Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
botezul legamant

botezul legamant

Ratings: (0)|Views: 9 |Likes:
Published by Sarivan Ciprian
botezul legamant
botezul legamant

More info:

Published by: Sarivan Ciprian on Dec 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/01/2014

pdf

text

original

 
 Este Botezul in apa Legamant cu Domnul? De Aurel Munteanu
Ideea de „legământ făcut cu Domnul în apa botezului” este des întâlnită în cercurile neoprotestante din ţara noastră. Adesea auzim afirmaţia: „fratele cutare de la noi s
-
a pocăit şi mâine face legământ cu Domnul în apa botezului.” Într
-
atât este de răspândită această idee, încât se poate crede că botezul este descris în Sfintele Scripturi ca legământ , pe care cel botezat îl face cu Dumnezeu. Însă atunci când căutăm baza biblică a unei astfel de afirmaţii, chiar si cei mai inflacarati aparatori ai ei nu prea stiu sa o
apere. Afirmatia este mai mult provenita din traditie si cei mai multi nu stiu cum sa si-o justifice in vocabularul lor teologic.
Ce este un Legământ sau ce este Botezul ? Pentru aceasta cred ca ar trebui sa definim termenii , pentru
a pieri orice fel de confuzie :
Definiţia legământului:
 
Un legământ sau testament este o înţelegere formală, solemnă, care impune obligaţii. Pot intra
 în
legământ două sau mai multe persoane egale care sunt în acord reciproc cu privire la condiţii SAU un legământ poate fi iniţiat de un superior cu condiţii care impun obligativitate asupra persoanelor de rang
inferior.
Botezul este o ilustraţie figurativă a morţii, îngropării şi învierii lui Isus. Este traducerea termenului
grecesc baptizo, a afunda, a scufunda, a imersa. Termenul grecesc
 –bapto, îşi are originea legată de industria vopsirii materialelor. Materialul era scufundat în vopsea până când se i
dentifica cu culoarea vopselei respective.
Scriptura ne prezintă mai multe legăminte făcute între Dumnezeu şi om :
 
Legământul edenic se găseşte în Gen. 1:28
-30;
Legământul adamic se găseşte în Geneza 3:14
-29;
Legământul noahic se găseşte în Geneza 8:21
-22; 9:1-17;
Legământul avraamic se găseşte în Gen. 12:1
-4; 13:14-17; 15:1-
7 şi 17:1
-8;
 
Legământul palestinian se găseşte în Deut. 29:1
-30:10;
Legământul mozaic se găseşte în Ex. 19:25 ;
 
Legământul davidic se găseşte în 2 Samuel 7:8
-17;
Noul Legământ, menţion
at în Evrei 8:8. .
Aceste legăminte sunt diferite unele de celelalte. Oamenii cu care se încheie ele sunt diferiţi, condiţiile diferă de la un legământ la altul.
 
Unele sunt condiţionate (adică, Dumnezeu îşi face partea Lui doar dacă omul îşi face partea sa. Dacă omul nu îşi respectă partea, Dumnezeu nu este obligat să Îşi împlinească promisiunile.), ca cel încheiat
cu Adam.
Alte legăminte sunt necondiţionate, ca cel făcut de Dumnezeu cu Avraam (Gen.12.1
-4). În acest
legământ, sau contract, Dumnezeu s
-a ang
ajat să îl binecuvânteze pe Avraam, fără să îi ceară nimic în
schimb.
Oricât de diferite ar fi ele, toate aceste legăminte prezentate în Scripturi au un punct comun si anume :
 
Toate sunt iniţiate de Dumnezeu. Legămintele puteau fi iniţiate de oricare dintre cele două părţi doar dacă ele erau egale. Atunci când cele două părţi difereau în rang, doar cel mai mare dintre ele putea iniţia legământul.
 
Aşadar, se ridică întrebarea: de ce oameni care au ca motto „Sola Scriptura” au o idee nescripturală
despre
unul din cele mai importante evenimente ale vieţii lor de credinţă, despre botez? În cazul celor mai mulţi, răspunsul ar fi „din obişnuinţă”, sau „aşa am auzit şi eu”. Este adevărat că orice lucru pe care  îl auzim des şi de la mulţi suntem tentaţi să îl luăm ca atare. Ideea de „legământ cu Domnul în apa botezului” este o moştenire de la generaţiile dinaintea noastră. Ni s
-a spus acest lucru când ne-am botezat, noi l-
am luat de bun, la rândul nostru spunem la fel, şi îi învăţăm tot aşa pe cei ce vin după noi
.
Este vremea să ne oprim şi să ne cântărim ideile folosind cântarul cel drept, Sfânta Scriptură.
 
Atunci când folosim cuvinte ca „legământ” şi „botez” în aceeaşi propoziţie, în aceeaşi expresie, ne gândim imediat la Reformă, la „teologia legământului”, la
 
oameni ca Luther, Calvin sau Zwingli. Deşi există diferenţe de interpretare între ei, protestanţii învaţă că botezul este un legământ, o pecete sau un semn al legământului făcut de Dumnezeu cu familia credinciosului.
 
Istoricul Robert Robinson spune că protestanţii„…au unit anumite beneficii invizibile cu botezul: unii presupuneau că este o curăţare fizică de păcat; alţii, o transmitere a unor calităţi morale; şi alţii o pecete sau un semn al unui contract între Dumnezeul Atotputernic şi credinciosul şi copiii credinciosului…”
 
(Robert Robinson, The History of Baptism, Press of Lincoln and Edmands, Boston, 1817, p. 478.) De
aceea Biserica Reformată spune: „Copiii sunt botezaţi ca moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu şi ai legământului Lui.”
 Cum au ajuns Ref 
ormatorii la o astfel de concluzie? Totul a pornit de la botezul pruncilor. Anabaptiştii îi acuzau pe Protestanţi de o practică nescripturală cu consecinţe extrem de grave, botezul pruncilor.
 
 Îi acuzau de ipocrizie, că deşi strigă Catolicilor „Sola Scriptura”, ei înşişi nu respectau acest principiu. În faţa acestor critici, Protestanţii au fost forţaţi să găsească în Scripturi dovezi în sprijinul botezului
pruncilor.
Ei credeau că Biserica este continuatoarea Israelului. Prin urmare, legământul făcut de Dum
nezeu cu
Avraam cu privire la Israel a rămas în vigoare în timpul Bisericii, a noului Israel, iar circumcizia, semnul legământului cu Israelul, a fost înlocuită de un alt „semn” sau „pecete”, şi anume, botezul. Cum circumcizia se făcea pruncilor, asa şi bo
tezul trebuie acordat pruncilor. Acesta a fost argumentul lor.
Această idee nu era una apărută recent, ci era una destul de veche , imprumutata tot de la primii
catolici.
Găsim că în anul 251 un anume Fidus venise cu propunerea ca botezul să fie administra
t precum
circumcizia era administrată odinioară, în ziua a opta de la naştere. În acele vremuri, botezul copiilor
mici era deja acceptat de bisericile apostate .
Până la Schisma din 1054 catolicii spuneau că pentru a înţelege practica „istorică creştină” a
 botezului
copiilor, este important să înţelegi modul în care pruncii erau incluşi în procesul mântuirii din Vechiul Testament. Cel mai important semn în carne al legământului dintre Dumnezeu şi copiii lui Israel era
circumcizia. Dumnezeu poruncise ca aces
t ritual sa fie aplicat tuturor copiilor de parte bărbătească în vârstă de 8 zile. Fireşte, pruncul nu era întrebat dacă vrea să se nască în Israel sau dacă vrea să fie evreu.  Întrebarea: „Vrei să porţi semnul legământului şi să aparţii poporului lui Dumne
zeu, sau nu vrei acest
lucru?” nu a fost pusă niciodată, această decizie aparţinând părinţilor. Textele aduse pentru a sprijini această învăţătură sunt următoarele:
 Coloseni 2:11-12:
11În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,
 
12fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui
Dumnezeu, care L-
a înviat din morţi.
 De-ase
menea, I Corinteni 10:2 spune: „toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise.”
 

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->