Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ameliorare-Leguminoase

Ameliorare-Leguminoase

Ratings: (0)|Views: 11|Likes:
Published by Ghita Anghelina

More info:

Published by: Ghita Anghelina on Nov 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/25/2013

pdf

text

original

 
2.2. AMELIORAREA FASOLEI.
Fasolea este una dintre principalele furnizoare de proteină de origine vegetală în alimentaţia umană. Proteina de fasole este foarte valoroasă din punct de vedere calitativ, conţinând majoritatea aminoacizilor esenţiali, la un preţ de mult inferior proteinelor de origine animală. Pentru cultivatori, fasolea aduce unele avantaje, fiind o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor. Suprafeţele reduse se datorează unor impedimente legate de mecanizarea lucrărilor de întreţinere şi recoltat, cât şi datorită cerinţelor ridicate faţă de condiţiile de mediu şi tenologie.
2.2.1.
 
Originea şi sistematica
. Speciile cultivate de fasole aparţin genului
 Phaseolus
, gen care cuprinde un număr mare de specii de  provenienţă americană sau asiatică.!in grupa americană, cele mai răspândite sunt speciile"
 P.vulgaris, P.lunatus, P.macrospermum
 şi
 P.multiflores
. !e fapt, speciile americane sunt cele mai răspândite în cultură în #uropa, în ţara noastră, suprafeţele cultivate sunt ocupate aproape e$clusiv cu specia
 P.vulgaris
. Speciile americane se caracterizează  prin păstăi şi boabe mari, prezentând forme cu creştere limitată sau urcătoare.!in grupa speciile asiatice, cele mai cunoscute sunt speciile
 P.aureus
 şi
 P.mungo
. %cestea se caracterizează prin prezenţa păstăilor şi a boabelor de mărime mică, puternic pubescente.
2.2.2.
 
Genetica fasolei.
&n cadrul genului
 Phaseolus,
după numărul de cromozomi, se conturează două grupe" grupa diploidă '(n)((*, din care fac parte speciile americane şi majoritatea celor asiatice+ şi grupa tetraploidă '(n)*, din care fac parte două specii"
 P.aureus
 şi
 P.mungo.
Studiile de genetică la fasole sunt destul de puţine. #$istă date despre unele caractere de importanţă mai mică, iar despre caracterele importante, referirile sunt sporadice.-eferitor la determinismul genetic al principalelor caractere morfologice la fasole, sunt destul de puţine cunoştinţe. Sunt cunoscute unele gene cu importanţă mai redusă, cum ar fi" gena 
 H 
 pentru forma curbată a  păstăilor şi gena 
a
 pentru forma dreaptă, gena 
ax
 pentru creşterea cotiledoanelor, genele 
 B
 şi 
 R
 pentru culoarea încisă a tegumentului seminal, gena 
b
 pentru culoarea albă şi cenuşie, genele 
 D
 pentru culoarea florilor, genele 
 E 
 pentru culoarea păstăilor, gena 
 pentru forma urcătoare a tulpinii, gena 
 pentru tufa  pitică. 'P/01/2 şi colab., 3454*!eterminismul genetic al capacităţii de producţie şi al calităţii este mai puţin cunoscut, aceasta datorându6se studiilor mai puţine efectuate la această plantă, dar şi faptului că aceste caractere sunt cantitative, studiul făcându6se mai anevoios.7unoştinţele despre genele implicate în realizarea rezistenţei la boli sunt numeroase.-ezistenţa la fusarioză, boală cauzată de
Colletotrichum sp
. se datorează genei 
 !
 cu comportare dominantă.Pentru rezistenţa la bacterioze '
 Pseu"omonas phaseolica
 şi
 #anthomonas phaseoli
* se cunosc mai multe gene, în cazul primului agent patogen, gene dominante, iar pentru cel de6al doilea, gene recesive.8n grup mai mare de gene se cunosc şi pentru rezistenţa la viroze. Pentru cel mai răspândit virus '
 Phaseolus virus $
* e$istă două surse de rezistenţe. 8na dinte acestea este de tip recesiv, datorată genelor 
a
 şi
 s
, iar cealaltă este de tip dominant inibitor 9, care acţionează aspra genelor 
 %
 şi 
 care conferă sensibilitate la atac. 7el mai utilizat în ameliorare este cel de6al doilea tip. &n ultimul timp au fost semnatele gene de rezistenţă nemenţionate pentru atacul de arsură aureolată '
 Pseu"omonas phaseolicola
* şi mozaicul galben '
 Phaseolus virus
*. 'P/01/2 şi colab., 345*
2.2.3.
 
Germoplasma.
2ermoplasma la fasole este foarte bogată. :ariabilitatea este foarte pronunţată datorită numărului mare de specii şi forme cultivate./ categorie e$trem de valoroasă pentru ameliorare, o constituie numărul populaţiilor locale, păstrate în toate zonele ţării. Selecţia aplicată în decursul timpului a dus la omogenizarea acestor populaţii şi evidenţierea
3
 
unor caracteristici valoroase. %ceste forme pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea unor însiri morfologice implicate în realizarea capacităţii de producţie sau a rezistenţelor la boli.Foarte importante sunt şi soiurile create în ultimii ani. Pe lângă o bună capacitate de producţie, acestea sunt valoroase şi în privinţa calităţii. Pentru îmbunătăţirea însuşirilor de rezistenţă pot fi utilizate ca genitori, speciile înrudite. Pe lângă aceste însuşiri, speciile genului
 Phaseolus
 pot fi donatoare de gene pentru crearea de variabilitate în privinţa formei, mărimii şi culorii boabelor, dar şi a tipului de creştere.
2.2.4.
 
Oiecti!e "e ameliorare.
%meliorarea capacităţii de producţie. Productivitatea la unitatea de suprafaţă, în cazul fasolei, este dată de numărul plantelor la unitatea de suprafaţă şi producţia pe plantă.  ;umărul plantelor la unitatea de suprafaţă este dependent de talia plantelor, tipul de creştere şi forma tufei. &n crearea soiurilor destinate cultivării pentru boabe se urmăreşte obţinerea unor forme cu tufă compactă şi creştere limitată care să permită realizarea unor desimi de < plante=m
(
. !esimea mai depinde şi de unele însuşiri fiziologice, cum sunt" rezistenţa la secetă şi rezistenţa la boli. Formele sensibile din acest punct de vedere nu suportă desimi mari. / altă însuşire importantă care influenţează densitatea este rezistenţa la brumele târzii din  primăvară. 2enotipurile sensibile pierd plante din cauza temperaturilor scăzute care pot să apară în primele faze de vegetaţie.Productivitatea unei plante are mai multe componente de ordin morfologic" numărul păstăilor fertile, numărul boabelor din păstaie, mărimea şi greutatea boabelor. '>8-#?%; şi 7-@798;, 34A3* ;umărul păstăilor pe plantă variază în funcţie de tipul de creştere şi perioada de vegetaţie. 1a formele cu creştere limitată, numărul păstăilor pe plantă variază între 3B 'la formele precoce* şi (B 'la cele tardive*, acestea fiind şi limitele minime acceptate în procesul de selecţie. :ariabilitate foarte pronunţată e$istă şi pentru numărul boabelor din păstaie. #litele trebuie să prezinte  păstăi cu lungimea de cel puţin C cm, conţinând minim C6A boabe în păstaie. %vând în vedere aceşti parametrii,  pe o plantă trebuie se realizeze, în medie, cel puţin C< de boabe la soiurile precoce şi 4< de boabe la cele tardive./ alcomponentă a productivităţii plantelor este masa a 3<<< boabe. Pentru aceste caracter, variabilitatea în cadrul genului este foarte pronunţată, fiind cuprinsă între 3B< g şi 3(B< g. Soiurile cultivate se încadrează spre limita inferioară. Doabele prea mari prezintă unele dezavantaje, din această cauză, masa a 3<<<  boabe se va menţine în jurul valorii de (<< g. %meliorarea calităţii. 7alitatea boabelor de fasole prezintă mai multe componente, unele de ordin  biocimic, altele de ordin morfologic cu implicaţii în realizarea însuşirilor culinare. !in punct de vedere biocimic se urmăreşte creşterea conţinutului de proteină. Pentru această însuşire, variabilitatea este cuprinsă între 3( şi EB. Soiurile cultivate se situează la mijlocul intervalului de variabilitate '(E6(B*. &n procesul de selecţie, pe lângă conţinutul de proteină, se urmăreşte şi îmbunătăţirea calităţii acesteia. Proteina din boabele de fasole este printre puţinele proteine de origine vegetală, bogate în lizină şi triptofan. !in spectrul aminoacizilor esenţiali, lizina reprezintă peste , iar triptofanul peste 3,. !in punct de vedere a calităţilor culinare interesează o bună capacitate de fierbere foarte bună şi un  procent redus de coji. Fierberea trebuie se realizeze în ma$im o oră, realizându6se şi o uniformitate corespunzătoare. &n laborator această însuşire se testează prin determinarea capacităţii de fierbere a unui bob. 7oeficientul de fierbere obţinut trebuie să fie sub valoarea A.Pentru îmbunătăţirea calităţii se urmăreşte şi scăderea procentului de coji. :aloarea ma$imă admisă trebuie să se situeze sub C. &mbunătăţirea acestui caracter se realizează destul de greu, mai cu seamă atunci când se doreşte obţinerea unor genotipuri cu boabe mari. >ărimea boabelor este corelată direct cu procentul ridicate de coji, ca urmare formele cu procent redus de coji prezintă boabe mici. %meliorarea rezistenţei la temperaturi e$cesive. 0emperaturile e$cesive, atât cele ridicate cât şi cele scăzute sunt foarte dăunătoare plantelor de fasole. 0emperaturile scăzute, apropiate de <
<
7 sunt foarte dăunătoare în primele faze de vegetaţie. Pentru îmbunătăţirea rezistenţei la temperaturi scăzute se pot efectua ibridări cu speciile înrudite sau poate fi utilizată cu succes mutageneza. 0emperaturile ridicate sunt foarte dăunătoare în perioada de înflorire. %sociate cu seceta, aceste condiţii de mediu afectează înflorirea şi fecundarea. Pentru a evita perioadele cu condiţii de stres, se recomandă obţinerea soiurilor precoce, cu o perioadă de vegetaţie de A<64< zile sau includerea în genotip a unor gene de rezistenţă  preluate de la speciile înrudite mai rezistente.
(
 
%meliorarea rezistenţei la secetă. Seceta este periculoasă aproape în toate fazele de vegetaţie. 7ele mai mari pagube le produce când este asociată cu temperaturile ridicate. Pe lângă cultivarea soiurilor precoce, lucrările de ameliorare pot utiliza genele de rezistenţă prezente la unele forme cultivate foarte bine adaptate cum sunt populaţiile locale din >oldova sau de la speciile înrudite, cum ar fi
 Phaseolus acutifolius
 şi
 Phaseolus aureus
.%meliorarea rezistenţei la boli. -ezistenţa la boli este o condiţie indispensabilă obţinerii unor producţii mari şi constante, dar şi în realizarea unei calităţi corespunzătoare a boabelor. Dolile prezente la fasole sunt numeroase şi destul de greu de tratat prin metode cimice. 7ele mai frecvente boli sunt" antracnoza '
Colletotrichum phaseoli
 *, bacterioza '
 #anthomonas phaseoli
 *, rugina '
'rom(ces appen"iculatus
 * şi virozele. !intre boli, cea mai păgubitoare este antracnoza, boală care atacă toate organele plantei. Pentru aceasta se cunosc soiuri rezistente e$tinse în cultură '2ratiot, Sanilac * sau se pot prelua gene de la specia
 Phaseolus aborigeus
.-ezistenţa la rugină poate fi îmbunătăţită prin transferul de gene de la
 Phaseolus coccineus, Phaseolus aureus, Phaseolus acutifolius, Phaseolus mungo.
2ene pentru rezistenţă la viroze se pot prelua de la speciile
 Phaseolus coccineus, Phaseolus aureus,,  Phaseolus mungo.
%meliorarea rezistenţei la dăunători. 7el mai frecvent şi periculos dăunător al fasolei este gărgăriţa. %tacul de gărgăriţă se poate îmbunătăţi prin modificarea unor însuşiri legate de înflorit, perioada realizare a  păstăilor sau de constituţia boabelor. 2ene de rezistenţa la atacul de gărgăriţă pot fi preluate din soiurile >icigan sau -obust, ori de la specia
 Phaseolus lunatus
.%meliorare aptitudinilor pentru recoltarea mecanizată. >ecanizarea lucrărilor de întreţinere, în special a recoltatului fără pierderi este de importanţă deosebită pentru cultura fasolei. Pentru aceasta trebuie realizate unele cerinţe privitoare la morfologia tulpinii şi a păstăilor. Pentru a fi uşurate lucrările de recoltat mecanizat tulpinile trebuie să fie viguroase, cu poziţie erectă şi tufă compactă spre a fi evitată căderea. !e asemenea, înălţimea acestora trebuie să fie mai redusă, însă nu foarte mică deoarece s6ar ajunge la o inserţie prea joasă a  păstăilor. &n cazul în care talia plantelor se reduce este necesară o grupare a florilor spre vârful tulpinii.Pentru uniformizarea coacerii se vor crea doar forme cu creştere determinată la care înflorirea şi maturizarea păstăilor să se realizeze într6o perioadă foarte scurtă.1a recoltare pot apărea pierderi datorate tăierii păstăilor de către aparatul de tăiere. !in acest motiv inserţia păstăilor trebuie să se realizeze la o distanţă mai mare de (< cm de la nivelul solului. %ceasta împiedică şi  putrezirea păstăilor în cazul timpului ploios în perioada maturizării.Pierderi pot să apară şi din cauza scuturării. &mbunătăţirea rezistenţei la scuturare se poate realiza prin  prezenţa unui strat de pergament redus în păstaie ceea ce conferă rezistenţă la desciderea păstăilor. %cest caracter poate fi preluat de la fasolea de grădină.%lte cerinţe sunt legate de morfologia boabelor care se pot sparge în timpul treieratului. Doabele cu cotiledoane curbate se sparg mult mai uşor decât cele rotund6sferice. 'P/01/2 şi colab., 345*
2.2.#.
 
Meto"e "e ameliorare
.
Selecţia. Selecţia este o metodă care mai poate fi aplicată în prelucrarea populaţiilor locale care sunt destul de numeroase şi variabilitate satisfăcătoare. Selecţie se poate aplica şi în cadrul speciilor înrudite.  ;umeroase specii din cadrul genului
 Phaseolus
 prezintă aptitudini pentru cultivare. 7a variante ale selecţiei se aplică cele specifice plantelor autogame, adică variantele selecţiei individuale. Gibridarea este cea mai utilizată metodă de creare a variabilităţii. #fectuarea încrucişărilor la fasole se realizează destul de uşor, atât cele între soiuri cât şi cele între specii diferite. Prin ibridare se pot produce modifiri ale însuşirilor morfologice componente ale capacităţii de  producţie prin preluarea de gene din germoplasma e$trem de bogată, mai ales pentru mărimea păstăilor şi a  boabelor. %celaşi tip de ibridare se foloseşte şi pentru îmbunătăţirea altor caractere cum ar fi" calitatea, rezistenţa la cădere şi scuturate şi ciar rezistenţele la boli.Frecvent se utilizează şi ibridarea între specii, în special pentru îmbunătăţirea rezistenţelor la atacul  bolilor şi dăunătorilor, pentru preluarea unor caractere implicate în realizarea producţiei pe plantă sau ciar a calităţii. Gibrizii interspecifici pot fi creaţi între specia
 Phaseolus vulgaris
 şi alte specii, sau între diferitele specii ale genului.Prelucrarea populaţiilor ibride se realizează prin metodele specifice" selecţia genealogică, tardivă sau în  populaţii parţiale. '>8-#?%; şi 7%-@798, 34A3*>utageneza. Provocarea mutaţiilor prin intermediul factorilor fizici dă rezultate foarte bune la fasole. Prin mutaţii pot fi îmbunătăţite un număr mare de caractere, fasolea având o rată ridicată a mutaţiilor. &n urma
E

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->