Era odata un ran chinez, foarte srac, dar detept.

Care i lucra din greu pmntul mpreun cu fiul su. ntr-o zi fiul i spuse: - at, ce ghinion, calul nu a !enit la munc astzi. - "entru ce numeti asta ghinion# rspunse tatl. $ !edem ce ne aduce ziua de mine. %up cte!a zile calul re!eni nsoit de o minunat iap sl&atic. - at, ce noroc pe noi' e(clam fiul. Calul nostru ne-a mai adus un a)utor. - %e ce numeti tu asta noroc# rspunse tatl. $ ateptm s !edem ce ne aduce ziua de mine. Cte!a zile mai trziu, fiul !ru s ncalece calul cel nou dar, acesta, neo&inuit cu asta, se mpotri!i i-l trnti la pmnt. *iul i rupse un picior. - at, ce ghinion' +i-am rupt piciorul' - %e ce numeti asta ghinion# $ !edem ce ne aduce ziua de mine' ,aiatul nu era con!ins de filozofia tatlui i plngea n patul su. Cte!a zile mai trziu, trecur prin sat trimii ai regelui n cutare de tineri pe care s-i duc la rz&oi. n casa &trnului ran, !zura doar un tnr cu piciorul rupt i l lsar n pace. nrul nelese atunci c nu tre&uie s consideri ca a&solute nici ghinionul, nici norocul, ci tre&uie s-i dai rgaz timpului, ca s !ezi dac un lucru este &un sau ru+./010 acestui !echi sfat chinezesc este c !iaa are attea ntorsturi, iar n e!oluia ei poate fi att de impre!izi&il, nct rul poate de!eni &ine, iar &inele, ru-