datorat poetului Viorel Padina. Din mai multe motive consider ca textul poetului este celmai bun document in materie, atat ca realizare cat si ca erori continute. Nu spun decat caefectele pe care autorul le pune in carca ortodocsismului s-au observat in sec VI-X si inzona catolica si ca in materiale occidentale am gasit acuze ca sfarsitul civilizatiei romanes-a datorat biserici crestine (adica inclusiv in Galia, Italia). Poetul greseste atunci cand“localizeaza” prea mult un process care cuprinde si Apusul, insa istoricii gresesc si maimult ca atunci cand analizeaza Apusul nu observa ca in Imperiul Bizantin orasele s-au pastrat… Am scris “incearca” fiindca mie mi se pare ca materialele doresc sa impuna o parere preferata din motive politice sau religioase. Si asta din perspectiva inchipuita aunor valori comune europene la care chipurile ar trebui sa aderam. Sa analizez putin ce seascunde sub expresia cetoasa a valorilor comune despre care se vorbeste al naibii de mult,uitandu-se ca ce intelegem astazi prin valori comune europene este creatia ultimilor 25-30de ani.
3. Valori comune europene
In urma cu 50 de ani valorile astea erau ca si inexistente (in schimb exista o practicacomuna „passage au tabac”).Ce-i drept, conceptul politic al Europei are la baza 2 mari mituri fondatoare: ideeaimperiala romana si crestinismul. Dar as observa ca respectivele mituri fondatoare au fostfolosite din plin pentru a justifica conflictele europene in decursul ultimului mileniu.Astazi aceste 2 mituri par a se concretiza in ideea unitatii politice europene si intr-oaparenta preeminenta catolica, si sunt asezonate cu unele idei cu geometrie variabila gen protectia minoritatilor, regionalism, libertati individuale extinse (dar se pare ca liberateade miscare a persoanelor si a muncii incepe sa se restranga).Ce nu se intelege – sau nu se vrea a sti – este ca Europa privita ca un concept politic estedecantarea lenta a uneii serii de accidente istorice.Ca sa incepem cu inceputul trebuie sa mergem la Odoacru, cel care l-a depus pe RomulusAugustulus si a trimis coroana imperiala la Bizant. In perioada care a urmat, regiigermanici din Italia, Galia, Iberia si Africa de Nord erau dispusi sa-l considere peimparat (ul bizantin) precum un „presedinte” de onoare (intaistatator) si sa-i acorde totrespectul de la distanta, sub rezerva ca puterea imperiala sa nu-i deranjeze politic, militar sau economic. Si, cel mai important, nu se ia in consideratie ca vechea unitate economicaa lumii mediteraneene era inca neatinsa, ba mai mult, economia era inca bazata pemoneda.Insa in sec VII aceasta unitate este sparta de cucerirea araba, care anexeaza Siria, Egiptulsi nordul Africii si intrerupe comertul mediteranean. Adio papirus din Alexandria, adioaur african, adio mirodenii, adio multe altele. Mai rau, iuresul maur cucereste si Spania, ba se intinde peste Pirinei, ocupa Marsilia, Arles si nu mai stiu cat. Acum de Poitiers atiauzit, da’ Guillaume d’Oranges va zice ceva?In aceste conditii economice noi dinastia merovingiana slabeste, lipsita fiind de resursefinanciare. In schimb soseste ceasul carolingienilor, mari latifundiari in nordul Galiei.Carolmagnul cucereste Germania, Austria, ceva din viitorul teritoriu polonez, Panonia,introduce crestinismul intr-o buna parte a Germaniei si pur si simplu „inventeaza” din punct de vedere politic nordul Europei. Inscaunarea lui Carolmagnul ca imparat da olegitimitate politica apusului european, contrapusa imperiului bizantin (care neputand