• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 Tăierea împrejur cea după trup a Domnului. Sfântul Vasile cel Mare
1
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.Cu Dumnezeu cel sfânt păşim în noul an, al doilea al celui de altreilea mileniu. Şi dăm slavă lui Dumnezeu pentru darurile pe care nile-a împărtăşit, înainte de toate, al vieţii, de a fi împreună, vieţuind, înacest mileniu, veac şi an. Totdeauna L-am rugat pe Dumnezeu să nedăruiască – fiecare – şi iată că ne-a dăruit. Un bătrân din vremeatinereţii noastre, apropiindu-se de suta de ani, a fost întrebat: “Cum, cudarul lui Dumnezeu, ai ajuns aici?” A răspuns, smerit şi simplu: “N-amcerut lui Dumnezeu mult niciodată, ci numai câte un an”. Aşa am învăţat şi noi să cerem, de la acel bătrân din acel colţ de ţară unde am început slujirea preoţească.Cu acest gând şi cuvânt din înţelepciunea de sus, ascultăm acumdumnezeiescul cuvânt al Evangheliei, rostită la vremea ei, în timpulLiturghiei, dar pentru noi, cei mai mulţi, mai târzielnici puţin, oascultăm din nou. Răsădită fiind de Dumnezeu, să o întipărim maiadânc, crescând neîncetat cuvântul în inimile noastre. Să ascultăm:“Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numeleIisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli înpântece. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise,L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înainteaDomnului. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născutde parte bărbătească să fie închinat Domnului. Şi să dea jertfă, precums-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui deporumbel.Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omulacesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea luiIsrael, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către DuhulSfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe HristosulDomnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii auadus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiulLegii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi azis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochiimei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturorpopoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului TăuIsrael”.
 
El trecea prin moartea nu firească, ci devenită într-un felfirească, pe ţărmul celălalt, al veşniciei, trecere pe care aţi auzit cum onumeşte dreptul Simeon: o slobozire. Pentru noi, bătrânii, mai ales. E oslobozire, nu o spaimă.
 
Şi a mai adăugat azi Evanghelia că,
 
“după ce ausăvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar Copilulcreştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul luiDumnezeu era asupra Lui. Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de
1
1 ianuarie 2002
 
sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani,s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pecând se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui(părinţi după lege, căci Iisus avea ca tată pe Dumnezeu-Tatăl şi camamă pe Maica Domnului; iar Iosif, după lege, că se logodise) nuştiau. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale deo zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile (numărul de trei!) L-auaflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i”.
 
Priviţi cu toţii, în partea dreaptă a bisericii, la nişa dinmijloc. Se află acolo o icoană, un chip din Evanghelie: Mântuitorul IisusHristos la doisprezece ani. Cu câtă uimire priveau înţelepţii Vechiului Testament la copilul Iisus la doisprezece ani! E una din picturile celemai inspirate ale lui Costin Petrescu. “Şi toţi care Îl auzeau se minunaude priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iarmama Lui (Iosif nu-I era tată, era ocrotitor rânduit de Dumnezeu) a ziscătre El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-amcăutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nuştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţelescuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şile era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. ŞiIisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi laoameni” (Luca 2, 21-32, 40-52).Îndreptată fiind conştiinţa Lui la Dumnezeu şi la oameni. Ca şi anoastră, pururea; că El e icoana, modelul. Aşa noi privim şi aşa suntem în plinătatea adevărului: dacă privim la Dumnezeu şi la oameni; laDumnezeu prin El, prin Iisus. Cum priveau uimiţi. Când veţi pleca, toţisă urmăriţi acea imagine. Uimiţi Îl priveau fariseii şi cărturarii.Sărbătoarea de astăzi, a opta zi de la naştere. După rânduialastatornicită de Dumnezeu prin legământul încheiat cu Avraam, fiecareprunc de parte bărbătească trebuia să fie tăiat împrejur a opta zi de lanaştere. Dumnezeu a încheiat acest legământ cu omul, şi aceasta esteşi definiţia religiei, nu cum greşit se spune: “legătura omului cuDumnezeu” Religia – legământul lui Dumnezeu cu omul. Dumnezeu îl încheie. Şi Dumnezeu, care a instituit firea, are în vedere legile firii.Pentru care părintele nostru Ioan Damaschn spunea: “Toate sunt dupăfire; numai păcatul e împotriva firii”. Pentru că firea de Dumnezeu afost zidită. Şi spun, adesea, învăţaţii care cunosc firea: la opt zile estemomentul prielnic, desăvârşit în care sângele se coagulează firesc.Firea e operă divină. De aceea Psalmistul o cinsteşte: “Cerurile spunslava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps. 18, 1).Şi atunci, păstrând rânduiala firii, şi pruncul Iisus a fost tăiat împrejura opta zi. A opta zi, deci o plinire a firii, căci Dumnezeu a zidit lumea înşapte zile, în suişul acesta din desăvârşire în desăvârşire cu fiecare zi acreaţiei. Din seara zilei a şasea zidind pe om către ziua a şaptea. Căci
 
aşa cresc zilele Creaţiei, de la seară la dimineaţă, adică de la a nu fi laa fi. Ziua de rugăciune a Bisericii începe cu vecernia, apoi slujba de lamiezul nopţii şi Liturghia, cum se făcea în vremea veche, începând dinzori: “Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu”. Aşaptea zi, în care ne aflăm, a lucrării harului, urcând spre a opta zi, a învierii.Şi, tăierea împrejur, rânduită ca în lumină să se arate că, într-adevăr,Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, este şi Om adevărat. Cum zicem înCrez: “şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut,care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel deo fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”. Şi apoi urmează: “Carepentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din cer şiS-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut Om”.Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Tăierea împrejur, care-i simbolulbotezului, căci în Noul Testament este botezul, naşterea din nou prinHristos Domnul dăruită, descoperită şi împărtăşită fiecăruia dintre noi.În El e Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, arătat astfel prin ceea cenoi socotim a fi un detaliu, anume tăierea împrejur. Şi, totodată, amauzit, în Apostolul citit azi după Coloseni: “Căci întru El locuieşte,
trupeşte
, toată plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2, 9).O, iubiţilor, ce taină şi ce lumină, totodată – căci Dumnezeu e tainăce se dezvăluie în lumină – ca în Hristos să-L contempli şi peDumnezeu şi pe om, totodată! Şi, contemplându-L, rugându-te, să-Lpriveşti prin toate cele trei lumini: şi prin lumina divină, pentru care ne-a dat Dumnezeu ochiul credinţei, şi prin lumina înţelegerii – Scripturii şifirii întregi –, pentru care ne-a dat Dumnezeu mintea, ochiul minţii, şi înlumina sensibilă, firească, prin care L-au privit ucenicii, mama Lui, Iosif şi cei care au tăiat Pruncul împrejur. Să-L priveşti cu această întreităvedere. Într-un Om să-L vezi pe Dumnezeu, că e Dumnezeu în El. Că încuvintele Lui e Duh şi viaţă. Şi aşa, în Evanghelia lui El L-a descoperitpe Dumnezeu. Şi, contemplând Dumnezeirea în El, să înţelegi,totodată, că e şi om. Omul adevărat, în El. Întrebaţi toţi oamenii dinlume, dacă vă pot oferi un model desăvârşit de umanitate. Şi, maiprecis: un om care să fi învins moartea. Şi oricine crede în El şi audecuvântul Lui, “Cel ce crede în Mine, deşi va muri, viu va fi” (Ioan 11,25). Te simţi viu, ai biruit moartea, ca o arvună de aici pentru a opta zi,a învierii. Deci în El, Dumnezeu şi Om, e adevărul deplin. Să ajuteDumnezeu ca toţi oamenii, din toate religiile să înţeleagă aceasta, şi sănu mai confundăm. Toţi oamenii să ajungă să mărturisească adevăruldumnezeiesc al dreptei credinţe, că Iisus Hristos, Dumnezeu adevăratşi om adevărat, a învins moartea şi e Domnul vieţii. Nu cei carepropovăduiesc moartea. Ci numai viaţa. De aceea, în însuşi actul celeide a opta zi, tăierea împrejur – jertfa sângelui, El vestea învierea prin jertfă, prin răstignirea omului vechi. Taina celei de a opta zi.Şi, pătrunzându-i înţelesul, trăind în El Dumnezeu adevărat şi om
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...