ATENŢIEMulţi autori încearcă să fie luaţiîn serios, anunţând la începutul cărţi-lor lor
că personajele sunt imaginare,fictive etc. În ce mă priveşte, ţin să precizez înainte de a porni, fărăvorbărie inutilă: personajele acesteicărţi
sunt absolut imaginare şi fictive.Orice asemănare cu vreun personajcare există, a existat sau ar trebui săexiste nu este decât o purăcoincidenţă.SAN ANTONIO
Lui Jean Vachon, Acest Congo„în felul meu", cu afecţiune S.A.
1 Mă văd nevoit să folosesc acest termen, deoarece limba franceză este mai puţin bogată decât se crede.2 Idem.
CAPITOLULI
Bătrânul nu spusese nimic şi vestea plesnise ca elasticul de lachiloţii unei actriţe în timpul unei întreruperi de curent.Vestea pornise de la Bătrânu, aşa cum porneşte Ronul dinSaint-Gothard, se răspândise la etajul al doilea, coborâse de-a durascările, se năpustise în birourile de la unu, inundase cuşca portaruluişi înecase centrala telefonică care a început să zbârnâie. În curând totParisul cu comunele învecinate ştiau că dragul, demnul, venerabilul,cuviosul, amabilul, tandrul, plăpândul şi răsuflatul Pinaud, zisPinuche, zis Pinuchet, zis Fosila îşi dăduse demisia.Vestea a aterizat în biroul meu chiar în momentul în carecurajosul Bérurier, cocoţat pe un scaun se spăla pe picioare închiuvetă. Şi le spăla alternativ, ceea ce îl obliga să stea în echilibrucâteva clipe într-o labă. Aflând că Pinuche ne părăsea, Grasul atrântit o înjurătură şi s-a sprijinit din greşeală pe piciorul scăldat închiuvetă, în loc să se sprijine pe cel de pe scaun. Biata chiuvetă, carese cam săturase de aceste abluţiuni neobişnuite, a hotărât să-şi dea şiea demisia. Specialiştii în cercetări nucleare ar vorbi despre odemisie în lanţ. La solicitarea piciorului de elefant al Matahalei, ea acedat şi inspectorul Bérurier s-a pomenit aterizând pe fundul mare cao pară mălăiaţă. şi cu un ciob de faianţă cât un corn de rinocer înfiptîn slănina din partea cea mai puţin nobilă şi cea mai grasă a persoanei sale.Roşcatul Mathias ne anunţase vestea dintr-o răsuflare şi fărăsă-şi asigure o rezervă îndestulătoare de oxigen. —Ştiţi ce s-a întâmplat? Pinaud şi-a dat demisia şi Bătrânula acceptat-o.A doua parte a frazei avea într-un fel (şi chiar în celălalt) maimultă importanţă decât prima; nu era prima dată când Întristatul îşioferea demisia, dar era prima dată când Administraţia i-o accepta.Uriaşul şi eu însumi am crezut la început că e o farsă şi amsocotit-o de prost gust. — Ce păcăleală mai e şi asta, Mathias? am bombănit eu.
—E adevărul adevărat, domnule comisar, Gouthier era laBătrânul şi a văzut scrisoarea.Sosirea inopinată a lui Pinaud mi-a spulberat ultimeleîndoieli. Smulgându-i Grasului corpul străin care-l nimerise dingreşeală, l-am interpelat pe întristarea sa. —Ce aud, bătrâne? Ne părăseşti? Pinaud a aprobat. Nu era prea mândru, cufaţa lui palidă de constipat cronic, cu mustaţa decolorată dechiştoace, cu pleoapele căzute ca nişte jaluzele stricate şi cu confetide foiţă de ţigară pe buzele-i fleşcăite.Şi-a înghiţit o smiorcăială jalnică şi a zis: —Să-ţi explic.Lamentaţia aceasta fiind prin ea însăşi o mărturisire, amexplodat: —Pinaud, eşti un individ josnic. Un sălciu şi un scârbos. Oemanaţie împuţită a neantului. O concretizare abjectă a tâmpenieiumane. O zdreanţă nenorocită uitată de gunoieri. Un...Băiatul n-a mai rezistat. Nu vorbi aşa, Tonio, nu merit. Ştiu că ar fi trebuit să-ţi spun,dar n-am făcut-o fiindcă ştiam că...Ce ştiai, împuţitule?Că ai să mă convingi să nu fac asta. N-aş fi putut lupta contravoinţei tale.Era tâmpit dar emoţionant, Pinauche. Un fel de băieţel bătrâncare nu se ridicase niciodată la nivel uman. Un tip bine intenţionat, plin de tandreţe şi de candoare. —E o lovitură dură pentru mine, i-am spus. Bérurier aînceput să geamă ca un taur pe care veterinarul s-ar pregăti să-ldeghizeze în bou. —N-aş fi crezut niciodată că se poate, se lamenta Grasul, prin apa de vase care îi curgea din ochi. Să ne faci nouă una ca asta!Făceam un trio atât de frumos în trei.Şi s-a înfuriat adăugând pe un ton sacadat: —Dar ce ţi-a trecut prin tărtăcuţă, sonatule?Pinaud s-a explicat. Multe lucruri îi motivaseră decizia: aveaarteroscleroză, reumatism articular, colici nefritice, colici frenetice, plăci varicoase, o bronşită cronică, aritmie, ceva hipertensiune şimigrene la dovleac. Dar motivul oficios, adică cel adevărat, era
of 00
4982869 San Antonio Merge San Antonio
369 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 08/10/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment