Romanul Ciocoii vechi si noi sau Ce se naste din pisica soareci mananca este

primul roman reusit din literatura romana si singurul,de altfel,care reda aproape la perfectie Bucurestiul
de alta data,Bucurestiul secolului al XIX-lea.
Aceasta opera literara este dedicata ciocoilor,niste oameni ipocriti,lasi,orgoliosi
si lacomi pana la barbarie,dotati cu o ambitie nesaturata.La acea vreme era plin de astfel de oameni
care intrau in casa celor bogati prin viclenie si ipocrizie,prin lingusire se integrau in anturajul boierului,
ii aflau slabiciunile,iar in cele din urma il ruinau. Acestia erau niste oameni fara scrupule care se
gandeau doar le binele lor deoarece intrau in politica doar pentru a-si realiza propriile interese si pentru
a face abuzuri in functiile pe care le detineau,iar casatoria devenea pentru ei o maina de exploatat.
Romanul evidentiaza viata pe care o duc acestia,petrecerile risipitoare pe care le
dadeau,de altfel si orasul in care locuiau,Bucuresti.Acesta nu era "atat de zgomotos si de capricios ca
in zilele noastre".Avea o piata triunghiulara din care isi duceau inceputul trei ulite,una era locuita de
bogasieri,una de cojocari,iar cea de-a treia de abagii si gaitanari.Toate aceste ulite erau asternute cu
scanduri de stejar si aveau pe dedesubt canale de lemn pentru scurgerea apelor,ceea ce facea ca
strazile sa fie noroioase,iar lipsa felinarelor ingreuna circulatia noaptea.
Palatul domnesc era alcatuit dintr-un sir de case cu doua randuri a caror
arhitectura era vaga.Fatada avea un balcon ca un chiosc turcesc mobilat cu divanuri si lavite tapetate
cu catifea rosie si era locul unde principele isi lua cafeaua.Palatul mai cuprindea niste odai in forma de
chilii calugaresti pentru slugi,iar in fundul curtii se gaseau grajdiurile cu cai.Camerele slugilor aveau o
vatra asemanatoare cu cafeneile turcesti,un dulap,un pat de scanduri si cateva poze inramate care
reprezentau adesea batalii.
Boierii se deosebeau de slugi si oamenii de rand prin imbracamintea lor numai
din fir,la fel si sotiile lor care erau pline de bijuterii cu diamante,rubine si smaralde,si prin faptul ca se
plimbau in calesti si butuci cu arcurile poleite.
O alta diferenta este modul in care petreceau;locuitorii din clasa de mijloc se
adunau vara in gradinile Breslea,Barbalata,unde mancau si beiau alaturi de prieteni,apoi,acompaniati de
lautari care cantau din viori si din gura,incingeau "hora stramoseasca",care era provocata de cei tineri.
Veselia si voia buna le aducea in suflete chieful si celor batrani care sareau si ei la hora,incercand sa le
demonstreze tinerilor ca nu sunt mai prejos decat ei.Cand se saturau de dansat se puneau iar pe
mancat si baut.Copiii petreceau si ei alaturi de cei mari;ei mancau ciurechi,alune prajite si floricele de
porumb,serbet,apoi,baietii se jucau cu mingea,iar fetele d-ascunselea sau baba oarba.Spre seara
petrecaretii se intorceau fiecare la casele lor "impartiti in cete".Perioada iernii era foarte monotona
pentru ei deoarece stateau la casele lor,rar se adunau pentru a mai povesti sau a juca curelusa si
mariasul.
Petrecerile boierilor rar se dadeau in gradini,si atunci doar in gradini alese:Scufa,
via Brancoveanului,gradina lui Belu.De obicei se adunau mai multe familii intr-un loc,mancau,beiau si
jucau jocurile de carti cele mai darapanatoare,facand astfel sa treaca dintr-o punga intr-alta averea
saracilor.Cel mai vestit pentru petrecerile sale era Andronache Tuzluc.El aducea de la Constantinopol
tot ce se gasea acolo mai scump in pesti,poame si vinuri;pe langa acestea invitatii mai erau serviti cu
"dulcete","vutca de izma",migdale si naut prajit,cafea de arabia si multe alte bunatati.Dupa ce mancau
incepeau sa vorbeasca de politica,iar cand se saturau incepeau sa joace otuzbir,stos,cei cei,jocuri care
le mancau banii.La toate aceste petreceri participau numai barbatii,femeile stand acasa si avand grija
de copii.Acestea,la randul lor,erau foarte lacome,visau doar diamante,stofe de matase,parfumarii.Pentru
a-si omori si ele timpul mai mergeau la teatru,dar nu neaparat pentru ca le placea,ci pentru a-si expune
bijuteriile si hainele scumpe pe care le aveau.
Pe vremea aceea s-a facut un teatru in curtea banului Manolache Brancoveanul,
acesta adunand lume instarita din toate colturile tarii;de altfel acest teatru mai avea si o sala de bal
in care boierii isi petreceau noptile lungi de iarna.
Numele oamenilor din acea vreme erau reprezentative,deoarece le evidentiau
caracterul;de exemplu Dimitrache Mana-Lunga avea acest nume deoarece ii placea sa stranga de la
altii,numele lui Ionita Maturica ne sugereaza ca era un om risipiror,numele Dinu Paturica evidentia
lacomia sa,acesta intinzandu-se ca o patura,nemultumindu-se cu putin,dorindu-si tot mai mult,iar
Calicevschi provine de la calit care inseamna sarac.
Ocupatiile oamenilor pe atunci erau acelea de hatman,sames,ban,ciubucciu,
racar,logofat,darvar,majoritatea fiind desfasurate la curtea boierilor.
Prin prezentarea detaliata a caracteristicilor secolului XIX,Nicolae Filimon face din
acest roman,"un roman al Bucurestlor de alta data","un roman citadin","un roman arhivistic" in sensul
pasiunii documentare.
ompaniati de

marii.Pentru
mon face din