Capitolul 10. Adevarul.

Simteam cum focul ma cuprinde si ma tine strans in brate.

- Jake…am murmurat… incercand sa intru mai mult in vis.
- Shhh, dormi puiule. Am simtit respiratia fierbinte pe fata
mea, topindu-mi urmele de gheata din inima.
Am inceput sa visez din nou, acelasi lucru frumos pe care il
cautam de mult.
O raza se apleca spre mine, aratandu-mi culorile splendide ale
curcubeului. De data asta, fiecare dintre ele avea o
personalitate diferita, un suflet diferit, o iubire diferita, o
familie diferita. Fiecare culoare isi forma o fata proprie,
aratandu-mi portretul unor persoane dragi.
Vroiam atat de mult sa le ating, dar ele se indepartau si mai
mult la fiecare pas. Am decis deci sa raman pe loc, macar sa
le pot privii cat mai mult.
Cand ma uitam la o culoare simteam ceva, apoi , uitandu-
ma la alta, simteam altceva, totul era prea incurcat pentru a
stii ce simt cu adevarat, pe care o plac mai mult. Mereu uitam
ce ma faceau sa simt dupa ce imi mutam privirea, de aceea
ma uitam din nou si din nou.
Deodata, simteam cum culoarea rosie vine catre mine
cantandu-mi si tinandu-ma in brate atat de tare incat nu mai
puteam sa respir.
Dar eu nu vroiam sa se opreasca, imi placea atingerea rosie,
de foc a acestuia. Am deschis ochii sa o pot vedea si simtii
mai bine, dar il loc sa o vad pe ea, culoarea aceea splendida,
am vazut un cer albastru, cu cateva pasari pe el.
Atingerea de foc se transforma in bratele iubitului meu, ce
sforaia usor, in timp ce amandoi mai aveam umpic si cadeam
de pe sezlong.
Mi-am intors incet capul, incat sa pot sa il vad.
Avea ochii inchisi, si un zambet sters pe buze… poate visa
frumos , cine stie?
Capul ii era pus pe umarul meu. Era ca un bebelus, nu
defapt, el ma tinea in brate ca pe o bebelusa, ca si atunci
cand eram mica.
Imi fusese atat de dor de el! Acum intelegeam de ce mama
fusese atat de grijulie cu mine inainte sa plecam, iar tata…nici
nu voiam sa imi aduc aminte privirea lui pe jumatate
 protectoare pe jumatate nervoasa. Stiam ca vorbise ceva cu
Jake, dar nici unul nu vroia sa imi spuna ce .
Apoi, Alice care impachetase atatea haine, cele mai multe
lenjerii foarte scurte si destul de…provocatoare, incat a trebuit
sa opresc la o benzinarie sa imi cumpar ceva normal.
La ce se gandisera? Da, super, in loc sa o iau spre Forks, o
iau spre L.A sa ma marit si sa petrec luna de miere intr-o
camera de hotel.
Imi venea atat de tare sa rad si chiar si incerand sa ma
opresc, tot am scapat un chicot, ce aproape m-a facut sa sar
de pe sezlong, caci iubitul meu s-a speriat.

-Ce , ce s-a intamplat?

-Eu ar trebui sa te intreb asta domnule, iau eu o fata serioasa
si suparata.
- Oh… ah, da, pai, te-am gasit aici si am zis sa nu iti fie frig ,
asa ca…. imi facu cu ochiul.
Asa ca trebuia sa ii provoci lu tata o criza de nervi,
cine stie ce il apuca si venea sa ne verifice? Mi l-am
imaginat eu pe tata venind cu Guardianul lui, calcand
acceleratia catre Forks, pentru a vedea daca suntem
cuminti, apoi i-am aratat si lui Jake exact asta.
- Cine poate stii? Intreaba cu un suras excelent, imi venea
pur si simplu sa i-l sterg cu un mic pupic… nu ca s-ar
supara m-am gandit si mi-am ridicat capul sa gust din
fructul interzis.
Ce dragut, ador scenele romantice. Sunt atat de
rare… nu crezi? Foarte dragut, dar crede-ma ca un
varcolac nu e bun pentru o astfel de scena.
???
Mi se pare sau chiar il aud pe Aro?
Un marait imi scapa printre dinti, exact inainte sa il sarut pe
Jake.
Cum dracu avea tupeu asta? Nemernicu’. Javra. Idiot.
- Iubito, ce este? Spune! Am gresit cu ceva? Imi pare rau, nu
vreau sa te superi.
- Nu e nimic Jake,aa… mi-am adus aminte ceva, trebuie sa ma
plimb.
Ii vedeam fata trista, apasatoare in memoria mea, nu
gresise cu nimic. Eu am gresit, nu puteam sa imi controlez
furia asa ca am marait si l-am respins mintind. Mereu isi
dadea seama cand mint, si acum, sunt sigura ca si-a dat
seama ca am mintit.
Intr-un fel chiar imi adusesem aminte de ceva, de o ura
imensa pe care o inchisesem si care acum rupse gratiile si
iesise doar la auzul persoanei care imi inspira si mila si ura
deopotriva.
Nu cunosteam padurile astea, auzeam scheunatul lui Jake,
probabil se transformase…
Daca ma rataceam sau daca dadeam de un vampir sau
varcolac care nu ma cunoastea norocul meu, voi iesi din
lumea asta. Nu ma mai suport. Cum pot fi asa rea? Ma tot
invinovateam, stiam ca gresisem.
Dar fac asta pentru el!
Parca deja am uitat ce am decis acum cateva ore.
Nu trebuie sa fiu lasa sau sa acuz pe cineva de ceva!
Aro? Vreau sa vorbim. Nu iti face griji. Te las sa vi,
sa veniti la ziua mea… adica, ok. Trebuie sa veniti,
acum sau mai tarziu nu conteaza. Se va intampla
candva, e mai bine acum. Gandestete doar ca puteti
muri, daca nu toti, majoritatea, ai putea suporta
asta? L-am intrebat asezandu-ma pe spate, simtind stropii
de ploaie picurand din frunzele copacilor.
Nici nu stii cate am suportat. Asta ar fi nimic. Dar
tu ai suporta? Spune? Ma intreaba cu un ton inalt.
Nu as suporta. Iti spun sincer asta…
Vezi diferenta dintre noi Renesmee? Intr-adevar
semanam… dar nu indeajuns, vezi , daca nu te-ai fi
hotarat sa te predai te-as fi putut considera ruda cu
mine.
Vorbise de parca tocmai spusesem ca ii dau viata mea.
Cred ca batranul asta visa, eu sa ma predau?? Nici gand.
Aro, mi se pare mie sau tu confunzi sclavii tai cu
mine? Nu ma predau! Capul ce se pleaca nu se taie,
dar umilinta il doboara! ! Viata si sclavia nu pot sta
impreuna. Nu are cum sa fim in pace cu voi atat timp
cat nu suntem egali. Aro! Eu nu vreau sa fiu sclava
ta! Nu vreau sa imi leg familia la o eternitate in care
sa isi doreasca sa moara.
Mi-am adus aminte visul. Am subliniat secventele
dureroase astfel incat el sa le simta. Cum putea sa creada
asta?
Nu seman cu tine Aro, stiu, am aflat asta. Intr-
adevar, avem cateva puncte in comun, dar pe langa
tine, eu am o inima. Eu am un suflet. Eu traiesc. Eu
sunt plina de dragoste. Tu ce ai? Poti sa ne omori.
Fa-o! Dar te asigur ca asta nu va umple golul din
tine. Nu as fi vrut sa spun asa, stiam ca l-am lovit sub
centura, i-am dat o lovitura doar prin vorbe. Nu eram o
lasa, dar o merita.
Ma surprinzi Renesmee, intr-adevar, nu mai am un
suflet, ca si parintii tai de asemenea, sunt de acord
cu taticul tau, nu avem suflet sau inima. De aceea
nici nu ma mai doare ce imi arati. Am avut momente
in care m-au atins aceste ganduri, dar te asigur ca
nu mi-ai facut nimic, nu sufar. Nu mai pot suferi
pentru ce a fost. Am trait destul in trecut, e timpul
pentru viitor, si cum viitorul meu nu prea e vizibil
pentru nimeni acum, hm…. Cred ca ma voi ocupa de
viitorul vostru.
Ce discurs. Erau atatea neintelegeri. tata nu mai credea de
mult ca vampirii nu au suflet sau inima. Cum putea cineva
ca tata sa nu aiba un suflet? Sa fim seriosi, prin cate a
trecut, doar pentru mine si pentru mama. Si-a invins pofta
de sange, a trecut peste orice numai ca sa o tina pe mama
in viata.
Numai gandindu-ma la modul in care m-am nascut si imi
apareau dovezi ce ma aprobau.
Nu te pot contrazice Aro, tu nu ai un suflet sau o
inima, am incercat sa iti spun ca poti avea o a doua
sansa incercand sa te caiesti. Stii ca stiu adevarut,
stii ca te-am vazut ucigandu-ti sora, doar pentru ca
Marcus o iubea mai presus de orice si tu nu aveai
nevoie de un indragostit, ci de un supus. Ce s-ar
intampla daca mi-as da drumul la gura exact in
momentul in care il intalnesc pe Marcus? Iti dai
seama ce scandal ar iesi cand voi spune prin cate
inselaciuni l-ai adus pe Caius aproape de tine? Pe
Jane? Pe Alec? Cum le-ai omorat mama rupandu-I de
o viata normala?
TACI!! TACI TACI TACI! SPUI NUMAI MINCIUNI!
NUMAI SI NUMAI MINCIUNI! Tipa aproape sa ma
surzeasca, in acelasi timp in care o mie de cutite imi intrara
in minte. Imi aduceau aminte de tot ce ma durea, de
absolut tot ce ma durea.
 Nu mai imi aduceam aminte de nimic, decat de faptul ca
urlam si injuram in acelasi timp, chemandu-l pe Jake sa ma
salveze. Eram in mijlocul padurii, nu existau sanse sa ma
auda cineva.
Simteam cum tipetele devin din ce in ce mai mute, odata
ce durerea se dublase.
II vedeam fata lui Jane, infuriandu-se si rasucindu-si furia
in mine, incercam sa o intreb de ce, spuneam adevarul, Aro
ii facuse mult rau.
Deodata fata ei angelica se calma pentru scurt timp insa
ceva se schimba si isi dadu seama ca zic adevarul. Parca
auzeam o soapta, “mama?” insa in acelasi timp nu mai am
vazut sau auzit nimic, simteam doar cum cad in niste
prapastii cu mii de sabii pe margine, care apropriau de
mine si imi rupeau pielea, trecand de coaste, ajungandu-mi
la inima exact in momentul in care am cazut intr-o mlastina
rosie, mare, umpluta cu sange urat mirositor, dar foarte
cunoscut.
*** *** ***
Parca tocmai ma retrezisem de dimineata, simteam din
nou mainile fierbinti in jurul meu.
- Iubito? Esti bine? Ness? Ness, imi pare rau. Scumpo,
trezestete, te rog! Imi cerea o voce chinuita.
Vroiam sa ii zic ca sunt bine, dar eram amortita, imi
simteam inima grea, parca tocmai explodase si se regrupa
stramb.
- Au, am reusit sa spun.
- Stiu , te doare, stiu pui. Imediat vine Carlisle si Edward, si
Bella….
- Ce am patit? Unde sunt? Am tras aer incet in plamani,
deschizand ochii si vazandu-mi salvarea. Vazandu-mi ingerul
cu ochii aceia care ma duceau mereu spre alt taram.
- Sh… odihneste-te, te-am gasit in padure,urland. Esti bine,in
casa lui Billy. Chiar asa de suparata ai fost pe mine? Ma
intreba, parca neputand sa astepte raspunsul.
- NU am fost niciodata suparata pe tine, de ce as fi? Am
reinceput sa imi recapat vocea. Ma simt deja mai bine, cred
ca e din cauza ca stai langa mine. Am inchis ochii, lumina
obosindu-ma si dandu-mi dureri mari de cap.
- Eu stiu…. Dormi printesa, haita a mers sa iti primeasca
familia, vor fi aici in curand, pui scump.
- Familia? Am spus nervos, ma rog, aproape nervos caci nu
puteam spune mai mult de o soapta. I-ai..anuntat? Jake?!
- Sh…nu te enerva, trebuia sa o fac. M-ai speriat, a trecut o zi
decand nu ai vorbit, ai dormit o zi, mai mult de 24 de ore. Te-
as fi dus la spital daca nu ai fi pe jumatate vampir, si inca de
mult. Daca nu ar fi fost Carlisle sa imi dea indicatii probabil
as fi inebunit sa te vad asa… pierduta.
- Te iubesc Jake.
Trase aer incet. Aveam capul in poala lui, iar el ma mangaia
incet pe par, isi coborase fata sarutandu-ma incet pe frunte.
- Dormi acum…
Asta am facut, l-am ascultat.
Adica, daca a vedea ce e cu tine cautand intrusii si multe
explicatii inseamna a dormi, asta am facut.
Jane… ce se intamplase cu ea ? Sau faptul ca o vazusem era
doar o halucinatie a durerii? Nu, o auzisem. O auzisem, aceasi
voce ca atunci, in poiana.
Unde dracu era Aro sa imi dea o explicatie? De ce Prostia Sa
nu venea odata. Cat de proasta am fost…. Sa cred ca o
persoana – acest drept, de a fi persoana, ar fi trebuit sa I se ia
la nastere- ca el s-ar putea schimba, ma uram pentru faptul ca
imi fusese mila de el. Si-o facuse cu mana lui, de ce trebuia sa
fiu eu Maica Stareta ca sa fiu obligata sa ii schimb atitudinea?
Am incercat sa tip la el, sa ma auda. El sau celalalt vampir. Dar
nu ii mai simteam. Deloc. Ciudat… o fi vreo pacaleala de-a lui?
Nu avea cum, nu ii mai simteam.
Dar, incercarea moarte nu are.
- Jake, am ceva sa iti spun, Jake, vin!
- Cine vin? Intreba foarte speriat.
Stiam ca de aici numai puteam zice nimic, dar spre
surprinderea mea, nimeni nu ma opri.