Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
N.stanescu - Leoaica Tanara, Iubirea

N.stanescu - Leoaica Tanara, Iubirea

Ratings: (0)|Views: 14 |Likes:
Published by Lorena Lorena
Bac - 2013.

a.p= arta poetica
Bac - 2013.

a.p= arta poetica

More info:

Published by: Lorena Lorena on Nov 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/22/2014

pdf

text

original

 
N. STANESCU *Leoaică tânară, iubirea
V96 -
tema
şi
VDL
 →
text poetic
→opera ui N.Stăne!cu
.
 
"pote#a Neo$o%erni!$u
 este un curent ideologic, literar caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie ermetică. Poezia se reîntoarce la lirismul pur, iar limbajul nu mai e un simplu mod de expresie, ci si un scop în sine. Poezia e o expresie metaforică a trăirilor profunde ale fiinţei. onceptul de
artă poetică
 exprimă un ansamblu de trăsături care compun
&i#iunea %e!pre u$e
 
şi &ia'ă
 a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează.
 
 (nca%rarea (ntr-o tipoo)ie
La !ic"ita, neomodernismul înseamnă o poezie a
necuvintelor 
. #l face din cuvinte substanţe plasmatice capabile să ia cele mai neaşteptate forme. P$ modelează cuv%ntul ce pulsează vital în procesul
genetic
 al poemului, cuv%ntul devenind
necuvânt 
 într-o lirică ce renunţă la ordinea obiectivă, logică şi gramaticală. pt !& cuvintele au o viaţă proprie pt că primesc identitatea celui care le rosteşte'
Îmi învaţam cuvintele să iubească/le arătam inima/şi nu mă lasam până când silabele lor/nu începeau să bată
 ()rs poetica*. Poezia
Leoaică tânără, iubirea
 aparţine volumului
O viziune a sentimentelor 
 apărut în +, şi poate fi numit
un psalm
 al dragostei, în care asocierea ceremonialului iubirii cu actul verbal pune în lumină relaţia fundamentală în lirica stănesciană dintre #ros şi Logos. La !ic"ita /ubirea este sinonim al Poeziei, iar cuvintele devin expresie a sentimentelor. 0e aceea, o poezie a iubirii este, simultan, şi o
a.p
.
 
pre#entarea te$ei, reectată (n te+tu poetic ae!, prin reerire a  i$a)ini i%ei poetice T
EA
 este iubirea, stare extatică, sentiment capabil să nască şi să întreţină întreaga fire. pt !ic"ita, iubirea este o permanentă
întâmplare a fiintei
, unicul mod de existenţă. 1n c"iar primul vers,
Leoaică tânără, iubirea!
 
eoaica
, în poziţie de subiect gramatical, se asociază
iubirii
, printr-o apoziţie. /deea de surpriză năucitoare pe care o produce apariţia primei iubiri este susţinută de dinamismul versului
mia sărit în faţă,
 apariţie care poate fi pus în corelaţie cu agresivitatea leoaicei.
 
/ ee$. ae te+tuui poetic, !e$niicati&e pt iu!trarea V0L1 2.
imaginar poetic
.
titlul
3.
/ncipit
/.
relaţii de opoziţie şi simetrie
4.
figuri semantice-tropii
6.
elem
2
 de prozodie
.
 
T
"TLUL
 expresiv
rimie spe
o
senzualiate agresiă
(
leoaică
* dar acceptată pt atributele de frumuseţe, vitalitate (
tânără
*. Prin
$etaora-titu
 sentimentul capătă o reprezentare materială inedită, prin asocierea cu leoaica şi ideea de ferocitate pe care o induce.
3. "
NC"5"TUL
 
repetă titlul, subliniind eliptic
insinuaea
iubirii
devoratoare
/.
 0in pdv compoziţional discursul se structurează în trei secvenţe poetice sub forma unei confesiuni a eului liric care mărturiseşte propria aventură a trăirii sentimentului de iubire.
 
5
"A
 
SECVEN78
 
5ET"C8
 marc"ează apariţia bruscă a iubirii (
mia sărit 
* şi vizualizarea sentimentului care ia forma unei tinere leoaice agresive (
leoaică tânără
 - metaforă personificatoare*. Pronumele la persoana /
mi
,
ma
,
m
 potenţează confesiunea eului poetic în sensul că P$ era conştient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l
 pândeşten încordare/mai demult 
, dar nu se astepta ca acesta să fie at%t de puternic, să aibă at%ta forţă devastatoare'
mia sărit in fata
,
mi ia infipt in fata
,
ma muscatde faţă
. 3erocitatea leoaicei lasă urme vizibile (muşcătura în carnea feţei* care poartă şi conotaţia unui stigmat evident pt ceilalţi. &intagma
colţii albi
 face parte din c%mpul semantic al agresivitatii şi sugerează efectul devorator pe care iubirea  îl are asupra identităţii sinelui. 1n acelaşi timp, marc"ează at%t agresivitatea (
colţi
* c%t şi puritatea (
albi
* iubirii. &ecvenţa iniţială cuprinde un
o+i$oron i%eatic
 - iubirea acceptată, deşi i se recunosc urmările nefaste.
 
A
0UA
 
SECVEN78
 
accentuează efectul psi"ologic al neaşteptatei înt%lniri cu un sentiment nou, necunoscut-iubirea, ce degajă asupra sensibilităţii eului poetic o energie extinsă asupra întregului univers'
"i deodatăn#urul meu, natura
. /ubirea devine
!i$bo a  pe r ec'iu n ii -
un cerc
 
 
,
curcu
 
beu
 
, geometria circulară suger%nd ideea desăv%rşirii fiinţei prin iubire. P$ este extaziat de noul sentiment neaşteptat, care-l copleşeşte,
şi privirean sus ţâşnii,/ curcubeu tăiat în două
, curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar şi fascinant, ca şi iubirea, sau poate fi un adevărat arc de triumf, de izbandă cerască, reflectat în sufletul prea plin al poetului. 4ăierea
în două
 a curcubeului aminteşte de nevoia de refacere a cuplului edenic, cele două jumatăţi regăsite refăc%nd acel etern
Unu
 universal. Perceperea lumii
auz, văz  %
se acutizează, privirea, ca şi auzul, pot fi simboluri ale perspectivei sinelui, suger%nd faptul că apariţia iubirii este o manifestare superioară a bucuriei supreme, a fericirii. Linia ascensională a dimensiunilor susţine fericirea'
şi auzul ontâlni/tocmai lângă ciocârlii
 (se spune că cioc%rlia este pasărea care zboară cel mai sus*. /maginile artistice vizuale, auditive, dinamice iar verbele la perfectul simplu (
se făcu, ţâşni, întâlni
* dau dinamism discursului iar ingambamentul conferă cursivitate ideilor exprimate.
 
S
ECVEN7A
 
A
 
TE"A
 
este o decimă cu vers liber în care iubirea apare ca trăire absolută.
Verbu
la p. compus
 
miam dus
 poate sugera desăv%rsirea metamorfozei eului sau consumarea iubirii după care, acesta încearcă inutil să se regăsească. 5%na nu mai recunoaste vec"iul
eu
 suger%nd transformarea totală6 gestul circumscrie o jumătate de cerc sau o jumătate de inimă' spr%nceană (cunoaşterea*, t%mplă (g%ndire*, bărbie (rostire, senzualitate*.
Verbee
la prezentul etern
 
alunec
,
trece
 şi
ocu'iunie a%&erbiae
în neştire,
 
înc-o vreme
 induc ideea persistenţei iubirii în sufletul omului, etern îndrăgostit. 5işcările exprimate de verbe sunt lente, alunecoase, întocmai unduirii
viclene
 a leoaicei care, după atacul iniţial brutal, începe să se insinueze treptat şi voluptuos în sufletul poetului.
epeti'ia
 din final are ton de incantaţie, desc%ntec. 7rmată de
punctee %e !u!pen!ie
 şi amplificată prin conjunctia
şi
 exprimă eternitatea iubirii, sentiment universal în afara căruia nu există nimic. &e creeaza impresia
!i$etriei
 între  începutul poeziei şi finalul acesteia prin repetarea imaginii leoaicei6 de fapt,
raportu &ânator - &ânat
 s-a inversat' dacă initial, leoaica - iubire îl v%neaza pe om, în final, omul
 pândeşte în încordare
 iubirea (
leoaica arămie
-imaginea maturizarii sentimentului*, devenită joc viclean dar seducător.
4.
 
0i!cur!u iric
confesiv $liism subiecti % este
o
meditaţ ie  pe tema iubir ii,
a
cunoaşterii, dar
şi
odă înc&inată acesteia
/deile artistice sugestive se succed într-o înlănţuire de
!i$bouri,
cu multiple semniicaţii. 0in limbajul metaoric original amintim 
$etaore re&eatorii
expresive'
sprânceană
,
mână
,
tâmplă
,
bărbie
,
cer 
,
curcubeu tăiat în două
6
cu&inte-c:eie1
iubire
,
leoaică
,
tânără
,
leoaică arămie
6
epitete1
(
alunecăn% neştire
, (
trece% alene
,
leoaică,
tânără
6
co$para'ii1
natura se făcu un cerc dea dura '  ( ca o strângere de ape
.
6.
&trofele inegale (sextină, octet, decimă*, versurile inegale, libere şi cu rimă împerec"eată sau încrucişată, ingambamentul şi ritmul combinat (dactil, peon, amfibra"* sugerează fie spontaneitate, fie curgere domoală, nesf%rşită, ca în vis. 1n plus, pluralitatea sensurilor, abstractizarea, lirismul reflexiv, asocierea mai multor teme (iubirea şi cunoaşterea lumii* sunt elementele care încadrează acest text poetic în tendinţa neomodernistă.
 
concu#ia !inte#a op ar), %e!pre $o%u (n care te$a şi V0L !unt reectate (n te+tu poetic ae!Aşa%ar
 poezia
Leoaica tânara, iubirea
 în care #rosul şi Logosul ram%n conjugate iar viziunea asupra lumii este una
 
originală (iubirea fiind corporalizată iar omul aflat sub puterea ei este supus dematerializării*, situează omul în centrul unui univers pe care îl reconstruieşte din temelii. &entimentul care se desprinde din versurile acestei poezii e cel de
&ibra'ie
 
continuă
 din momentul în care omul se înt%lneşte înt%mplător şi brutal cu iubirea, metamorfoz%ndu-se pe sine şi întregul univers.
V96 -
tema
şi
VDL
 
8
te)t poetic
8opera lui !.&tănescu
 
"pote#a Neo$o%erni!$u
 este un cu.ideologic, literar caract. prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de
 ;oc
, ce ascunde însă tragicul. Lit. neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie ermetică. Po. se reîntoarce la
iri!$u pur
, iar limbajul nu mai e un simplu mod de expresie, ci si un scop în sine. Poezia e o expresie metaforică a trăirilor profunde ale fiinţei. onceptul de
a.p.
 exprimă un ansamblu de trăsături care compun
V0LV
 a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează.
 
 (nca%rarea (ntr-o tipo.
La !&, neomodernismul înseamnă o po. a
necuvintelor 
. #l face din cuv
2
 substanţe plasmatice capabile să ia cele mai neaşteptate forme. P$ modelează cuv. ce pulsează vital în procesul
genetic
 al poemului, cuv. devenind
necuvânt 
 într-o lirică ce renunţă la ordinea obiectivă, logică şi gramaticală. Pt !& cuv
2
 au o viaţă proprie pt că primesc identitatea celui care le rosteşte'
Îmi învaţam cuv 
2
 să iubească/le arătam inima/şi nu mă lasam până când silabele lor/nu începeau să bată
 ()rs poetica*. Po.
Lt,i
 
 vol.
O viziune a sentim
*
ap. în +, şi poate fi numit
un psalm
 al drag., în care asocierea ceremonialului iub. cu actul verbal pune în "9 relaţia fundamentală în lirica stănesciană dintre #ros şi Logos. La !& /ubirea este sinonim al Poeziei, iar cuv
2
 devin expresie a sentimentelor . 0e aceea, o po. a iubirii este, simultan, şi o
a.p
.
 
pre#entarea te$ei
 
TEA
 este iubirea, stare extatică, sentiment capabil să nască şi să întreţină întreaga fire. Pt !ic"ita, iubirea este o permanentă
întâmplare a fiintei
, unicul mod de existenţă. 1n c"iar primul vers,
Leoaică tânără, iubirea!
 
eoaica
, în poziţie de subiect gramatical, se asociază
iubirii
, printr-o apoziţie. /deea de surpriză năucitoare pe care o produce apariţia primei iubiri este susţinută de dinamismul versului
mia sărit în faţă,
 apariţie care poate fi pus în corelaţie cu agresivitatea leoaicei.
 
Ee$ente T"TLUL
 expresiv
rimie spe
o
senzualiate agresiă
(
leoaică
* dar acceptată pt atributele de frumuseţe, vitalitate (
tânără
*. Prin
$etaora-titu
 sentimentul capătă o reprezentare materială inedită, prin asocierea cu leoaica şi ideea de ferocitate pe care o induce.
"NC"5"TUL
repetă titlul, subliniind eliptic
insinuaea
iubirii
devoratoare
0"N 50V C5<
 discursul se structurează în
3SL
 sub f. unei confesiuni a e.liric care mărturiseşte propria aventură a trăirii sentimentului de iub..
2SL
 marc"ează apariţia bruscă a iub. (
mia sărit 
* şi vizualizarea sentimentului care ia forma unei tinere leoaice agresive (
leoaică tânără
-metaforă personificatoare*. Pron. la pers. /
mi
,
ma
,
m
 potenţează confesiunea e.poetic în sensul că P$ era conştient de eventualitatea ivirii sentim. de drag., care-l
 pândeşten încordare/mai demult 
, dar nu se astepta ca ac. să fie at%t de puternic, să aibă at%ta forţă devastatoare'
mia sărit in fata
,
mi ia infipt in fata
,
ma muscatde faţă
. 3erocitatea leoaicei lasă urme vizibile (muşcătura în carnea feţei* care poartă şi conotaţia unui stigmat evident pt ceilalţi. &intagma
colţii albi
 face parte din cp semantic al agresivitatii şi sug. efectul devorator pe care iub. îl are 8 identităţii sinelui. 1n acelaşi timp, marc"ează at%t agresivitatea (
colţi
* c%t şi puritatea (
albi
* iub.. &ecvenţa iniţială cuprinde un
o+i$oron i%eatic
: iub. acceptată, deşi i se recunosc urmările nefaste.
 
A SL
accentuează efectul psi"ologic al neaşteptatei înt%lniri cu un sentiment nou, necunoscut-iubirea, ce degajă asupra sensibilităţii e.poetic o energie extinsă asupra întregului univers'
"i deodatăn#urul meu, natura
. /ub. devine
!i$bo a  pe r ec'iu n ii -
un cerc
 
 
,
curcu
 
beu
 
, geometria circulară suger%nd ideea desăv%rşirii fiinţei prin iub.. P$ este extaziat de noul sentim. neaşteptat care-l copleşeşte,
şi privirean sus ţâşnii,/ curcubeu tăiat în două
, curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar şi fascinant, ca şi iub., sau poate fi un adevărat arc de triumf, de izb%ndă cerească, reflectat în sufletul prea plin al P$. 4ăierea
în două
 a curcubeului aminteşte de nevoia de refacere a cuplului edenic, cele 2 jumă. regăsite refăc%nd acel etern
Unu
 universal. Perceperea lumii
auz, văz  %
se acutizează, privirea, ca şi auzul, pot fi simboluri ale perspectivei sinelui, suger%nd faptul că apariţia iub. este o manifestare superioară a bucuriei supreme, a fericirii. Linia ascensională a dimensiunilor susţine fericirea'
şi auzul ontâlni/tocmai lângă ciocârlii
 (se spune că cioc%. este pas. care zboară cel m.;*. /maginile artistice viz
2
, audi
2
, dinamice iar vb
2
 la perfectul simplu (
se făcu, ţâşni, întâlni
* dau
%ina$i!$
 discursului iar ingambamentul conferă cursivitate ide
ilor
 exprimate.
 
A 3SL
 este o decimă cu vers liber în care iub. apare ca trăire absolută.
Verbu
la p. compus
 
miam dus
 poate sug. desăv%rsirea metamorfozei eului sau consumarea iub. după care, acesta încearcă inutil să se regăsească. 5%na nu mai recunoaste vec"iul
eu
 suger%nd transformarea totală6 gestul circumscrie o +<2 de
 sau o +<2 de
' spr%nceană (cunoaşterea*, t%mplă (g%ndire*, bărbie (rostire, senzualitate*.
Verbee
la prezentul etern
 
alunec
,
trece
 şi
ocu'iunie a%&erbiae
în neştire,
 
înc-o vreme
 induc ideea persistenţei iub. în sufletul omului, etern îndrăgostit. 5işcările exprimate de verbe sunt lente, alunecoase, întocmai unduirii
viclene
 a leoaicei care, după atacul iniţial brutal, începe să se insinueze treptat şi voluptuos în sufletul P$.
epeti'ia
 din final are ton de incantaţie, desc%ntec. 7rmată de
punctee %e !u!pen!ie
 şi amplificată prin conj.
şi
 exprimă eternitatea iub., sentim. universal în afara căruia nu
 nimic. &e creeaza impresia
!i$etriei
 între începutul po. şi finalul acesteia prin repetarea imaginii leoaicei6 de fapt,
raportu &ânator - &ânat
 s-a inversat' dacă initial, leoaica - iubire îl v%neaza pe om, în final, omul
 pândeşte în încordare
 iub. (
leoaica arămie
-imaginea maturizarii sentimentului*, devenită joc viclean dar seducător.
 
0"SCUSUL L""C 
confesiv $liism subiecti % este
o
meditaţ ie  pe tema iub,
a
cunoaşterii, dar
şi
odă înc&inată acesteia
/deile artistice sugestive se succed într-o înlănţuire de
!i$bouri,
cu multiple semniicaţii. 0in limbajul metaoric original amintim 
$etaore re&eatorii
expresive'
sprânceană
,
mână
,
tâmplă
,
bărbie
,
cer 
,
curcubeu tăiat în două
6
cu&
2
-c:eie1
iubire
,
leoaică
,
tânără
,
leoaică arămie
6
epitete1
(
alunecăn% neştire
, (
trece% alene
,
leoaică,
tânără
6
co$para'ii1
natura se făcu un cerc dea dura '  ( ca o strângere de ape
.La
 
ni&. pro#.
 strofele inegale (sextină, octet, decimă*, vers
2
 inegale, libere şi cu rimă împerec"eată sau încrucişată,
in)a$ba$entu
 şi ritmul combinat (dactil, peon, amfibra"* sug. fie spontaneitate, fie curgere domoală, nesf%rşită, ca în vis. 1n plus, pluralitatea sensurilor, abstractizarea, lirismul reflexiv, asocierea mai multor teme (iub. şi cunoaşterea lumii* sunt elem
2
 care încadrează acest text poetic în tendinţa neom.
 
concu#ia A=A0A
 poezia
Leoaică tânără, iubirea
 în care #rosul şi Logosul răm%n conjugate iar viziunea asupra lumii este una originală (iubirea fiind corporalizată iar omul aflat sub puterea ei este supus dematerializării*, situează omul în centrul unui univers pe care îl reconstruieşte din temelii. &entimentul care se desprinde din versurile acestei poezii e cel de
&ibra'ie
 
continuă
 din momentul în care omul se  înt%lneşte înt%mplător şi brutal cu iubirea, metamorfoz%ndu-se pe sine şi întregul univers.
Leoaica tânără, iubirea
 : !. &tănescuLeoaica t%nără, iubireami-ai sărit în faţă.5ă p%ndise-n încordaremai demult.olţii albi mi i-a înfipt în faţă,m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.=i deodata-n jurul meu, naturase făcu un cerc, de-a-dura,c%nd mai larg, c%nd mai aproape,ca o str%ngere de ape.=i privirea-n sus ţişni,curcubeu tăiat în două,

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->