Modernismul

Eugen Lovinescu teoretician al modernismului

Modernismul cuprinde un ansamblu de curente si de orientari
care ignora regulile creatoare traditionale.
Simbolismul este un curent de tranzitie spre modernism,
deoarece printre inovatiile notabile pe care le aduce se afla
folosirea versurilor libere, albe sau cu rima aleatorie.
Curentele moderniste sunt expresionismul si cele de
avangarda: dadaismul, futurismul, constructivismul, cubismul,
suprarealismul. Unele curente de avangarda, de ex. dadaismul,
neaga chiar ideea de arta, promovand antiliteratura, antimuzica,
antipictura.
In literatura romana, modernismul este teoretizat de Eugen
Lovinescu, prestigios critic si istoric literar, care in 1919 fondeaza
cenaclul si revista Sburatorul.
Intentioneaza sa promoveze tinerele talente si in acelasi timp
sa-si atraga scriitorii consacrati. Astfel in paginile revistei apar nume
de referinta ale literaturii romane: Ion Barbu, Tudor Vianu, Pompiliu
Constantinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadac
Bengescu, Victor Eftimiu.
Eugen Lovinescu publica articole referitoare la orientarea
modernista a lit. romane, orientare pe care o considera absolut
necesara. Ideile sale sunt cuprinse in Istoria literaturii romane
contemporane, in 5 volume. Aceste idei se disting prin 2 aspecte
majore: teoria sincronismului si teoria mutatiei valorilor estetice.
Teoria sincronismului se bazeaza pe principiul imitatiei. Astfel
popoarele care au o cultura mai putin dezvoltata trebuie sa le imite
pe cele cu o cultura mai avansata asa cum copilul il imita pe adult.
Exista o stransa relatie intre simulare si stimulare. Aceasta este o
viziune contrara cele maioresciene, a formelor fara fond.
Lovinescu este de parere ca formele atrag dupa ele fondul,
deoarece exista un spirit al veacului care uniformizeaza civilizatiile.
Teoria mutatiilor estetice cuprinde: trecerea de la o literatura
preponderent de inspiratie rurala la una de inspiratie urbana;
evolutia prozei de la subiectiva la obiectiva; evolutia poeziei de la
epica la lirica; intelectualizarea prozei si a poeziei, cultivarea prozei
analitice.
Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor idei. A apreciat
romanul Ion de Liviu Rebreanu, cu toate ca sursa de inspiratie este
de natura rurala. A remarcat forta epica, obiectivitatea si analiza
psihologica.
Fata de curentele de avangarda a manifestat intelegere.
Un rol deosebit de important in epoca au avut, de asemenea,
ideile sale despre raportul dintre estetic, etnic si epic.
Rolul cenaclului si al revistei Sburatorul in dezvoltarea literaturii
romane din perioada interbelica poate fi comparat cu acela al
societatii Junimea si al revistei Convorbiri literare din a doua
jumatate a sec. al XIX-lea.


[c.'.t cc o' oc. l'c.
1c,occ.t.c i