, dar Ir a cunoaste relatia de
egalitate ntre termenii Iavorabili sau neIavorabili, structurati n
itemi-tetrade sau pentade, este Iortat s aleag ntre alternative egal
de Iavorabile sau deIavorabile. Sunt, de asemenea, luate n
considerare si alte tipuri de indici: de popularitate, privind Irecventa
de utilizare a unor termeni n caracterizarea indivizilor, indici de
important ai calittilor utilizate n apreciere, etc. Aceast tehnic
asigur, prin soIisticatul sistem de realizare a itemilor, o
obiectivitate sporit n evaluare.
/calele de evaluare a expectanelor reprezint un pas
nainte n eIortul cercettorilor de a realiza tehnici de evaluare ct
mai precise, usor de completat, si atractive pentru evaluatori.
Inaugurat de cercetrile lui Smith si Kendal n evaluarea
asistentelor medicale, metoda a Iost ulterior utilizat n aprecierea
cadrelor de conducere de ctre J.P. Campbell. De asemenea,
Campbell, Dunnette, Arvey si Hellervik realizeaza o Iisa de
apreciere de acest gen, pentru evaluarea seIilor de departamente de
vnzri dintr-un magazin.
Metoda const n a desprinde, cu ajutorul unor grupuri de
experti, dimensiunile activittii si n a deIini anumite ancore (note
distinctive) ale diIeritelor nivele ale perIormantei. Rezult o Iis de
84
apreciere n care Iiecrei dimensiuni i corespunde o scal ale crei
gradatii sunt exempliIicate cu ancore comprtamentale.

Alt2 12to,2 *i t2+.i/i ,2 25alua42 a p24;o41a.82lo4
E2to,a ap42/i24ii o7i2/ti52 a p24*o.alit68ii
Gh. Zapan (1984) a experimentat pe populatii de elevi o
tehnic bazat pe antrenarea capacittii de apreciere a diIeritelor
aspecte ale perIormantei scolare. Metoda const n a solicita Iiecrui
component al lotului s indice cu anticipatie pe primii 30 si pe
ultimii 30 dintre colegi, n indeplinirea unei anumite sarcini
scolare. Metoda poate Ii aplicat si n domeniul interaprecierii
diverselor aspecte ale perIormantei n munc. Autorul a sesizat
exersabilitatea capacittii de apreciere prin conIruntarea repetat a
evalurilor individuale cu perIormantele reale obtinute de lotul de
experiment. Dup trei luni de exercitiu, erorile de apreciere pot
scdea cu dou treimi din erorile initiale. Dar nu numai elevii ci si
proIesorii, sau n cazul salariatilor seIii acestora, pot ajunge s-si
perIectioneze capacitatea de apreciere a altora si a lor nsisi. O
cercectare intreprins de E. Levine , A Flory si R. Ash (1977)
obtine corelatii semniIicative ntre autoevalurile unor deprinderi si
scorurile obtinute de subiecti la testele obiective , conIirmnd
85
consistenta aprecierilor si autoaprecierilor dac acestea sunt
realizate n conditii experimentale riguroase.
Evalurile individuale obtinute prin tehnica aprecierii
obiective sunt trecute ntr-o matrice cu numrul intrrilor egal cu
componenta lotului.Un sistem simplu bazat pe nsumare algebric
permite obtinerea punctajului pentru Iiecare individ.
Su4*2 ,2 24oa42 =. 25alua42
Blum si Naylor(1968) dau urmatoarea clasiIicare a erorilor
sistematice (constant errors), prin eroare sistematic ntelegnd
acele erori datorate evaluatorului care apar constant, deci nu aleator:
erori ale indulgentei, eIectul halo, erori de logic n evaluare, erori
de contrast si similaritate, erori ale tendintei centrale si erori ale
proximittii.
2rorile indulgenei se datoreaz unor cadre individuale de
reIerint pe care evaluatorii le utilizeaz in Iormularea aprecierilor,
astIel nct unii sunt mai indulgenti, altii mai exigenti. O indulgent
excesiv se soldeaz, intr-un esantion neselectionat de aprecieri, cu
distributia acestora intr-o curb cu media mult deplasat spre
dreapta (comparativ cu modelul curbei normale). O deplasare n
sens opus a curbei, se obtine n cazul aprecierilor unui evaluator
prea exigent.
86
Evitarea acestor erori se realizeaz prin urmtoarele
procedee: utilizarea scalelor cu ancore bine Iormulate, utilizarea
scrilor cu distributie Iortat, utilizarea scalelor bazate pe
comparatia perechilor.
2fectul halo este deIinit de Blum si Naylor(1968) drept
tendinta de ne lsa inIluentati, cnd apreciem o trstur, de
evaluarea altor trsturi ale aceluiasi individ. Pitariu(1994) deIineste
eIectul halo ca Iiind acea aureola creat n jurul personalittii unui
individ sau ca extensie a unei insusiri asupra altor nsusiri.
EIectul acestor erori const n exagerarea intercorelatiilor
subcriteriale si, drept urmare, n ponderea sczut a acestora n
varianta general a sistemului de apreciere.
Corectia acestor erori se realizeaz cernd evaluatorilor s aprecieze
ntreg lotul pentru o singur trstur si numai dup aceea s treac
la un alt item al scalei, pe care il va rezolva n acelasi mod. O alt
tehnic recomnd inversarea ctorva scale n economia sistemului
de evaluare, astIel nct polul negativ s ia locul polului pozitiv. O
variant a acestui tip de erori o constitiue 24o4il2 ,2 lo-i/6 =.
25alua42. Bazati pe o Ials logic, evaluatorii, plecnd de la nivelul
unei anumite trsturi, atribuie acelasi nivel si altor caracteristici.
2rorile de contrast i similaritate sunt consecinta perceptiei
de sine a evaluatorului ca un etalon (Pitariu,1994) n raport cu care
87
emite toate aprecierile. Dac este un om Ioarte onest va avea
tendinta de a-i nota pe ceilalti mai sever si de a spori exagerat
numarul oamenilor Ir onestitate ntr-un lot de evaluati.
2rorile tendinei centrale sunt expresia lipsei de curaj n
emiterea de aprecieri. Nevoind s-si asume responsabilitatea unor
aprecieri transante unii evaluatori evit s Ioloseasc extremele
scalei de evaluare, atribuind exagerat note medii.Consecinta acestei
erori o constituie ngrmdirea valorilor n partea central a
distributiei gaussiene si reducerea masiv a dispersiei.
2rorile de proximitate se datoreaz constructiei sistemului
de apreciere, respectiv nelurii n consideratie a eIectelor pe care
vecintatea unor itemi l-ar putea avea asupra evaluatorului. Aceste
erori sunt prevenite prin ntroducerea, una dupa alta, a unor scale
diIerite ca tip si continut si cu notare invers.
Msura corectiv cea mai eIicient, indiIerent de tipul de
eroare, rmne Iormarea eIicient a evaluatorilor.
Eo,2lul La.,H 0 #a44 ,2 25alua42 a p24;o41a.82i
Landy, F. J. si Farr , J . L . elaboreaz un model conceptual
al evalurii care sintetizeaz achizitiile cele mai reprezentative ale
domeniului (Pitariu,1994). Considernd activitatea de evaluare ca
un tip de activitate cognitiv care implic participarea gndirii,
88
memoriei, reprezentrilor, etc, autorii analizeaz sursele de
inIluent datorate evaluatorului (Iactori demograIici, psihologici,
proIesionali si de status) si interactiunilor evaluator - evaluat,
precum si mecanismele cognitive, de achizitionare si de procesare a
inIormatiei observatia, clasiIicarea, stocarea si reactualizarea.
Autorii acord o important special procesului sintetic de apreciere
Iinal. H. Pitariu(1994) Iamiliariznd cititorii romni cu modelul n
cauz, subliniaz Iundamentele teoretice ale modelului lui Landy si
Farr. Acestea sunt: teoria deciziei, euristica si teoria atribuirii, care
pun ntr-o lumin nou procesele cognitive care opereaz n cmpul
evalurii perIormantelor.
Modelul prezint avantajul c evidentiaz inIluentele pe care,
deopotriv procesele si caracteristicile evaluatorului, evaluatului, si
obiectivele urmrite de evaluator, le exercit asupra calittii
evalurii, sugernd si cile de ameliorare ale acesteia.

@.t42764i p2.t4u auto25alua42
1. Argumentati Iunctiile psihodiagnostice ale metodei
experimentale si ale chestionarelor.
2. Realizati o scar de apreciere concret (cu ancore
comportamentale) a unui criteriu ( caracteristic, nsusire, atribut)
psihocomportamental.
89
3. Imaginati o Iis de observatie n care criteriul (criteriile) sau
subcriteriile sunt evaluate, d.p.d.v. al intensittii, Irecventei,
duratei, importantei, etc. cu ajutorul scrilor de evaluare complexe,
prevzute cu ancore.

CAPITOLUL !I
ETO&L PSI'OETRIC
90

La Iinalul acestui capitol:
- Veti descoperi valentele psihometrice ale metodei
experimentale;
- Veti dobndi mai multe cunostinte despre speciIiul
testelor psihologice;
- Veti opera cu diIerite deIinitii ale testului psihologic;
- Veti ntelege mai bine speciIicul, limitele si valoarea
acestei metode psihodiagnostice,
1. ETO&A APRIENTAL$ CA ETO&$
& PSI'O&IA(NO)$.
Metoda experimental este un mod de cunoastere care tinde
spre coerenta unui sistem de relatii controlate prin experiment
(Zlate, 2002). Ea este caracterizat de urmtoarele note speciIice:
Experimentul este cluzit de ipoteze.
Experimentatorul intervine eIectiv si activ provocnd
Ienomenul cercetat
91
Izoleaz variabilele stimul numite i.,2p2.,2.t2 si
variabilele rspuns numite ,2p2.,2.t2.
Variaz, modiIic conditiile de maniIestare a Ienomenelor
pentru a veriIica ipoteza.
Repet Ienomenul.
Controleaz variabilele strine, perturbatoare.
Metoda experimental apeleaz n general la trei scheme de
experiment:
1. Prezentarea repetat a unuia si aceluiasi stimul uneia si aceleiasi
persoane. Se nregistreaz progresul obtinut.
2. Prezentarea unor stimuli diIeriti uneia si aceleiasi persoane pentru
a surpride superioritatea unui anumit tip de stimul.
3. Aplicarea unuia si aceluiasi stimul mai multor persoane pentru a
surprinde diIerentele individuale.
Toate tipurile de experiment descrise de psihologia
experimental (de laborator, naturale si psihopedagogice) pot avea
Iunctii psihodiagnostice, deoarece:
- Opereaz cu variabile independente (stimuli) si variabile
dependente (rspunsuri) eIectund un decupaj privind ambele
categorii de variabile.
- Permit evaluri de mare Iinete a unor atribute psihice cu aj.
aparaturii de laborator: (aparat pentru studiul reactiilor, tahistoscop,
92
aparat pentru studiul Irecventei critice de Iuziune, calittile atentiei
si vigilentei, etc.).
Experimentul utilizat n psihodiagnostic prezint
dezavantajul c nu surprinde miscarea psihic ci doar rezultatul
Iinal al acesteia, rspunsul R la stimulul S. Caracterul su de
artiIicialitate, n cazul desIsurrii n laborator, poate releva aspecte
care nu caracterizeaz persoana obsevat n situatiile rele de viat.
Un alt dezavantaj se reIer la Iaptul c datele obtinute devin utile
doar prin prelucrare (statistic si logic). Abia apoi, datele sunt
convertite n semniIicatii psihologice printr-un proces interpretativ
care trebuie s reconstituie miscarea psihic, adic procesualitatea
psihic ce a generat rspunsurile.
Orice experiment const n actiunea unui stimul sau Iactor de
interventie simbolizat S, asupra unei variabile dependente care este
de Iapt o variabil de personalitate. Stimulul sau conditia
stimulatoare nu actioneaz asupra unei singure variabile ci asupra
unui ansamblu de variabile, care este de Iapt personalitatea,
ansamblu, n care experimentatorul eIectueaz un decupaj.
Personalitatea P cuprinde variabilele
z f e d c b a ... , , , , ,
. Dintre
acestea experimentatorul se intereseaz de variabila (nsusirea,
procesul psihic, Iunctia, capacitatea) simbolizat cu >/?. Actiunea
variabilei independente S determin un rspuns R. n anumite
93
conditii determinate C
) ... , , , ( 5 & C 6 *
.Relatia stimul-rspuns
poate Ii Iormalizat astIel:
) ), ( ( C c ( f 7 =
unde P si C au ca
domenii de deIinitie
z c b a ... , ,
si respectiv
5 C 6 * ... , ,
. (U.
chiopu, 1976).
Datele recoltate n cursul experimentului trebuie prelucrate
si interpretate. Prelucrarea const din: a) despuiere, analiz statistic
si evidentiere a aspectelor importante; b) analiza logic a datelor
pentru a Ii convertite n semniIicatii psihologice, deoarece telul Iinal
al oricrui act psihodiagnostic este acela de a ptrunde n dinamica
Ienomenului psihic investigat asa cum se maniIest el n plan
individual.
Ca metod de psihodiagnostic are loc o rsturnare de
perpectiv, n sensul c evaluatorul se centreaz n experiment pe
aspectele diIerentiale ale comportamentului observat n timp ce
experimentatorul, dimpotriv, are n atentie cee ce este comun si
repetabil n variatia variabilei dependente, adic cee ce se maniIest
ca regularitate sau ca lege n comportamentul oamenilor. Un
exemplu elocvent de utilizare a unui experiment ca metod de
psihodiagnostic l reprezint deisgnul de determinare al timpului de
raspuns. Daca la nceputurile psihologiei stiintiIice msurarea
timpului de reactie reprezenta pentru pionierii experimentalisti o
cale de accede la legile de Iuntionare a psihicului, astzi
94
determinarea timpului de rspuns constituie o prob larg utilizat n
laboratoarele de psihologie din transporturi si din alte domenii ale
psihologiei muncii.

2. TSTL PSI'OLO(IC
Termenul de test are o acceptiune larg n sens de procedur
de msurare sau de evaluare. Cronbach (1970) consider c testul
este o procedur sistematic de observare si descriere a
comportamentului cu ajutorul unor scale numerice si al unui sistem
de categorii. AstIel, exempliIic autorul citat, o scar numeric este
utilizat cnd o persoan este descris ca avnd o acuitate vizual de
20/100 iar un sistem categorial este reprezentat de tipurile de
cecitti cromatice care ne ajut s stabim natura discromatopsiei
unui anumit subiect. Testele pot Ii clasiIicate dup mai multe
criterii Ir ca acestea s se exclud reciproc, un test putnd Ii
simultan ncadrat n mai multe categorii.
Distingem n sens strict:
a) probe creion-hrtie, orale si pe aparate care au destinatie
psihometric, b) inventarele de personalitate, chestionare de
interese, probele proiective, Iormele clinice asociate si c) testele de
cunostinte.
95
I*to4i/ul t2*t2lo4 p*i+olo-i/2
Rdcinile testelor, ca de altIel ale psihodiagnozei n genere,
se pierd n antichitate. Du Bois (1966) vorbeste despre sistemul
civil de examinare chinez de acum mai bine de 2500 de ani.
n a doua jum. a sec. al XIX-le creste intersul societtii
pentru problemele de sntate mental, dezvoltare mental normal
si pentru cazurile de retard sau boal mental. Acestea au creat
necesitatea realizrii unor sisteme obiective de clasiIicare a
persoanelor.
n 1838, medicul Esquirol se ocup de retardul mental
stabilind mai multe grade de la normalitate la idiotie. El considera
c modul de utilizare a limbajului exprim cel mai bine nivelul
intelectual.
n acceasi perioad medicul Irancez Seguin se ocup de
antrenarea simturilor si a musculaturii la copii retardati.
n 1884 la expozitia international, pentru 3 peny, n laboratorul lui
Fr. Galton, se realiza testarea acuittii auditive, a Iortei musculare,a
timpului de reactie simplu (TRS) si a altor Iunctii psihice simple.
Termenul de test a Iost introdus prima dat de Mc. K. Cattell n
1980.
1905. Apare Scara metric a inteligentei a lui Binet- Simon.
96
&2;i.i8ii
1. DeIinitia Asociatiei Internationale de Psihotehnic (transIormat
n 1956 n Asociatia International de psihologie Aplicat), preluat
de H. Pieron n al su '' Vocabulaire de la Psychologie'' : ''Testul
este o prob determinat, ce implic o sarcin de eIectuat, identic
pentru toti subiectii examinati cu instrumente precise pentru
aprecierea succesului sau a esecului sau pentru notatia numeric a
reusitei''
2. Pierre Pichot considernd c deIinitia de mai sus este aplicabil
numai testelor de inteligent, de aptitudini si de cunostinte d urm.
deIinitie: '' Se numeste test mintal o situatie experimental
standardizat, care serveste drept stimul unui comportament. Acest
comportament este evaluat printr-o comparare statistic cu acela al
unor indivizi plasati n acceasi situatie, ceea ce permite clasarea
subiectuluui examinat Iie cantitativ, Iie tipologic'' (U. chiopu,
op.cit.).
3. Alain Sarton: accentueaz Iunctia de predictie a testelor: prob
care permite, plecnd de la un comportament observat al unui
subiect dat, s se determine comportamentele uzuale, inclusiv cele
viitoare, semniIicative ale subiectului considerat.
97
4. Oleron: testele sunt instrumente Iundamentale ale psihologiei
aplicate. Ele sunt utile cercetrii datorit posibilittii de a examina
numerosi subiecti n situatii uniIormizate.
5. Anastasi A.: Un test psihologic este n mod esential o msur
obiectiv si standardizat a unui esantion de comportament. at
cum explic autoarea citat notiunile introduse n deIinitie:
2antionarea corect si reprezentativ a comportamentului
depinde de calitatea si numrul itemilor. Valoarea predictiv a
testului depinde de gradul n care este acoperit comportamentul
msurat.
/tandardizarea vizeaz uniIormitatea procedurii de
administrare, notare si interpretare a rezultatelor. Cronbach (op.cit.)
consider c standardizarea echivaleaz cu Iixarea ct mai precis a
procedurii, apartului si scorrii testului astIel nct aceleasi
proceduri de testare si scorare pot Ii urmate n momente diIerite si
locuri diIerite. n general standardizarea cuprinde toate aspectele
care ar putea modiIica perIormanta. n termenii psihologiei
experimentale standardizarea se reIer la toate Iormele de control
prin care sursele de variatie strine sunt mentinute constante pentru
toti indivizii, pentru toti examinatorii, pentru toate locurile si
momentele n care testul este utilizat si interpretat., asigurndu-se,
astIel, validitatea intern a testrii, respectiv o nalt probabilitate a
98
relatiei cauzale ntre administrarea itemilor si scorul la test (Martin,
2004).
-biectivitatea msurtorii este asigurat dac administrarea
si notarea sunt independente de judecata subiectiv a
examinatorului. Obiectivitatea mai depinde si de corecta ordonare a
itemilor dup gradul lor de diIicultate care se stabileste Iunctie de
procentajul rezolvrilor corecte, pe Iiecare item, n esantionul pe
care s-a realizat validarea. Obiectivitatea se determin prin
determinarea Iidelittii, si validittii testului respectiv.
Predictor o notiune mai larg n care intr, pe lng testele
psihologice si alte, aspecte legate de individ care au valoare
predictiv pentru comportamentul su viitor.
Sp2/i;i/ul 12to,2i t2*t2lo4 p*i+olo-i/2
-Testele reprezint o raIinare sistematic a observatiei si a
metodelor de evaluare (U. chiopu, op.cit.).
-Testul materializeaz, traduce ntr-un dispozitiv experimental si de
analiz psihologic o anumit conceptie sau teorie psihologic
dintr-o anumit perioad despre o Iunctie sau despre
Iunctionalitatea psihic. n constructia probei se reIlect limitele
conceptiei de la care s-a pornit. Aceasta pune n discutie valoarea de
cunoastere a unui anumit test.
99
0 Se aseamn cu experimentul psihologic dar are o mai mai mare
Iinete n realizarea evalurilor cu care opereaz. Experimentul se
intereseaz de legitate, testul urmreste sesizarea diIerentelor dintre
oameni.
A. Rey: testele sunt procedee standardizate, concepute pentru a
provoca la subiectii investigati reactii nregistrabile sub aspectul
intensittii, Iormei, duratei, semniIicatiei, etc. datele obtinute sunt
estimate prin reIerirea lor la 5alo4il2 2talo..
- Utilitatea testelor ca metod de psihodiagnostic este sustinut de
Iaptul c permite obtinerea de inIormatii relativ, precise, obiective,
ntr-un timp realtiv scurt. Obiectivitatea are aici sens de date
independente de subiectivitatea celui ce eIectueaz sau suport
testarea.
0 n psihodiagnoz nu trebuie s primeze metoda, testul, ci
persoana, testul Iiind doar un instrument printre celelalte metode de
psihodiagnostic
- Testele provoac comportamente care la rndul lor sunt expresia
unor caracteristici psihologice. Comportamentul provocat este un
esantion din repertoriul comportamental al subiectului. ntre acest
comportament cuantiIicabil si caracteristicile din viata de zi cu zi
ale subiectului exist relatii cuantiIicabile exprimate prin coeIicienti
de corelatie.
100
- Conditia incertitunii n utilizarea testelor psihologice ca
instrumente de psihodiagnoz este dat de Iunctionarea principiilor:
dezvoltrii si al involutiei proceselor si Iunctiilor psihice, precum si
a principiului determinrii complexe, multiIactoriale a
comportamentului uman. AstIel, E.L. Thorndike a remarcat n urma
unui studiu longitudinal c dup 20 de ani progosticurile Iormulate
pentru 1000 de subiecti examinati psihologic au Iost slab validate de
evolutia acestora. Aceast situatie pune n discutie durata
valabilittii unui prognostic psihologic. El este valabil la copii mici
pe durata de pn la trei luni. La adultii tineri durata se poate ntinde
pn la doi ani, cu acceptarea caracterului probabil al previziunii.
Exist cazuri de Ialsi necorespunztori si Ialsi corespunztori. R.
Zazzo scria: ''Cti copii, adolescenti, adulti au Iost prost consiliati
de prestigitatorii testelor''. De asemenea S. Pacaud citeaz cazul
unui tnr care promovnd examenul psihologic de selectie, a Iost
angajat ca strungar, dar a trebuit s Iie reorientat spre alt proIesie
n cursul instruirii de scurt durat deoarece era stngaci, iar
strungurile solicitau dominanta lateralittii drepte.
Cu toate acestea testele si dovedesc utilitatea prin :
obiectivitate, precizie, opeaticitate. Anastasi (1976) sugereaz c ele
sunt indiIerente (impartiale) la statutul social al subiectului; sunt
superioarere aprecierilor proIesorilor sau superiorilor pentru c nu
101
sunt inIluentate de subiectivitatea evaluatorilor (proIesorii au
tendinta s i evalueze mai bine pe copii simpatici, cuminti,
conIormisti). Meilli arat c estimatia empiric este Ioarte
aproximativ si nu se mbuntteste dect Ioarte putin chiar cnd un
subiect este cunoscut de-a lungul unui an.
C4iti/i a,u*2 t2*t2lo4
Pieter Drenth (1975, La contestation des tests. Revue
internationale de psychologie appliquee nr1, apud U. chiopu,
1976 ) clasiIic aceste critici n dou grupe:
1) obiectii privind aspectele tehnico-stiintiIice; 2) obiectii de ordin
etic (abuzul de teste-curentul anti-test din SUA n deceniul 6 si
sapte si n rile de jos dup un deceniu.)
1) Obiectii de natur tehnico-stiintiIic:
- Testele de cunostinte contin prea multe probleme banale.
- Testele cu rspunsuri la alegere produc mai degrab o antrenare a
capacittilor de recunoastere dect a acelora de aprecire sau de
alegere creatoare.
- Testele servesc un model de om mediu si mediocru si deIormeaz
personalittile creatoare, exceptionale (Anastasi, 1976).
- Opereaz dup vechiulmodel experimental behaviorist S-R (V.
Ceausu, 1988)
102
2. Obiectii de natur etic.
-Se reIer la: conIidentialitatea rezultatelor investigatiei, mascarea
intentiilor Iunctionale ale testelor, intruziune n viata privat,
discriminarea persoanelor dezavantajate cultural.
A5a.taC2l2 12to,2i t2*t2lo4
- Cunoastere sistematizat si condensat a subiectului. Mai mult de
85 din cazuri de psihodianoz a capacittilor intelectuale sunt
investigate cu teste si chiar mai mult n cazul aptitudinilor.
- Succese n determinarea tipului logopatiilor si psihopatiilor
usoare.
-Testele si-au dovedit utilitatea n: clinic, justitie, scoal, selectia
personalului, armat, consiliere privind linia vocational sau
problemele de viat, n general.
0 Pe lng domeniul psihodiagnozei, testul permite eIectuarea de
/24/2t64i 3tii.8i;i/2 asupra caracteristicilor grupurilor culturale,
proIesionale, de vrst, etc, gratie caracterului lor standardizat
Cla*i;i/a42a t2*t2lo4 p*i+olo-i/2
Se apreciaz c sunt n circulatie cca 17.000 de teste. Acest Iapt
justiIic taxonomiiile privitoare la teste, altIel ar Ii imposibil orice
orientare n problema valorii lor de cunoastere si predictie.
103
Asemnarea de criteriu (Iaptul c msoar aceeasi caracteristic) nu
elimin deosebirile ntre teste cu privitre, la natura itemilor,
colectarea si cotarea rspunsurilor, prelucrarea si interpretarea
rezultatelor etc. Dintre numeroasele criterii de clasiIicare, ne oprim
asupra celor mai reprezentative:
a) ClasiIicare dup numrul persoanelor testate simultan: teste
individuale si de grup
b) ClasiIicare dup obiectivul (criteriu) investigat: teste de
inteligent, de personalitate, de aptitudini, de cunostinte, de
sociabilitate, etc.
c) Dup structur (G. de Lansheere, 1965) :
1. Teste prognostic : teste de maturitate psihic, de maturitate
pedagogic, de dezvoltare intelectual, de aptitudini speciIice.
2. Teste de randament: teste de aptiduni sau de cunostinte.
3. Teste diagnostic (teste analitice)
c) ClasiIicare dup strategia de constructie (se reIer n special la
bateriile de teste): eterogene (itemii sau subtestele nu coreleaz ntre
ele), omogene (grad variabil de intercorelare).
d) ClasiIicare dup implicarea comportamentului verbal: teste
#erbale si non #erbale. De asemenea, Iunctioneaz disjunctia: teste
creion"h8rtie (verbale, proiectiv-spatiale,etc), teste orale, teste de
perIormant (cuburi, rondele, imagini, Iiguri geometrice, teste pe
104
aparate, etc. Ele solicit manipularea ntr-un anume mod a
materialului din care sunt alctuite).
Sarcinile cele mai Irecvente date n teste sunt: ordonarea,
clasiIicarea sau serierea de obiecte, imagini dup culoare, volum,
Iorm, greutate, asocieri de cuvinte cu ntelesuri similare, opuse,
corelate. Se solicit comparatii sau cutare de cuvinte ascunse, rime,
desciIrarea de coduri verbale, coduri de ciIre, etc. Se mai solicit
deIinirea unor concepte, notiuni sau s se ntocmeasc povestiri,
rationamente, propozitii.
Testele verbale implic comprehensiunea (ntelegerea)
verbal (n testele de capacitate intelectual). Sunt mai rezistente la
deteriorarea psihic si la uzur.Testele nonverbale sunt destinate
subiectilor cu handicapuri de vorbire, analIabeti, surzi, aIazici,
deIavorizati cultural, etc). Se Iolosesc, de asemenea, pentru nsusiri
deosebite de cele care implic vocabularul (inteligent practic,
abilitti specializate, capacitate de combinare n spatiu, memorie
topograIic, a Iormelor, viteza perceptiei, etc.)
d) ClasiIicare d.p.d.v. al timpului de administrare: teste cu timp
limitat (impus) cu timp nelimitat (liber). Multe teste pot Ii
administrate n amble moduri, dar cu modalitti diIerite de
interpretare a rezultatelor. n principiu accentul pe timp evidentiaz
105
randamentul, pe cnd tempoul propriu de lucru Iaciliteaz aspectele
calitative ale prestatiei subiectului.
e) ClasiIicare dup tipul de rspunsuri: cu rspuns liber, deschis, si
la alegere.
I) ClasiIicare dup structura intern: teste sintetice, teste analitice.
Testele sintetice se Iinalizeaz ntr-o not global care tine
seama de reusita la diIerite teste sau subteste ale bateriei.
Testele analitice se Iinalizeaz cu note distincte pentru
componentele bateriei. Acestea permit realizarea de proIile
psihologice (scri gradate, stelare, scatterindice de abatere a valorii
individuale Iat de valoarea medie considerat tipic).
Foarte interesant este clasiIicarea propus de Cronbach (op.cit.), n
teste de abilitate si teste pentru determinarea perIormantei tipice.
Prima categorie cuprinde toate testele n care subiectii sunt
ncurajati s obtin cel mai bun scor de care sunt capabili. Aici intr
testele de aptitudini si de inteligent. n a doua categorie intr acele
teste care determin perIormanta tipic a subiectului, respectiv ceea
ce este probabil c va Iace ntr-o situatie dat. Ca exemplu pentru
aceast categorie trebuie mentionate testele de personalitate.
106
@.t42764i p2.t4u auto25alua42
0 Explicati sintagma ''msur obiectiv si standardizat a unui
esantion de comportament'' introdus de Anastasi cu privire la testul
psihologic.
- Orice colectie de sarcini merit denumirea de test psihologic ?
- Explicati relatia dintre termenii: predictor, prob, test psihologic,
subtest, item, baterie de teste.
107

108
CAPITOLUL !II
CON&I%II "TIIN%I#IC @N
CONSTRUC%IA "I UTILI)ARA
TSTLOR PSI'OLO(IC
La Iinalul acestui capitol veti Ii capabili:
Evitati capacanele validittii subiective;
S enuntati principalele exigente stiintiIice ale testelor
psihologice;
S recunoasteti caracteristicile psihometrice ale
instrumentelor psihodiagnostice;
S Iaceti distinctiile necesare ntre principalele tipuri de
validitate;
S apreciati importanta criteriului n psihodiagnoz
Pe lng evaluarea psihologic mai exist si alte Iorme de
cunoastere a caracteristicilor psihocomportamentale ale oamenilor,
109
respectiv cunoasterea comun, arta, practicile parapsihologice etc.
Metodele psihodiagnosticului se deosebesc transant de celelalte
alternative prin Iaptul c se supun unor rigori stiintiIice, dintre care
cea mai important este validitatea, respectiv Iaptul de a msura
ntr-adevr ceea ce se intentioneaz s msoare. Cuvntul
,ntradevr trimite la cunoasterea obiectiv al crei criteriu este
veriIicabilitatea rezultatelor, adic posibilitatea ca acestea s Iie
replicate de ctre alti evaluatori, n alte momente, dac sunt
respectate cu rigurozitate o seam de prescriptii care sunt inrente
metodelor utilizate.
O anumit nevoie de validitate caracterizeaz toate Iormele
de cunoastere a Iirii omenesti, n genere, numai c n timp ce
aceast nevoie este satisIcut n psihodiagnostic prin procedee
riguroase de veriIicare, care nu arareori inIirm valabilitatea datelor
obtinute, Iormele alternative amintite se multumesc cu o validitate
subiectiv al crui criteriu nu este replicabilitatea ci trebuintea
subiectiv a agentului cunoasterii ca realitatea s se conIormeze
propriilor sale dorinte. Cunoasterea psihodiagnostic si recunoaste
statutul su probabilist care, de altIel, este propriu stiintei n genere
si apeleaz, n consecint, la statistici pentru a determina ct mai
riguros probabilitatea sa de eroare, pe cnd cunoasterea nestiintiIic
rmne cantonat ntr-un soi de autosuIicient a Ialselor certitudini.
110
Dar, pentru a rmne consecventi, de sentimentul Ialsei
certitudini, adic de practica validittii subiective, nu este Ierit ntr-
u totul nici psihodiagnosticul. Absolutizarea metodei n raport cu
realitatea psihologic abordat, proiectia propriilor continuturi
interne ale evaluatorului asupra materialului interpretativ generat de
metodele nepsihometrice sau de tehnicile proiective sunt doar
cteva din capacanele validrii subiective. Cu toate acestea,
psihodiagnoza, ca demers stiintiIic este un sumum de strategii,
principii si metode al crui scop este tocmai acela de ntemeia
cunoasterea celulilalt pe criteriul validittii obiective iar discutia
care urmeaz despre practicile nestiintiIice s-a adugat, n deceniile
care au trecut, acestui demers.

SPCI#ICUL PRACTICILOR N"TIIN%I#IC
1. Pa4a,i-1a #o424
ncepnd cu 1948, psihologul american Bertrand R. Forer a
eIectuat si replicat de mai multe ori, pe studentii si, un experiment
care avea s pun n evident ceea ce va deveni cunoscut, apoi,
drept Barnum eIIect, Forer eIIect, EIectul validrii subiective sau
EIectul validrii personale. Este vorba de o adevrat legitate, n
virtutea creia oamenii, aproape indiIerent de nivelul lor de cultur,
111
accept necritic, ca Iiindu-le proprii, descrieri psihologice
Iormulate n termeni vagi si generali, Ir s sesizeze c acestea
sunt aplicabile oricui. Rezultatele acestor experimente au Iost
publicate n numrul 44 al ,Journal oI Abnormal and Social
Psychology ' cu titlul 'The Iallacy oI personal validation: A
classroom demonstration oI gullibility ('Falsitatea validrii
personale: Dovada naivittii obtinut la clas)
Denumirea de EIect Barnum vine de la un cunoscut maestru
al manipulrii n mas, P. T. Barnum care n anii 50 Icea deliciul
telespectatorilor americani. Dup o expresie care se pare c i-ar
apartine, secretul reusitelor sale rezida n Iaptul c n atitudinile sale
se gsea ceva valabil pentru Iiecare. Denumirea ca atare a acestui
Ienomen a Iost dat de psihologul Paul Meehl , proIesor timp de
mai multe decenii la Universitatea Minnesota si presedinte APA n
anii 60. Ulterior P.A. Marks si W. Seeman (1962) au propus
restrictionarea termenului , Barnum EIIect la descrierile
psihologice oIerite de psihologii clinicieni, considerate a Ii
Iormultate in termeni att de generali ncat sunt aplicabile oricui.
Experimentul ntreprins de Forer era simplu: el ddea
subiectilor si, 39 studenti la psihologie, un test de personalitate
(Diagnostic Interest Blank) si le Iurniza, dup o sptmn, o
caracterizare psihologic, luat la ntmplare din rubricile de
112
astrologie ale ziarelor, aceiasi pentru toti, Ir s tin cont de
protocoalele individuale. O conditie a reusitei era aceea de a-i
asigura pe subiecti c le vor Ii Iurnizate caracterizri psihologice de
mare acuratete. Nu ntmpltor, un rol important l avea prestigiul
su de psiholog clinician, n rndul studentilor. Era veteran de
rzboi, ndeplinise misiunea de psiholog la un spital militar din
Franta iar la rentoarcere lucrase la clinica de boli mentale din Los
Angeles, pentru ca ulterior s Iie angrenat n practica privat.
Iat un extras din descrierea psihologic utilizat de Forer:
9 :rei ca ceilali oameni s te plac s te admire i tinzi s fii
critic cu tine nsui$ &ei persoana ta are unele lipsuri eti n
general capabil s le compensezi$ &ispui de un bagaj considerabil
de capaciti pe care nu le utilizezi n a#antajul tu$ &isciplinat i
autocontrolat n exterior eti temtor i trieti o anumit
insecuritate interioar$ C8teodat ai serioase dubii c ai luat
decizia corect i c ai fcut ceea ce trebuia;$<
Studentii erau solicitati s evalueze, pe o scar cu cinci
diviziuni, precizia caracterizrii primit. Nota cinci echivala cu
precizia maxim. De Iiecare dat Forer obtinea o medie a
acordurilor egal, aproximativ cu 4.26. Repetarea de sute de ori a
experimentului a nregistrat o medie de 4.26, respectiv 84. Acest
Iapt l-a condus la concluzia, c departe de a Ii vorba de un Iapt
113
ntmpltor aderenta subiectilor la portretizrile primite exprima o
regularitate psihologic.
Personal am replicat acest experiment, att pe grupuri de
studenti ct si pe psihologi practicieni. Psihologii aveau o vechime
n proIesie de peste 20 de ani, experimentul Iiind ntreprins cu
ocazia unor cursuri de perIectionare unde conIerentiam despre
tehnicile moderne de evaluare a personalittii.

2.9pli/a8iil2 ,at2 2;2/tului Ba4.u1
Forer a oIerit o explicatie simplist Ienomenului, punndu-l pe
seama naivittii. n realitate EIectul Barnum se datoreaz mai
multor Iactori:
1. Tendinta oamenilor de a interpreta realitatea mai degrab prin
prisma dorintelor proprii (WishIul thinking) dect lund n seam
dovezile evidente. Ca urmare, tindem s acceptm unele atribuiri
Ialse numai pentru c ne sunt Iavorabile, mgulitoare, si pentru c
dorim ca acestea s ne Iie proprii. Caroll (op.cit.) sesizeaz c
oamenii pot accepta Ir constrngeri interioare atribuiri vagi sau
discordante cu realitatea tocmai din nevoia de a le conIeri un sens,
n ceea ce i priveste.
114
2. Considerm c este, de asemenea, implicat Ienomenul proiectiei
naive teoretizat pe larg n psihologia proiectiv.
3. n conexiune cu Ienomenul proiectiei trebuie mentionate legile
gestaltului Iormulate de Wertheimer, n special principiul nchiderii,
n virtutea cruia lipsa de structur a unui stimul determin
individul s-i conIere o structur proprie, aducnd din sine
continuturi care dau sens realittii. Prin urmare realitatea perceput,
asa cum Kant subliniase cu aproape un secol mai nainte, nu este
lucrul n sine ci o realitate recreat n care subiectul a pus la Iel de
mult ca si subiectul, adic propria experient, dorintele, asteptrile
sale. Pe aceeasi Iiliatie de idei trebuie evocat conceptul de
aperceptie al lui Herbart.
4. Barry Beyerstein, proIesor de neuropsihologie la Simon Fraser
University, specialist n evaluarea practicilor nestiintiIice n
psihologie si medicin, consider c distorsionarea perceptiei reale
a valabilittii acestor practici se datoreaz trebuintelor psihologice,
mai ales nevoii interioare de coerent explicat de teoria disonantei
cognitive. Speranta si incertitudinea mobilizeaz puternice resurse
psihologice care alimenteaz practicile nestiintiIice. Nevoia
interioar de a da sens propriilor noastre experiente ne poate Iace
vulnerabili n a conIeri sens nonsensului si a da coerent unor Iapte
115
neinteligibile. Starea de disonant cognitiv apare ori de cte ori
experientele noastre intr n conIlict cu atitudinile noastre. Ea este
rezolvat prin acordarea acestor atitudini la practicile curente printr-
un mecanism ciclic n care, dovezile care sustin Iaptele acceptate
vor Ii cutate, consecutiv cu ignorarea acelora care le inIirm.
n virtutea acestor mecanisme evalurile Iavorabile sunt mai
bine acceptate de subiecti ca Iiindu-le caracteristice, dect cele
negative, iar cele din urm sunt mai lesne acceptate dac sunt
avansate de ctre persoane cu un nalt statut proIesional sau cu o
bun credibilitate. Alte studii au artat ca la baza acceptrii
portretizrilor Barnum mai stau trsturi cum sunt autoritarismul,
nevoia de aprobare si neuroticismul.
Dutton (op. cit.) consider c aspectele cele mai importante care
ar trebui luate n considerare, privitor la Iactorii care inIluenteaz
aceptarea de ctre subiecti a descrierilor Barnum, sunt sursa
descriptiei si continutul. Privitor la surs, o descriere este mai bine
acceptat daca este perceput ca Iiind tipica pentru persoana
evaluat. Dutton citeaz n acest sens o serie de studii eIectuate de
Snyder si colaboratorii. n unul dintre aceste studii, studentilor le-au
Iost oIerite horoscoape n trei conditii experimentale diIerite:
subiectilor din primul grup nu li s-au cerut datele de nastere, celui
116
de-al doilea grup i s-a solicitat doar anul, iar cel de-al doilea grup a
Iurnizat datele complete de nastere. Asa cum era de asteptat, analiza
de variant a evidentiat diIerente semniIicative ntre mediile
evalurilor privitoare la exactitatea descrierilor. Media celui de-al
treilea grup (4.38) a Iost mai mare dect media celui de-al doilea
(3.76). Cea mai mic medie a avut-o primul grup (3.24) care nu
Iurnizase datele de nastere, subiectii avnd perceptia c evalurile
primite nu erau destul de individualizate. AstIel de experimente,
numeroase, eIectuate n deceniul opt, aduc dovezi c dac sursa este
credibil si dac n plus ea are o not de mister, de neobisnuit,
subiectii vor accepta cu mai mult probabilitate descrierile Barnum.
De eIectele Barnum nu scap nici mcar teste sau tehnici
consacrate de o lung istorie cum este de pild cazul tehnicilor
proiective. Experimentele au artat c testele proiective determin o
mai mare ncredere n descriptiile Barnum dect probele obiective
de personalitate sau interviurile diagnostice. Acest Iapt este pus de
Snyder pe seama impresiei de mister care nconjoar probele
proiective precum si pe seama Iaptului c aceste probe pot alimenta
sentimentul c, implicnd ntr-o mai mare msur dect alte teste
Iortele creative ale eului, pot genera, printr-un subtil si misterios
117
proces interpretativ, o descriptie Ioarte individualizat a persoanei
evaluate.
3. ;2/tul Ba4.u1 3i p4o7l21a 5ali,it68ii *u7i2/ti52
Consecintele teoretice si practice ale acestui Ienomen merit
s Iie discutate, cu att mai mult cu ct, el reprezint una din
explicatiile Iaptului cotidian c diIerite Iorme nestiintiIice de
evaluare si de prognoz a comportamentului uman si gsesc o vast
audient. Fie c este vorba de astrologie, de chiromantie, graIologie,
bioritm si multe altele, credibilitatea lor nu poate Ii pus doar pe
seama inculturii sau a naivittii consumatorilor, ci pe seama
interrelatiei unor Iactori care tin de Iorma mesajului, pe de o parte
iar pe de alta parte de caracteristici psiho-comportamentale care
sunt larg rspndite printre oameni.
Premisa implicit care st la baza Ienomenului aIlat n
discutie este aceea a posibilittii unei validitti subiective. Ea este
puternic inIirmat astzi de psihologia cognitiv, si de paradigma
msurtorii care ocup, n ciuda criticilor venite dinspre orientarea
clinic, o pozitie major (vezi opozitia dintre psihologia ,hard si
psihologia ,soIt).
Beyerstein (op.cit.) propune un test pentru a elimina
posibilitatea autonselrii n legtur cu evalurile nestiintiIice ale
118
personalittii. Potrivit acestui test, tehnica ce urmeaz a Ii evaluat
trebuie aplicat mai multor persoane. Fiecare schit psihologic
rezultat va Ii codat pentru a nu se sti cui apartine. Fiecare subiect
va Ii solicitat s aleag acea caracterizare care i se potriveste n cel
mai nalt grad. Dac cel care a elaborat tehnica testat a
individualizat suIicient de mult Iiecare portret psihologic atunci
Iiecare subiect ar trebui s aleag, mai mult dect pe baza sansei,
schita care i apartine. Evident c si n cazul acestui test este vorba
de o validare subiectiv, deci nu se pune problema validrii unei
Iorme de evaluare psihologic ci doar de a le identiIica pe acelea
bazate pe eIectul Barnum si pe alte Ienomene asociate.
Dana si Graham (1976) trec n revist literatura privitoare la
Iactorii care inIluenteaz maniera n care persoanele reactioneaz la
inIormatiile Iurnizate ca Ieedback de ctre psiholog sau medic.
Acesti Iactori sunt Iie de tip subiect, Iie tin de tipul de Ieedback sau
de conditiile n care acesta are loc. Autorii constat c n timp ce
acceptarea Ieedback-urilor Ialse de ctre studenti a condus la
discreditarea instrumentelor si a evaluatorilor, Ieedback-urile
corecte au avut urmri pozitive att n domeniul cercetrii ct si n
domeniu clinic.
Beins (1993) a replicat experimentul Forer cu studenti n
psihologie din anul I, II, III, utiliznd o scar de evaluare a
119
acuratetii descriptiilor de la 1 (potrivire maxim) la 10 (nici o
asemnare) si a obtinut o medie de 3.6. Analiza de variant a
relieIat c de la un an de studii la altul studentii deveneau tot mai
sceptici n a-si nsusi rezultatele trucate ale proIilurilor Barnum.
Autorul citat nu precizeaz dac eIectul Barnum se atenueaz n
ntregime pe msur ce cunostintele si competentele n psihologie
se extind si se adncesc.
Kihlstrom (1988) consider, c inventarele de simptome,
utilizate de clinicieni n depistarea unor traume petrecute n
copilrie reprezint un tip aparte de descriptii Barnum deoarece,
ulterior se dovedeste c, de exemplu, nu toate persoanele care au
simptomele psihice ale unui abuz, au trit n realitate ntmplarea
traumatic corespondent.
n sIrsit la aceste consideratii ar mai putea Ii adugate, Iapt
regretabil, cele privitoare la ncrederea pe care chiar unii psihologi o
acord practicilor incriminate de eIectul Barnum, practici pe care le
accepta ca alternative la demersurile lor psihodiagnostice. Acest
Iapt ridic serioase probleme de natur deontologic si
metodologic pe care n viitor, comisiile de proIil ale Colegiului
psihologilor vor trebui s le solutioneze.
120
4. Co./lu:ii
Un sondaj de opinie eIectuat de Gallup, n 2001, relev ca
americanii cred n astrologie n proportie de 27, n viata de apoi
28, si n perceptia extrasenzorial 18. Nu dispunem de date
privitoare la tara noastr, dar timpii alocati de posturile de
televiziune, inclusiv, de televiziunea national, emisiunilor
astrologice (horoscop), reprezint un bun indiciu, pe de o parte al
largii audiente a acestor programe n rndul publicului, iar pe de
alt parte, al vulnerabilittii aceluiasi public in Iata oIertei
serviciilor gen Barnum.
EIectul Forer se bizuie pe investirea cu ncredere excesiv si, n
consecint, pe validarea subiectiv, a unor practici mai mult sau mai
putin oculte. Problema validittii evalurilor psihologice este o
problem de obiectivitate stiintiIic. Aceasta nu poate Ii asigurat
dect prin standardizarea si replicabilitatea strategiilor de veriIicare
a gradului n care un instrument msoar, n adevr, ceea ce si-a
propus s msoare. Subiectivitatea, impresia c un instrument sau o
practic de evaluare a personalittii produce rezultate credibile, doar
pentru c aceste rezultate vin n ntmpinarea unor asteptri, dorinte
personale, constituie o Ienomenologie care se sustrage Iunciarmente
oricrei standardizri si implicit criteriilor de veriIicare a validittii.
121
Validarea conceptual si statistic sunt singurele strategii acceptate
pe criterii stiintiIice de a controla obiectivitatea unei evaluri
psihologice. Problema eIectului Forer mentine n discutie notiunea
de ,simt clinic invocat de psihologia ,soIt, respectiv de
orientarea Ienomenologic, ca pe un criteriu valid de a accede la
cunoasterea pertinent a persoanei. Mentiunea c nsusi Rogers,
utiliznd tehnica qsort - o metod pn la urm statistic,
standardizat si deci reproductibil - n evaluarea subiectivittii,
considerat de el nucleul de autenticitate al individului, pune sub
semnul ntrebrii pretentia c subiectivitatea nu ar putea s Iie
intuit dect de ctre o alt subiectivitate.
AI(N%L "TIIN%I#IC AL TSTLOR
PSI'OLO(IC
Nu orice '' test'' este un test (H. Pitariu, 1982). Un test
presupune anumite caracteristici, respectiv ndeplinirea unor cerinte
acceptate de comunitatea stiintiIic. Ele au beneIiciat pentru prima
dat de o prezentare sistematic n =%tandardele pentru testele
educaionale i psihologice<, document adoptat de Asociatia
Psihologilor din America n 1954, reactualizat n 1966 si 1974 care
122
are o larg recunoastere international. Spicuim cteva dintre cele
mai importante precizri continute n aceste reglementri.
1. Standardizarea stimulilor, instructajului, modului de cotare a
rspunsurilor (trebuie s se elimine subiectivitatea examinatorului si
s creasc acordul ntre examinatori.
2. Etalonarea : Sunt de preIerat etaloanele locale (A. Anastasi,
1976). Etaloanele sau tabelele de norme sunt baremuri realizate prin
procedee statistice speciale cu ajutorul crora scorurile brute,
obtinute prin administrarea testelor psihologice, sunt transIormate n
note standard care tin cont de tendintele centrale ale esantionului
care a stat la baza realizrii testului.
3. Testele trebuie s Iie revizuite periodic, la cca. 15 ani. AltIel
acestea trebuie utilizate cu prudent.
4. Manualul testului trebuie s indice, editia, natura si proIunzimea
reviziilor, schimbrile etaloanelor, nivelul de caliIicare solicitat n
administrarea si interpretarea testelor.
4. Testele psihologice nu pot Ii utilizate adecvat n aIara contextului
psihologiei stiintiIice (Pentru detalii vezi Anastasi, op.cit.).

123
CALIT$%IL PSI'OETRIC >ETROLO(IC?
AL TSTLOR PSI'OLO(IC
A? !ali,itat2a. n sens larg indic dac proba msoar ceea
ce si propune, si ct de adecvat realizeaz acest lucru. Pn la
validare orice prob (test) rmne o simpl ipotez. Validitatea se
exprim n i.,i/i ,2 /o42la8i2 ntre rezultatele la test si valorile
criteriului, indici obtinuti prin prelucrarea scorurilor la test si la
criteriu pe un anumit esantion. Testul va Ii valid pentru populatia
din care s-a extras n mod aleator acest esantion. ' Despre nici un
test nu se poate vorbi n mod abstract c are o validitate mare sau
mic. Validitatea sa trebuie s Iie stabilit n legtur cu o anumit
utilizare care este conIerit testului (A. Anastasi, 1976, p.139).
Validarea poate Ii veriIicat prin reIacerea studiului de validitate pe
un esantion diIerit, extras din aceeasi populatie.
Functie de distanta care separ momentul msurrii
perIormantelor la criteriu de momentul testrii psihologice
distingem validitatea concurent (nici o distant) si validitatea
predictiv (interval de cel putin cteva luni pan la un an sau mai
mult).
Probele validate concurent ne spun ceva despre situatia
prezent a perIormantei proIesionale, n timp ce validitatea
124
predictiv justiIic utilizarea lor ca predictori ai viitoarelor
perIormante n scoal, munc, sport, etc (Blum si Naylor (1968).
Anastasi (1976, 1979) accentueaz Iaptul c este gresit s
substituim validittii predictive validitatea concurent, deoarece o
validitate concurent nalt nu garanteaz o validitate predictiv pe
msur. AstIel, utilizarea unui test validat pe un lot de salariati nu
poate avea valoare predictiv n selectia unor candidati noi care pot
Ii Ioarte diIeriti Iat de primii (Anastasi,1979). Utilizarea unui test,
pe o alt populatie dect aceea pe care s-a realizat validarea,
produce o restr8ngere a validittii pe care o contracaram prin
contra#alidare (cross - validation). Pe de alt parte, astazi nu mai
este agreat ideea unei predictii pe termen lung ( Radu,1993),
datorit caracterului dinamic, n continu schimbare al diIeritelor
activitti umane n beneIiciul crorara se realizeaz testarea
psihologic.
Ambele tipuri de validitti rezult din conIruntarea
predictorului cu criteriu (criterion-related validity), si se exprim,
asa cum am mai spus, n indici de corelatie. Aceste valori trebuie s
Iie semniIicative la praguri de probabilitate de cel putin .05 (Smith,
1971). Validitatea predictiv poate Ii exprimat si n graIicele de
previziune (Radu,1993), care indic proportia de succes / insucces,
Iunctie de scorurile la test.
125
Validitatea de criteriu nregistreaz o mare variabiliate care
este imputat criteriului de ctre Ghiselli, Iaptului c esantioanele
pe care se intreprind studiile de validitate sunt prea mici, de ctre
Schmidt si Hunter, diIerentelor dintre aceleasi posturi sau meserii n
organizatii diIerite, de ctre Albright, Smith si Glennon sau
schimbrilor care au loc n structura meseriilor.
Toate acestea sugereaz limitele validittii de criteriu
precum si motivatia cercetatorilor de a Iundamenta noile tipuri de
validitti, validitatea sintetic, validitatea de continut si validitatea
de constructie.
3aliditatea sintetic este deIinit ca Iiind rezultatul
analizei sistematice a elementelor activittii, al determinrii
validittilor testelor pentru aceste elemente si al combinrii acestor
validitti ntr-un ntreg (Anastasi , 1976). Validitatea sintetic si-a
gsit aplicarea n situatiile n care companiile dispun de putini
salariati ocupati n aceeasi meserie, iar validitatea unor teste nu
poate Ii generalizat datorit speciIicittii elementelor meseriei n
cauz. AstIel Guion, citat de Anastasi (1976), procedeaz la analiza
detaliat a celor 48 de posturi speciIice unei meserii din cadrul unei
Iirme, posturi care, totusi, se deosebeau apreciabil din punctul de
vedere al sarcinilor, si detaseaza sapte elemente comune Fiecare
126
salariat a Iost evaluat pe baza elementelor speciIice postului su.
Aceste evaluri au constituit criteriul si au Iost conIruntate cu
scorurile angajatilor la Iiecare test dintr-o baterie ipotetic. A
rezultat o baterie separat pentru Iiecare post, lund dou dintre
teste pentru Iiecare element de munc al postului respectiv.
3aliditatea de construcie $sau conceptual% exprim gradul
n care un test concord cu teoria subiacent, sau mai exact spus,
Iaptul dac testul masoar constructul teoretic corelat.
Anastasi propune urmtoarele metode de control ale
validittii de constructie: corelarea, moderat cu un alt test;
identiIicarea validittii Iactoriale, respectiv stabilirea saturatiei
testului n Iactorii identiIicati; controlul consistentei interne prin
tehnica njumttirii sau prin eliminarea itemilor care nu
departajeaz suIicient subiectii din lotul celor buni de aceia din lotul
celor slabi; controlul 5ali,it68ii ,i524-2.t2, respectiv, veriIicarea
existentei unei corelatii ,obligatoriu nesemniIicative, cu alte teste cu
care testul n cauz nu trebuie s coreleze (Anastasi , 1976).
3aliditatea de coninut indic gradul n care itemii testului
sunt n adevar un esantion de comportament, respectiv masura n
care testul acoper ansamblul de sarcini, conditii sau procese
127
mintale care privesc domeniul condensat de acesta (Radu,1993).
Validitatea de continut se realizeaz prin analiza de itemi.
3aliditatea factorial. Este capacitatea testului a corela nalt
si semniIicativ cu Iactorul msurat. Echivaleaz cu saturatia testului
ntr-un anumit Iactor si este Iurnizat in autput-ul analizei Iactoriale,
avnd de obicei Iorma unui tabel cu dubl intrare (Pe verical sunt
trecute testele bateriei iar desupra coloanelor sunt trecuti Iactorii
identiIicati prin analiza Iactorial. Saturatiile sunt prezentate n
csutele tabelului.).

P4o7l21a /4it24iului
Validarea instrumentelor de psihodiagnoz nu poate Ii realizat n
aIara criteriului. Criteriul este piatra unghiular a utilizrii testelor
psihologice. Desi importanta sa n psihologia aplicat este major,
n acest curs nu putem dect schita problematica ampl, creat n
jurul su, urmnd ca acesta s Iie abordat mai pe larg n cursul de
psihologia muncii, arie n care, de altIel aceast problematic s-a
diversiIicat.
Criteriul, ntr-o prim aproximatie reprezint, o expresie
sintetic a realittii psihocomportamentale investigate cu mijloacele
de psihodiagnoz. El este, pe de alt parte, expresia principiului
Iundamental al psihodiagnozei, anume c realitatea psihic,
128
activitatea uman primeaz n raport cu instrumentele destinate
investigrii ei. Nu testul valideaz realitatea ci dimpotriv el este
valid doar n msura n care surprinde aceast realitate.
n domeniul proIesiilor, criteriul este expresia valorii
proIersionale ('a measure oI goodness, Blum si Naylor,1968).
Mc. Cormick l deIineste ca pe o variabil dependent, Leplat si
Cuny ca pe o variabil care permite evaluarea unui Ienomen
(Pitariu, 1983) iar Guion mpinge operationalizarea mai departe
deIinind criteriul ca pe ceva despre care se pot Iace predictii (Blum
si Naylor, 1968). Dup A. Anastasi ''criteriul reprezint o
msuratoare direct si independent a ceea ce testul si propune s
msoare'' (Anastasi, 1976, p140).
Analiza atent a acestor deIinitii, dincolo de constatarea
eclectic potrivit creia criteriul este ceea ce aIirm Iiecare deIinitie,
relieIeaz pluralitatea Iormelor de abordare a acestuia, si deopotriv
Iaptul c orice sistem de evaluare a reusitei (scolare, proIesionale,
etc.) este un criteriu potential (Pitariu, 93). Este ns necesar ca
standardul selectat s aib o sensibilitate suIicient pentru a
discrimina indivizii. (Blum si Naylor,1968).
Dup Bellows, un criteriu bine ales trebuie s Iie: valid,
realist, reprezentativ,constant de la o situatie la alta, si predictibil.
La aceast list Blum si Naylor(1968) mai adaug urmtoarele
129
cerinte: s nu Iie scump, s Iie usor de nteles, msurabil, relevant,
necontaminat, discriminativ.
B? #i,2litat2a 29p4i16 stabilitatea n timp a rezultatelor sub
aspectul: /o.*ta.82i rezultatelor, cnd aceesi subiecti au Iost
examinati de p24*oa.2 ,i;24it2; constanta rezultatelor n ti1p;
/a4a/t24ul a,2/5at al tuturor probelor care constituie testul n
ansamblu; o1o-2.itat2a probelor.
De asemenea Iidelitatea ne arat dac diIerentele individuale
obtinute cu ajutorul testelor sunt rezultatul diIerentelor reale sau
dac sunt eIectul unor Iactori exteriori trsturii msurate, adic al
unor Iactori variabili.
Sta7ilitat2a =. ti1p evaluat prin metoda examinrii -
reexaminrii (La copii, intervalul nu gtrebuie s Iie lung deoarece
intervine Iacorul dezvoltare. De exemplu, la copiii de 7 ani
Iidelitatea la bateria StanIord- Binet a Iost de .90 dup 4 ani, .74
dup 11 ani si .68 dup 11 ani. Pentru adulti testele de inteligent au
o sczut valoare predictiv.
Najunsurile metodei testrii - retestrii sunt corectate prin
aplicarea la aceeasi subiecti a dou Iorme echivalente ale testului.
Sta7ilitat2a la 29a1i.ato4i ,i;24i8i. Acest tip de Iidelitate
se veriIic prin compararea scorurilor obtinute de examinatori
130
diIeriti pe acelasi lot de subiecti. Un test suIicient standardizat,
avnd o bun consistent intern, cu proceduri bine elaborate poate
produce scoruri care sunt slab inIluentate de ctre particularittile
psihice ale examinatorului. De exemplu la testul Goodenough
corelatiile ntre rezultatele obtinute de trei examinatori au Iost: .87, .
90, .92. InIluentele determinate de relatia examinat-examinator
sunt mai evidente n testele de personalitate. Examinatorul este mai
sensibil la acele tulburri la care el este mai vulnerabil. Trei
examinatori care au adoptat experimental atitudini diIerite la
Rorscach au obtinut variatii n tipurile de rspuns. O nou metod
de administrare si de interpretare a testului Rorscach elaborat de J.
Exner (1992) relev o constant interevaluatori mult mai mare.
Stabilitatea scorurilor obtinute de examinatori diIeriti este
inIluentat de experienta lor legat de testul respectiv. Ea joac un
rol att de important nct chiar la testele de inteligent, examinatori
diIeriti pot obtine pe acelasi lot diIerente de de 30-40 de puncte QI.

O1o-2.itat2a testului se pune n evident prin procedeul
divizrii, respectiv prin procedeul gruprilor itemilor pari si impari.
Se administreaz testul pe esantionul de calibrare, se corecteaz
prestatiile subiectilor si se obtin scorurile individuale, pe itemi si
globale, dup care se trece la aplicarea uneia sau alteia dintre cele
131
proceduri, sau a ambelor, deodat. (n ambele situatii trebuie
obtinute dou colectii de scoruri la test, ntre care se calculeaz
coeIicientul de corelatie).
Co.*it2.8a se stabileste prin corelarea Iiecrui subtest
(parte component cu celelate). Aceasta exprim gradul de
omogenitate al testului.
#i,2litat2a ;o412lo4 2/+i5al2.t2 se stabileste n cazul probelor
paralele. Numrul de itemi, diIicultatea, conditiile de administrare si
interpretare trebuie s Iie egale.
Fidelitatea depinde att de calittile testului dar si de natura
trsturii msurate. Testele de personalitate au o Iidelitate mai mic.
Gradul de Iideliate acceptat variaz cu scopul n care este utilizat
testul respectiv:
- Cel putin .94, pentru clasiIicri dup rang individual
- Cel putin .75, cnd rezultatele unui test sunt veriIicate prin alte
teste sau prin observatii.
n concluzie, Iidelitatea unui test exprim consistenta rezultatelor n
cele trei situatii evocate mai nainte. Constanta, echivalenta si
omogenitatea notelor (cotelor) la test reprezint diIerite Iorme ale
consistentei si exprim eroarea de msurare.
- Aceleasi exigente ca la validitate n publicarea testului.
132
C? S2.*i7ilitat2a semniIic Iinetea discriminativ, adic
numrul de clase realizate de note ntr-un grup de subiecti.
Sensibilitatea diIer la un test de dedezvoltare Iat de un test de
aptitudini. n cazul testelor de dezvoltare diIerentele ntre mediile a
dou vrste consecutive sunt mai mari dect n interiorul grupelor
respective. Claparede considera c o prob este caracteristic unei
vrste dac este reusit de 75 dintre sub. normali si nu este reusit
de 75 dintre sub. cu un an mai mici (chiopu, U., op.cit.). Invers,
n cazul testelor de aptitudini, diIerentele dintre indiviziii de aceeasi
vrst depsesc pe cele dintre dou vrste succesive.
Fidelitatea si sensibilitatea sunt, mai degrab, alte Iatete ale
validittii si trebuie luate n considerare doar n legtur cu aceasta.
AstIel, dac un test nu poate Ii valid n aIara unei Iidelitti si a unei
sensibilitti acceptabile, un test Iidel si sensibil dar ivalid este lipsit
de sens si de utilitate.
@.t42764i p2.t4u auto25alua42
-Care sunt criteriile care deosebesc un test psihologic de o colectie
de sarcini ?
- Explicati importanta problemei criteriului pentru psihodiagnostic,
n general si pentru teste n special.
133
134
CAPITOLUL !III
STATISTICIL PSI'O&IA(NOSTICULUI

La Iinalul acestui capitol veti reusi:
- S ntelegeti semniIicatia termenului de msurtoare n
psihologie ;
-S alegeti metoda potrivit de etalonare a unui test, Iunctie de
tendintele centrale ale esantionului utilizat ;
- S elaborati un tabel de norme si s l utilizati n interpretarea
rezltatelor individuale la test ;

E$SURARA CARACTRISTICILOR
PSI'OLO(IC
Msurarea variabilelor psihologice constituie o trstur
proeminent a psihologiei moderne (L. E. Tyler, W. Bruce Walsh,
1979). Ea constituie preocuparea unui domeniu bine deIinit al
psihologiei, psihometria. Am vzut c psihodiagnosticul a avut de la
135
nceputurile sale si tinde n continuare, n bun msur, s aib o
orientare psihometric. Prin psihometrie se ntelege teoria si
tehnologia instrumentelor de msur, n psihologie, de care
beneIiciaz nu doar psihodiagnosticul ci si psihologia experimental
(Bloch, H., et al, 1994). Psihometria are la baz dou postulate
implicitae: 'Dac un lucru exist, atunci el exist ntr-o anumit
cantitate; 'dac acesta exist ntro anumit cantitate el poate Ii
msurat. (Cronbach, 1970).
n linii generale msurarea echivaleaz cu a atasa numere
evenimentelor sau obiectelor n conIormitate cu anumite reguli.
Aceasta perimte ca anumite proprietti ale obiectelor sau
evenimentelor s Iie reprezentate prin proprietti ale sistemului
numerelor (D. Mc. Burney,1983). De aceea operatiile aritmeticii
elementare (adunarea, scderea,nmultirea, mprtirea) sunt
aplicabile, n principiu, rezultatelor msurtorii n psihodiagnostic.
Doar n principiu, deoarece n cazul unor msurtori acestea sunt
Ir sens. De exemplu doi oameni avnd Iiecare un QI de 75 nu Iac
la un loc ct unul cu un QI de 150.
Asemntor, n domeniul msurtorilor Iizice, este Ir sens
s spunem c este de dou ori mai cald astzi dect de ieri dac
temperatura de azi este de 24 de grade Celsius, comparativ cu cea
de ieri care a Iost doar de 12 grade Celsius. S mai obsevm c
136
msurtorilor lungimii, masei, vitezei cele patru operatii si gsesec
o mare utilitate.
Motivul lipsei de sens a acestor operatii n cazul
msurtorilor psihologice este c la acestea valoarea zero este
arbitrar, adic nu nseamn n realitate lipsa total, n cazul unui
individ, a caracteristicii psihice msurate.
Inventarierea unor astIel de situatii l-au condus pe Stevens, S.,S.
(1951) la ideea existentei unei ierarhii (sistem) a tipurilor de
msurtoare dup criteriul aplicabilittii celor patru operatii
Iundamentale. Asa cum remarc L.Tyler si B. Walsh (op. cit.)
Iiecare nivel al sistemului are regulilele si restrictiile lui proprii si
permite aplicarea doar a unor anumite procedee statistice. AltIel
spus Iicare tip de scal de msurare este deIinit printr-un anumit set
de reguli in virtutea crorar obiectelor sau Ienomenelor le sunt
atasate numere (D. McBurney, 1983).
1. Cel mai de jos nivel este acela al */64ii .o1i.al2. Regula
acestei scale de msurare este c evenimentele sau obiectele de
acelasi tip vor primi aceleasi numere, iar obiectele si evenimentele
diIerite vor primi numere diIerite. Aici numerele sunt utilizate doar
pentru a identiIica anumite categorii n care indivizii pot Ii mprtiti.
Asa se ntmpl cu numerele nscrise pe tricourile juctorilor sau
cnd codiIicm sexul masculin cu ciIra 1 iar pe cel Ieminin cu ciIra
137
2. n aceste cazulri operatiile aritmetice Iundamentale sunt
inaplicabile. Acest tip de scar este utilizat n procesul clasiIicrii
care este nceputul oricrei stiinte (D. McBurney, 1983). Exemplu,
privind tipurile de personalitate din clasiIicarea lui Eysenck:
1. Introvert
2. Extrovert
3. Nevrotism
4. Psihoticism
Tipologiile personalittii elaborate de Pavlov, Jung, Viola,
Pende, Kretschmer, Sheldon s.a. reprezint tot attea exemple de
scri nominale.
2. Al doilea nivel este cel al */al2i o4,i.al2. Acest tip de
msurtoare este utilizat la rangarea subiectillor n ordinea
cresctoare sau descresctoare a estimatiei unei caracteristici
psihice, ;646 *6 /u.oa3t21 /u 29a/titat2 ,i*ta.8a ,i.t42 /2i ,oi
12174i ai ;i2/642i p242/+i. A nu Ii conIundat cu metoda
rangurilor care, dimpotriv, ia n seam acest distant. Regula dup
care Iunctioneaz aceast scal este c numerele care indic
rangurile pe scal echivaleaz cu ordinea de merit a aributelor
psihologice evaluate.
Metoda percentilelor despre care vom vorbi ceva mai
departe se ncadreaz n acest tip de msurtoare.
138
Nici n cazul acestui tip de msurtoare nu pot Ii aplicate operatiile
aritmetice elementare.
Iat un exemplu : Unui elev i s-a cerut s ordoneze pe criteriul
intensittii preIerintei cinci dintre disciplinele studiate. El a dat
urmtorul rspuns :
5.Mate
4.Fizic
3.InIormatic
2.GeograIie
1.Sport
Unele dintre scrile de aprecire, si n general acelea care
msoar preIerintele oamenilor constituie exemple de scri ordinale
3.S/al2l2 i.t245al constituie al treilea tip de msurare. El
suplinesete principalul dezavantaj al primelor dou tipuri : ne
perimte s stabilim distanta dintrei doi subiecti d.p.d.v. al
caracteristicii psihologice utilizate. Testele scolare se situeaz, cu
unele rezerve, n aceast categorie. Acest sistem prezint totusi o
limitare, anume accea c nu are un punct zero real. De Iapt,
evaluarea nivelului cunostintelor asimilate n scoal nu presupune
deIinirea riguroas a unui punct zero al cunoastintelor. Totusi lipsa
unui punct zero real Iace ca scorurilor la teste, obtinute prin acest
tip de msurare, s nu li se poat aplica operatia mprtirii.
139
Exemplu :
Aceluiasi elev i s-a precizat sarcina astIel: ,tim c cel mai mult ti
place matematica si cel mai putin sportul. Pe o scal gradat de la
unu la sapte te rog s arti unde se situeaz Iizica, inIormatica si
geograIia din moment ce mate se situeaz pe pozitia sapte iar
sportul pe pozitia unu . Rspunsul elevului a Iost acesta :
7. Mate
6. Fizica
5.
4. InIormatic
3.
2.GeograIie
1.Sport
Observm c inIormatica se situeaz la jumtatea distantei
ntre geograIie si Iizic, adic la dou unitti distant de Iiecare, pe
cnd Iizica se situeaz la o unitate distant Iat de disciplina cea mai
preIerat si la cinci unitti Iat de sport care este disciplina scolar
cea mai putin agreat de elevul nostru.
Din acest exemplu desprindem usor regula dup care Iunctioneaz
acest sistem de msurare : diIerentele egale dintre numerele de pe
scal trebuie s reprezinte diIerente psihologice egale ntre oameni
sau evenimente.
140
Cel mai bun exemplu de scal bazat pe intervale este tehnica IQ.
4. S/al2l2 p4opo48io.al2 >4atio */al2? sunt caracterizate prin
existenta unui punct zero real si prin posibilitatea de a trata
rezultatele msurtorii prin toate cele patru operatii aritmetice
Iundamentale. Un exemplu de msurtoare de tip sal proportional
poate Ii gsit n studiul timpului de reactie. n adevr, n acest caz
punctul zero nseamn c reactia subiectului la vederea stimulului
are loc instantaneu. Nu este locul aici s explicm de ce n realitate
subiectii obtin timpi mai mari de zero. Timpul de reactie mediu al
unui subiect se obtine prin utilizarea tuturor celor patru operatii
aritmetice (L.Tyler si B. Walsh op. cit.).
Un alt exemplu care ilustreaz modul cum Iunctioneaz acest
sistem de msurare este urmtorul : S presupunem c sarcina de
evaluare a disciplinelor scolare este Iormulat de aceast dat
astIel (D. McBurney, 1983) : 'Dac pe o scal cu capetele libere
(open-ended scale) preIerinta ta pentru Iizic se situeaz la gradatia
10 unde se vor situa matematica, inIormatica, geograIia si sportul?
Dac o disciplin ti este indiIerent noteaz-o cu zero. Dac pe una
o preIeri de dou ori mai mult dect pe alta, acord-i un punctaj de
dou ori mai mare. Dac o disciplin iti displace d-i un punctaj
negativ. Utilizeaz orice numr, pozitiv sau negativ, pe care l
141
consideri necesar, neIiind nici o limit n sus sau n jos pe scal. S
mai presupunem c elevul a dat urmtoarea evaluare:
30
20 Matematica
15
10 Fizica
0 InIormatica
-10 GeograIia
-20
-30 Sportul
-40
Regula dup care atributelor, obiectelor sau evenimentelor,
le sunt atasate numere in acest sistem de msurare este urmtoarea:
raporturile (proportiile) dintre numerele de pe scal trebuie s Iie
corespunztoare raporturilor (proportiilor) psihologice dintre
evenimente sau obiecte (Aici, asemenea autorilor citati mai sus,
utilizm notiunea de obiect n sensul su cel mai general de obiect
matematic).
Adevrul este c marea majoritate a msurtorilor
variabilelor psihologice se ncadreaz n al treilea nivel, al scalelor
interval, sau este de dorit s Iie astIel. Lipsa unui zero real trebuie
s ne aminteasc mereu c din pcate nu putem utiliza oricare
142
operatie aritmetic atunci cnd dorim s interpretm rezultatele la
un test. De asemenea, opertatiile matematice soIisticate pot Ii uneori
lipsite de sens cnd datele obtinute ntr-o cercetare apartin unuia
dintre nivelurile elementare ale sistemului de msurtori eleborat de
Stevens. AltIel spus, nu toate operatiile aritmetice care se aplic
numerelor au sens n domeniul scorurilor la teste sau n evaluarea
caracteristicilor psihologice. Dintre toate tipurile de scale studiate
scara proportional este cea ma puternic, n sensul c ne permite s
derivm toate inIormatiile pe care ni le prezint celelate scale,
enumerate n ordinea descresctoare a a aportului lor inIormational :
cu intervale, ordinal si nominal.
Putem identiIica si o ordine invers, aceea a asa numitelor
*transformri permisibile * (D. McBurney, 1983). Este vorba de
numrul permis de procedee de a atasa numere unor atribute psihice
n limitele regulilor permise de Iiecare scal de msurare.
ntorcndu-ne la exempliIicrile eIectuate n legtur cu
Iiecare sistem de msurare, scara nominal permite cea mai mare
libertate n sensul c, semniIicatia tipurilor nu se schimb dac le
atasm numere de la o mie n sus sau dac le atasm literele
alIabetului cu conditia ca etichtele s Iie diIerite si s nu permit
nici o conIuzie.
143
De asemenea, numerele din scala ordinal pot Ii schimbate n
orice Iel cu conditia s Iie conservat ordinea preIerintei. n cazul
scrii interval putem aduna sau scdea, nmulti sau mprti
numerele printr-o constant Ir ca semniIicatia diIerentelor
(distantelor) dintre materiile preIerate s se schimbe.
Dimpotriv n cazul scalelor proportionale putem schimba numerele
care corespund treptelor scrii apreciative doar prin multiplicarea
lor printr-o constant pozitiv
Fireste cercettorul trebuie s Iac eIortul de gsi n
experimentale sale acele variabile care se preteaz a Ii msurate cu
scara ordinal deoarece n cadrul acestui sistem de msurare sunt
permise toate operatiile aritmetice, deci pot Ii surprinse mai multe
relatii care sunt atribuibile Ienomenului psihic investigat.
Pe de alt parte trebuie s ntelegem si pericolele unor
interpretri eronate care pot surveni cnd unor date obtinute prin
msurtori, de exemplu ordinale, le aplicm proceduri matematice
soIisticate care n acest context sunt lipsite de sens. De exemplu,
este complet eronat s spunem c un subiect care a rezolvat 40 de
itemi la testul Matricile Progresive Standard este de dou ori mai
bun dect un altul care a rezolvat doar 20. Pentru a eIectua astIel de
comparatii aceste msurtori sunt convertite n altele de un cu totul
alt tip, numite clase normalizate sau note standard, acestea din urm
144
apartinnd scalei de tip interval. Adesea msurtori eIectuate pe o
scal inIerioar sunt transIormate prin Iormule matematice adecvate
n mrimi care apartin unei scale de msurare superioare d.p.d.v. al
operatiile matematice permise.
Ctre sIrsitul secolului al XIX-lea Lambert A. Quetelet,
matematician belgian a observat c variatiile individuale n
domeniul msurtorilor Iiziologice tind s se conIormeze unei
anumite ordini. Ulterior Galton, n Anglia, a aplicat metoda lui
Quetelet n domeniul unor variabile psihologice cum este acuitatea
vederii. EIectund msurtori ale unor variabile psihologice dar si
Iiziologice (circumIerinta toracelui) pe grupuri mari de soldati (n
total aprox 5000) Galton a ajuns la concluzia c regularitatea dup
care tind s se distribuie diIerentele individuale se supune unei legi
universale.
STATISTICI PRLIEINAR TALON$RII
TSTLOR PSI'OLO(IC
I. Ta72la42a */o4u4ilo4 la t2*t2
Presupunem c aplicndu-se un test de inteligent la o clas
Iormat din 42 copii (N42) au Iost obtinute urmtoarele rezultate
( note, cote brute, scoruri):
145
61 60 50 52 58 38 60 51 55 68 55 62 47 39
58 42 47 42 48 49 48 46 55 51 58 65 45 35
48 54 52 56 46 65 53 34 48 50 39 59 53 52
Examinatorul ar dori s stie care este nivelul clasei si ct de mari
sunt diIerentele ntre copii. Valorile primare (cotele la test, notele)
nu ne spun nimic.
Primul pas pe care trebuie s-l Iac examinatorul este ntocmirea
tebelei de Irecvent. Aceasta se poate realiza n dou variante: cu
date negrupate si cu date grupate.
a?!a4i.ta /u ,at2 .2-4upat2D se ntocmeste tabelul de mai jos.
Tabelul 1
Note obtinute
la test
Tabelarea Irecventei Frecventa
(I)
Frecventa
cumulata
34 / 1 1
35 / 1 2
38 / 1 3
39 /// 6
146
Scorul maxim obtinut la acest test este MAX68, iar cel
minim este MIN34. n prima coloan se trec n ordine cresctoare
40
41
42 // 2 8
43
44
45 / 1 9
46 // 2 11
47 // 2 13
48 //// 4 17
49 / 1 18
50 /
51 // 2 21
52 /// 3 24
53 // 2 26
54 / 1 27
55 /// 3 30
56 / 1 31
57
58 /// 3 34
59 / 1 35
60 // 2 37
61 / 1 38
62 / 1 39
63
64
65 // 2 41
66
67
68 / 1 42
147
toate valorile posibile cuprinse ntre limitele 34 si 68. n a doua
coloan, n dreptul Iiecrei valori, se trage cte o linie de Iiecare
dat cnd gsim aceast scor n populatia noastr de date. n a teria
coloan se trece n ciIre numrul de aparitii al Iiecrei valori. n a
patra coloan se nsumeaz Irecventele de sus n jos.
7? !a4ia.ta /u ,at2 -4upat2D
Spre deosebire de prima variant, n acest caz, prima coloan
contine intervalele n care sunt cuprinse scorurile brute obtinute la
test. Mrimea intervalului se numeste amplitudine. Se doreste ca
amplitudinea s Iie un numr impar (3, 5, 7) pentru c ne
intereseaz intotdeauna valoarea de mijloc a Iiecrui interval, care
este de dorit s Iie un numr ntreg. Se recomand ca valoarea
minim a primului interval s Iie un multiplu al amplitudinii.
Amplitudinea intervalului se stabileste astIel: Xmax - Xmin 68 -
34 34. Alegem numrul de intervale cel mai convenabil. El nu
trebuie s Iie mai mic de 10 si nu mai mare de 20. Optm pentru un
numr de 13 intervale. Amplitudinea intervalului notat cu i va Ii:
i Xmax - Xmin 34 / 13 2.6 valoare care prin aproximare este
3. Construim primul interval (de jos n sus) alegnd limita minim
a celui mai mic interval astIel nct aceasta s Iie mai mic dect
cea cel mai mic scor din populatia noastr de date.
148
Tabelarea Irecventelor se realizeaz dup procedura deja
cunoscut. Coloana xk nglobeaz valorile de mijloc ale Iiecrui
interval.
Tabelul 2
Interval Tabelarea
Irecventei ;
Xk I I Xk I
66-68 / 67 1 42 67
63-65 // 64 2 41 128
60-62 //// 61 4 39 244
57-59 //// 58 4 35 232
54-56 ///// 55 5 31 275
51-53 /////// 52 7 26 364
48-50 /////// 49 7 19 343
45-47 ///// 46 5 12 230
42-44 // 43 2 7 86
39-41 // 40 2 5 80
36-38 / 37 1 3 37
33-35 // 34 2 2 68
Coloanele I si I contin Irecventele simple, respectiv, cumulate.
Ultima colaoan contine produsul dintre mijlocul intervalului si
Irecventa. Suma lor este
= = 2154 f > '
4
, ceea ce
echivaleaz cu suma tuturor valorilor din populatia de scoruri la
testul de inteligent. Ea va putea Ii utilizat n calcularea tendintelor
centrale.
149
Deja tabelele, n special tabelul 2, ne oIer unele inIormatii:
liniutele ne arat o anumit aproximare a curbei normale de
distributie (Iorma de clopot este evident dac rotiti Ioia pe
orizontal); 24 de valori se situeaz n intervalul de mijloc;
extremele sunt rare.
II. R2p42:2.ta42a -4a;i/I a ,i*t4i7u8i2i ,2 ;42/52.82
Un al doilea pas n interpretarea valorilor primare este reprezentarea
graIic a distributiei de Irecvent. Aceasta se poate realiza n dou
moduri: poligonul Irecventelor si histograma.
A. Poli-o.ul ;42/52.82lo4D
Pe abscis sunt reprezentate valorile variabilei aleatoare (orice
caracteristic psihic, Iizic, Iiziologic ce ia valori ntr-un anumit
domeniu de deIinitie). Exemplu inteligenta ia valori n totalitatea
scorurilor obtinute la test, mai Irecvent valorile din mijloc ale
intervalului. Pe ordonat sunt reprezentate Irecventele de aparitie n
colectia de date ale acestor valori. Pe abscis sunt reprezentate
5alo4il2 ,2 1iClo/ ale intervalelor.
B. E2to,a +i*to-4a12i
150
Pe abcis sunt reprezentate i.t245al2l2 din tabela de
Irecvent cu date grupate, pe ordonat sunt reprezentate Irecventele.
Histograma reprezint o transpunere n trepte a distributiei de
Irecventa.
Avantaj: supraIata sa poate Ii interpretata ca Iiind numrul total de
cazuri. Aria Iiecrui dreptunghi este egal cu numrul de persoane,
de cazuri, ce se situeaz la intervalul respectiv.
Dac numrul de subiecti ar tinde catre valorile obtinute
ar Ii Ioarte multe, nct supraIata s-ar diviza n n supraIete, ar cpta
aspectul de linie curb continua si s-ar apropia Ioarte mult de Iorma
curbei normale de distributie a lui Gauss.
Note la test
70.0 65.0 60.0 55.0 50.0 45.0 40.0 35.0
Histograma scorurilor la test











F
r
e
c
v
e
n

a
14
12
10
8
6
4
2
0
151
GraIicul este sugestiv pentru deosebirea dintre curba care,
teoretic (linia neagr accentuat), s-ar Ii putut obtine obtine dac
esantionul ar Ii Iost suIucient de mare, si curba real obtinut prin
unirea cu o linie continu a conturului exterior al dreptunghiurilor
din histogram.
Cu ct esantionul de subiecti (sau colectia de date) este mai
mare, cu att probabilitatea ca histograma sa aproximeze, curba
distributiei normale este mai mare. Dup curba lui Gauss, se
distribuie marea majoritate a msurtorilor intreprinse n domeniul
Ienomenelor Iizice si psihoIiziologice, cu conditia s existe un
numr destul de mare de msurtori. SemniIicatia acestei distributii
este c valorile Ioarte mari si Ioarte mici ale unei variabile (statura
sau nivelul de inteligent ), ntr-un esantion ales la ntmplare din
populatia general, sunt mai rare si situate la extremele abscisei
curbei, n timp ce valorile mijlocii sunt mult mai numeroase si
''acoper'' zona de mijloc a curbei. Accentum c esantioanele de
date trebuie s Iie extrase din populatie la ntamplare, pentru a Ii
reprezentative pentru populatia de apartenent.
n Iunctie de caracteristicile curbei obtinute vor Ii utilizate
unele sau altele dintre instrumentele statistice. Sunt doi indici care
descriu Iorma curbei prin raportare la modelul normal care este cel
gaussian:
152
a) indicele de oblicitate (skewness) msoar asimetria
distributiei; o valoare pozitiv are semniIicatia c valorile extreme
sunt mai numeroase dect cele medii; o valoare negativ are
semniIicatia c valorile extreme ale unei variabile msurate sunt
mai putine dect cele de mrime medie, ceea ce se si ntmpl
atunci cnd populatia de date este obtinut pe criterii aleatoare si
este suIicient de numeroas.
b) indicile de curtoz (kurtosis) semniIic gradul de ''turtire'' al
curbei, comparativ cu o curba normal avnd aceeasi abatere
standard. Un indice pozitiv semniIic existenta mai multor cazuri n
cozile extreme ale curbei dect n zona de mijloc. Cnd curba este
bimodal, adic are dou maximuri (''cocoase''), nseamn c n
esantion au Iost inclusi subiecti care provin din dou populatii
distincte si ca urmare orice generalizare este Ir valoare deoarece
media se situeaz ntre cele dou maximuri.
nainte de a continua un experiment sau un program de testare este
necesar s studiem curba de distributie. Dac devierea de la Iorma
curbei normale este excesiv, urmeaz unele consecinte privind
decizia de a utiliza un anume gen de instrumente statistice sau altul.
Asupra acestei chestiuni vom mai reveni.
EI*u4i al2 t2.,i.82i /2.t4al2
153
Cnd studiem o populatie de date este de dorit sa avem la
dispozitie niste indici (numere) care s exprime ntr-o Iorm ct mai
sintetic tendintele populatiei.
A. Unul dintre acesti indici este 12,ia a4it12ti/I ( x )
n mod obisnuit mediana este desemnat de simbolul > . Pentru
lejeritatea redactrii am preIerat simbolul 4.

=
n
x
A
.
n cazul nostru, pentru ,at2 .2-4upat2, media va Ii
5 , 53
42
2154
=
.
Metoda de calcul pentru ,at2 -4upat2.

=
n
4
x f >
4 .
Media este msura cea mai precis a tendintei centrale deoarece se
bazeaz pe numrul total al valorilor individuale ale variabilei
aleatoare. Cnd colectia de date se reduce la cteva cazuri media
este mai putin relevant dect mediana.
B. Eo,ulul >1o,a 74uta?. Este dat de valoarea cu
Irecventa cea mai mare. Exemplu : ntr-o populatie de date 3, 9, 10,
11, 11, 11, 12, 12, 13, 18 moda brut este 11. Reprezint estimatia
cea mai grosier a tendintei centrale a unei colectii de date.
n tabelul 1 modul brut este val. 48 deoarece are Irecventa cea mai
mare, egal cu 4. n tabelul 2 modul brut este mijlocul intervalului
154
cu Irecventa cea mai mare, adic 50.5 (deoarece ''cade'' ntre 49 si
52). Gruparea datelor, este un procedeu comod, dar poate duce la
unele distorsiuni, cum este cazul valorii diIerite a modei brute,
mediei si medianei comparativ cu datele negrupate.
C. E2,ia.a. Este punctul central al unei distributii a
valorilor unei variabile aleatoare. Ea se deIineste ca Iiind punctul,
dedesubtul si deasupra creia se situeaz 50 din totalitatea
valorilor (valorile trebuie aranjate n ordinea mrimii lor).
&2t241i.a42a 12,ia.2i p2.t4u ,at2 .2-4upat2D
Cazul 1.
N este impar. Fie valorile: 6 9 10 11 12 13 15 17 20
Mediana este 12
Cazul 2.
N este par 3 6 9 10 11 12 13 15 17 20
Mediana este 11.5
Determinarea medianei (tabelul 1.):
Pe coloana Irecventelor cumulate cutm valoarea lui 21, care este
echivalentul lui 50 din populatie, adic:
21
100
42 50
=

155
n dreptul valorii 21, reperat pe coloana Irecventelor cumulate, pe
coloana notelor la test gsim valoarea 51. Deci 51 este mediana.
&2t241i.a42a 12,ia.2i p2 ,at2 -4upat2
Tabelul 2: Se vede c 50 din cazuri reprezint 21. Aceast
valoare este uneori numit JuotI. Ne situm pe coloana
Irecventelor cumulate. Valoarea 21 se situeaz ntre 19 si 26.
Mediana se va situa in jurul valorii de 50 (corespunztor Irecventei
19) la care trebuie sa adunam o anumit cot, o corectie ce se
determin prin interpolare linear, corespunztor Irecventei de 21.
Deoarece de la 19 la 21 sunt dou unitti aplicm regula de trei
simpl:
7 ... ... ... ... ... 3
2 ... ... ... ... ... x
Dac unei cresteri de 7 unitti pe scara Irecventelor (de la 19 la 26)
i corespunde o crestere de 3 unitti pe scara notelor la test, atunci
unei cresteri de Irecvent de dou unitti i va corespunde o
crestere, n coloana notelor la test de x.

8 . 0
7
3 2
=

= x
Mediana 50,8. Mediana prezint Iat de medie urmtoarele
avantaje:
156
-este mai usor de calculat dect mediana.
poate Ii mai reprezentativ dect media in unele situatii.
ntr-o colectie de date care se distribuie, aproximnd pn la
suprapunere curba normal de distributie media, mediana si moda
brut coincid.
Co1pa4a42a *i /o17i.a42a ,at2lo4 la t2*t2
Pentru a putea interpreta datele rezultate din administrarea
instrumentului de psihodiagnoz recurgem la anumite procedee
statistice.
!a4ia7il2 .o41at2. Reprezint un procedeu statistic prin care
pozitia subiectului, ntr-o distributie dat, privitoare la o anumita
caracteristic psihologic, este exprimat att n raport cu media, ct
si n raport cu mprstierea. Acest Iapt permite eIectuarea unor
comparatii ntre nsusiri, altIel, de necomparat: inteligenta cuiva cu
greutatea sa.
Suntem nevoiti s Iacem urmtoarele explicatii:
I.,i/ato4i p2.t4u i.p4I3ti242D
1. A1plitu,i.2a =1p4I3ti24ii ? >max " >min . n cazul datelor
noastre >max " >min ?@A " 01 ? 01
2. A7at242a 12,i2 este media abaterilor absolute
157
3
x x
*m


=
) (
unde > media, X valorile de la teste
3. &i*p24*ia >
2
?

=
3
x
2
2
B unde ) (
2
> > x = - ptratul abaterii valorii
individuale de la medie.
Pentru esantioane mici, care reprezint selectii aleatoare dintr-o
populatie, dispersia si abaterea standard se calculeza mprtind
numrtorul la 1 3 ; pentru populatiile totale utilizm ca numitor
3 B 1. In cazurile selectiilor din populatia total a7at242a *ta.,a4,
*2 .ot2a:I /u KK*KK.
Pentru datele din tabelul 1 abaterea standard va Ii:
7 , 2 ~
1
) (
1
2 2
=

=
3
x
3
x
s
9

Sunt mai multe tipuri de variabile normate (note standard).
Cel mai ntlnit tip de variabil normat este 5a4ia7ila 5 care este
deIinita prin ctul dintre abaterea individual de la medie si abaterea
standard:

) ( A >
n cazul colectiei noastre de date 2,7. S lum cazul unui
subiect care a obtinut la testul de inteligent nota 56. TransIormat
158
n not 5 , perIormanta sa va Ii, pentru abaterea standard, deja
calculat, de 2.7:
1
7 . 2
5 . 53 56 ) (

A >
5
Variabilele 5 au abaterea standard teoretic egal cu 1.
Presupunnd, c nota 5 al aceluiasi subiect la un alt test C ar Ii egal
cu 2, am putea aIirma c subiectul respectiv este de dou ori mai
bun la al doilea test dect la primul.
Atunci cnd valoarea individual este mai mic dect media rezult
o not 5 cu semn ( - ) ceea ce este un dezavantaj.
!a4ia7ila # elimin acest dezavantaj deoarece n Iormul se adaug
o constant egal cu 50:
) (
10
50 x x ' + =

. n exemplul nostru
9 . 59 7 . 2 7 . 3 50
) 5 . 53 56 ( 7 . 2
10 50
10 50 = + =

+
+ = '
variabilele
# au abaterea standard teoretic egal cu 10 si media egal cu 50.
Subiectul cu nota # egal cu 59.9 este un *u7i2/t *ituat ,2a*up4a
12,i2i. Odat cu aceast constatare am progresat, cci deja putem
Iace asertiuni despre nivelul de inteligent.
Valorile variabilei # merg de le 0 la 100 (media 50; abaterea
standard 10), dar n realitate variabila # se distribuie ntre 15 si 85.
159
!a4ia7ila 'ull. Spre deosebire de variabile normate au abaterea
standard de 14.
( ) > > Dull + =

14
50

TALONARA TSTLOR PSI'OLO(IC
O prim etap n valoriIicarea rezultatelor la testele
psihologice o reprezint exprimarea perIormantelor individuale ntr-
o Iorm numeric. Aceste rezultate reprezint Iorma brut a
perIormantei. Pentru a accede la interpretarea psihologic a
rezultatelor trebuie s le raportm la caracteristicile populatiei sau
esantionului de apartenent.
Un prim pas n a valoriIica notele ( scorurile brute) l reprezint
transIormarea lor n variabile normate.
Dintre multiplele variante de etalonare o vom alege pe aceea care
este mai potrivit. n luarea deciziei vom apela la metoda
histogramei sau a poligolunului Irecventelor. O distributie normal
a colectiei noastre de date ne va perimite s alegem metoda
quartilelor, variabilelor normate sau a staninelor. n caz contrar vom
alege o metod mai grosier numit metoda p24/2.til2lo4. Aici
avem dou variante: metoda ,2/il2lo4 si metoda /2.til2lo4.
160
1. talo.a42a =. Jua4til2.
Se mparte colectia de scoruri la test n 4 clase, Q1, Q2, Q3, Q4,
Iiecare cuprinznd 25 din totalul colectiei de date ordonate, ca n
tabelul 1, n ordinea mrimii lor.
Calculm ct reprezint 25 din colectia noastr de scoruri la test.
N Iiind egal cu 42 rezult:
5 . 10
100
42 25
=

. n tabelul 1, pe coloana
Irecventelor cumulate, cutm o valoare apropiat cu 10.5, aceasta
Iiind 11. Pe coloana notelor obtinute de subiecti la testul de
inteligent, n dreptul valorii 11 citim valoarea 46. Deci subiectii
situati n primul Quartil, vor Ii cei care au scorurile la test cuprinse
ntre 0 si 46. Subiectii situati n quartilul al doilea vor Ii cei care
reprezint 50 din populatie, adic 21. Valoarea gsit pe coloana
scorurilor la test, n tabelul 1, pentru valoarea de 21 pe coloana
Irecventelor cumulate, va Ii 51. Deci intervalul n care se vor situa
acesti subiecti, privitor la scorurile obtinute la test, va Ii cuprins
ntre 47 ( valoarea imediat mai mare dect limit maxim a primului
interval) si valoarea 51. Pentru quartilul al treilea 75 din 42 este
egal cu 31.5. Quartilul al treilea va Ii cuprins ntre 52 si 56.
Quartilul al patrulea va Ii cuprins ntre 53 si nota cea mai mare,
teoretic posibil, la testul etalonat. Pentru exemplul nostru, care este
imaginar, putem presupune ca not maxim valoarea 68 sau 70.
161
Intervalele (quartilele) obtinute le putem grupa n urmtorul tabel:
Quartilul Procentaje
teoretice
cumulate
Procentaje reale
cumulate
Intervale de
scoruri
I 25 10.5 0 - 46
II 50 21 47 - 51
III 75 31.5 52 - 56
IV 100 42 57 - 70
Media 51.2
Mediana 50.5
Presupunem c un copil a obtinut scorul 39. Tabelul ne permite s
inIerm c la nivelul esantionului de elevi studiat subiectul va Ii mai
slab dect ceilalti 75 , adic, dect 31 dintre ei. Asa cum se
observ el se situeaz dramatic sub medie cu mai bine de un
interval , respectiv cu 12 puncte la test. Aceast metod de etalonare
este expeditiv, dar n acelasi timp grosier. Ea se bazeaz pe
presupunerea c datele la test s-au distribuit pe o curb (histogram,
poligon al Irecventelor) care aproximeaz curba normal.
2. talo.a42a =. ,2/il2. Apelnd la tabelul 1 procedm
asemntor metodei quartilelor cu deosebirea c vom calcula
procentajele pentru 10, 20, 30 ...... 90.
Decile Interval
Procentaje
teoretice
cumulate
Procentaje
reale
cumulate
1 0 39 10 4.2
2 40 45 20 8.4
3 46 47 30 12.6
4 48 49 40 16.8
5 50 51 50 21
6 52 53 60 25.2
7 54 55 70 29.4
8 56 58 80 33.6
9 59 61 90 37.8
10 62 - 68 100 42
162
Despre un subiect care a obtinut scorul de 58 vom putea spune c este
mai bun dect ceilalti 80 , si c, la nivelul, esantionului studiat, doar
20 dintre elevi sunt mai buni dect el.
talo.a42a =. /2.til2. Se procedeaz asemntor metodei decilelor
si quartilelor dar de aceast dat vom realiza intervale de scoruri
pentru procentajele 1, 2, 3.....99.
talo.a42a =. /la*2 .o41ali:at2. Prin metodele precedente,
subiectii au Iost mpartiti n unitati procentuale egale ceea ce duce
la intervale ntre repere care nu sunt echidistante.
Repartizarea procentajelor pe curba lui Gauss nu se Iace dup
Iunctii lineare. Teoretic acest curba a Iost mpartit ntr-un numr
variabil de clase (intervale), ca n tabelul urmtor:
Nr.
clase
6,7 24,2 38,2 24,2 6,7 5
4,8 11,1 21,2 25,8 21,2 11,1 4,8 7
4,0 6,6 12,1 17,8 19,6 17,5 12,1 6,6 4,0 9
3,6 4,5 7,7 11,6 14,6 16,0 14,6 11,6 7,7 4,5 3,6 11
163
ExempliIicm n continuare utilizarea metodei de normalizare
(etalonare) n cinci clase. Se calculeaz procentajele reale,
cumulate, pentru N 42, corespunztor celor cinci procentaje
teoretice, rezultate din gradarea curbei n 5 clase.
Pentru primul interval (clas) se calculeaz:
81 . 2
100
42 7 . 6
=

. n
tabelul 1, valoarea cea mai apropiat, pe coloana Irecventelor
cumalte de acest valoare este 3. Lui 3 i corespunde, pe coloana
scorurilor la test valoarea 38. Deci primul interval va Ii cuprins ntre
0 si 38. Pentru al doilea interval procentajul va Ii:
97 . 12
100
42 ) 2 . 24 7 . 6 (
=
+
. Scorul la test corespunztor va Ii de 47.
Al doilea interval va Ii cuprins ntre 39 si 47. Al treilea interval se
va calcula pentru urmtorul procentaj:
100
42 ) 2 . 38 2 . 24 7 . 6 ( + +
.
Odat cu al patrulea interval procentajul va Ii
100
42 ) 2 . 24 2 . 38 2 . 24 7 . 6 ( + + +
. Rezult tabelul de norme prezentat
n continuare.
Clasa CaliIicativ Interval
Procente
teoretice
cumulate
Procentaje
reale cumulate
1 Ioarte slab 0 - 38 6,7 2.81
164
2 slab 39 - 47 30,9 12.97
3 mediu 48 - 55 69,1 29.02
4 bun 56 - 62 93,3 39.18
5 Ioarte bun 63 - 70 100 42
Media 51.2
Mediana 50.5
2.7
N 42
Observati c intervalelor le-au Iost atasate caliIicative, ceea ce este
un pas nainte n interpretarea psihologic a rezultatelor la test.
Exist o anumit echivalent ntre diIeritele tipuri de etalonare pe
care o prezentm n anexa dup A. Anastasi (1976).
Exist etaloane generale obtinte pe populatii Ioarte mari, cu costuri
considerabile. S-a dovedit ns c etaloanele locale (obtinute pe
esantioane restrnse, caracterizate prin similaritatea mai multor
caracteristici cum sunt: ocupatia, natura solicitorilor, particularitti
culturale, etc.) sunt, uneori, mult mai valide.
@.t427I4i p2.t4u auto25alua42.
Care sunt principalele scale de msurare ? ; Ce anume le
diIerentiaz ?; Care sunt caracteristiciule lor comune ?; De ce este
important, n psihodiagnostic, s cunoastem limitele si meritele
Iiecrui tip de scal de msurare ?
165
Crui scop serveste realizarea histogramei sau realizarea
poligonului de Irecvente ?
De ce este necesar s raportm scorurile brute la tabele de norme ?
Crui scop servesc, n domeniul psihodiagnozei, calcularea
indicatorilor tendintelor centrale ?
166
CAPITOLUL IA
PRINCIPIIL "I T'NICIL CONSTRUC%II
TSTLOR PSI'OLO(IC
La Iinalul acestui capitol veti putea:
- S Iormulati un program pentru constructia unui test, de exemplu a
un chestionar;
- S controlati dac instrumentul realizat ntruneste unele dintre
conditiile psihometrice speciIice
LABORARA INSTRUENTLOR &
PSI'O&IA(NO)$
Activitatea de elaborare a testelor psihologice are toate
caracteristicile unei activitti stiintiIice. Ea are loc n baza unui
167
program de cercetare care uneori dureaz ntre 5 si 10 ani (U.
chiopu, 1976). Acest program cuprinde:
1) o Iaz initial - o etap de documentare - n care este studiat
literatura de specialitate; prin aceasta are loc Iixarea clar a
problemei si ntegrarea ei teoretic
2) Iaza de schitare a directiei de actiune si de elaborare a solutiei; se
stabileste calendarul cercetrii, planul de lucru. n aceast Iaz are
loc proiectarea si constructia modelului prealabil al testului. Acesta
este un model material al modelului mental realizat n Iaza de
documentare. n aceast etap sunt Iormulati itemii testului. Ei
trebuie s acopere n mod optim criteriul pe care testul trebuie s-l
msoare, adic s constituie mpreun o structur eIicient saturat n
acest criteriu. n limbajul metodei corelatiilor aceasta echivaleaz
cu necesitatea ca itemii s coreleze nalt semniIicativ cu criteriul
extern.
3) Iaza activittii de teren, de experimentare eIectiv. Se procedeaz
la eIectuarea unor probe, de ncercare pe un esantion redus ca
mrime, dar reprezentativ pentru populatia cruia testul i este
adresat. Cu acest prilej ies la iveal unele diIicultti privitoare la
modul de Iormulare a itemilor, la selectivitatea, validitatea si
Iidelitatea lor sau la aspecte care tin de modul de administrare sau
de prelucrare. Cu acest prilej testele dobndesc o Iorm organizat,
168
de montaj. Urmeaz Iaza de experimentare propriu-zis n care este
precizat valoarea diagnostic si de cunoastere a instrumentului. n
aceast Iaz testele pot avea o circulatie limitat n comunitatea
stiintiIic avnd precizat clar Iaptul c destinatia lui este exlusiv
pentru cercetare. 4) Iaza de prelucrare, de interpretare a datelor si de
stabilire a Iormei Iinale a testului psihologic. Sunt eIectuate studii
statistice prin care itemii nerelevanti sunt eliminati si introdusi altii
mai eIicienti. Este vorba de metoda analizei de itemi asupr creia
vom reveni. Calitatea itemilor este hotrtoare pentru capacitatea
diagnostic a testului.
Rezult c elaborarea unui test psihologic mplic o activitate
stiintiIic ndelungat, desIsurat de cele mai multe ori n echip,
activitate prin care se organizeaz structura acestuia (testului), adic
morIologia sa, prin care se precizeaz carcteristicile strategice
(cerinta de criteriu, calittile psihometrice, elementele de
standardizare a administrrii si interpretrii).
n realzarea unui test psihologic sau a unei baterii de teste munca de
cercetare este centrat pe urmtoarele obiective:
1) precizarea criteriului (criteriul internce vrem s msurm,
criteriul extern: aspectele reusitei pe care dorim s o previzionm).
2) precizarea esantionului pe care se desIsoar experientele.
169
3) alegerea materialului care va ndeplini Iunctia de stimul pentru
provocarea comportamentelor msurabile.
4) alegerea tipurilor de rspunsuri (libere, la alegere, verbale,
nonverbale, etc.). Delimitarea ntre inIormatiile Iurnizate n mod
expres si cele cu caracter latent.
5) Alegerea sistemului de prelucrare a datelor obtinute. Elaborarea
etalonului (tabelului de norme), veriIicarea caracteristicilor
psihometrice (metrologice), etc.
PROBLEL "ANTION$RII.
Experimentarea testului pe un esantion de selectie este conditionat
de costurile mari ale abordrii ntregii populatii. Esantionul
reprezint o colectivitate numeric restrns, aleas conIorm unor
nsusiri (atribute). El trebuie s satisIac o serie de cerinte:
- s aib o mrime acceptabil pentru criteriul vizat de test.
Mrimea este conditionat de echilibrul care trebuie s Iunctioneze
ntre gradul de precizie asteptat si costurile permise. n cazul unui
test care are drept criteriu un Ienomen psihic mai constnt cum sunt
cele psihoIiziologice, de ex., atunci este acceptat un esantion de
mrime mai redus. Aici are loc o valoriIicare n intensiune a
rezultatelor experimentelor
170
- s Iie omogen (omogenitate de cultur, social, de vrst, de nivel
de scolarizare, proIesional). Omogenitatea este controlat prin
gradul de aproximare a distributiei normale (simetria curbei). De
exemplu omogenitatea de vrst este considerat conventional ca
Iiind exprimat de vrsta medie corespunztoare medianei de vrst
cuprins ntre doi ani consecutiv. Sunt considerati copii de 10 ani
cei care au vrsta cuprins ntre 9 ani si 6 luni o zi si 10 ani si 6
luni, n ziua cnd au Iost supusi examenului. Omogenitatea trebuie
s Iie n echilibru cu reversul ei -heterogenitatea relativ.
- s Iie reprezentativ; Atunci cnd testul trebuie s aib o
aplicabilitate Ioarte larg esantionul trebuie s reproduc structura
populatiei de adresare. n acest scop sunt alese o serie de
caracteristici unde reprezentativitatea n esantion trebuie s Iie
proprtional cu cea real. nuntrul Iiecrei caracteristici selectia
subiectilor se Iace aleator. De exemplu n cazul unei adresabilitti
largi a unui test de inteligent esantionul pe care se realizeaz acest
test trebuie s cuprind n aceeasi proportie ca n populatia real
subiecti din toate grupele de vrst, de nivel de instructie, de sex, de
mediu urban si rural etc.
ANALI)A & ITEI
171
Elaborarea, adaptarea sau revizia unui test implic operatia numit
analiz de itemi. Aceast metod mbrac dou Iorme
complementare: a.ali:a ,2 /o.8i.ut si a.ali:a p4op4i2t68ilo4
*tati*ti/2 al2 it21ilo4.
A.ali:a ,2 /o.8i.ut const n veriIicarea gradului n care itemii
traduc n mod corect deIinitia psihologic a procesului psihic
(criteriului msurat). n cercetare este antrenat un grup de persoane
competente care clasiIic itemii d.p.d.v. al gradului n care ei
acoper conceptele operationale implicate. Se msoar gradul lor de
acord pentru Iiecare item si sunt retinuti acei itemi care ntrunesc un
acord acceptabil.
Un alt procedeu privind analiza de continut const n apelul la un
criteriu extern dat de comportamentele externe ce urmeaz a Ii
anticipate prin test.
Un ultim procedeu const n apelul la tehnica gndirii cu voce tare
n timp ce subiectul, examinat individual, rezolv sarcina implicat
n Iiecare item. Sunt avute n vedere n special erorile sistematice.
A.ali:a p4op4i2t68ilo4 *tati*ti/2 al2 it21ilo4
Exist mai multe metode:
- Determinarea unor indici statistici privind gradul de diIicultate a
itemilor si ordonarea lor n test Iunctie de acest criteriu. (4a,ul
172
,2 ,i;i/ultat2 este dat de proportia de subiecti care reusesc s
rezolve itemul unui test de capacitate. n cazul unui chestionar se
Ioloseste indicele de popularitate al unei ntrebri, ceea ce
echivaleaz cu proportia de persoane care a rspuns cu ''da'' sau care
aprob opinia sau pozitia exprimat de itemul evaluat. Itemul este
cu att mai diIicil cu ct proportia este mai mic
Formula pentru calculul proportiei de subiecti care rezolv corect
itemul este:
E 7gr ex 7
3
gr 7
ex 7
(
+ +

=
. .
1
. .
.

R - rsp. exacte, Rgr. - rsp. gresite, O - itemi. omisi
N -numrul de alternative prevzute de un item
Alti autori (Radu, I., 1975) recomand s Iolosim expresia
brut a proncentajului p1-q, unde q procentajul subiectilor cu
nereusit la itemul analizat.
- Co42la8ia it21 0 t2*t const n calculul corelatiei dintre Iiecare
item si scorul total obtinut de aceeasi subiecti la ntregul test. Sunt
pstrati n test acei itemi care au corelatii semniIicative cu scorul
global al testului. Ceilalti itemi, cu coeIicienti mici, sunt considerati
a Ii nesiguri, aleatori sau depinznd de alt criteriu intern dect cel
msurat. Deoarece de cele mai multe ori itemii comport rspunsuri
173
dihotomice (0-1, corect, incorect) se utilizeaz metoda coeIicientilor
de corelatie biseriali- 4 bis.
Presupunem urmtorul demers pentru primul item al unui test:
Test
Item 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 0 1 0 3 5 10 16 14 6 3 1 59
0 1 3 4 7 13 12 9 4 2 - - 54
Total 1 4 4 10 18 22 25 18 8 3 1 113

proportia subiectilor cu rezolvri corecte
52 . 0
113
59
= = p

proportia sub. cu rezolvri incorecte
48 . 0
113
54
= = F

pF
m m
r
bis

' ' '

unde :
mG media la ntregul test a celor cu reusit la itemul analizat,
08 . 6
59
359
' = = m

mGG idem nereusit,
174
46 . 4
54
241
' ' = = m
=
abaterea standard a tuturor scorurilor la test
88 . 1 =
Rdacina ptrat din
49 . 0 = pF

43 . 49 . 0
88 . 1
46 . 4 08 . 6
=

=
bis
r

Mai exist o metod pentru calculul corelatiei item - test. Ea
const n dihotomizarea esantionului dup scorul total la test. Se
constiuie un grup din cei mai buni 27 si altul din cei mai slabi
27 ignornd subiectii situati n zona median, adic cei 46.
Fiecare item este corelat cu cele dou grupuri extreme. Procedura
este aplicabil n situatiile n care relatia dintre item si scorul global
la test este linear.
n urma analizei de itemi, itemii vor Ii clasiIicati n :
- a) itemi prea usori, rezolvati de ansamblul subiectilor;
- b) itemi prea diIicili, rezolvati de prea putini subiecti si uneori la
ntmplare;
- c) itemi discriminativi rezolvati corect de subiectii care care au un
scor global la test ridicat.
175
Valoarea discriminativ
0
50
100
Procentajul rspunsurilor corecte
Itemii cei mai discriminativi sunt cei cu procentul de rezolvare de
50. Pe acest baz se poate stabili o zon de diIicultate optim
pentru o bun valoare discriminativ. ea poate Ii ntre 25 si 75.
Relatia dintre diIicultatea unui item si valoarea sa discriminativ
poate Ii ilustrat dup Anastasi (1968) n termenii teoriei
inIormatiei.
176
Un item care este rezolvat de 50 dintre subiecti ne d posibilitatea
s comparm 2500 50 50 = de perechi cu reusit sau nereusit cea
ce echivaleaz cu 2500 de unitti de inIormatie. (Un item rezolvat
de 0 subiecti sau de 100 subiecti ne d 0 unitti de inIormatie
(biti).
Un item rezolvat de 70 subiecti va da 2100 30 70 = biti.
Un item rezolvat de 90 sub. va da 900 biti.
Aceeasi problem poate Ii discutat Iolosind gradarea pe curba
Gauss dac valorile unui item se distribuie dup curba normal.
Valorile mari si mici ale diIiculttii itemilor vor primi pe curb
valori mari, pozitive, respectiv negative. Valoriile de 50 vor primi
valoarea 0. Un item cu 84 reusit se va situa la 1s Iat de medie
deoarece 8034 50.5 , unde 34 este supraIata cuprins ntre
medie si 1s. Un item cu 16 reusit
) 34 50 16 ( =
se va situa n
supraIata cuprins ntre medie si -1s.
Media
177
34 34

-3o 02o 01 o 0 1 o 2o 3o
Un item trecut (rezolvat) de 100 (99,74) persoane se va situa ntre
media 3s.
!RI#ICARA CARACTRISTICILOR
ETROLO(IC AL TSTLOR
1) Validitatea predictiv. Se determin sau se veriIic corelatia
dintre test si criteriu. Dac criteriul are Iorm dihotomic sau
trihotomic se calculeaz coeIicientii biseriali sau triseriali (rbis si
rtris). CoeIicientii trebuie s Iie semniIicativi cel putin la pragul de
probabilitate .001.
n veriIicarea puterii de predictie a unui test este mai util ecuatia de
predictie (regresie).
Introducem o parantez lmuritoare privind aceast metod.
Ecuatia de regresie exprim cel mai bine tendinta punctelor de pe o
diagram de mprstiere.
Ea este linia celei mai bune potriviri (M. Smith, 1972), adic acea
linie pentru care suma ptratelor abaterilor de la ea este cea mai
mic posibil. Ea are Iorma:
y bx x =
unde, > > x = si
178
C C y =
De aici rezult c bx > > =
) ( C C adic,
> C C bx > + = ) ( unde bx este coeIicientul de regresie al lui >
n raport cu C. El este panta, unghiul dreptei .
De asemenea,
> C C , ,
sunt cunoscute.
y

-x x

-y
Panta de regresie a lui > n raport cu C este:
y
x
%
%
r bx =
si
x
y
%
%
by =

Exist si ecuatia de regresie a lui y n raport cu
C > > by C x + = ) ( :
S rezolvm urmtorul exemplu: 72 . = r , %x?@$@H, %y?/.$0,
2 . 81 = > , 5 . 155 = C deci
22 . 0
3 . 21
60 . 6 72 . 0
72 . 0 =

= =
y
x
%
%
r bx
179
Ecuatia de regresie are Iorma: X 0.22 (Y - 155.5) 81.2 deci X
0.22 Y 46.7
Validitatea predictiv poate Ii determinat pe grupuri
contrastante d.p.d.v. al criteriului (reusit, nereusit proIesional)
calculndu-se diIerentele la test ntre mediile grupurilor
contrastante. AstIel se vede n ce msur testul discrimineaz cele
dou grupuri.
Validitatea predictiv mai poate Ii prezentat sub Iorma tabeleor de
expectant care contin relatia predictor - criteriu:
Cote
la test
n
stanine
R E U I T A C O L A R
n
8-9
6-7
5
3-4
2
1
180
Tabelul prezint proportia de succes respectiv de insucces Iunctie
de scorurile la test.
Eroarea standard a estimatiei este
2
1 r sx %
x
= deci
6 . 4 72 . 0 1 60 . 6
2
= =
x
%
sansele sunt de 68 ca valoarea lui > la nivelul populatiei s se
situeze ntre valoarea calculat a lui > si 4.6
2. #i,2litat2a. Exprim acordul sau stabilitatea asteptat a
msurrilor analoage. Calculul Iidelittii este un calcul de corelatie
care presupune compararea cel putin a dou categorii de msurtori
rezultate din:
- Iormele paralele ale aceluisi test;
- repetarea testului dup un timp (nu prea lung).
- aplicarea unei singure probe si studierea corelatiilor ntre
rezultatele partiale: ntre itemi sau grupaje de itemi ceea, ce se
numeste /o.*i*t2.8a i.t240 it21i.
&2 la o aplicare la alta, sau n cadrul aceleiasi aplicri a testului, dar
ntre un grupaj si altul de itemi, d.p.d.v. teoretic, cota a,2564at6 (
a
>
) a unui subiect ar trebui s rmn constant. Practic ns cota
o7*245at6 (
0
>
) suIer o anumit Iluctuatie.
Eroarea, adic aceast Iluctuatie este
0
> > e
a
= =
.
181
Sursele acestei variatii sunt: eIectele nvtrii, nivelul de motivare,
starea emotional, conditiile de ambiant ale testrii, alt examinator,
modiIicarea instructajului, etc.
CoeIicientul de Iidelitate se noteaz cu
I 7
1
. El se calculeaz ntre
cotele perechi ale acelorasi subiecti, pentru metoda test-retest sau
pentru metoda Iormelor paralele ale aceluiasi test. n cazul
njumttirii testului se coreleaz (se pun n paralel) cotele
acelorasi subiecti la itemi pari, cu cotele obtinute la itemii impari.
rh
rh
I 7
+
=
1
2
1
unde rh este coeIicientul de corelatie ntre cele dou
jumtti (halI).
Dac se studiaz omogenitatea (consistenta intern) itemilor
se apeleaz la Iormula Kuder- Richardson: se porneste de la o
singur administrare a testului. Procedura se aplic pentru itemii cu
rspunsuri dihotomice unde reusita 1, nereusita 0. Cota total la
test a unui subiect este dat de numrul itemilor rezolvati corect.
Formula:
2
2
1
.
.
1 t
pF t
n
n
I 7

=
I 7
1
coeI de Iidelitate pentru ntregul test
p proportia de subiecti care rezolv corect un item;
F proportia de subiecti care nu rezolv corect un item;
182
n numrul de itemi reuniti n test;
$t dispersia calculat pe ansamblul cotelor totale la test.
ROARA STAN&AR& A E$SUR$TORII
Interpretarea scorurilor individuale al teste se bazeaz pe eroarea
standard a msurtorii care se mai numeste eroarea standard a
scorului. Asa cum remarc Anastasi (1968) eroarea standard a
msurtorii este pentru multe scopuri ale cercetrii mai nimerit
dect coeIicientul de Iidelitate. Ea se calculeaz pe baza
coeIicientului de Iidelitate a testului respectiv si Iunctie de abaterea
standard a scorurilor la nivelul esantionului normativ, astIel:
mcas

1
I
r
1
1
Dac n esantionul normativ abaterea standard L 15B iar
coeIicientul de Iidelitate
I 7
1
este

de .89 atunci
5 ) 33 ( 15 11 . 15
89 .
1
1
= = = =
mcas
Utilitatea erorii medii a msurtorii n psihodiagnostic, n
Iaza de interpretare cantitativ a perIormantelor la test, este
exempliIicat de Anastasi astIel: S presupunem c prin
183
administrarea asupra unui singur biat Jim a unui test de inteligent
se obtine o colectie de 100 de deviatii IQ a crei abatere standard
este de Iapt eroarea standard a mediei. Aceste scoruri tind s se
distribuie dup curba lui Gauss n jurul valorii adevrate a lui Jim.
Potrivit procedeului de normare a curbei exist 68 sanse ca IQ-ul
lui Jim la testul de inteligent s se situeze n intervalul M ,
adic s Iluctueze cu valoarea 5 deasupra si, respectiv dedesubtul
mediei. Dac deviatia IQ obtinut de Jim este de 110, probabil c
notele lui se vor situa n intervalul 105 115. De asemenea o
predictie mult mai exact este accea c exist 99 sanse ca notele
lui Jim s se situeze n intervalul 58 . 2 M (unde 13 5 58 . 2 = ).
n acest caz intervalul va Ii cuprins ntre 115-13 si 11513, adic
102 128.
Conchidem c eroarea standard a msurtorii ne permite ca pe baza
notei la test (puternic inIluentat de o serie de surse de variatie s
estimm limitele rezonabile n care se situeaz perIormanta real a
subiectului.
Anastasi remarc Iaptul c eroarea standard a msurtorii
Iiind expresia scorurilor individuale nu poate Ii utilizat la
compararea Iidelittii unor teste diIerite (de exemplu compararea
Iidelittii unui test bazat pe probleme cu altul bazat pe vocabular).
184
Pentru acest scop mult mai nimerit este utilizarea coeIicientilor de
Iidelitate.
@.t42764i p2.t4u auto25alua42
-Enumerati si explicitati principalele etape ale constructiei unui test
psihologic;
-Cum se veriIic propriettile statistice ale itemilor ?
-Cum se veriIic propriettile psihometrice ale testelor psihologice ?
0 La ce se reIer problema esantionrii ?
- Ce este eroarea standard a msurtorii ?
CAPITOLUL A
TORII PRI!ITOAR LA CONSTRUC%IA
TSTLOR PSI'OLO(IC
Exist dou directii principale, dou teorii care stau la baza
constructiei testelor psihologice:
Teoria clasic, dezvoltat n deceniile trei si patru ale secolului
trecut si Teoria rspunsului la itemi care s-a dezvoltat n ultimii
185
cincizeci de ani. Ele nu sunt totusi teorii n adevratul sens al
cuvntului ci mai degrab metode.
TORIA CLASIC$ PRI!IN& CONSTRUC%IA
TSTLOR PSI'OLO(IC
Se bizuie pe evaluarea diIiculttii itemilor si pe corelatia
dintre scorul la Iiecare item si scorul total la test n vederea obtinerii
unei consistente interne a testului ct mai ridicate si pentru
eliminarea erorii ntmpltoare n rspunsul dat de subiectii
esantionului normativ la itemi.
n constructia unui test psihologic este comparat distributia
scorurilor la Iicare item cu distributia teoretic, pstrarea sau
eliminarea din test a unui item eIectundu-se pe acest temei.
Potrivit acestei teorii, n constructia unui test trebuie urmae cinci
etape:
R2,a/ta42a it21ilo4. Acest proces trebuie eIectuat n
lumina unei anume teorii a procesului psihic evaluat si printr-o clar
deIinire a constructelor care urmeaz a Ii msurate.
Se obisnuieste s Iie redactat un numr dublu de itemi Iat de
numrul din care va Ii compus testul respectiv.
186
n cadrul acestei etape, se procedeaz la pretestarea instrumentului
pe un esantion asa-zis de calibrare, care trebuie s Iie reprezentativ
pentru populatia cruia i se adreseaz testul si suIicient de mare
pentru a permite eIectuarea anumitor statistici.
S2l2/8ia it21ilo4 /a42 5o4 ;i p6*t4a8i =. t2*t. Se realizeaz
pe baza analizei de Iidelitate care const n calcularea corelatiei
dintre scorul la item si scorul total la test. Vor Ii pstrati itemii cu
corelatiile cele mai nalte pentru a mri consistenta intern si a
micsora eroarea standard a msurtorii.
O78i.242a ;o412i ,o4it2 a /u472i ,2 ,i*t4i7u8i2 a */o4ului
total. Indicele de diIicultate a Iiecrui item, notat cu P, va Ii utilizat
pentru a elimina sau introduce n test acei itemi pentru care curba
distributiei scorului total la test va avea Iorma dorit. De exemplu,
dac testul umeaz s Iie trecut de 90dintre candidati, atunci vor
trebui alesi itemi mai putin diIicili, iar curba va Ii nclinat ctre
stnga.
Co.*t4ui42a ;o412i pa4al2l2 a t2*tului. Se procedeaz
urmnd etapele descrise mai sus, cu deosebirea c itemii (toti itemii
redactati) vor Ii ierarhizati n ordinea descresctoare a diIiculttii
lor. Se aleg perechi de itemi cu aceeasi diIicultate si cu aceeasi
corelatie cu scorul total, unul Iiind repartizat testului iar cellalt
Iormei paralele. Se consider, deci c indicele de diIicultate,
187
coeIicientul de corelatie item-test si abaterea standard reprezint
criteriile similarittii itemilor celor dou Iorme paralele ale testului.
Principalele limite ale acestei metode.
Statisticile sale sunt dependente de caracteristicile esantionului.
Slab validitate ecologic, sczut generalizabilitate a validittii.
Precizia testului dat de eroarea standard a msurtorii este
determinat media tuturor nivelurilor caracteristicii
psihocomportamentale msurate si nu pentru Iiecare nivel, asa cum
este cazul celeilate metode I7'.
TORIA R$SPUNSULUI LA ITEI >(6#?
La baza comportamentelor observabile stau o serie de caracteristici
psihologice, numite, dup speciIicul lor, aptitudini, temperament,
caracter, etc. ntruct sunt inobservabile ele au Iost numite trsturi
latente. EIorturile psihometriei sunt centrate pe msurarea lor,
respectiv pe a determina ct anume dintr-o trstur latent este
prezent n mentalul unei persoane. Aceste trsturi nu pot Ii
msurate direct ci apelnd la o serie de asa-zise scale de msurare
(vezi Martin, 2004, +lemente de psihologie experimental.). Se
188
poate, n mod conventional, alege o scal care s aib centrul egal
cu zero si care s mearg de la minus inIinit la plus inIinit.
Scopul celor dou teorii mentionate este de a oIeri o baz
metodologic pentru a construi un numr de itemi care s msoare
diIerite Iatete ale unei anumite trsturi cu ar Ii, de exemplu,
inteligenta.
Cele dou teorii se deosebesc transant privitor la modul cum
valoriIic si interpreteaz datele obtinute prin administrarea acestor
itemi unui anumit esantion de subiecti. AstIel, teoria clasic se
intereseaz de suma scorurilor uni individ la toti itemii testului. Se
procedeaz la o anumit agregare, ntr-un rezultat unic, a scorurilor
obtinute la Iiecare item in parte. Dimpotriv, I7' se intereseaz de
rspunsul dat de subiecti la Iiecare item, separat.
Dac presupunem c Iiecare individ detine o anumit cantitate din
trstura msurat, nseamn c pe abscisa unui graIic Iiecare
individ va ocupa o anumit pozitie de la minus inIinit la plus inIinit
(n practic se consider domeniul ca tinnd de la, s zicem, -3 la
3). n I7' mrimea individual a trsturii psihice msurate cu un
test este notat cu (theta). Ficrui nivel al unei trsturi i va
corespunde o anumit probabilitate ca subiectul s rspund corect
la acel item. De aceea aceast probabilitate
) ( (
este reprezentat
n I7' pe ordonata graIicului care arat relatia dintre probabilitatea
189
de a rspunde corect la un item si mrimea trsturii msurate de
acel item.
De obicei reprezentarea graIic a acestei Iunctii matematice are
Iorma unui %. Ea descrie deci relatia dintre nivelurile unei trsturi
latente si probabilitatea de rspuns corect la itemii care msoar
aceast trstur. Se mai numeste curba caracteristic a itemului. Cu
alte cuvinte Iiecare item poate Ii caracterizat printr-o relatie
matematic, anume existent, ntre nivelurile trsturii sau abilittii
psihice si probabilitatea ca subiectii s rspund corect la acel item.
Rezult c preIernd o anumit Iorm putem retine ntr-un test
itemii care genereaz o relatie matematic avnd aspectul graIic.
Aceast curb are dou proprietti tehnice: diIicultatea itemului care
descrie unde Iunctioneaz itemul pe scala trsturii (theta) si
sensibilitatea care descrie ct de bine poate un item s diIerentieze
doi subiecti a cror trstur msurat este sensibil apropiat pe
scara theta (F.; Baker, The Basics oI Item Response Theory,
http://edresearch.org/baker.pdI). Cu ct mijlocul curbei, %-ului, este
mai abrupt, cu att sensibilitatea este mai mare, n sensul c valori
Ioarte apropiate pe scala trsturii msurate vor avea drept
corespondente, valori Ioarte bine diIerentiate ale probabilittii de a
rspunde corect la item.
Forma cubei nu ne spune nimic despre validitatea item-ului.
190
DiIicultatea itemului, de asemenea poate Ii apreciat Iunctie, de
Iorma curbei (predominanta valorilor mari ale
) ( (
pentru valori
mici ale lui
) (
releveaz un item usor.).
Au Iost dezvoltate mai multe modele I7', Iie pentru
rspunsuri dihotomice de tipul da B nu ade#rat B fals, Iie pentru
itemi care comport mai multe variante de rspuns de tipul:
dezacord puternic dezacord neutru acord puternic dezacord.
I7' eIectueaz, comparativ cu teoria clasic a constructiei testelor,
o schimbare de accent: interesul este Iocalizat pe scorul la item si nu
pe scorul obtinut la o scal sau un test care contine mai multi itemi.
n raport cu teoria clasic aIlat la baza constructiei instrumentelor
de evaluare psihologic, I7' (Iem Response Theory) prezint o
serie de avantaje:
- Permite evaluarea contributiei individuale a Iiecrui item, pe
msur ce este scos sau introdus n instrumentul de evaluare
psihologic, pe baza unei Iunctii inIormationale reprezentat graIic.
Este posibil alegerea acelor itemi care sunt cei mai precisi n
msurarea unei anumite caracteristici psihocomportamentale.
- Permite evaluarea erorii de msurare a Iiecrui item si n acelasi
timp Iace posibile studiile interculturale cu ajutorul testelor
construite din perspectiva I7'.
191
Permite elaborarea asa ziselor teste moderatoare prin selectia
itemilor care se dovedesc a avea relevanta (aportul inIormational)
cea mai mare pentru o anumit persoan.
Utilizarea metodei I7' n constructia unui test implic, mai
nti o etap de pregtire a datelor rezultate din aplicarea testului pe
esantionul de calibrare. Aceast etap are urmtorii patru pasi:
- Scorarea tuturor itemilor n aceeasi directie.
- Converirea rspunsurilor n varianta dihotomic (optional).
- mprtirea colectiei de date n dou esantionae: eantion de
calibrare pentru estimarea parametrilor itemilor si eantion de
#alidare pentru a estima gradul de concordant ntre datele obtinute
din testare si modelul I7' utilizat.
- Separarea datelor n Iisiere separate de tipul $dat pentru a putea Ii
analizate cu SPSS.
!RI#ICA%I0!$ CUNO"TIN%L
Cititi cu atentie Iiecare item. ncercuiti pe Ioaia alturat rspunsul
(rspunsurile) corect.
1. ''Psihodiagnostic'' nseamn:
a) examen psihologic.
192
b) aplicarea de tehnici de sugestie
c) aplicarea testului Rorschach
d) ndemnarea de a utiliza testele psihologice
2) Primul autor care a utilizat notiunea de '' test'' a Iost:
a) Fr. Galton
b) Th. Fechner
c) McKeen Cattell
d) Wundt
3) Ideile directoare (paradigmele) n jurul crora s-a constituit
psihodiagnosticul au Iost:
a) caracterul diIerential, msurabil, predictibilitatea
nsusirilor psihice, metoda experimental;
b) sensibilitatea, validitatea, Iidelitatea, standardizarea;
c) ideea diIerentelor psihice ntre oameni, ideea de
capacitate empatic Iat de subiecti, ideea de psihoterapie.
d) ideile etice, de neutilizare a testelor dect n contextul lor
stiintiIic.
4. Fr. Galton este de obicei mentionat drept unul dintre precursorii
psihodiagnosticului pentru:
193
a) preocuprile sale n domeniul statisticii;
b) preocuprile sale n domeniul psihiatriei;
c) preocuprile sale n domeniul psihoterapiei
d) preocuprile sale n domeniul msurrorilor psihometrice
5. Principiul neutilizrii testelor psihologice n aIara cadrului lor
teoretic (teoriei lor subiacente) se reIer la:
a) Respectarea eticii proIesionale;
b) Angajarea n psihodiagnostic a unor cunostinte proIunde
din toate ramurile psihologiei;
c) Respingerea abuzului de teste;
d) ReIuzul supralicitrii metodei n raport cu procesul psihic
investigat si respectarea cerintei de criteriu.
6. Factorii care relativizeaz psihodiagnosticul sunt:
a) Calitatea testelor, experienta psihologului, limitele
cunoasterii n psihologie a caracteristicii
psihocomportamentale investigate, sinceritatea subiectilor,
conditiile de examen improprii, zodia subiectului.
b) Vrsta, situarea n zona medie, de semniIicatie zero, a
caracteristicii investigate, caracterul indirect al accesului la
194
Ienomenologia psihic, abordarea psihodiagnostic atomist,
inIluentele psihologului, slabele calitti metrologice ale
instrumentelor psihodiagnostice.
c) Utilizarea n teste a unor itemi ambigui, cu dubl negatie
sau cu propozitii disjuncte de tipul sau - sau, standardizarea prea
mare a sarcinii, instructajului si a metodelor de prelucrare si de
interpretare.
d) Tabelul de norme, timpul de executie, zona geograIic si
cultural a subiectului, etnia si nivelul de pregtire.

7. Conditiile proprii unui examen psihologic corect se reIer la:
a) Subiect, ambiant, examinator;
b) Fidelitate, validitate, indice de popularitate,
reprezentativitatea esantionului normativ;
c) Discriminarea persoanelor provenite din medii
dezavantajate;
d) Conditii etice, deontologice, parapsihologice, Irenologice;
8. Principiile deontologice ale psihodiagnosticului au n vedere:
a) Calittile metrologice ale testelor, capacitatea empatic si
nivelul de experient ale examinatorului, gradul de compatibilitate
examinat-examinator;
195
b) Dac examinatorul este destul de atrgtor, binevoitor,
deschis;
c) ConIidentialitate, intimitate, circulatia testelor,
competent, comunicarea rezultatelor examenului psihologic,
respectarea demnittii clientilor si colegilor;
d) Disponibilitatea examinatorului de a oIeri sprijin
subiectului si chiar solutiile corecte la teste atunci cnd situatia o
impune.
9. Anamenza este metoda psihodiagnostic prin care:
a) Rememorm evenimentele traumatizante ale primei
copilrii pentru a scpa de tensiuni;
b) Realizm matricea si cauzograma aIerent;
c) Chestionm subiectul despre prerile sale politice;
d) Evalum ecourile subiective ale principalelor evenimente
biograIice legate cauzal de simptomatica actual.
10. Psihodiagnoza scolar este destinat:
a) Selectiei personalului didactic pe criterii de competent;
b) Ameliorrii randamentului scolar al elevilor. ;
c) Selectiei copiilor supradotati;
196
d) Organizrii pe principii stiintiIice a activittilor
extrascolare.
11. n deceniile viitoare se estimeaz c testele psihologice clasice:
a) Vor Ii nlocuite cu metode mai proIunde ca sugestia,
hipnoza, psihanaliza.
b) Vor Ii dezvoltate si completate cu predictori provenind
din neurostiinte.
c) Vor Ii completate sau chiar nlocuite de metode
parapsihologice.
d) Vor stagna datorit lipsei lor de utilitate.
12. Psihologul este, potrivit lui H. Murray, cel dinti instrument al
psihologiei. Competenta sa psihodiagnostic se bizuie pe:
a) Completarea inIormatiilor provenite din teste cu
inIormatii provenind din practici ''populare'';
b) Stpnirea la perIectie a practicilor ezoterice si a teoriilor
IilosoIice;
c) Pe cunostinte solide de psihodiagnostic, pe o solid
cultur psihologic si pe talent;
d) Cunoasterea general a ct mai multor probe psihologice.
197
13. Interviul psihodiagnostic comport urmtoarele tipuri de
validitti:
a) Validitatea inIormatiilor Iurnizate de interviu, a
subiectului, a examinatorului;
b) Validitatea subiectului, a anturajului, a examinatorului;
c) Validitatea inIormatiilor rezultate din interviu, validitatea
surselor exterioare interviului, validitatea examinatorului;
d) Validitatea interviului propriu-zis, validitatea testelor
psihologice, validitatea C.V.-ului.
14. Cauzometria este o metod de psihodiagnoz care evidentiaz:
a) Particularittile tabloului subiectiv al drumului de viat.
b) Disonanta cognitiv a subiectului;
c) Discrepantele ntre asteptri si posibilitti;
d) Convingerile si atitudinile stabile ale persoanei.
15. Convorbirea psihodiagnostic releveaz inIormatii despre
subiect privind:
a) Aptitudinile si deprinderile sale.
b) Opiniile, conceptia despre lume, atitudinile, calitatea
expresiei verbale, mecanismele intelectuale, nivelul si calitatea
inIormatiilor.
198
c) Credintele, convingerile, temerile, preIerintele,
aptitudinile, deprinderile, capacittile nonverbale, atitudinile,
prticularittile temperamentale;
d) Evenimentele bigraIice relevante.
16. Cerinta de criteriu privitoare la observatie se reIer la:
a) Elaborarea unui criteriu n vederea validrii testelor
psihologice
b) Focalizarea observatiei pe aspectul psihocomportamental
deIinit n prealabil.
c) Utilizarea unor criterii exhaustive n clasiIicarea tipurilor
de observatie.
d) Relatia predictorilor cu criteriul.
17. n cursul observatiei ne Iocalizm pe:
a) Simptomatica pueril si labil;
b) Simptomatica stabil si inIantil;
c) Simptomatica labil si stabil;
d) Simptomatica mobil si labil.
18. Chestionarele uniIazice au:
a) O singur ntrebare;
b) Un singur autor;
199
c) O singur scar;
d) Un singur item.
19. Scara comparativ evalueaz pe aceeasi scal:
a) Un singur subiect d.p.d.v. al mai multor nsusir;
b) Mai multi subiecti;
c) Mai multi subiecti d.p.d.v. al unei nsusiri;
d) Un singur subiect d.p.d.v. al unei singure nsusiri.
20. Despre testele psihologice psihologice spunem c sunt obiective
deoarece:
a) PerIormantele nu sunt inIluentate dect de ctre
caracteristica psihic evaluat.
b) Folosesc ca materiale - stimul obiecte si nu idei
subiective.
c) Sunt indiIerente n raport cu obiectele din sala de examen.
d) Sunt indiIerente n raport cu asteptrile subiective ale
subiectului.
21. Validitatea de construct se reIer la:
a) Elementele constructive ale testului adic: baterie,
subteste, scale , itemi, Iactori, trsturi, dimensiuni;
b) Constructorii testului;
200
c) Conceptele utilizate curent n psihodiagnostic;
d) Capacitatea testului de a msura constructul teoretic
corelat.
22. Calittile pe care trebuie s le ntruneasc esantionul normativ
sunt:
a) Validitate, Iidelitate, sensibilitate, reprezentativitate;
b) Mrime si eterogenitate convenabil, omogenitate,
reprezentativitate;
c) Omogenitate, soliditate, credibilitate, Iinete;
d) Reprezentativitate, discriminabilitate, stratiIicare.
23. Interpretarea cantitativ a perIormantelor la testele psihologice
se realizeaz cu ajutorul:
a) Grilelor de corectare;
b) Tabelelor de norme;
c) Ecuatiilor de regresie;
d) Analizei de variant.
24. Validitatea care presupune existenta unui interval de timp ntre
administrarea testului si msurarea perIormantelor la criteriu se
numeste:
a) validitate concurent;
201
b) validitate de continut;
c)validitate predictiv;
d) validitate de construct.
25. Dac un test coreleaz nesemniIicativ cu alte teste cu care nu ar
trebui s coreleze spunem despre el c are o validitate:
a) sintetic;
b) de Iatad;
c) concurent;
d) divergent.
26. Criteriul n baza cruia se calculeaz validitatea unui test este:
a) o expresie sintetic a realittii psihocomportamentale
investigate cu mijloacele de psihodiagnoz.
b) trstura psihocomportamental ce urmeaz s o evalum
cu ajutorul observatiei sistematice.
b) o caracteristic ce urmeaz s stea la baza unei
clasiIicri riguroase a testelor psihologice.
d) un mod special de apreciere a perIormantelor obtinute de
subiecti la teste.
202
27. Stabilitatea rezultatelor la test cu privire la interevaluatori ,
stabilitatea rezultatelor n timp, consistenta intern a testului servesc
evalurii:
a) validittii testului.
b) Iidelittii testului.
c) sensibilittii testului.
d) predictibilittii testului.
28. Variabila normat '' ' '', utilizat n compararea rezultatelor la
teste, este caracterizat :
a) printr-o medie egal cu 50 si o abatere standard egal cu
14
b) printr-o medie egal cu 10 sI o abatere standard egal cu
unitatea.
c) printr-o medie si o abatere standard egale cu unitatea.
d) printr-o medie egal cu 50 sI o abatere standard egal cu
10.
29. Decizia de a utiliza n etalonarea testului psihologic a metodei
percentilelor sau a metodei claselor normalizate depinde de:
a) volumulul esantionului normativ.
b) validitatea testului.
c) Iorma curbei de distributie a rezultatelor.
203
d) sensibilitatea testului.
30. Analiza de itemi cuprinde:
a) veriIicarea caracteristicilor metrologice ale testului
(Iidelitate, validitate, sensibilitate).
b) analiza de continut si analiza propriettilor statistice ale
itemilor.
c) precizarea criteriului, precizarea esantionului, precizarea
materialelor stimul.
d) analiza corelatiei testului cu criteriul, analiza tipurilor de
rspunsuri posibile, analiza Irecventei esecurilor.
31. Cei mai discriminativi itemi sunt aceia care au procentajul de
rezolvare:
a) mai mare de 50.
b) mai mic de 50.
c) egal cu 50.
d) mai mare de 90

204
BIBLIO(RA#I
Anastasi, A., (1976) Psychological testing, Mac Millian Publish,
Co. , Inc. , New York.
Anastasi, A., (1979) Field oI applied psychology, sec. ed. Mc.
Graw-Hill Company.
Beins, B., C., (1993) Ising the 6arnum +ffect to 'each about
+thics and &eception n research, Teaching oI Psychology, vol. 20,
Pages 146-149.
205
Bejat, M., (1972) Geneza psihologiei ca stiint experimental n
Romnia, Ed. Didactic si Pedagogic, Bucuresti.
Beyerstein, B., R., (2003) - Jhy 6ogus 'herapies Eften %eem to
Jor4, http:// www. quackwatch.org/ 01 Quackery Related
Topics/ altbelieI.html.
Bloch, H., Chemama, R., Gallo, A., Leconte, Le Ny, J.Fr, Postel, J.,
Moscovici, S., Reuclin, M., Vurpillot, E., (1994) Krand
dictionnaire de la psychologie, Larousse.
Caroll, T., D., (1994) - 'he %4eptic<s &ictionary, http: // www.
skepdic. com/ Iorer.htm.l
Cronbach, L., J. >1955) Construct #alidity in psychological tests,
Psycological Bulletin, 52, p. 281-302, preluat din ' Classics in the
History oI Psycology An Internet Resource realizat de Green,
C.D., York University, Toronto, Ontario.
Cronbach, L., J. >1970) +ssentials of (sychological 'esting,
Third edition, Harper & Row, Publishers, New York
Dana, H., R., Graham, D., E., (1976) - )eedbac4 of Client B
7ele#ant Information and Clinical (ractice Journal oI Personality
Assessment, Vol. 40, No. 5, Pages 464-469.
Dutton, D., (1988) - )orer +ffect +xperientia, 44, 326-329
Howell, D.,C., 1985 - Fundamental Statistics Ior the Behavioral
sciencies, Univ. OI Vermont.
206
Kihlstrom, J., F., (1998) - +xhumed Memory 'ruth in Memory ed.
by S.J. Lynn & K.M. Mcconkey (Eds.). New York: GuilIord Press,
pages. 3-31.
Kline, P. (1983) - Personality: Measurement and Theory,
London: Hutchinson
Marks, P.A., Seeman, W., (1962) - En the 6arnum effect. Psych.
Record 12 Pages 203-208.
Martin., N., (2004) - +lemente de psihologie experimental, Ed.
Muntenia.
Matarazzo, J., 1992, - (sychological 'esting and *ssessment in the
/.st Century, American Psyhcologist, No, 8, 1007-1018.
Pavelcu, V$ (1965) " &rama psihologiei.
Mare, E., (1987) O variant a metodei biograIice in studiul
personalittii, Rev. de psih., 33, nr.3, p. 198 213
Pitariu, H., (199) Managemenul resurselor umane..., Ed. All.
Rosca, M., 1976 - Metode de psihodiagnostic, Ed. Did. si Ped,
Bucuresti
Popescu-Neveanu, P., (1978) - Dictionar de psihologie, Ed.
Albatros
Radu, I., (1993) Metodologie psihologic si analiza datelor, Ed.
Sincron, Cluj.
Sntion, F., Aplicatii practice de psihologie militar, Ed. militar.
207
Smith, G.,M., (1971) - Khid simplificat de statistic pentru
psihologie i pedagogie, Ed. Did. si Ped., Bucuresti.
Stan, A., (2002) - 'estul psihologic, e#olui construcie aplicaii,
Iasi, Editura Polirom.
chiopu, U., 1(976) - Introducere n psihodiagnostic, C. M. Univ.
Bucuresti.
chiopu U., (2002) - Introducere in psihodiagnostic, Ed.
Prohumanitas
Tyler, L.,E., WALSHB B., (1979) - 'est and Mesurement 3
rd
edition, Prentice-Hall., Enghewood CliIs, New Jersey.
Zapan, Gh., (1984) - Cunoatrea i aprecierea obiecti# a
personalitii, Ed.t., cap7, p293-330.
Zlate, M., (2002) - Introducere n psihologie Ed. Polirom
*** (1976) - ndrumar psihodiagnostic, vol. I-IV, Univ.
Babes-Bolyai, Cluj.

208