MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI

TEHNIC

UNITATEA DE IMPLEMENTARE A PROIECTELOR

PHARE TVET RO 0108 . 01
ŞI
PHARE TVET RO 0108 . 03

CURRICULUM ŞCOLAR
pentru
ŞCOALA DE ARTE SI MESERII

NIVELUL 1 - CLASA a X-a

Domeniul: MECANICĂ
Calificarea: Lucrător în mecanică de motoare

Aria curriculară TEHNOLOGII –

Cultura de specialitate şi instruire practică

BUCUREŞTI, 2004

1
Lista autorilor:

prof. Marian Pavelescu Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Timişoara - coordonator
prof. Georgeta Bărbălău Grupul Şcolar Industrial „Dacia” Bucureşti
prof. Angela Cârlogea Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Timişoara
prof. Gheorghe Hancea Grupul Şcolar “Gheorghe Asachi” Botoşani
prof. Carmen Mărginean Grupul Şcolar „Constantin Brâncoveanu” Brăila
prof. Simona Pavelescu Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Timişoara
prof. Iuliana Stoica Grupul Şcolar Industrial „A. I. Cuza” Bârlad

Consultanţă:
Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic

Dr. ing. Dorin Florin ROŞU – inspector CNDIPT

2
 PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Şcoala de arte şi meserii

clasa a X a

Aria curriculară Tehnologii

Cultură de specialitate şi instruire practică

Domeniul : MECANICĂ
Calificarea: Lucrător în mecanică de motoare

MODULUL 1 Documentaţia tehnică

Total ore: 60 (2 ore/săpt. x 30 săpt)
din care: 30 ore – teorie (1oră/săpt.)
30 ore - laborator tehnologic (1oră/săpt.)

MODULUL 2 Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor

Total ore: 60 (2 ore/săpt. x 30 săpt)
din care: 30 ore – teorie (1oră/săpt.)
30 ore - laborator tehnologic (1oră/săpt.)

MODULUL 3 Tehnologii în mecanica motoarelor

Total ore: 330 (11 ore/săpt. x 30 săpt.)
din care: 30 ore – teorie (1oră/săpt.)
120 ore - laborator tehnologic (4 ore/săpt.)
180 ore - instruire practică (6 ore/săpt.)

Total ore trunchi comun: 450

MODULUL „CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ”

1. Cultura de specialitate (2 ore/săpt. x 30 săpt.):

Total ore: 60

2. Instruire practică comasată (30 ore/săpt. x 6 săpt.):

Total ore: 180

Total ore CDL: 240

TOTAL ORE PE AN: 690

3
NOTĂ DE PREZENTARE

1. Domeniul de pregătire şi calificări

Noul sistem al calificărilor profesionale (SNCP) este elaborat de MECT în parteneriat cu
angajatorii şi alţi factori interesaţi, pentru a oferi un anumit tip de absolvenţi, cerut de sectoarele
economice şi de servicii. Angajatorii se vor implica în acest fel şi mai mult în parteneriatele şcoală -
agent economic, ajutând astfel la creşterea calităţii procesului de formare, influenţând ceea ce se învaţă
şi creând condiţii pentru ca învăţământul să răspundă schimbărilor tehnologice.
Absolvenţii noului sistem de formare profesională, prin calificările profesionale obţinute, vor
dobândi abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi specifice domeniului. Calificările sunt menite a dezvolta o
serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă.
Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de
competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi
specializate.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele
esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul SPP-urilor. Tinerilor trebuie să li se ofere
posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.
Din acest considerent, programele au fost concepute astfel încât să dezvolte o arie extinsă de
abilităţi transferabile: comunicare şi numeraţie, utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei,
dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei, lucrul în echipă, pregătirea pentru integrarea la
locul de muncă şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Acestea sunt abilităţi de care tinerii au nevoie pentru
ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se
instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii
contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie.
Fiecare nivel parcurs în domeniul mecanic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe şi
deprinderi care vor permite absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel
superior.
Sistemul naţional al calificărilor profesionale pentru domeniul mecanic, nivel 1 va furniza
elevilor atât formare teoretică, cât şi practică în domeniul producţiei de bunuri materiale, a serviciilor de
profil si pentru întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor din diferite ramuri ale economiei.
Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune
desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.
Pregătirea viitorilor absolvenţi ai şcolii de arte şi meserii în domeniul mecanic trebuie să ţină
pasul cu cerinţele actuale, încercând şi o orientare către activitatea informaţională, asigurându-se
iniţierea în utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel.
Elevii vor dobândi abilităţi şi cunoştinţe iniţiale care le vor permite să continue pregătirea la
nivelul 2, deşi unii absolvenţi ar putea alege să îşi găsească un loc de muncă. Angajaţii vor putea să
desfăşoare activităţi de rutină şi predictibile sub supraveghere.
Prin unităţile de competenţă specializate din cadrul programului de la nivelul 1, elevul va fi
solicitat în multe activităţi practice care îi vor stimula şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la
o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

2. Agregarea unităţilor de competenţă în module

Pentru domeniul MECANICĂ, calificarea “Lucrător în mecanică de motoare” în clasa a X-a vor
fi dobândite următoarele competenţe individuale prevăzute în SPP:

4
 M1 M2 M3 MODULUL CDL
Unitatea de Documentaţ Organe de Tehnologii Cultura de Instruire
Competenţa Verificare
competenţă ia tehnică maşini în mecanica specialitate practică
motoarelor comasată
1 2 3 4 5 6 7 8
Utilizează limbajul specific de
► ►
Comunicare şi specialitate
numeraţie Prelucrează grafic rezultatele obţinute
► ►
într-o operaţie simplă
Lucrul în Colaborează cu membrii echipei
► ►
echipă pentru îndeplinirea sarcinilor
Obţine informaţii despre cerinţele
► ►
locului de muncă
Pregătirea
Se încadrează în cerinţele locului de
pentru ► ►
muncă
integrare la
Descrie structura unei organizaţii din
locul de ► ►
domeniul profesional
muncă
Manifestă disponibilitate faţă de
► ►
sarcinile de lucru
Îşi evaluează nivelul de pregătire în
► ►
raport cu cerinţele unui loc de muncă
Tranziţia de Îşi asumă responsabilitatea faţă de
► ►
la şcoala la sarcina primită
locul de Se instruieşte continuu în vederea
► ►
muncă îmbunătăţirii propriei performanţe
Manifestă mobilitate ocupaţională
► ►
faţă de schimbările de pe piaţa muncii
Recunoaşte drepturile clienţilor ► ►
Răspunde fără discriminare cerinţelor,
nevoilor clienţilor în domeniul său de ► ►
Satisfacerea activitate
cerinţelor Oferă clienţilor servicii
► ►
clienţilor corespunzătoare standardelor
Prezintă implicaţiile socio-economice
ale serviciilor de calitate ► ►
necorespunzătoare

5
 Reprezintă organe de maşini şi
► ►
Documentaţie asamblări
tehnică Aplică datele din documentaţie pentru
► ►
execuţia practică
Clasifică organele de maşini ► ►
Identificarea
Indică materialele utilizate la
organelor de ► ►
fabricarea organelor de maşini
maşini şi a
Indică modul de utilizare al diferitelor
solicitărilor ► ►
tipuri de organe de maşini
Descrie construcţia motoarelor cu
Construcţia şi ► ►
ardere internă
funcţionarea
Descrie funcţionarea motoarelor cu
motoarelor ► ►
ardere internă
Defineşte operaţiile de pregătire a
► ►
locului de muncă
Identifică părţile componente ale unui
► ►
Executarea motor cu ardere internă
montării şi Alege sculele şi dispozitivele
demontării necesare la operaţii de montare şi
► ►
motoarelor cu demontare a componentelor unui
ardere interna motor cu ardere internă
Respectă ordinea logică a operaţiilor
de montare şi demontare la un motor ► ►
cu ardere internă
Enumeră operaţiile de întreţinere care
se fac la un motor cu ardere internă, ► ►
conform normativelor
Interpretează şi utilizează fişa
Întreţinerea operaţională a unei operaţii de ► ►
motoarelor cu întreţinere
ardere internă Execută lucrările de întreţinere
► ►
curente la motoarele cu ardere internă
Îndeplineşte criteriile de calitate,
cantitate şi timp pentru lucrările de ► ►
întreţinere

6
Modulul I - Documentaţia tehnică

Parcurgerea conţinuturilor modulului «Documentaţia tehnică» prin adecvarea strategiilor

didactice va urmări dobândirea de către elevi a competenţelor de citire şi interpretare a desenelor şi
documentelor tehnologice şi folosirea acestora în scopul definitivării calificării profesionale şi
dezvoltării capacităţii de comunicare, folosind un limbaj specializat, specific domeniului de calificare.

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul (din care au fost selectate competenţele
individuale agregate în modul):

• Documentaţia tehnică

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Tabelul 1
Unităţi de
Competenţe Conţinuturi tematice
competenţă
• Organe de asamblare (nituri, flanşe, şuruburi,
piuliţe bolţuri, şaibe, arcuri, pene)

• Organele mişcării de rotaţie (arbori, roţi dinţate,

roţi de curea, roţi de lanţ)

• Asamblări nedemontabile (nituite, sudate,

Documentaţia Reprezintă organe de asamblări lipite)
tehnică maşini şi asamblări
• Asamblări demontabile (asamblări prin filet,
asamblări prin pene, asamblări prin caneluri)

• Asamblări elastice

• Mecanisme pentru transmiterea mişcării de rotaţie

7
IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Modulul „Documentaţia tehnică” are în cadrul curriculum-ului clasei a X-a SAM pentru toate
cele 11 calificări de nivel I din domeniul Mecanică, o poziţie distinctă, se parcurge cu un număr de ore
constant pe întreaga durata a anului şcolar (cu excepţia săptămânilor de instruire practică comasată),
nefiind condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.
Parcurgerea conţinuturilor modulului „Documentaţia tehnică” şi adecvarea strategiilor
didactice utilizate în acest scop are drept scop formarea competenţelor cheie, tehnice generale şi
tehnice specifice aferente nivelului I şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale a
elevilor şi dezvoltării capacităţilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel II,
sau a integrării pe piaţa muncii.
Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:
• modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale,
urmând să i le pună mai bine în valoare;
• fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ,
noi mijloace sau resurse didactice;
• modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;
• modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în
plan vertical, peste / lângă alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi adăugate
mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei permanente.

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale
educaţiei:
• Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
• Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
• Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din
experienţe diferite.
• Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.
• Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a „ordona” informaţiile noi şi a
le asocia cu „cunoştinţele vechi”.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens
cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
⇒ gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
⇒ fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri
diferite;
⇒ fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
⇒ prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);
 Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:
⇒ abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact
direct);
⇒ formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
⇒ utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de
studiu:
 Diferenţierea răspunsului, prin:
⇒ utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând
faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru
dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la
8
specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de
fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de
învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea împreună a paşilor
următori).
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care
se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode
de evaluare recomandăm:
• Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
• Investigaţia.
• Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.
• Metoda exerciţiilor practice
• Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

• Fişe de observaţie şi fişe de lucru
• Chestionarul
• Fişe de autoevaluare
• Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
• bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de
organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.
• Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de
înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

V. Sugestii metodologice

Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 60 de ore, defalcate după cum urmează:
• 30 de ore de curs (1 oră / săptămână)
• 30 de ore de activitate practică prin laboratorul tehnologic (1 oră / săptămână).
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de:
• dificultatea temelor
• nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
• complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
• ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile

tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere
sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele
teoretice.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de
parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare - predare să se utilizeze cu precădere
metode bazate pe acţiune, cum ar fi:
• efectuarea unor lucrări practice şi de laborator
• realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării
• citirea şi interpretarea desenelor simple, a unor schiţe şi desene la scară.
9
 Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea
independentă ), metode expozitive ( explicaţia, descrierea, exemplificarea ) poate conduce la
dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. Elaborarea şi prezentarea unor referate
interdisciplinare a căror documentare se obţine prin navigarea pe Internet, implicarea elevilor în
diverse exerciţii de documentare, sunt alte exemple de activităţi de învăţare – predare care pot fi
utilizate.

Recomandăm în continuare conţinuturile ce urmează a fi parcurse în ordine cronologică şi

alocarea numărului de ore pe teme de conţinut:
Tema nr. 1: Reprezentarea şi cotarea organelor de maşini (4 ore teorie + 6 ore de aplicaţii /
laborator)
 Reprezentarea, cotarea şi notarea organelor de asamblare fără filet:
• nituri
• bolţuri
• şaibe şi inele de siguranţă
• arcuri
• pene
• piese cu caneluri

 Reprezentarea, cotarea şi notarea organelor de maşini cu filete:

• şuruburi
• piuliţe
• prezoane
• ştifturi filetate

Tema nr. 2:Reprezentarea şi cotarea organelor mişcării de rotaţie (2 ore teorie + 10 ore de aplicaţii
/ laborator).
• arbori şi osii
• lagăre cu alunecare şi cu rostogolire
• roţi dinţate
• roţi de curea
• roţi de lanţ
• cuplaje

Tema nr. 3:Reprezentarea şi cotarea asamblărilor nedemontabile (2 ore teorie + 6 ore de aplicaţii /
laborator).
• nituri şi asamblări nituite
• asamblări sudate
• asamblări lipite
• asamblări ale tablelor subţiri ( desfăşurate, intersecţii )

Tema nr. 4: Reprezentarea şi cotarea asamblărilor demontabile (3 ore teorie + 10 ore de aplicaţii /
laborator).
• asamblări prin filet şi organe de asamblare specifice ( şuruburi,
piuliţe, şaibe, ştifturi )
• asamblări prin pene şi caneluri

10
Tema nr. 5: Reprezentarea şi cotarea asamblărilor elastice (1 oră teorie + 3 ore de aplicaţii /
laborator)
• arcuri
• asamblări cu diferite tipuri de arcuri

Tema nr. 6: Reprezentarea şi cotarea mecanismelor pentru transmiterea mişcării de rotaţie ( 2

ore teorie + 6 ore de aplicaţii / laborator)
• transmisii prin curele
• transmisii prin roţi dinţate
• angrenaje melcate
• transmisii prin lanţ
• transmisii prin cablu
• transmisii prin fricţiune

Tema nr. 7: - Reprezentarea organelor pentru circulaţia fluidelor (1 oră teorie + 4 ore de aplicaţii /
laborator).
• ţevi, tuburi
• fitinguri
• robinete

Recomandări pentru aplicaţii practice şi lucrări de laborator:

1. Exerciţii practice de identificare, reprezentare, cotare şi notare a unor organe de maşini cu sau fără
filet.
2. Exerciţii practice de identificare, reprezentare şi cotare a unor osii şi arbori
3. Exerciţii practice de identificare, alegere şi selectare a unor roţi, dinţate, de curea, de cablu şi de
lanţ.
4. Identificarea unor roţi, dinţate, de curea, de cablu şi de lanţ în reprezentări specifice.
5. Exerciţii practice de reprezentare, cotare şi notare a unor asamblări nedemontabile şi demontabile.
6. Aplicaţii de citire a reprezentărilor unor asamblări.
7. Exerciţii de identificare, alegere şi asamblare a unor transmisii.
8. Aplicaţii de identificare, alegere şi selectare a unor organe de conducere şi comandă a fluidelor pe
baza unei documentaţii date.
9. Întocmirea unui miniproiect cu tema : Instalaţia de alimentare cu agent termic a unei incinte

11
Modulul II – Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor

I. Notă de prezentare:

Modulul „Organe de maşini şi mecanisme” se studiază pe întregul parcurs al anului şcolar, două ore
pe săptămână (din care o oră de laborator).
Unităţile de competenţă au fost selectate din standardele de pregătire profesională ale calificărilor
din domeniul Mecanică şi omogenizate astfel ca să constituie un modul unitar, utilizabil la:
- lucrătorul în lăcătuşerie mecanică structuri
- lucrătorul în mecanică de montaj, întreţinere şi reparaţii
- lucrătorul în mecanică de motoare
- lucrătorul în mecanică fină
- lucrătorul în marină
- lucrătorul în prelucrări la rece
- lucrătorul în mecanică agricolă
Competenţele, ansambluri de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, adecvat însuşite,
permit în final executarea sarcinilor în cadrul calificării. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite
conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând diverse metode şi mijloace de învăţare, cu caracter
preponderent aplicativ.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie; se recomandă abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de nivelul iniţial de pregătire al elevilor, resursele disponibile şi nevoile locale de
formare profesională pe piaţa muncii.
Se va pune accentul pe noţiuni cu caracter tehnico-aplicativ, care să ofere posibilitatea cunoaşterii
laturii practice a organelor de maşini şi mecanismelor – identificare, descriere, particularităţi constructive şi
tehnologice.

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul (din care au fost selectate
competenţele individuale agregate în modul):

1. Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Tabelul 2
Unităţi de
Competenţe Conţinuturi
competenţă
Sistematizare
Recunoaşterea tipurilor de organe de
Clasifică organele de maşini
maşini simple şi complexe
Descrierea tipurilor de organe de maşini
Identificarea
Nituri, pene: OL34, OL37, Am63, Cu5, Al
organelor de
99,5; OL50, OL60, OL70, OLC45
maşini şi a
Şuruburi, piuliţe, prezoane: OL50, OLC35,
solicitărilor Indică materiale utilizate la
OLC45, OL37,
fabricarea organelor de maşini
Osii, arbori, lagăre: OL 37,OL 42, OLC15,
Bz12T, Fc30, Fc40
Arcuri: ARC1- ARC13

12
 IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Metodele de predare-învăţare active, centrate pe elev, sunt preferenţiale; elevii trebuiesc puşi în
situaţia de învăţare autonomă, prin rezolvarea unor sarcini simple de lucru (pe baza unor fişe operaţionale),
studiu de caz, simulare computerizată, experiment.
Se recomandă desfăşurarea orelor în cabinete şi laboratoare specializate, axate în principal pe
activităţi concrete, aplicative.
Probele de evaluare trebuie să coincidă cu cele prevăzute în Standardele de pregătire profesională
corespunzătoare calificării, respectând condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă, aşa cum au
fost descrise, pentru a realiza corespondenţa între evaluarea şcolară şi evaluarea la angajare.
Probe scrise: de preferinţă teste cu itemi obiectivi.
Probe orale: pe baza fişelor operaţionale cu itemi şi a materialelor didactice.
Probe practice: preponderente, exclusiv pe baza materialelor didactice.
Toate evaluările trebuiesc anunţate în prealabil; nu se recomandă practicarea itemilor subiectivi sau
semiobiectivi.

V. Sugestii metodologice:

Cele două părţi ale modulului (teorie şi laborator) vor fi planificate alternativ, în număr egal de ore
alocate, astfel ca însuşirea competenţelor să se bazeze pe activităţi practice concrete, desprinse din
domeniile de activitate ale calificărilor.
La stabilirea obiectivelor fiecărei lecţii se va ţine cont de competenţele specifice urmărite.
Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor didactice
utilizate. Materialele didactice pot determina, la rândul lor, alegerea metodelor de învăţământ.
Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete, profesionale;
practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale, cât şi pentru profesor prin
analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat.

Orientativ (funcţie de competenţele calificării), conţinutul tematic se va parcurge în ordine

cronologică astfel:
Forţe exterioare
Reazeme
Solicitări statice simple: întindere –compresiune, forfecare, încovoiere, torsiune
Efectele solicitărilor
Rolul funcţional al organelor de maşini
• de asamblare
• de transmitere a mişcării
• de susţinere
• pentru fluide
Utilizarea tipurilor de organe de maşini conform criteriilor tehnice
Principii de calitate
Clasificarea organelor de maşini după criterii tehnice
• de apartenenţă
• de calitate
Proprietăţi constructive şi funcţionale
Standardizarea organelor de maşini
Organe de maşini simple (de asamblare): descriere, definire, clasificare, materiale, tehnologie
• asamblări nedemontabile (prin nituire, sudare, lipire, încleiere)
• asamblări demontabile (prin filet, pene, bolţuri, ştifturi, caneluri, presare, arcuri)

13
 Organe de maşini complexe (transmisii): descriere, definire, clasificare, materiale, tehnologie
• organe auxiliare – arbori, lagăre, cuplaje
• transmiterea mişcării de rotaţie (prin fricţiune, curele, lanţuri, roţi dinţate)
• transformarea mişcării (prin clichet, cruce de Malta, bielă-manivelă, camă)

Recomandări pentru activitatea teoretică

Particularităţile definitorii ale elevilor din nivelul 1 (învăţământ obligatoriu) determină randamente
diferite (conform nevoilor, implicării active, timpului de procesare). Ca atare toate activităţile şcolare
trebuiesc centrate pe elev, ca participant activ implicat în procesul de informare şi formare. Se impun:
• Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat prin:
 gradarea sarcinilor
 fixarea unor sarcini deschise
 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi
 prezentarea temelor în mai multe moduri
• Diferenţierea cunoştinţelor elevilor prin:
 abordarea tuturor tipurilor de învăţare
 formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite
 utilizarea verificării mixte

Recomandări pentru lucrări de laborator

1. Lucrări de identificare a apartenenţei organelor de maşini simple

2. Lucrări de determinare a proprietăţilor constructive şi funcţionale a organelor pentru asamblări
nedemontabile (nituire, sudare, lipire, încleiere)
3. Lucrări de determinare a proprietăţilor constructive şi funcţionale a organelor pentru asamblări
demontabile (prin filet, pene, bolţuri, ştifturi, caneluri, presare, arcuri)
4. Lucrări de identificare a organelor pentru transmisii şi diferenţierea proprietăţilor
a. Organe auxiliare
b. Organe pentru transmiterea mişcării de rotaţie
c. Organe pentru transformarea mişcării de rotaţie
5. Lucrări de identificare a solicitărilor statice simple pe organele de maşini standardizate dintr-un
ansamblu sau mecanism

14
Anexa 1. Fişă pentru evaluarea cunoştinţelor (C4)

Clasa: Numele şi prenumele elevului: Data: Nota:

Înscrieţi denumirile elementelor vizate în asamblarea de mai jos:

Înscrieţi denumirile capetelor şuruburilor desenate mai jos:

Înscrieţi o sculă pentru filetat manual:

15
Modulul III - Tehnologii în mecanica motoarelor

Explicarea domeniului de pregătire şi a calificărilor

Programa este concepută în acord cu metodologia Programului PHARE TVET 0108.01 de reformă a
învăţământului profesional şi tehnic, care ţinând cont de exigenţele impuse de angajatori, accentuează
caracterul practic, aplicativ şi recomandă metodele de învăţare centrate pe elev.
Modulul Tehnologii în mecanica motoarelor este destinat pregătirii în domeniul mecanic a
lucrătorilor în mecanica de motoare. În clasa a IX-a se parcurge pregătirea de bază specifică domeniului, iar
în clasa a X-a pregătirea tehnică generală specifică fiecărei calificări a domeniului.
Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul unu, s-a făcut după un model nou centrat pe
competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării programei a stat Standardul de Pregătire Profesională, care are următoarea
structură:
• Unitatea de competenţă,
• Nivelul
• Valoarea creditului
• Competenţe
• Criterii de performanţă
• Probe de evaluare
Prin calificările de la nivelul unu, elevii trebuie să dobândească abilităţi şi cunoştinţe generale despre
domeniul de pregătire care să le permită să continue pregătirea la nivelul doi, sau să se integreze pe piaţa
muncii.
Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităţilor cheie prin
comunicare, lucrul în echipă.
Pentru aplicarea curriculumului, procesul de predare-învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea
competenţelor cheie, competenţelor tehnice generale şi competenţelor tehnice specializate, cerute de nivelul
de formare şi de calificarea lucrător în motoare.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care activitatea
didactică este centrată pe elev.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare
unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice conţinutului.

Modul de agregare a competenţelor

Unele competenţe de la abilităţile cheie se agregă cu unele competenţe de la unităţile tehnice

specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile necesare
formării competenţelor.
De exemplu, elevul trebuie să explice etapele montării şi demontării unei instalaţii sau a unui
mecanism, operând cu noţiunile de vocabular specifice meseriei şi utilizând denumirea corectă a sculelor şi
utilajelor folosite, modul de execuţie a unor operaţii ş. a. m. d.

Descrierea rutei curriculare

Însuşirea competenţelor acestui modul şi absolvirea nivelului I permite trecerea la nivelul II în

următoarele rute de calificare :
• Mecanic motoare termice
• Motorist nave
• Mecanic motoare aviaţie

16
 • Mecanic auto
Dobândirea competenţelor nivelului II permite trecerea la nivelul III cu finalităţile :
• Tehnician mecanic întreţinere şi reparaţii
• Tehnician în transporturi

Explicarea poziţiei modulului 3 - „Tehnologii în mecanica motoarelor” - în cadrul

curriculumului

Modulul face parte din cele de specialitate şi cumulează competenţele de la unităţile de competenţă
specializate :
1. Construcţia şi funcţionarea motoarelor
2. Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă
3. Întreţinerea motoarelor cu ardere internă
Competenţele de la unitatea „Construcţia şi funcţionarea motoarelor” vor fi dobândite prin însuşirea
cunoştinţelor teoretice , iar competenţele de la unităţile de competenţă „Executarea montării şi demontării
motoarelor cu ardere internă” şi „Întreţinerea motoarelor cu ardere internă” vor fi dobândite, cu
preponderenţă prin lucrări practice şi de laborator.
În modulul „Tehnologii în mecanica motoarelor”, în cadrul orelor de teorie, laborator şi instruire
practică sunt integrate:
1. ABILITĂŢILE CHEIE:
• Comunicare şi numeraţie (C4. Utilizează limbajul specific de specialitate şi C6. Prelucrează grafic
rezultatele obţinute într-o operaţie simplă) – la unitatea de competenţă “Executarea montării şi
demontării motoarelor cu ardere internă” (teorie, laborator şi instruire practică
• Lucrul în echipă (C3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor ) - la unitatea
de competenţă „Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă” (teorie,
laborator şi instruire practică)

2. COMPENTENŢELE TEHNICE GENERALE:

• Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor (C3 .Precizează modul de utilizare al diferitelor
tipuri de organe de maşini ) – la unitatea de competenţă „Construcţia şi funcţionarea motoarelor”
(teorie, laborator)
• Documentaţia tehnică (C5. Aplică datele din documentaţie pentru execuţia practică) - la unitatea de
competenţă „Întreţinerea motoarelor cu ardere internă“ (laborator şi instruire practică)

Modul de citire şi de utilizare a programei

Pe baza competenţelor de pregătire profesională descrise în Standardele de Pregătire Profesională se
elaborează programa şcolară.
Aceasta stă la baza Sistemului Naţional de Pregătire Profesională.
Disciplinele sunt concepute pe module. Fiecare modul este independent şi se parcurge pe tot
parcursul unui an şcolar.

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul (din care au fost selectate
competenţele individuale agregate în modul):

COMUNICARE ŞI NUMERAŢIE
• C.4. Utilizează limbajul specific de specialitate
• C.6. Prelucrează grafic rezultatele obţinute într-o operaţie simplă
LUCRUL ÎN ECHIPĂ:
• C.3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor
IDENTIFICAREA ORGANELOR DE MAŞINI ŞI A SOLICITĂRILOR
• C.3. Indică modul de utilizare al diferitelor tipuri de organe de maşini
17
 CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA MOTOARELOR
• C.1. Descrie construcţia motoarelor cu ardere internă
• C.2. Descrie funcţionarea motoarelor cu ardere internă
EXECUTAREA MONTĂRII ŞI DEMONTĂRII MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ
• C.1. Defineşte operaţiile de pregătire a locului de muncă
• C.2. Identifică părţile componente ale unui motor cu ardere internă
• C.3. Alege sculele şi dispozitivele necesare la operaţii de montare şi demontare a componentelor
unui motor cu ardere internă
• Respectă ordinea logică a operaţiilor de montare şi demontare la un motor cu ardere internă
ÎNTREŢINEREA MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ
• C.1. Interpretează şi utilizează fişa operaţională a unei operaţii de întreţinere
• C.2. Execută lucrările întreţinere curente la motoarele cu ardere internă
• C.2. Îndeplineşte criteriile de calitate, cantitate şi timp pentru lucrările de întreţinere

18
 III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:
Tabelul 3
Nr. Unităţi de
Competenţe individuale Conţinuturi tematice
crt. competenţă
Elementele componente ale motoarelor cu ardere internă:
• mecanismul motor
• mecanismul de distribuţie
17. Construcţia • instalaţia de aprindere
C17.1. Descrie construcţia
1. şi funcţionarea • instalaţia de alimentare
motoarelor cu ardere internă
motoarelor • instalaţia de ungere
• instalaţia de răcire
Rolul funcţional al elementelor motoarelor cu ardere internă:
• modul de funcţionare al fiecărui element pe baza documentaţiei tehnice
17. Construcţia Funcţionarea motoarelor cu aprindere prin scânteie
şi funcţionarea C17.2. Descrie funcţionarea • circuite de alimentare, carburator, pompă de benzină, rezervor de
motoarelor motoarelor cu ardere internă
combustibil
2. Funcţionarea motoarelor cu aprindere prin compresie
16. Identificarea C16.4 Indică modul de utilizare a
• componente de alimentare, injectoare, pompă de injecţie, filtre, rezervor
organelor de diferitelor tipuri de organe de
maşini şi a maşini de combustibil
solicitărilor Stabilirea rolului funcţional al organelor de maşini

18. Executarea
Alegerea punctului de lucru adecvat
montării şi
C18.1.Defineşte operaţiile de S. D. V. – urile specifice montării şi demontării motoarelor
3. demontării
pregătire a locului de muncă Componenţa locului de muncă după specificul sarcinilor
motoarelor cu
Documentaţia tehnică aferentă operaţiilor
ardere internă
Părţile componente:
18. Executarea • denumire
montării şi C18.2. Identifică părţile • rolul funcţional al reperelor
4. demontării componente ale unui motor cu
Documentaţia tehnică specifică:
motoarelor cu ardere internă
• desene de execuţie ale reperelor
ardere internă
• fişe operaţionale

19
Nr. Unităţi de
Competenţe individuale Conţinuturi tematice
crt. competenţă

C1.4. Utilizează limbajul specific Adaptarea limbajului de specialitate în diverse contexte şi situaţii
1. Comunicare de specialitate
şi numeraţie C1.6. Prelucrează grafic rezultatele
obţinute într-o operaţie simplă Citirea corectă a graficelor şi diagramelor simple
C6.3. Colaborează cu membrii
6. Lucrul în echipei pentru îndeplinirea
echipă sarcinilor Corelarea propriei sarcini cu cele ale echipei
C18.3. Alege sculele şi
5.
18. Executarea dispozitivele necesare la operaţii
montării şi de montare şi demontare a Fişe operaţionale specifice
demontării componentelor unui motor cu • S. D. V.-uri:
motoarelor cu ardere internă • truse de scule
ardere internă C18.4. Respectă ordinea logică a • dispozitive
operaţiilor de montare şi
demontare la un motor cu ardere
internă Operaţii de montare şi demontare a motoarelor

C19.1.Enumeră operaţiile de Operaţii de întreţinere:

întreţinere care se fac la un motor • curente
cu ardere internă, conform
normativelor • periodice
C19.2. Interpretează şi utilizează Fişe operaţionale
fişa operaţională a unei operaţii de
19. Întreţinerea • montarea şi demontarea componentelor motorului
întreţinere
6. motoarelor cu Întreţineri curente la:
ardere internă C19.3. Execută lucrările de • instalaţia de alimentare
întreţinere curente la motoarele cu
• instalaţia de ungere
ardere internă
• instalaţia de răcire
C19.4 Îndeplineşte criteriile de
calitate, cantitate şi timp pentru Normativele atelierelor de motoare
lucrările de întreţinere

20
 IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

În procesul de predare/învăţare se vor utiliza metodele moderne la care accentul s-a deplasat pe
învăţarea activă, centrată pe elev. Metodele tradiţionale, preponderent expozitive vor fi adaptate şi
combinate cu cele de investigare directă şi explorare indirectă . Astfel, pentru orele de laborator şi instruire
practică, recomandăm împărţirea în grupe de trei – patru elevi, ceea ce permite o repartizare mai bună a
responsabilităţilor şi a sarcinilor de lucru, precum şi o diversificare a scenariilor didactice. Există
numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare unitate de
conţinut acelea care conduc la formarea competenţei specifice conţinutului şi la atingerea indicatorilor de
performanţă.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstorming, jocul de rol, experimentul,
lucrarea practică etc. au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit agregarea competenţelor cheie
cu cele tehnice generale şi cele tehnice specializate, stimulează gândirea logică, cauzală, analitică precum
şi imaginaţia şi creativitatea elevilor.
După parcurgerea acestui modul, orice elev, indiferent de gradul de adaptabilitate pe care îl poate
avea, trebuie să atingă indicatorii de performanţă impuşi de competenţele dobândite:
• să dovedească în discuţii că şi-a însuşit terminologia de specialitate, adaptându-şi limbajul la un
context dat; să poată completa corect documente şi fişe de lucru simple;
• să-şi armonizeze ritmul de lucru şi să-şi coreleze rezolvarea sarcinii primite cu a celorlalţi membri
ai echipei; să manifeste spirit de întrajutorare
• să recunoască elementele maşinilor, rolul lor funcţional şi tipurile de solicitări simple.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie, competenţele tehnice
generale din standardul de pregătire profesională.
Se pot utiliza diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind
pe lângă metodele clasice şi metodele alternative ca:
• observarea sistematică a elevului
• investigarea
• proiectul
• portofoliul elevului
Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare datorită faptului că elevii
îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Metodele de evaluare utilizate, beneficiază de o serie de instrumente care trebuie elaborate în
corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare introduse în standardul de pregătire
profesională.
Competenţele obţinute în cadrul orelor de laborator vor fi evaluate prin:
• lucrări de laborator
• studii de caz
• experimente specifice
• experimente virtuale (prin sistemul AEL)
Competenţele obţinute în cadrul orelor de pregătire teoretică vor fi evaluate prin teste, fişe de
observaţie, dezbateri, proiecte integrate.
Competenţele dobândite la orele de instruire practică se vor evalua prin:
• probe practice
• simularea unor situaţii – problemă
• completarea documentelor de lucru specifice
• portofoliu
• fişe de lucru

21
 V. Sugestii metodologice:

În Tabelul 3 este evidenţiată corelarea între competenţe şi conţinuturi.

Numărul de ore alocat instruirii practice comasate este de 180 ore/an.
Având în vedere particularităţile de desfăşurare a „Practicii comasate” precum şi adaptarea la
condiţiile locale, alocarea numărului de ore pe lucrările practice se lasă la aprecierea cadrului didactic.
Modul de parcurgere a conţinuturilor este determinat de procesul tehnologic specific lucrării
executate.
Practica comasată de poate realiza în ateliere utilate corespunzător sau la agenţii economici.
Instrumentele de evaluare folosite vor trebui să aprecieze toate etapele procesului tehnologic.
Acestea ar putea fi: fişe de evaluare, de observaţie, de autoevaluare etc.

Conţinuturile Modulului 3, Tehnologii în mecanica motoarelor, sunt proiectate pentru 330 de ore
pe an, defalcate după cum urmează:
• 30 de ore pe an – teorie (1 oră/săptămână)
• 120 de ore pe an – laborator (4 ore/săptămână)
• 180 de ore pe an – instruire practică (6 ore/săptămână)

Orele recomandate au un caracter orientativ, cadrele didactice au posibilitatea de a decide

asupra numărului de ore, alocat fiecărei teme în funcţie de:
• dificultatea acesteia
• nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
• ritmul de asimilare a cunoştinţelor
• particularităţile de vârstă ale grupului instruit.

1. Recomandări privind ordinea cronologică a conţinuturilor şi a numărului de ore

pentru fiecare temă
Tabelul 4
Ore
Ore Ore
Tema instruire
teorie laborator
practică
Elementele componente ale motoarelor cu ardere internă:
• mecanismul motor
• mecanismul de distribuţie
20 - -
• instalaţia de alimentare
• instalaţia de ungere
• instalaţia de răcire
Rolul funcţional al motoarelor cu ardere internă
• modul de funcţionare al fiecărui element pe baza 10 - -
documentaţiei
Principiile de funcţionare ale motoarelor cu aprindere prin
scânteie
- 20 10
• circuite de alimentare, carburator, pompă de
benzină, rezervor de combustibil
Principiile de funcţionare ale m.a.c.
• componente de alimentare, injectoare, pompă de - 20 10
injecţie, filtre, rezervor de combustibil
Stabilirea rolului funcţional al organelor de maşini - 10 10
Punctul de lucru adecvat - - 5
22
 S. D. V. – urile specifice montării şi demontării motoarelor - 10 5
Componenta locului de muncă după specificul sarcinilor - - 10
Documentaţia tehnică aferentă operaţiilor - 10 -
Părţile componente ale m.a.i.
• denumire - - 20
• rol funcţional al reperelor
Documentaţia tehnică specifică
• desene de execuţie ale reperelor - 10 10
• fişe operaţionale
Operaţii de întreţinere - 40 20
Întreţineri curente la :
• instalaţia de alimentare
- - 70
• instalaţia de ungere
• instalaţia de răcire
Normativele atelierelor de motoare 10
TOTAL ORE 30 120 180

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a

adapta procesul didactic la particularităţile elevilor.
Profesorul are libertatea de a alege metodele şi tehnicile didactice şi de a propune activităţi de
învăţare în măsură să asigure formarea competenţelor specifice prevăzute de programă, având permanent
în vedere faptul că o învăţare activă reuşită necesită:
• o bună pregătire şi planificare
• instrucţiuni oferite cu un limbaj simplu şi clar
• o bună administrare a clasei
În vederea învăţării centrate pe elev se recomandă:
• alegerea metodei de predare / învăţare pentru a promova un proces de instruire care să facă plăcere
elevilor
• activităţile alese pentru demersul didactic să fie atractive pentru toate tipurile de elevi
• utilizarea unor metode active / interactive (învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată,
învăţarea prin cooperare, simularea, jocul de rol)
• realizarea de proiecte sau / şi portofolii

În funcţie de locul de desfăşurare a orelor (cabinet, laborator, atelier) metodele folosite pot fi:
• metoda discuţiilor şi dezbaterilor,
• metoda problematizării,
• investigarea directă,
• explorarea indirectă,
• exerciţiul,
• studiul de caz,
• lucrare practică de laborator/atelier,
• proiectul,
• jocurile de simulare.

3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare

23
 Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de
tehnologii, permiţând, atât profesorului cat şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a
competenţelor şi cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în
vederea reglării procesului de predare/învăţare.
Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai
ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a
proceselor de învăţare şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului
elevilor. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este
necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente cât mai diferite.
Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi de performanţă), a
competenţelor prevăzute de programele şcolare, se recomandă utilizarea următoarelor metode şi
instrumente:
• observarea sistematică (pe baza unei fişe de evaluare)
• tema de lucru (în clasă, acasă), concepută în vederea evaluării;
• proba practică;
• investigaţia;
• proiectul;
• portofoliul;
• autoevaluarea.

24
 MODULUL „CDL”
CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

Modulul este format din „Cultură de specialitate” şi din „Instruire practică comasată”

1. Cultură de specialitate
În cadrul curriculumului în dezvoltare locală , la nivelul şcolii se va elabora programa şcolară
pentru Cultură de specialitate (2 ore / săptămână) în care se vor stabili conţinuturile corespunzătoare
unităţii de competenţă “Satisfacerea cerinţelor clienţilor“ din Standardul de Pregătire Profesională , prin
care elevii vor dobândi competenţele cheie aferente , în concordanţă cu cerinţele agenţilor economici
locali .

2. Instruire practică comasată

II Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul din CDL:

1. Pregătirea pentru integrarea la locul de munca
2. Tranziţia de la şcoală la locul de muncă

Elaborarea programei se va face la nivelul şcolii stabilindu-se conţinuturile corespunzătoare

unităţilor de competenţă “Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă“ şi “Tranziţia de la şcoală la locul
de muncă“ din Standardul de Pregătire Profesională, prin care elevii vor dobândi competenţele cheie
aferente, în concordanţă cu cerinţele agenţilor economici locali conform corelării din tabelul 5.

III. Tabelul de corelare a competenţelor cu conţinutul

Tabelul 5
Nr. Unitatea de
Competenţa Conţinuturi
crt. competenţă

25
 Surse de informare:
pliante, broşuri, mass-media, publicaţii de
specialitate, Internet
Cerinţele locului de muncă:
program de lucru, regulament de ordine interioară,
1. Obţine informaţii despre
activităţile desfăşurate la locul de muncă, instrucţiuni
cerinţele locului de muncă
de utilizare a utilajelor din dotare
Abilităţi:
executarea de operaţii simple, rutiniere sub
supraveghere şi îndrumare, comunicare, lucru în
echipă, igiena şi securitatea muncii
Program de lucru:
oră de începere, pauze, oră de terminare a
programului de lucru, ore de lucru efectiv
2. Se încadrează în Sarcini de lucru:
cerinţele locului de muncă operaţii şi procese de rutină sub supraveghere şi
îndrumare
Pregătirea
Regulament de ordine interioară:
pentru
1. drepturi, obligaţii, sancţiuni, recompense
integrarea la
Departamente:
locul de muncă
resurse umane, contabilitate, producţie, manager,
secretariat, marketing, salarizare.
3. Descrie structura unei Nivel ierarhic:
organizaţii din domeniul niveluri de calificare din sectorul de activitate unde
profesional se încadrează
Poziţia:
de colaborare cu membrii echipei, de comunicare
activă cu superiorii
Atitudine pozitivă:
receptivitate la sarcină, receptivitate la lucru în
colectiv, flexibilitate
4. Manifestă Activităţi suplimentare:
disponibilitate faţă de program prelungit, sprijin în cadrul echipei, alte
sarcinile de lucru operaţii solicitate
Situaţii neprevăzute:
defecţiuni de utilaje sau echipamente,
disfuncţionalităţi la locul de muncă

26

1. Îşi evaluează nivelul de
pregătire în raport cu
cerinţele unui loc de
muncă
2. Îşi asumă
responsabilitatea faţă de
sarcina primită
Tranziţia de la
2. şcoală la locul de
muncă
3. Se instruieşte continuu
în vederea îmbunătăţirii
propriei performanţe
4. Manifestă mobilitate
ocupaţională faţă de
schimbările de pe piaţa
muncii
Cerinţe:
organizare şi distribuire de sarcini, igienă şi
securitatea a muncii, relaţii de muncă
Abilităţi:
sociale, tehnice
Situaţii:
sarcini modificate sau adăugate, utilaje şi
echipamente noi
Cerinţe:
fişa postului, instrucţiuni de exploatare a utilajelor
pentru operaţii simple, dispoziţiile organizatorului de
proces (superiorul ierarhic)
Responsabilităţi:
de îndeplinire a sarcinii primite în echipă, relaţii de
colaborare
Cerinţe:
norme interne de îndeplinire a sarcinii, sisteme de
asigurare a calităţii
Surse de informare:
informale (şefi, colegi de echipă), aviziere, mentor
Informaţii:
în observaţii şi recomandări ale grupului de lucru, din
dispoziţiile organizatorului de proces (şef)
Decizii:
studiu individual, participare la programe de formare
continuă, învăţare informală
Surse de informare:
COR, profile ocupaţionale, structura calificărilor,
centre de formare, agenţii specializate
Selectare:
din oferta agenţilor economici, aviziere, agenţii
specializate, consiliere, prin relaţii interpersonale
Asistenţă de specialitate:
consiliere individuală

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare

Modulul „Instruire practică comasată” face parte din Curriculum de dezvoltare locală (CDL). El
poate fi parcurs independent de alte module de instruire, oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi practice
privind tranziţia de la şcoală la locul de muncă şi pregătirea pentru integrarea la locul de muncă. În afara
conţinuturilor prevăzute în modulul prezentat, catedra tehnică din fiecare unitate şcolară, de comun acord
cu reprezentanţii agenţilor economici parteneri, va stabili teme complementare şi conţinuturi necesare
dobândirii altor competenţe cheie şi tehnice.
Fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi
mijloace sau resurse didactice.
Este necesar ca strategiile pe care cadrele didactice le vor aplica să le ofere elevilor posibilitatea de
a se implica activ în procesul de instruire, de a dobândi cunoştinţe şi deprinderi pe care să le poată folosi,
fie pentru a accede spre nivele superioare de calificare, fie pentru a se integra eficient la locul de muncă.
Activităţile practice trebuie organizate şi desfăşurate astfel încât să aibă un caracter activ şi centrat
27
pe elev.
În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere:
1. diferenţierea sarcinilor şi a timpului alocat, prin:
• gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
• fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;
• fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;
2. diferenţierea deprinderilor elevilor, prin:
• formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;
• utilizarea verificării de către un coleg şi a verificării prin îndrumător.
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul
că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea
competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor
de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru
elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de instruire practică, aducerea de
laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se
referă explicit la criteriilor de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate, iar ca metode de evaluare
recomandăm :
• observarea sistematică a comportamentului elevilor, care permite evaluarea conceptelor,
capacităţilor şi a atitudinilor faţă de o sarcină dată
• investigaţia
• autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale şi îşi poate impune / modifică programul propriu de învăţare
• metoda exerciţiilor practice
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
• fişe de observaţie
• fişe cu întrebări tip grilă, întrebări cu alegere multiplă, întrebări de completare
• fişe de lucru
• interviul
• tema de lucru
• chestionarul
• fişe de autoevaluare
• miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei,
materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor
într-un raport
• portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare
a performanţelor şcolare ale elevilor

Recomandări pentru adaptarea curriculumului la elevii cu nevoi speciale cuprinşi în

învăţământul de masă

Şcolarizarea elevilor cu nevoi speciale care sunt pregătiţi prin învăţământul de masă şi integraţi
individual (nu în clase speciale) se poate face cu eficienţă dacă se au în vedere următoarele condiţii:
• Principiul normalizării privind integrarea acestor elevi în clasele din învăţământul de masă
• Pregătirea profesională se va face conform planurilor de învăţământ de la învăţământul de masă
• Cadrele didactice vor acorda o atenţie continuă învăţării individualizate şi diferenţiate, aplicând
metodologiile didactice şi psihopedagogice cerute

28
 • Întocmirea fişelor medicale şi psihopedagogice ale fiecărui elev cu nevoi speciale de către
profesorul consilier al şcolii( psihologul), dirigintele clasei şi cadrele didactice de la clasă
• Întocmirea programelor de intervenţie la fiecare disciplină (modul de specialitate)
• Urmărirea în procesul de învăţământ a realizării principiului integrării socio-profesionale în
comunitate a elevilor cu nevoi speciale
• Evaluarea periodică a nivelului de pregătire a elevilor cu nevoi speciale , comparativ cu nivelul
elevilor fără deficienţe
• Interelaţionarea pregătirii de cultură generală cu pregătirea de specialitate şi cu instruirea practică,
în vederea dobândirii competenţelor descrise în standardele de pregătire profesională
• Pentru elevii deficienţi vizuali, surdo-muţi şi motori se pot utiliza planurile de învăţământ pentru
şcoala de arte şi meserii cu adaptările necesare
• În perioada şcolarizării, elevii cu nevoi speciale trebuie să beneficieze de metodele specifice de
predare-învăţare, pentru ca la finalizarea profesionalizării să se integreze social şi profesional

Pentru reuşita şcolarizării elevilor cu nevoi speciale în învăţământul de masă sunt necesare
următoarele acţiuni:
• consilierea profesorilor din învăţământul de masă de către profesori itineranţi care au experienţă în
pregătirea acestor elevi
• prevederea unei perioade suplimentare de instruire (un semestru) pentru atingerea competenţelor
descrise în standarde
• înfiinţarea în atelierele de instruire practică, laboratoarele tehnologice a condiţiilor suplimentare
privind mobilierul adecvat, mese de lucru dotate cu dispozitive, echipamente şi aparatură specială
fiecărui tip de deficienţă
• folosirea în procesul de instruire a limbajelor specifice pentru transmiterea cunoştinţelor pentru
elevii cu deficienţe vizuale sau auditive
• întocmirea de programe vizând facilitarea comunicării şi relaţionării, atât în cadrul activităţilor la
clasă şi ateliere, cât şi formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi capacităţilor de înţelegere a relaţiei
profesor-elev, angajator-angajat, etc.
• evitarea marginalizării elevilor cu deficienţe în colectivul clasei şi a disconfortului psihic al
elevilor
• Formarea competenţelor profesionale şi integrarea şcolară şi profesională pot fi diferenţiate
potrivit principiului “resursa urmează nevoile elevului cu cerinţe educative speciale “prin :
• programe individualizate ( centrate pe elev)
• programe pe grupe de nivel
• programe interactive
• programe vizând facilitarea comunicării şi relaţionării în activităţile de la clasă şi la instruirea
practică
• Se consideră că o asemenea abordare este benefică pentru elevii cu nevoi speciale dacă:
• se realizează profesionalizarea adecvată potenţialului restant şi capacităţilor psiho-intelectuale ale
elevilor
• se oferă şanse egale de şcolarizare prin şcoala de arte şi meserii tuturor elevilor cu deficienţe
uşoare şi medii
• calificările profesionale pentru elevii cu nevoi speciale se vor alege de către elevul deficient cu
avizul comisiei de expertiză medicală, orientare şcolară şi profesională. Acest aviz va fi dat de
medicii experţi în medicina muncii, orientare şi profesionalizare.

V. Sugestii metodologice:

29
 Conţinuturile modulului de instruire practică comasată sunt proiectate pentru 180 de ore (6
săptămâni a câte 30 de ore pe săptămână) şi vor fi programate, pentru a fi parcurse, de regulă, câte trei
săptămâni, în cea de a doua parte a semestrelor.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în
funcţie de:
• dificultatea acesteia
• nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
• dotarea atelierelor şcolare şi a secţiilor de producţie ale agenţilor economici parteneri
• ritmul de asimilare a cunoştinţelor
• particularităţile de vârstă ale grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile

tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de învăţare - instruire utilizate de cadrele
didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de
învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de
parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de instruire practică să se utilizeze cu precădere
metode bazate pe acţiune, cum ar fi:
• efectuarea de lucrări practice
• realizarea unor lucrări de laborator
• joc de roluri, simulare
La fel de utile şi recomandate pot fi şi unele metode:
• explorative (vizite, observarea directă, observarea independentă)
• expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea).
Elaborarea şi prezentarea unor referate interdisciplinare a căror documentare se obţine prin
navigarea pe Internet, implicarea elevilor în diverse exerciţii de documentare, sunt alte câteva exemple de
activităţi de instruire care pot fi utilizate.

30