Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR.

KENNETH MCALL 1

Duminica Sfântului Ioan Scãrarul

Dr. Keneth McAll 1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului

nostru Iisus Hristos! Ne împãrtãºim astãzi din dumnezeiescul cuvânt al

Evangheliei2 împreunã cu acest creºtin care ºi-a dãruit viaþa slujirii lui

Dumnezeu, nu numai în þara sa, ci ºi în Orientul Îndepãrtat. Este vorba

de doctorul Kenneth McAll, cetãþean al Marii Britanii, credincios în

Biserica Anglicanã, ºi care, prin anii 1939-1940 se afla medic în China. A

fost luat prizonier de trupele japoneze. Doresc sã facã mãrturia aceasta

ºi fratele nostru, doctorul Iosif.

Dr. Iosif: - Domnul doctor Kenneth McAll este englez, s-a nãscut în anul

1910; a fãcut studii medicale în Anglia ºi dupã aceea, urmând tradiþia familiei

sale, s-a dus medic misionar creºtin în China de nord. Aceastã lucrare a fost

începutã de bunicul sãu la 1880, continuatã de tatãl domniei sale, iar dupã

aceea, din 1938, de dânsul.

Acolo a practicat chirurgia la început, având un spital de optzeci de paturi ºi

un teritoriu foarte întins, pe care îl slujea cu foarte mult devotament,

concomitent propovãduirii cuvântului lui Dumnezeu. ªi acolo a avut fericirea sã

aibã arãtarea Domnului nostru Iisus Hristos, într-o împrejurare tragicã, anume:

Era rãzboiul chino-japonez. Japonezii invadaserã acea parte a Chinei ºi cucereau

16 aprilie 1997
2Aceeaºi temã la Duminica a zecea dupã Rusalii (Mat. 17, 14-23: Vindecarea lunaticului;
nr. 37 - 24.08.1997).
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 2

ºi fãceau fel de fel de acte - inerente rãzboiului - de cruzime. La un moment dat,

domnia sa, ducându-se pe jos la un sat unde era nevoie de asistenþã

chirurgicalã, pe drum i se aratã un personaj, pe care el nu-l cunoºtea, care-i

vorbeºte în englezeºte ºi-l întreabã: “Unde te duci?” Dânsul spune: “Mã duc în

cutare loc”. Personajul respectiv îi spune: “Nu acolo sã te duci.” - ºi îi indicã

numele altei localitãþi. Dânsul a fost contrariat de lucrul acesta, dar a urmat

sfatul. A ajuns în localitatea respectivã ºi a intrat (era un sat). Personajul a

dispãrut (S-a fãcut nevãzut3). Sãtenii l-au întrebat: “De ce ai venit la noi?” Zice:

“M-a adus Cineva; pentru cã mi-a spus cã aici e nevoie de asistenþã

chirurgicalã”. ªi într-adevãr aºa era - satul unde trebuia sã se ducã dânsul fusese

invadat de japonezi ºi aici erau rãniþii care îi aºteptau ajutorul. Atunci dânsul ºi-a

dat seama cã era Domnul Iisus Hristos, Cel Care i S-a arãtat ºi Care l-a condus.

Dupã aceea a fost luat prizonier de japonezi ºi a stat într-un lagãr japonez

cinci ani. Acolo a avut al doilea experiment duhovnicesc, în sensul cã prizonierii

de acolo nu erau dispuºi la o viaþã prea religioasã ºi umanã. Adicã se certau

între ei, ca într-un lagãr; ºi dânsul a iniþiat un mic cerc de rugãciune, ºi se

retrãgeau într-un colþ, în fiecare dimineaþã, ºi se rugau; ºi prin mijlocirea

rugãciunii au reuºit sã aducã o bunã înþelegere între prizonierii din lagãr, ºi viaþa

sã le fie mai acceptabilã.

- Numai cã acolo aveau voie sã se roage - într-un lagãr japonez; puteau sã se

roage. Nu ºtiu dacã în alte lagãre se puteau ruga… ºi public!4

- Dupã aceea este prezent la executarea unei paciente care era îndiavolitã,

îndrãcitã. Potrivit metodelor tradiþionale chinezeºti, dacã un astfel de bolnav nu

se vindeca prin leacurile lor de acolo, atunci era condamnat la moarte prin

uciderea cu pietre. ªi s-a întâmplat un astfel de caz, ºi în momentul când acela

trebuia sã fie executat, a apãrut o femeie care a îngenunchiat în faþa

condamnatului, a spus Tatãl nostru ºi, ca prin minune, acela a cãzut, s-a liniºtit ºi

s-a vindecat.

3Sublinierea Pãrintelui Galeriu

4Pãrintele Galeriu
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 3

Scãpând din lagãr împreunã cu soþia dânsului, s-au întors în Anglia ºi a fost

în permanenþã preocupat de aceste lucruri, ceea ce i-a schimbat viaþa. A

pãrãsit chirurgia, a fãcut specialitatea de neuropsihiatrie ºi s-a dedicat acestei

practici a medicinei, corelatã cu religia creºtinã ºi, fundamental, cu Sfânta

Împãrtãºanie.

Concluzia unei vieþi de cincizeci de ani de astfel de activitate este aceastã

primã carte, pe care ne-am învredincit s-o traducem în româneºte: VINDECAREA

ARBORELUI GENEALOGIC; pentru cã domnia sa a bãgat de seamã legãtura - din punct de

vedere patologic - dintre generaþiile de oameni. Adicã bolile nu vin numai din

vina celui care se îmbolnãveºte, ci sunt implicaþi ºi strãmoºii, viaþa religioasã a

strãmoºilor acestui bolnav Dezvoltând aceastã doctrinã, a avut multe prilejuri de

neplãceri, pentru cã oficialitatea medicalã nu admite astfel de puncte de vedere.

- Cã s-au despãrþit de Dumnezeu - unii, nu toþi (Pãrintele Galeriu).

ªi a iniþiat acolo un cerc de rugãciuni, cu care ocazie a avut vindecãri

miraculoase, care sunt relatate în aceastã carte ºi în a doua carte, pe care

urmeazã sã o traduc acum ºi sã fie tipãritã; ºi în care se vede importanþa

extraordinarã (care pentru noi, creºtinii, nu e de îndoialã, dar mai ales pentru

lumea care s-a depãrtat de Dumnezeu) pe care o are rugãciunea ºi Sfânta

Împãrtãºanie pentru vindecarea bolnavilor; aceasta - pentru strãmoºi ºi implicit

pentru bolnavi. Se cerceteazã arborele genealogic pentru a vedea vreunul dintre

strãmoºi care nu a avut viaþã creºtineascã ºi a murit neîmpãcat cu Dumnezeu.

În cadrul acestor preocupãri a fost de mare importanþã (ºi pãrintele Galeriu a

sesizat acest fenomen, ºi în introducerea fãcutã la aceastã carte a adâncit

problema) problema aceasta, a avorturilor; care este o plagã nu a unei generaþii,

ci este o plagã a arborelui genealogic. Adicã se îmbolnãveºte întreaga spiþã a

acelor personaje care au fãcut acest pãcat.

- Se transmite ºi la urmaºi (Pãrintele Galeriu).

- ªi acum domnia sa ne-a fãcut deosebita cinste ca la vârsta de optzeci ºi ºapte

de ani sã se oboseascã sã vinã pânã în România pentru ca sã-ºi îndeplineascã în

felul acesta misiunea apostolicã cu care a fost învrednicit de Dumnezeu.

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 4

Pãrintele Galeriu: Acum, preaiubiþilor, dupã aceastã înfãþiºare,

noi vom citi textul Sfintei Evanghelii de astãzi, care se aflã într-o bunã,

proniatoare legãturã cu prezenþa doctorului Kenneth McAll; ºi vom tâlcui

dumnezeiasca Evanghelie împreunã cu dânsul. Sã ascultãm acum

dumnezeiescul cuvânt:

“În vremea aceea, coborând Iisus de pe muntele Taborului, la

poalele muntelui s-a apropiat din mulþime tatãl unui copil, care I-a zis:

Învãþãtorule! L-am adus la Tine pe fiul meu care are duh mut. ªi oriunde

îl apucã, îl aruncã la pãmânt ºi face spume la gurã ºi scrâºneºte din dinþi

ºi înþepeneºte. ªi le-am spus ucenicilor Tãi sã-l alunge, dar ei n-au putut.

Iar El, rãspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, pânã când voi fi

cu voi? Pânã când vã voi rãbda pe voi? Aduceþi-l la Mine.

ªi au adus copilul la El. ªi vãzându-L pe Iisus, duhul îndatã a zguduit

pe copil, ºi, cãzând la pãmânt ºi zvârcolindu-se, spumegând (n-avea

liniºte în el, duhul din el)...(Marcu 9,17-20)”.

O, iubiþilor! Sã înþelegem aici adânc: sufletul nostru purtând

pecetea chipului lui Dumnezeu, dar, prin ispitã despãrþindu-se de harul

lui Dumnezeu - o, Doamne! - ºoapta demonului îi prinde urechea duhului

lui. ªi atunci… totdeauna când simþi lupta în tine între bine ºi rãu, între

rãbdare ºi nerãbdare, între liniºte ºi neliniºte, ºi mânie (mânia ºtim de

unde vine).

Noi ºtim cã originea noastrã este în Dumnezeu; în “Da” al lui

Dumnezeu, când a zis: “Sã fie”; “Sã facem om...” - ºi am primit suflare

dumnezeiascã. Originea e în Dumnezeu. Originea rãului e în demon.

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 5

Dar, Doamne, aºa cum eu sunt pãrtaº dumnezeirii, când mã împãrtãºesc

zic: “Cinei Tale celei de tainã, Fiule al lui Dumnezeu, astãzi pãrtaº mã

primeºte...” - din nefericire mã pot face pãrtaº ºi demonului; ºi atunci

demonul urlã în mine.

Aºa a strigat atunci demonul, l-a zguduit pe copil, ºi l-a aruncat la

pãmânt, ºi se zvârcolea spumegând.

“ªi l-a întrebat pe tatã: Câtã vreme este de când i-a venit aceasta?

Iar el a rãspuns: Din pruncie”. Cuvântul este revelator. Îl vom tâlcui

împreunã cu doctorul Kenneth.

“...De multe ori l-a aruncat în foc ºi în apã ca sã-l piardã”. Ne

aducem aminte, din ziar, cum zilele acestea acel bãieþandru, de

paisprezece-cincisprezece ani, de la Iaºi, pe prietenul lui, pentru bani…

Alþii pentru o bucatã de pãmânt, alþii pentru o femeie sau un bãrbat…

din feluritele “bunuri”; propriu-zis, cu adevãrat bunãtãþi ale lui

Dumnezeu, dar transformate egoist în pofte ale tale. Observaþi legãtura:

“Îl aruncã în foc ºi în apã”. Bãieþandrul acela pe prietenul lui îl lovea, de

o parte ºi de alta, de pereþi. Apoi - la vanã - acolo unde curgea apã, la

aruncat în apã. Parcã aidoma se petrec aceste stãri, în care, fie cã cineva

îl loveºte pe altul, fie înstãpânindu-se în cel demonizat, sãrmanul, el însuºi

se aruncã, se zdrobeºte; se zdrobeºte într-un înþeles mai adânc, cãci

Dumnezeu aducându-ne de la nefiinþã la fiinþã, la viaþã, demonul vrea

sã ne arunce înapoi. Dacã vreþi, ºi e o legãturã… Sã mã ierte Dumnezeu

cã o fac: Când se scrie în ziare, când cineva a rãposat, spune cã a trecut

în nefiinþã. E de la demon acest cuvânt. El vrea sã ne ducã la nefiinþã.

Cum spun dumnezeieºtii Pãrinþi: Rãul e din neant (Sfântul Atanasie cel
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 6

Mare). ªi atunci, demonul, care e izvorul rãului, vrea sã te ducã în neant,

în nefiinþã. Sã cugete, sã gândeascã toþi, sã se trezeascã; sã nu aibã

parte atunci de demon ºi de nefiinþã, când rostesc acest cuvânt. E

înspãimântãtor, dar trebuie sã-l mãrturisim, ºi sã mãrturisim totodatã:

Demonul urzeºte rãul; dar noi putem sã ne facem pãrtaºi lui sau nu; aºa e

cu toate care sunt ale demonului; cã rãul poate veni de la demon, de la

lume ºi de la trup.

De aceea a zis Sfântul Ioan Scãrarul, pe care-l pomenim azi: “Cel ce

a biruit trupul - poftele, patimile lui - a biruit firea”. ªi, negreºit, cel ce a

biruit, s-a înãlþat mai presus de fire. ªi, în adâncul firii, mai ales douã

sunt patimile, potrivit afectelor (se zice cu un grai mai teologic, adicã

potrivit tinderilor ºi nevoilor noastre): plãcerea ºi durerea; pofta ºi

iuþimea.

ªi au fost medici - un Freud, un Adler - care au vrut sã facã din

poftã, din plãcere, principiul nostru de existenþã. Sau Adler, ca ºi

Nietzsche - din iuþime, din mânie, sã facã iarãºi un principiu al existenþei

noastre. Asta þine de ceea ce s-a numit psihologia abisalã.

Dar astãzi, vã pomeneam de un alt medic, care ne vorbeºte de

psihologia altitudinii - a adevãrului din om. Spune acest mare psihiatru:

“Adevãrul omlui e în cãutarea înãlþimilor cereºti”. ªi numai când omul a

pierdut sensul existenþei… Iar sensul e unic - e Iisus Hristos, Domnul

nostru; sã ºtie toatã lumea.

Când cumva citiþi, vedeþi în mass-media, în filme, în aºa-zisa

culturã… Sã mã pãzeascã Dumnezeu de aceastã “culturã” care cultivã ºi

pornografia, ºi pornocraþia ºi violenþa pânã la crimã (cãci în definitiv,

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 7

toatã mass-media - cu filme ca acestea ºi cu propovãduire în ziare ca

acestea, nu sunt o cultivare a unei asemenea culturi?). Or adevãrul, aºa

cum Îl mãrturiseºte Evanghelia ºi Iisus Hristos, cum am spus de atâtea

ori: Nu frustrãrile sexuale provoacã nevroze ºi psihopatii; nu complexele

de inferioritate (cã, vezi Doamne, eu sunt umilit ºi altul calcã peste mine);

nu acestea.

Omul credincios, ca ºi doctorul Kenneth, cum a rezistat acestor

umiliri, cum au rezistat toþi dreptcredincioºii timp de patruzeci ºi cinci de

ani; în Rusia ºaptezeci de ani; în timpul primilor martiri, timp de trei sute

de ani. Cum au supravieþuit? Tocmai prin aceastã chemare a lui

Dumnezeu, a lui Hristos. Gândiþi-vã numai la Sfântul Gheorghe, atunci

când se urzea edictul de prigoanã din anii 303; el, care era general al

armatei! ªi a strigat: Cum, pe cei mai buni oameni pe care îi cunoaºtem,

voi îi prigoniþi ºi îi daþi morþii? ªi când a întrebat adjunctul lui Diocleþian

(Diocleþian, împãratul, nu mai putea rãspunde): Cine þi-a dat curajul sã

spui aceasta? ªi el a spus: Adevãrul. Atât. Unul singur: Hristos.

Or, iubiþilor, am fãcut acest puþin comentariu al Evangheliei ca sã

înþelegem: Rãul dã nãvalã peste noi; dar adâncul din noi e de

nedistrus; e pecetea chipului lui Dumnezeu; ºi în el ne aflãm sensul

existenþei. Cum spune acest doctor, repet: nu plãcerea, nu durerea, nu

frustrãrile sexuale sau complexele de inferioritate provoacã bolile,

nevrozele, psihozele, ci golul, vidul spiritual, lipsa sensului existenþei.

Omul doreºte altceva decât este el însuºi; ºi pe Altcineva decât el. Or,

acest unic altceva, decât suntem noi înºine în prezent, este Învierea; iar

Altcineva este Hristos Cel rãstignit ºi înviat.

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 8

ªi atunci, Hristos, când a vãzut cã mulþimea dã nãvalã, l-a întrebat

pe tatã: “De când suferã? - Din pruncie. ªi a zis tatãl din nou: De poþi

ceva, Te rog ajutã-ne! Iar Iisus i-a spus: De poþi crede, toate sunt cu

putinþã celui care crede. ªi îndatã strigând tatãl copilului, a zis: Cred

Doamne, ajutã necredinþei mele!” E strigãtul nostru, al tuturor: Cred

Doamne, dar crediþa mea îºi are tãria în Tine. Ajutã necredinþei mele!

“ªi atunci, a poruncit Iisus duhului rãu: Duh mut ºi surd, ieºi din copilul

acesta!”

Observaþi? Duh ºi mut - adeseori demonul se ascunde, tace. Nici

nu ºtii cã el lucreazã. Dar Mântuitorul vedea cu ochii Duhului Lui,

dumnezeieºti “...Duh mut ºi surd, ieºi din copil!” ªi a ieºit; l-a scuturat,

copilul a cãzut ca mort; lumea credea cã a murit. Mântuitorul l-a luat, l-a

ridicat de mânã, l-a dãruit tatãlui sãu. ªi au întrebat ucenicii: “De ce n-

am putut Doamne, sã-l vindecãm noi?” ªi a spus Mântuitorul: “Pentru

puþina voastrã credinþã - adãugând: Acest soi de demon nu iese decât

cu rugãciune ºi cu post”.

Cu rugãciune, iubiþilor, dar cum? Rugãciunea aceea în care te

uneºti cu Hristos. Avem o pildã în Noul Testament, la Efes: ªapte fii ai

arhiereului Scheva, care, la fel, se luptau sã scoatã duhurile rele. ªi

spuneau aceºti fii ai arhiereului Scheva: “În numele lui Iisus ºi al lui Pavel

care cheamã pe Iisus, ieºiþi afarã din acest demonizat!” ªi atunci, duhul

rãu, prin glasul demonizatului, a strigat: “Pe Iisus Îl cunosc; ºtiu ºi de

Pavel; dar voi cine sunteþi?” ªi atunci s-a ridicat el… ºi cu forþa lui (cã un

om demonizat, toatã puterea lui e concentratã în el) ºi i-a luat, i-a lovit,

le-a sfâºiat ºi hainele ºi au fugit (Fapte 19, 13-16).

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 9

Gândiþi-vã: O pildã pentru unii fraþi ai noºtri, care ºi ei înceacã sã

scoatã duhurile necurate, dar cu ce putere? Dacã eºti unit cu Hristos!

Taina aceasta s-a dat Bisericii, preoþimii, în Spovedanie, în Împãrtãºanie.

Sã fim atenþi toþi ca nu cumva sã se petreacã ceea ce s-a petrecut cu fiii

lui Scheva, sau uneori ºi mai grav; ºi pentru cel care vrea sã primeascã

acest ajutor, ca nu cumva sã se transmitã duhul rãu din cel care încearcã

sã se vindece ºi asupra celorlalþi.

Acum, iubiþilor, dupã aceastã puþinã tâlcuire a dumnezeieºtii

Evanghelii, îl rugãm pe domnul doctor Kenneth McAll sã rãspundã mai

întâi la întrebarea: Cum din pruncie...?

Dr. Kenneth: Întâi aº vrea sã vã întreb de ce vã aflaþi în lume?

Noi nu suntem oameni veniþi aici pentru o experienþã spiritualã, dar suntem

fiinþe spirituale ale cãror suflete s-au aflat mai întâi în mâna lui Dumnezeu, ºi am

venit aici tocmai pentru aceastã experienþã duhovniceascã. La Ieremia 1,5 se

spune: “Te-am cunoscut înainte de a te fi zãmislit din pântecele mamei tale”.

Deci noi suntem fiinþe duhovniceºti încã de la zãmislire. De aceea nu avem

dreptul sã lepãdãm pruncii. Pruncii sunt fiinþe duhovniceºti încã de la concepþie,

de la zãmislire. Acelaºi lucru este spus ºi în psalmul 139 5: “Cã Tu ai zidit rãrunchii

mei, Doamne, Tu m-ai alcãtuit în pântecele maicii mele”. Iar în Evanghelia de

astãzi, Iisus Hristos S-a adresat unuia dintre pãrinþii acelui copil posedat. Deci,

în acest caz, nu bãiatul însuºi fãcuse ceva rãu, ci pãrinþii lui trebuiau sã ia o

decizie duhovniceascã.

Desigur, în Evanghelia de astãzi Iisus Hristos nu înviase, deci ei nu aveau la

dispoziþie Sfânta Împãrtãºanie. Noi avem acum avantajul Împãrtãºaniei, avem

slujba Litrughiei ºi putem folosi aceasta pentru a vindeca bolile noastre sau ale

copiilor.

5În Biblia ortodoxã Ps.138.

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 10

Ori de câte ori moare o persoanã într-un accident, în mod dramatic, pe

neaºteptate, fãrã sã i se facã slujba de înmormântare, trebuie sã ne ducem sã i

se facã Sfânta Liturghie. De aceea noi avem credinþa noastrã - nu e altceva

decât credinþa lui Iisus Hristos. Credinþa noastrã este asemenea credinþei pe

care Hristos a avut-o în Tatãl. Tot aºa cum Moise, care a ridicat ºarpele de aramã

în pustie, ºi cei care l-au vãzut atunci, s-au tãmãduit. Tot aºa ºi noi, astãzi, când

credem ºi venim la Sfânta Liturghie, suntem tãmãduiþi.

Ori de câte ori astãzi þinem Sfânta Liturghie într-un loc unde au murit mulþi

oameni, în locul unei tragedii, îi ajutãm pe cei care au murit acolo sã se împace

cu Dumnezeu ºi sã ajungã la Mântuitorul Hristos.

Atunci când vine la mine un bolnav care vrea sã fie vindecat, studiez, îi fac

arborele genealogic, ca sã vãd cine anume în familia lui a suferit o asemenea

moarte violentã, sau dacã a avut un avort sau o sinucidere, ca sã pot sã mã rog

pentru aceia. Noi venim aici la Liturghie pentru cã ori de câte ori se sãvârºeºte

Sfânta Împãrtãºanie ne amintim vorbele lui Hristos: “Faceþi aceasta întru

pomenirea Mea”. Ne rugãm pentru ca aceºti oameni sã fie miluiþi ºi sã fie

dãruiþi lui Dumnezeu. Iisus Hristos a fost reîntregit; acest sacrificiu, aceastã

jertfã înseamnã reîntregirea lui Hristos , ºi noi, participând la Sfânta Liturghie,

facem acelaºi lucru: redevenim întregi.

De exemplu cazul unei persoane care suferã de anorexie; deci care nu mai

are poftã sã mãnânce. Din experienþa doctorului Kenneth - se datora unor fraþi

sau surori mai mici care fuseserã avortaþi. Duhul acestor copii mici care au fost

avortaþi, se aflã într-un fel de purgatoriu, undeva unde nu existã mâncare, nu

existã bãuturã, ºi ei acolo stau, se plâng ºi suferã.

Alte asemenea boli sunt: diabetul, schizofrenia, epilepsia. Multe astfel de

boli nu au nevoie de tratament medical, ci de tratament duhovnicesc. Noi, în

cadrul Sfintei Liturghii, îl scoatem, îl alungãm pe Satan. Prin rugãciunea ºi prin

dragostea pe care o dãm acestora, numindu-i ºi dãruindu-i lui Dumnezeu, astfel

încât ei sã nu mai sufere acolo unde se aflã.

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 11

Domnul a spus: Întreabã ºi þi se va rãspunde; cautã ºi vei gãsi; bate ºi þi se

va deschide. Asta înseamnã cã atunci când întrebãm, trebuie sã ascultãm

rãspunsul; ºi atunci când cãutãm trebuie sã putem sã vedem ca sã-l putem gãsi.

În timpul rugãciunilor de la Sfânta Litrughie, de multe ori am vãzut… Cei

care veneau la mine îmi spuneau: Am avut un avort. Iar eu în timpul rugãciunii

de la Liturghie vedeam opt. Am vãzut de exemplu opt copii care stãteau acolo ºi

aºteptau; astfel încât, dupã ce am sãvârºit Sfânta Liturghie, bolnavii care au venit

la mine, s-au vindecat.

Mântuitorul, spune: Bate ºi þi se va deschide. Asta înseamnã sã þii uºa

deschisã, ca El sã poatã intra.

Este uneori de ajuns participarea la Sfânta Liturghie ºi ca cel care vine sã-ºi

exprime durerea lui, sã se pocãiascã, sã-i parã rãu de ce s-a întâmplat, sã dea

nume acestor copii ºi sã-i dãruiascã lui Dumnezeu, pentru ca sã se vindece.

De multe ori am fãcut aceasta, ºi pentru budiºti, ºi pentru evrei, pentru

confucianiºti, oameni care aparþineau multor altor religii. ªi ei toþi au vãzut pe

Hristos þinând pe braþe aceºti copii care deja crescuserã cu numãrul de ani care

trecuserã de atunci, încredinþându-i îngerilor pentru a-i duce la cer.

De multe ori oamenii s-au vindecat în clipa când s-a sãvârºit Liturghia pentru

cei morþi, iar uneori chiar ºi numai atunci când am fixat ziua ºi ora când vom

þine aceastã Liturghie. S-au vindecat chiar dacã se aflau la multe sute de

kilometri distanþã.

Atunci rãspund la întrebarea: De ce medicii nu încep imediat sã sãvârºeascã

Liturghia, sã cheme preotul ºi sã facã Litrughia pentru a-ºi vindeca bolnavii?

Rãspunsul este: Pentru cã asta este o ameninþare la adresa materialismului

medicinii moderne. De aceea, dumneavoastrã puteþi aceasta, în familia

dumneavoastrã, ºi de aceea vã rog sã ne rugãm împreunã:

De aceea, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Te rugãm sã ai milã

de noi ºi sã îi ierþi pe toþi cei care au murit înaintea noastrã ºi pe noi toþi!
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 12

Pãrintele Galeriu: Iubiþilor! Mulþumim bunului Dumnezeu pentru

aceastã zi ºi mulþumim ºi doctorului Kenneth pentru prezenþa sa în

mijlocul nostru; ºi - slavã Domnului - aºa a încheiat, cu rugãciune. Am

simþit toþi ºi accentul principal pus de dânsul pe Sfânta Liturghie. De

aceea, observaþi, noi totdeauna la Sfânta Liturghie aducem ºi rugãciuni

speciale, pentru felurite cereri, ºi îndeosebi pentru cei bolnavi.

Poate unii spun cã dureazã prea mult, dar e în adevãr în duhul

Evangheliei ºi al Tradiþiei adevãrate, sfinte, ca sã-i pomenim la Sfânta

Liturghie - cum face pãrintele Nicolae pentru felurite cereri, ºi noi toþi

participãm. Adãugãm la aceasta Sfântul Maslu, tainã specificã pentru cei

bolnavi, ºi în care preoþii se roagã, dar împreunã cu biserica întreagã.

ªi, iubiþilor, în mãsura în care noi suntem mai curaþi, mai râvnitori,

ºi mai uniþi cu Hristos Mântuitorul, aºa se deschide uºa inimii noastre, ca

sã pãtrundã harul, cum a subliniat atât de frumos ºi adânc: “Cereþi ºi vi

se va da; cãutaþi ºi veþi afla (ºi sã simþim cã am aflat; sã simþim cã ni s-

a dãruit); bateþi ºi vi se va deschide (dacã inima se deschide, atunci

pãtrunde harul)”.

Aici e taina. Aºa cum s-a rugat tatãl copilului: “Cred Doamne, ajutã

necredinþei mele!” Eu cred cã în veci va rãmâne acest cuvânt, pentru cã

în veci - nu singuri vom dobândi, ci împreunã; taina împreunã. Vai celui

singur!

O, Doamne, Când am citit mai zilele trecute în ziar despre un suflet

pe care-l cunosc de aproape patruzeci de ani. Om mare, deºtept, învãþat

- doctor. L-a întrebat: La bisericã mergeþi? - Nu, niciodatã. Întâi cã eu

ºtiu cã a fost la bisericã; a fost chiar la biserica unde slujeam eu, în alt
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 13

oraº. ªi zice: Am Biserica în mine. În tine? În noi toþi, noi toþi alcãtuim

Biserica. În cer nu e Unul singur, un însigurat, ci o Treime. ªi dupã chipul

Treimii, chipul celor din cer suntem ºi noi, cei mulþi. ...Vai celui singur!

ªi am sã închei cu un fapt pe care doctorul Kenneth îl mãrturiseºte:

Se nãscuse într-o famile o fetiþã - Ioana; ºi, pe la cinci ani ºi ceva… la

grãdiniþã se miºca normal, ca ceilalþi. Deodatã…

[B]

...În capul sãlii unde consulta doctorul, o apropie, o aºazã pe

genunchi, mângâind-o pãrinteºte ºi o întreabã: Ai fraþi, surori? ªi atunci

ea spune: Da, am trei surori. Bine, dar mama ta a spus cã ai douã. Nu! O

vezi pe femeia aceea, care stã acolo? - a þipat arãtând cãtre mama ei - e

o criminalã! A aruncat-o pe sora mea, a aruncat-o într-un loc negrãit de

murdar: în WC - sã-i spun pe nume. Sora mea e prietena mea; eu o

cunosc; o cheamã Melisa. Mama acuzatã, izbucneºte în lacrimi ºi strigã:

Atenþie, va avea o crizã. Dar doctorul face semn de binecuvântare pe

capul ei: ªi am þinut-o strâns pe Ioana ºi am zis: Hai sã ne rugãm, tu ºi cu

mine, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cerându-I sã aibã grijã de Melisa;

ºi va mângâia pe sora ta.

Ne-am rugat: Doamne Iisuse Hristoase, Te rugãm sã ai grijã de

Melisa, sã o iei ºi pe ea în faþa, în mângâierea, în iubirea Ta

dumnezeiascã. ªi aici, Ioana atinsese punctul nevralgic. Mama ei

mãrturiseºte: Din pricina unor neglijenþe, nepriceperi din partea unor

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 14

medici lepãdase copilul; nu din voia ei. Pentru cã mama spusese: Nu

vreau ca trupul meu sã fie o casã a morþii.

ªi într-adevãr te îngrozeºti: când trupul tãu devine casã mortuarã;

atunci când ai ucis în trupul tãu. ªi a mãrturisit; a mers la preot împreunã

cu soþul, care nu fusese acasã în perioada în care se sãvârºise

întreruperea. S-au liniºtit ºi n-a mai fost boalã în casa aceea.

O, iubiþilor! Toate aceste mãrturii sã simþim cum ne înalþã, cum ne

vindecã. Nu-i nici un pãcat neiertat, decât cel nepocãit. Nu-i nici o stare,

de cãdere oricât de adâncã… Dumnezeu nu ne va întreba de ce am

pãcãtuit, ci de ce nu ne-am cãit. Cea mai mare nenorocire nu e sã cazi, ci

sã nu te mai ridici.

ªi atunci simþim cum prin credinþa noastrã sfântã, prin tainele

noastre sfinte, ne ridicãm. Prin postul ºi rugãciunea…

Îngãduiþi sã închei cu acest cuvânt al lui Ioan Scãrarul: Ce e postul:

“Postul e o silire a firii, o tãiere împrejur a dulceþii gâtlejului; curmare a

aprinderii, alungarea gândurilor rele, eliberarea de visãri (mai ales vise

urâte), curãþia rugãciunii, luminãtorul sufletului; paza minþii, înmuierea

învârtoºãrii; uºa strãpungerii inimii; suspinul smerit, zdrobirea veselã

(auziþi: zdrobire veselã!), încetarea multei vorbiri, începutul liniºtirii,

strãjerul ascultãrii, uºurarea somnului, sãnãtatea trupului, pricinuitorul

nepãtimirii, iertarea pãcatelor, uºa ºi desfãtarea raiului, pregãtirea cãii

Împãrãþiei”. Care nu e mâncare ºi bãuturã. Ci e dreptate, pace ºi

bucurie în Duhul Sfânt, cu Tatãl ºi cu Fiul. Amin.