• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Pilda bogatului cãruia i-a rodit þarina
1
“Cãci tot ceea ce este descoperit,luminã este. Pentru aceea zice:«Deºteaptã-te cel ce dormi ºi tescoalã din morþi ºi te va luminaHristos»” 
 (Efeseni 5, 14)
“Suflete al meu, suflete al meu,scoalã! Pentru ce dormi? Sfârºitul seapropie ºi vei sã te tulburi.Deºteaptã-te dar, ca sã semilostiveascã spre tine HristosDumnezeu, Cel ce este pretutindeniºi toate le plineºte”.
plineº(Sf. Andrei Criteanul
,Canonul cel mare
)
În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini ai Sfintei Biserici a DomnuluinostruIisus Hristos,upã aºezãmântul sfânt, cel dintâi cuvânt e al luiDumnezeu. Iar noi cuvine-se sã luãm cuvânt din cuvântullui Dumnezeu, precum Sfântul apostol Petru spune:
“Iar cuvintelevoastre sã fie ca din cuvântul lui Dumnezeu” 
(I Petru 4,11).
D
Aºadar, sã ne împãrtãºim mai întâi din dumnezeiescul cuvânt alparabolei rostite astãzi de Mântuitorul. Vom începe, pentru înþelegerea ei, ceva mai dinainte, din Evanghelia dupã Sfântulapostol ºi evanghelist Luca, la capitolul 12:Aflându-se Mântuitorul în mulþime, cineva s-a apropiat ºi I-agrãit:
 
“
Învãþãtorule, zi fratelui meu sã împartã cu mine
122 noiembrie 1998. Duminica a XXVI-a dupã Rusalii.
 
2
moºtenirea...”.
Când ºtim cu ce frecvenþã revine în ziua de astãziaceastã pricinã – cum o numeau Pãrinþii – între fraþi, pentrumoºtenire ºi când ºtim cã, din nefericire, ea duce uneori chiar lauciderea fratelui de cãtre frate, înþelegem mai bine rãspunsulMântuitorului dat acestui oarecine:
“Omule, cine M-a pus pe Mine judecãtor sau împãrþitor peste voi?” 
Adãugând:
“Luaþi aminte ºi pãziþi-vã de toatã lãcomia
(pentru cã lãcomia era în inima celui careÎi ceruse Mântuitorului judecata)
cãci viaþa cuiva nu stã în prisosulavuþiilor sale” 
. ªi atunci a rostit aceastã pildã, rânduitã îndumnezeiasca Evanghelie de astãzi:
“Unui om bogat i-a rodit din belºug þarina. ªi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, cã n-am unde sã adun roadele mele? ªi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniþele mele ºi mai mari le voi zidi ºi voistrânge acolo tot grâul ºi bunãtãþile mele; ºi voi zice sufletului meu:Suflete, ai multe bunãtãþi strânse pentru mulþi ani; odihneºte-te,mãnâncã, bea, veseleºte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! Înaceastã noapte vor cere de la tine sufletul tãu. ªi cele ce ai pregãtit ale cui vor fi?” 
. ªi încheie parabola:
“Aºa se întâmplã cu cel ce-ºiadunã comori sieºi ºi nu se îmbogãþeºte în Dumnezeu” 
(Luca 12, 16-21)
.
Iubiþilor, aceasta este parabola. Ne rugãm bunului Dumnezeu în Duhul Sfânt sã ne lumineze ºi lumina sã strãluceascã în inimilenoastre aidoma luminii veºnice, lumina învierii ºi a vieþii de veci. Aºasã lumineze în noi înþelesul acestei Sfinte Evanghelii de astãzi.Iatã-l pe omul bogat, cu þarinã, cu moºie, cum era în vremeaaceea – cum a fost ºi la noi ºi cum va mai fi ºi în viitor, probabil – curod, cu jitniþe mari, preocupat sã-ºi lãrgeascã jitniþele gospodãriei.Realitãþile acestea ne sunt îndeobºte cunoscute. Dar cuvântul celmai pãtrunzãtor din parabolã acesta este:
“Nebune...” 
.
“
Nebune
, înnoaptea aceasta se va cere sufletul tãu de la tine. Ce ai agonisit 
alecui vor fi 
?” 
. Toate sunt pline de tâlc, de adânc dumnezeiesc. ªi nouãni se cere sã ridicãm acest adânc, sã-l suim cãtre înþelegereanoastrã. Or, totdeauna, suind adâncul, ne îndreptãm cãtre început,cãtre taina descoperirii lui Dumnezeu.Ce înseamnã cuvântul
nebun
? În limba noastrã vine din latinã,se înþelege:
non bonus
–
nu bun
, deci despãrþit de Dumnezeu;pentru cã Binele este Dumnezeu, în Scripturã. În greceºte este
afros
:
a
– alfa privativ ºi
fros
de la
froneo – înþelepciune
; deci lipsã de înþelepciune, neînþelept. Prin urmare, el era nebun, neînþelept. ªi înnebuneºti când nu ai înþelegerea adevãratã a realitãþii, a realului întreg. Iar întreg înseamnã Creator (Ziditor) ºi fãpturã. Când nu aiaceastã înþelegere ºi o percepþie, o viziune limpede, înnebuneºti.
 
3
Îngãduiþi sã evoc din nou cuvântul rostit de unul dintrelaureaþii premiului Nobel din timpul nostru, de acum vreo treizeci deani: Fran
çois Jacob
, biolog, adicã om care studiazã viaþa. Între altele,el spune: “E o cerinþã a sufletului omenesc sã aibã despre lume oviziune, o înþelegere coerentã ºi unificatoare. În lipsa acestei înþelegeri, viziuni ºi trãiri, se nasc angoasa ºi schizofrenia”. Angoasa,adicã neliniºtea, zguduirea lãuntricã, instabilitatea, agitaþia; ºischizofrenia, sciziunea eu-lui, adicã ruptura, care, în adânc, e rupturãde Dumnezeu; ºi în tine – rupturã lãuntricã, între puterile talesufleteºti, ºi rupturã cu lumea.Iubiþilor, îngãduiþi sã spun ºi sã subliniez: tot ceea ce ne învaþã Evanghelia sã simþim e în viul adevãr al vieþii ºi adevãr este.Iar a fi sãnãtos, a fi normal, înseamnã a trãi acest adevãr. Aºa trebuiesã gândim totdeauna când ascultãm dumnezeiasca Evanghelie ºicuvântul din Evanghelie, care nu e de la noi. Am mãrturisit dintru început: cuvântul acesta este ºi trebuie sã fie
din
cuvântul luiDumnezeu, nu al nostru.Aºadar, mãrturisim cu întreaga noastrã convingere ºi dinadâncul fiinþei noastre cã, pentru sãnãtate integralã, pentru viaþã,pentru adevãr, avem conºtiinþa cã trebuie sã slujim, sã-L slujim peDumnezeu.Deci
“nebune” 
înseamnã în acest context a nu te mai afla înadevãr. Ce spune Scriptura?
“Zis-a
cel nebun
în inima sa: Nu esteDumnezeu” 
. De douã ori Psalmistul spune:
“zis-a cel nebun” 
. Deci anu-L mai recunoaºte, a nu-L mai simþi, a nu-L mai mãrturisi peDumnezeu, aceasta este starea de nebunie cea mai gravã. Aþi zicepoate: “bine, dar sunt mulþi care nu-L mai pomenesc pe Dumnezeu”.Pãcatul e o boalã a minþii, cum spune Sfântul Evagrie (în minte începe pãcatul, pe urmã în trup; în minte începe ºi moartea, ºi peurmã în trup). În stãrile cele mai grave de posesie omul se aratã, înmijlocul lumii, ca un nebun. Dar Dumnezeu e milostiv. Chiar dacãstrigã omul împotriva Lui, Preabunul se milostiveºte, îl iartã ºivegheazã asupra lui sã nu cadã. Însã începutul bolii, al nebuniei,acolo este, în minte. Cel dintâi pãcat acolo începe, în intelect, ºiconstã în nerecunoaºterea obârºiei tale, a originii tale. Sfântul Maximspune:
“A nu-þi mai cunoaºte cauza, acesta este începutul pãcatului,al bolii, al nebuniei tale” 
. A nu-þi mai recunoaºte originea. Gândiþi-vã: când un copil nu-ºi mai recunoaºte pãrinþii. Adeseori, în stãrileacestea de cãdere gravã, în schizofrenie sau în alte forme demaladie psihicã, fiii nu-ºi mai recunosc pãrinþii. Te cutremuri! Dardacã e cutremurãtor sã ºtii cã un copil ºi-a pierdut uzul raþiunii, cumse spune, ºi nu-ºi mai recunoaºte pãrinþii, oare a nu-L recunoaºte pePãrintele Ceresc, pe Tatãl, pe Ziditorul, nu este aceasta, aºa cumspune Psalmistul, nebunie?!
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...