Alain Robbe-Grillet - ReluareaAlain Robbe-Grillet (h. 1922) s-a impus, din anii '50, drept principalu
l reprezentantşi teore-
tician al Noului Roman. A debutat în 1949 cu romanul
Un regicid,
urmat de
Gumele
(1953),
Gelozia
(1957) şi
în Labirint
(1959), considerate texte de referi
nţăpe
ntru evolu
ţia roma
nului modern,
Voaiorul
(1955, pentru care pri
meşte P
rix de laCritique),
Gelozia
(1957),
Djinn
(1981) ete. în
1962, publică volum
ul de nuvele
Instantanee,
iar în 1963, volumul de esenri
Pentru un nou roman.
A realizat mai multefilme
(Anul trecut, laMarienbad, 1961,Nemuritoarea,
1963,
Frumoasa captivd,
1982).Cele trei volume de memorii
(Oglinda care revine, Ange
lique sau vrăjirea,
Ultimele zile ale Corintului),
publicate în
tre 1985 şi 1994, a
u fost grupate sub titlul, paradoxal,
Romanesques.
Intr-un Berlin postbeliu în ruin
e, împărţ
it în zon
e de ocupaţie, un perso
naj cuidentitate in
certă trăieşte î
n
tîmplări dramatice, al căror se
n
s se lasă foa
rtegreu descoperit. Rornan de spionaj, roman
poliţ
ist, roman erotic, roman al memorieiezitante,
Reluarea
este şi o ca
rte în care au
torul acordă
un loc important umorului
ş
i ludicu
lui. Regăsim, de aseme
n
ea, teme şi fa
n-tasme proprii universului luiRobbe-Grillet:tema dublului, tema labirintului, erotismu
l, rela-ţi
ile sado-masochiste. Un roman pasionant, care poate fi citit în mai multe „chei", dimensiunea (au
to)parodică avî
nd,n
u o dată,
un rol deter-minant.Relu
area şi ami
n
tirea repetată reprezi
n
tă o aceeaşi mişcare, dar îndirecţii opuse; căci lucr
urile
de care îţi ami
n
teş
ti s-au petre-cut: e vorba
aşadar de o repetiţi
e în
toarsă că
tre trecut, pe cînd relua-rea propri
u-zisă ar
fi oreamintire în
toarsă către
viitor.S0ren Kierkegaard,
Gjentagelsen
Şi apoi, să
n
u mă mai p
licti
sească nimeni c
u
veş
mcele denun
ţu
ri pri-vinddetaliile inexacte sau contra-dictorii. E vorba, în acest raport, de realu
l obiectiv, şi
nude un
oare-care aşa-zis adevăr isto
ric.A. R.-G.PrologAi
ci, aşa
dar, reiau
şi rezum. în timp
ul intenn
inabilei călăto
rii cu trenu
l caremă
ducea de la Eisenach, prin Turingi
a şi Saxo
nia în ruine, la Berlin, l-am
ză
rit, pentru
prima oară d
u
pă m
u
ltă vreme, pe a
ce
l băr-bat pe care îl voi n
umi
,ca să simpli
fic lucru-rile, dublnl meu, sau sosia mea, sau, într-u
n mod mai puţinteatral, călăto
rul.Trenul înainta într-un ritm neaigu
r şi disco
ntinuu, cu opriri frecvente, uneori în plincîmp, din cauza stari
i şinelor,
fi
reşte, încă parţial i
nutilizabile ori
reparate prea în pripă, dar ş
i din pricina controalelor mis-teri
oase şi repetate pe care le
efect
ua admi-n
istraţia militară so
vi
etică. înt
rucît o oprire s-a prelungi
t pestemăs
u
ră într
-o st
aţie importantă, probabil Halle-Hauptbahnhof (dar
n
-amvăzut
nid
o placă i
n
dicatoare), am coborît pe peron să-mi dezmorţescpicioarele. Clădirea gării părea aproape dist
ru
să, la fel şi ca
rtierul care seîntindea în stînga.Su
b albăstruia l
u
mină hiber
n
ală, b
u
căţi de zid
u
ri înalte de cîteva etaje îşi î
n
ălţau către cerul
cenu
şiu dantelele frag
i
le şi liniş-tea de coş
mar. în modinexplicabil, poate doar ca urmare a persistentei ce
ţi ma
tinale, care dura aici mai mult caîn alte locuri, contururile acestor fine decupaje ordonate în planuri
succesivestrălucea
u asemenea bijuteriilor false. Precum o reprezen
taţie suprareală (un felde ga
u
ră î
n
spaţiul com
un), întregul tablou
exercită
asupra spi-ritului oin
explicabilă putere de fasci
n
aţie.
Acolo imde pri
virea poate îmbrăţişa o a
rt
eră pe toată l
ungi
mea ei, ca şi î
nanu-mite sectoare limitate unde imobilele au fost rase pîn
ă aproape de temelie,co
n
staţi că şosea
ua a fost complet degajat
ă, moloz
ul fiind cu siguran
ţă luat decamioane în loc să
fie aruncat pe margi
ne, aşa cum văzu-sem că se face î
n
Brest, oraş
ul meu n
atal. Ici şi colo, spărg
înd alinierea ruinelor, a t
ămas cîte unbloc de zidărie g
igantic, ase-menea unei coloane grece
ş
ti ce zace într-u
n ş
antier arheologi
c. Toate străzile sîn
t pustii, nici un pieton, nici un vehicul.
Nu ştiam că oraş
ul Halle suferise atît de mult de pe urma bombardamentelor anglo-americane încît, la patru ani de la ann
istiţi
u
, să mai î
ntîlne
ş
ti zone atît de vaste f
ărăcel mai mic semn că s-a î
nceput reconstruc
ţia. Dar poate nu e Halle, ci u
n
alt mare oraş? Nu c
unosc regiunile astea, nu mersesem pîn
ă ac
u
m la Berlin(cînd, de fapt, şi de cîte o
ri?) decît pe axa norm
ală Pa
ri
s-Varşovia, ad
i
că m
ultmai la nord. N-am o har
tă la mi
ne, dar nu
văd c
um, du
pă Erfu
rt
şi W
eimar, ne-ar ficondus hazardul pri
n Leipzig, situat mai la est şi pe o altă linie ferată.
în acest pun
ct al visătoarelor mele spe
-
culaţii, tren
ul s-a mi
ş
cat în sfir
ş
it,
fără
s
ă semnalizeze, dar -
din fericire - cu o ase-menea lentoare în
cît m-amcăţă
rat f
ă
r
ă ni
ci o dificultate în vagonul meu. Am fost sur-prins, cînd u
rcam, să vădl
ungi
mea neobiş-
n
uită a tre
nulu
i. Se adă
u
gaseră oa
re vagoane ?
Şi î
n
cestaţie
? L
a fel ca oraşul mort, pero
nul era acum pustiu
, ca şi cum ultimiiloc
uitori s-ar fi urcat în tren
ca să se ref
ugieze.Printr-un bru
tal efect de contrast, o mulţime m
ult mai den
să decît lasosire
inva-dase culoarul vagonulu
i, şi doar cu mare g
reu
tate am reuşit să măstr
ecor printre oamenii ce mi s-au
pă
rut anormal de gr
aşi, aidoma valizelorburduşite şi
pachetelor îngr
ă
m
ăd
ite pe jos, informe, ca într-o înjghe-bare gr
ăbită şiprovizo
ri
e. Cîţiva bă
r
baţi şi cîteva femei, ale căror
figuri mohorîte erau
marcate de oboseală, mă î
n
soţea
u cu priviri vag dezaprobatoare, poate chiar ostile, în orice caz f
ără nici
o urm
ă de b
u
năvoi
n
ţă, î
nciuda surîsului meu... Sau
poate că bieţii oame
ni, afl
aţi,
du
pă toate sem
nele, lamare nevoie, fu
seseră
d
oar şocaţi d
e
prezenţa mea disto
n
antă, de hai
nelemele confortabile, de scu
zele pe care le bălmăjeam î
ntr-o ger-
manăşcolărească, trădînd fapt
u
l că eram
un
străi
n.Tulburat la rîndul meu de disconfortul pe care li-l provocam involuntar, am trecut decompartimentul meu f
ără să-l rec
un
osc şi, aj
ungîn
d la capăt
ul culoarului, atrebu
it să fac cale î
n
toarsă, ad
i
că să merg î
n sensul în care înainta trenul. De
data aceasta nem
ulţum
irea, pîn
ă at
un
ci tăc
ut
ă, s-a ma
ni-festat prin
cîtevaexclamaţii exaspera
te
şi p
rin
fel de fel de bombăneli, î
ntr-un dialect saxon
ale că
rui cuvinte nu le în
ţelegeam, neputî
n
d decît să le g
hicesc sensu
l. Ză
rindîn cele din nrm
ă, p
rin u
şa compa
rtimentului larg deschi
să, gea
nta mea neagr
ă şi
umfl
ată în plasa de bagaje, mi-am p
utut identifica locul - fostul meu loc - cucertitudine. Era ocupat acu
m, la fel ca toate celelalte, iar copiii stăteau î
nghesu
iţi între pă
rin
ţi sau pe ge
nunchii lor. în plu
s, la fereastră mai era şi u
nadult în picioare; cînd am intrat, s-a în
tors cu spatele la geam ca să mă exa-
mineze cu aten
ţie.Neş
tiind prea bine ce atitu
dine să ia
u
, am rămas î
n
faţa
uzurpatorului care citeaun cotidian berlinez, ascunzîndu
-şi
figura10în spatele ziarului desf
ăc
ut- To
ată l
u
mea tăcea, toţi ochii - inclusiv cei aicopiilor -se î
ndreptau spre mine cu o fixitate insu-port
abilă. Nime
ni, în
să
, nu
voiasă con
firme dreptul meu asupra locului pe care mi-l ale-sese
m încă de la capăt
u
lliniei (Eisenach e un fel de gară de fro
n
tieră de cînd
teritoriul german
afost împărţit), aşa c
um
îmi place, lîngă
u
şă, c
u spatele la sensul de mers. Euînsumi, de altfel, nu
mă simţeam în stare să-i disti
ng printre ei pe prea pu
ţi
na
ma-bilii mei tovarăşi de d
ru
m, care deveniseră mai
nu
meroşi î
n lipsa mea.Am
schiţat
u
n gest către plasa cu bagaje, ca şi c
u
m voiam să scot cevadi
n gean
tă...
în
clipa aceea, călăto
rul a
lăsat încet zia
rul înjos, cu in
ocenţa liniştită aprop
rie-tarului sigur de prerogativele sal
e, şi
mi-am recunoscut, fa
ră
nici o urm
ă de î
n
doială, prop
ri
ile trăsăt
uri: fignra asimetri
că,
nasul mare, convex (faimosul „n
asvex" moştenit de la mama), ochii î
ntu
necaţi î
n fundul orbitelor, sprîncenelenegr
e şi g
r
oase, cea dreaptă
ri
dicată ca
u
n pămăt
uf
rebel pe tîmplă.
Tun
soarea - pă
rul destul de scurt într-o dezordine bu
clată, presărat c
u
meşeg
rizon
ante - era la fel ca a mea. Vă
zîndu-m
ă, bărbat
ul avu un vag surîs mirat.Mîn
a dreaptă a lăsat foile tipă
rite pentru
a-şi scărpi
n
a şanţ
u
l vertical de labaza nă
rilor.11Mi-am amintit atiinci de mu
staţa falsă p
e care mi-o lipisem pentru
această
misiun
e, imitată c
u
artă şi pe
rf
ect credibilă, leită
aceleia pe care o aveamodin
ioară. Faţa
rid
i-cată spre mi
n
e, de cealaltă pa
rte a oglinzh, era perfectnete
dă. C
u un gest reflex, mi-am trecut un deget peste buza superi
oară. M
u
s-taţafalsă era, bineînţeles, la locul ei. S
urî-sul c
ă
l
ă
torului s-a accentuat,
rău
t
ă
cios poate, sau cel pu
ţin ironic, şi bărbat
ul a facu
t ace-laşi gest uşor, ati
ngî
ndu-şi
buza.Cuprin
s dintr-o dată de o pa
n
ică iraţio-
n
ală, am î
n
ş
f
ăcat gea
nta grea din plasa de bagaje, chiar deasupra acelui cap care nu
-mi aparţi
n
ea, deşi era
f
ărăd
ubiu al meu (ba chiar mai autentic, într-un an
ume sens), şi am ieşit dincompartiment. în spate
le meu, mai multe persoane s-au ridicat bru
sc şi am auzitstrigăte de protest, ca şi cum toc-mai aş
fi comis un furt, Apoi, un rîset s-a
of 00
Alain Robbe-Grillet - Reluarea
240 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 08/18/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment