Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
1Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
VERIŞOARA BETTE

VERIŞOARA BETTE

Ratings: (0)|Views: 380|Likes:
Published by sys_32

More info:

Published by: sys_32 on Aug 18, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

08/17/2009

pdf

text

original

 
Honore de BalzacVERIŞOARA BETTE
CUVlNT ÎNAINTEEra în a doua parte a monarhiei lui Ludovic-Filip, Restauraţiafusese înfăptuită în baza unei convenţii tacite : burghezia parve-nită, din ce în ce mai reacţionară, era un sprijin puternic al rega-lităţii ; în schimb, regele instalat de negustori şi proprietariaccepta compromisurile, favorizînd la rindu-i ambiţiile acestora.„Toată lumea —■ spune onorabilul Crevel, îmbogăţitul — îşi valo-rifică banul şi-l speculează cît poate. Te înşeli, îngeraşule, crezîndcă regele Ludovic Filip e cel care domneşte. Nici el nu-şi face ase-menea iluzii. Ştie, ca noi toţi, că deasupra Chartei se află sfînta,adorata, puternica, plăcuta, fermecătoarea, frumoasa, nobila, tînăra,atotputernica monedă de cinci franci !"Lucrul e demonstrat în Verişoara
 Bette
cu toată claritatea. Caşi în celelalte „scene din viaţa pariziană", rolul principal revine banului, el fiind idolul,
nervus reium,
totul. „Să n-ai un ban repre-zintă ultima treaptă a nenorocirii în ordinea socială actuală. Apar-ţin epocii mele — exclamă burghezul satisfăcut — respect banul !..."îndărătul cuvintelor amabile se configurează efigia unei banc-note, sentimentele şi logica fiind viciate de omniprezenţa acestuisimbol al puterii. Generozitatea a fost înlocuită cu calculul rece jaşa se adună aurul : cu obstinaţie, metodic, fără tresăriri. Pe unfundal psihologic şi social ca acesta, se confruntă în
Verişoara Bette
cîteva destine memorabile. Balzac îşi urmăreşte eroii dinunghiurile cele mai diverse cu putinţă. Toate îl interesează peacest „doctor în ştiinţe politice, filozofice şi metafizice", cumobişnuia să-şi spună. Dar nu pentru a face colecţii de muzeu. Elvedea oamenii în mişcare, în relaţiile lor sociale, în rolurile lor mari sau obscure ; căuta cu satisfacţie scena plastică, ambiţia crea-torului fiind de a da argumentelor un corp omenesc.
 
în ciuda titlului, nu verişoara Bette deţine, cel puţin aparent,rolul de vioară primă. In atenţia scriitorului nu stă atît biografiaunui personaj, cit biografia epocii. Intrigantă, voluntară, sadică,tenace, ipocrită, modesta „verişoara" încarnează într-un portretsintetic trăsăturile clasei ce dădea tonul. Se poate spune că, precum prezenţa unui microb dezlănţuie molima, ambiţioasa femeie radiazăîn juru-i răul, dînd întregului tablou o semnificaţie sumbră.Cu fantezia lor plastică, cei vechi imaginaseră diverse genii alorăului : o Furie dezlănţuită, o Gorgonă — zeiţă cu şerpi, Eriniilerăzbunătoare. în grotescul acestor reprezentări mitologice, adevărul părea naiv. Sub aparenţe nevinovate, cuviincioasa verişoara Bettedisimulează un suflet feroce. Furiile antice nu-şi acopereau chipul ;această Furie modernă poartă o mască angelică.în arta disimulării, a pozei inocente, verişoara Bette parea nu avea rival, însă disimularea e un fenomen cu ramificaţiiîntinse. în conduita baronului Hector Hulot d'Ervy totul are apa-renta distincţiei ireproşabile ; onorabilă în totul pare şi viaţa ne-gustorului Crevcl ; curtezana Marneffe imprimă relaţiilor cu ambiiaerul decenţei. Toată arta balzaciană se canalizează în direcţia dez-văluirii stărilor subterane, în scopul cunoaşterii esenţialului. îl inte-resează corelaţiile dintre suprafaţa înşelătoare şi miezul lucrurilor ;îl preocupă raporturile dintre fizic şi moral, dintre lumini şi umbre.Fie şi întristător, adevărul e preferat minciunii convenţionale.
în
fond, în asemenea tablouri, istoria burgheziei franceze aparereconstituicritic, moravurile ei fiind văzute din interior de un burghez pentru care nu există secret, care nu ezită să arunce pialra. ■Peniţa realistului atinge răni profunde ; cuvlntul devine act deacuzare împotriva ordinii burgheze şi falselor valori.Romanticii cultivau alternanţa dintre real şi fabulos ; realistulBalzac urmăreşte alternanţele între aparenţe şi conţinutul ascuns,interesul mergînd dincolo de plastica tabloului : spre adîncime.Anatomistului preocupat de disecţie îi vorbeşte amănuntul ; fizio-logistului Balzac îi vorbesc relaţiile dintre fenomene. El ţine săfacă
 studii de moravuri,
căutînd, asemenea unui om de ştiinţă, per-manenţele, legile. Balzac întreprinde studiul fiziologic al epocii sale.între indivizii care compun tabloul burgheziei de la 1838—1848sînt afinităţi cu caracter de generalitate, aceleaşi cauze producîndaceleaşi efecte în împrejurări asemănătoare. Experienţa celor îmbo-găţiţi datorită plasamentelor devine ideal suprem, inteligent fiindacela care ştie „să obţină totul prin folosirea legală a libertăţilor dobîndite
 şi
 prin jocul
 paşnic
al instituţiilor constituţionale". Pe plrn etic, alt ideal, în prelungirea celuilalt, recomandă savurarea
II
 
clipei : ,,viaţa e scurtă, trebuie să profităm de ca cit putem ţi săne folosim de cei din jur pentru plăcerile noastre". Avuţie şihedonism merg împreună. în epocile de destrămare a imperiilor,la romani, la alţii, remarcă prozatorul, n-a fost altfel.In funcţie de asemenea idealuri, fizionomia burgheziei capătăun relief propriu. Scriitorul îşi grupează fişele, extrăgînd din cîndîn cînd cîte o concluzie, rostind cîte un calificativ :
dezmăţ, de- pravare, frivolitate ;
acestea se învecinează cu etichete ca
machia-velism, diabolic, criminal.
Sub aparenţe corecte,
mafia
 banuluimacină lent caracterele.Lovită, aristocraţia s-a tras în umbră, devenind „econoamă,cuminte, prevăzătoare, cu alte cuvinte burgheză şi lipsită de măre-ţie" j în schimb, burghezia tinde să refacă pe cont propriu nebu-niile, fastul şi viaţa de plăceri a celor pe care-i încovoiase. Princăsătorii hibride, fiica negustorului îmbogăţit ajunge baroană saucontesă. Averii îi lipseau titlurile.Printr-un capriciu al sorţii, superba Adeline, ţărancă lorenă,devine baroană Hulot. Invidioasa verişoară Bette îi jură o duşmăniemonstră. Un Iago feminin n-ar fi putut avea altă înfăţişare caaceastă creatură uscată, urîtă, ducînd o viaţă de insectă. Luată laParis din milă, inofensiva Bette găseşte teren prielnic proiectelor nefaste.Ar fi greu să judecăm un om numai în funcţie de el însuţi.Pentru onesta doamnă Hulot, verişoară e un fel de idol. Văzută înrelaţiile cu societatea, firea diabolică îşi află expresia reală. Neputînd parveni, verişoară va exulta de bucurie la ruinareacelor ajunşi. Senzualul baron Hulot îşi ruinează familia, iar Betteîi oferă tot sprijinul, jucînd însă rolul îngerului păzitor. Ea duce,surprinzător de natural, o viaţă dublă. Ca un păianjen în mijlocul pînzei sale, pîndeşte fizionomiile şi sesizează slăbiciunile ; gestu-rile ei respiră omenie, însă dedesubt nu-i decît ură satisfăcută.Aici se remarcă o trăsătură fundamentală a tehnicii balzaciene :o singură latură a eroilor, definitorie pentru un caracter, apareexagerată pînă la monstruos. Tinzînd spre monomanie, eroii sîntsimbolizări ale unor patimi. Dacă verişoară Bette întruchipează pînă la morbideţe ura, Adeline Hulot reprezintă iubirea fanatică.Tot aşa, baronul Hulot e un „geniu al dezmăţului" ; „eşti replicamea ca bărbat", îi spune curtezana Josepha, ea însăşi un demoncu chip de femeie. La desfrînatul Crevel, concurentul lui Hulot,dominantă e ambiţia ridicării în ierarhia socială, fostul negustor de parfumuri subordonînd erotica vanităţii civice, decorului.între galantul Hulot şi fostul negustor Crevel sînt afinităţi, dar şi deosebiri serioase. Pentru unul, nu există satisfacţie decît în
III

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->