Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
0Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
povesti terapeutice

povesti terapeutice

Ratings: (0)|Views: 79|Likes:
povesti terapeutice pentru copii
povesti terapeutice pentru copii

More info:

Published by: Biblioteca D. Sturdza on Dec 04, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOCX, TXT or read online from Scribd
See More
See less

12/04/2013

pdf

text

original

 
Copiii invata destul de devreme sa se compare cu cei din jur, iar uneori ajung sa creada foarte usor ca ceilalti sunt mai buni decat ei. La scoala, aceasta situatie poate fi intalnita frecvent, iar cadrele didactice recunosc usor copiii care au potential, dar de teama ca nu sunt suficient de buni, acestia nu participa la ore sau la concursuri si evita sa fie in centrul atentiei. Lectia cea mai importanta pe care este bine sa oinvete acesti copii este sa aiba incredere sa fie ei insisi. Prietenii nostri de la CopiiiSpunPovesti.ro ne propun o poveste despre importanta increderii in sine, a autenticitatii si despre cum comparatiile c
 
cei din jur fac, uneori, mai mult rau decat bine.
Printesa-sobolan
A fost o data ca niciodata, in indepartata Coreea, o Printesa-Sobolan. Ea locuia impreuna cu tatal si mama ei, Regele si Regina-Sobolan, intr-un camp de orez. Parintii ei o iubeau foarte mult si considerau ca nimeni nu era suficient de bun pentru a se juca cu ea. Cand printesa a crescut mare, parintii ei nu o lasau sa se intalneasca cu niciunul dintre tinerii sobolani. Ei ar fi vrut ca ea sa aiba cel mai bun si mai puternic sot din lume, astfel ca Regele-Sobolan s-a apucat sa-l caute. Mai intai, el a mers la soare si i-a spus: - Tu esti fiinta cea mai puternica din lume. Doar tu poti face orezul sa creasca si sa se coaca. Vrei sa te casatoresti cu fiica mea? Dar Soarele a raspuns: - Va multumesc ca v-ati gandit la mine, dar nu eu sunt cel mai puternic. Nu pot straluci cand ma acopera Norul. Asa ca Regele-Sobolan s-a dus la Nor si l-a intrebat: - Tu esti fiinta cea mai puternica din lume. Vrei sa te casatoresti cu fiica mea? Dar Norul a raspuns: - Eu nu sunt fiinta cea mai puternica. Cand bate vantul, merg oriunde ma trimite el. Vantul este mult mai puternic decat mine. Asa ca Regele-Sobolan s-a dus la Vant si l-a intrebat: - Tu esti fiinta cea mai puternica din lume. Vrei sa te casatoresti cu fiica mea? Dar Vantul a raspuns: - Eu nu sunt fiinta cea mai puternica din lume. Indiferent cat de tare bat, nu pot urni niciodata din loc peretele. El este mult mai puternic decmine. Asa ca Regele-Sobolan s-a dus la perete si l-a intrebat: - Tu esti fiinta cea mai puternica din lume. Vrei sa te casatoresti cu fiica mea? - Eu nu sunt cea mai puternica fiinta, a mormait peretele. Sobolanul cel mare si gri, care locuieste in pivnita, este mai puternic decat mine. Cand ma roade cu dintii lui ascutiti, ma prabusesc. Ar trebui sa-l rogi pe el sa se casatoreasca cu fiica ta. Regele-Sobolan s-a gandit: - Uimitor! Dupa ce am colindat intreaga lume, pentru a gasi cel mai bun si mai puternic sot, am aflat ca sobolanii sunt fiintele cele mai puternic Asa ca pana la urma, Printesa-Sobolan s-a casatorit tot cu un sobolan si a fost multumita, pentru ca ea oricum asta isi dorise dintotdeauna.
 
Increderea in sine este unul dintre cele mai pretioase cadouri pe care le avem alaturi de noi in viata. Este important pentru copii sa o deprinda inca de la varste fragede. Copiii se intorc adesea spre eroii preferati cand vine vorba sa isi exprime anumite valori, trasaturi de caracter, principii. Asadar, folositi-va de eroii din povesti pentru a-i invata pe cei mici despre increderea in sine. Azi, impreuna cu prietenii nostri de la 
, iti propunem o poveste care ii ajuta pe copii sa inteleaga mai bine ce
 
inseamna increderea in fortele proprii.
Povestea „Liliacul se joaca cu mingea”
 
„Demult, nimeni nu stia daca liliecii sunt pasari sau animale. Iata cum povestesc indienii din tribul Creek ca s
-a stabilit in ce categorie se incadreaza liliecii. Intr-o zi, pasarile au invitat animalele la un joc cu mingea. Cand jocul era gata sa inceapa, a venit si liliacul. Dorea si el sa se joace.S-a dus mai intai la animale si le-a intrebat:
Pot sa joc si eu in echipa voastra?
Nu poti sa joci in echipa noastra, fiindca ai aripi, i-a raspuns leul, conducatorul animalelor. Atunci liliacul a zburat la pasari:
Pot sa joc si eu in echipa voastra?
Nu poti sa joci in echipa noastra, fiindca ai blana si dinti, i-a raspuns vulturul, conducatorul pasarilor. Dar liliacul nu a renuntat. A zburat inapoi la animale.
Va rog, lasati-ma sa joc in echipa voastra. Uitati-va, am dinti si blana. Sunt un animal. Leul nu era convins de asta, dar i-a placut perseverenta micutului liliac.
In regula, poti sa faci parte din echipa noastra. Dar stai jos pe banca de rezerve, pentru ca esti prea mic sa intri pe teren. Liliacul s-a asezat, fericit ca macar facea parte din echipa. Jocul a inceput. Nu a trecut mult si liliacul si-a dat seama ca pasarile vocastiga cu usurinta. De fiecare data cand mingea era aruncata in sus, una dintre pasari zbura si o prindea. Mingea era mereu prea supentru animale. Liliacul a implorat leul sa-l lase si pe el sa joace, dar acesta i-a spus:
Esti prea mic ca sa joci. Daca intri pe teren, o sa fii strivit de animalele mai mari. In clipa urmatoare, mingea a fost din nou aruncata sus in aer. Atunci, liliacul nu a mai putut rezista. Si-a luat zborul dupa minge cat de repede a putut. Iute ca fulgerul, a prins mingea inainte s-o atinga vulturul. Leul a fost atat de impresionat, incat i-a dat voie liliacului sa stea pe teren tot restul jocului. Liliacul a devenit cel mai bun jucator din joc. Era atat de mic si atat de iute, incat prindea mereu mingea inaintea pasarilor. In cele din urma, datorita lui, animalele au castigat competitia. Cand jocul s-a terminat, toate animalele s-au adunat in jurul liliacului si l-au laudat.
Ai facut o treaba minunata a spus leul. Chiar daca ai aripi, ai si blana si dinti. Deci, esti un animal.
Si de atunci, liliacul face parte din randul animalelor.”
 
 
Scris de SuntParinte.ro
 (Luni, 25 Noiembrie 2013 12:57)
Voteaza:
Metafora este printre cele mai iubite figuri de stil, atunci cand acestea se studiaza la scoala. Povestile sunt un fel de metafore ale experientelor reale. Ele sunt in mod natural ascultate mai usor de copii, care pot extrage din ele invataminte, norme de buna purtare, modele. Prin poveste, parintele se apropie mai usor de copil cand este nevoie sa il invete ceva: nu i se spune direct copilului ce sa gandeasca, sa simta sau sa faca, ci este incurajat sa participe alaturi de personajul principal si sa ajunga singur la propriile concluzii. Azi, iti propunem impreuna cu prietenii nostri de laCopiiiSpunPovesti.ro o poveste care le arata copiilor cat
 
de important este sa ramana calmi in fata unor situatii stranii si neprevazute. Aceasta abilitate este un semn al echilibrului emotional si al unei minti puternice si sanatoase.
Povestea japoneza „Campurile de orez in flacari”
 
Demult, in Japonia era un sat aflat chiar langa marea albastra. Chiar in spatele satului se inalta un munte abrupt. Oamenii isi construiau casele in apropierea tarmului marii si isi cultivau campurile de orez pe un teren plat situat aproape de varful muntelui. Un fermier batran si intelept si-a construit casa pe varful muntelui, chiar deasupra campurilor de orez. Oamenii din sat il iubeau si il respectau pe batran. Ii spuneau Oji-san, adica bunicul. Intr-o seara de toamna, satenii s-au adunat sa sarbatoreasca recolta bogata de orez. Oji-san se simtea prea slabit ca sa coboare muntele, asa ca nepotul lui de zece ani Kento a ramas acasa cu el. Aerul fusese extrem de fierbinte si linistit intreaga zi. Pe cand Oji-san ii spunea lui Kento ca o astfel de vreme apare deseori inaintea unui cutremur, un cutremur a inceput. Acest fapt nu era prea neobisnuit, deoarece in Japonia cutremurele sunt frecvente. Dar lui Oji-san, care traise multe cutremure, acesta i s-a parut diferit. S-a uitat in zare pe mare si teama l-a infiorat. Apa se intunecase dintr-o data si nu mai venea spre tarm. Se departa de mal, ridicandu-se sus inspre cer, ca un nor negru amenintator. Jos, sub ei, satenii se adunau pe plaja. Nimeni nu parea sa-si fi dat seama ce facea marea. Dar Oji-san intelesese. Stia ce era pe cale sa se intample si ca satenii trebuie avertizati imediat. A strigat catre Kento:
Repede, aprinde-mi o torta! Kento a alergat catre vatra, a aprins o torta de pin si i-a dat-o bunicului sau. Oji-san a luat torta si s-a grabit catre campurile sale de orez. Desi asta era hrana lui pentru anul urmator, n-a ezitat. A aruncat torta printre tulpinile uscate si ele au luat foc. Kento era ingrozit si uluit. A strigat:
Oji-san, de ce faci asta? De ce? De ce? Dar Oji-san n-a raspuns. Nu avea timp de explicatii. A continuat sa dea foc orezului pana cand intregul sau camp era in flacari. Cand satenii au observat norul negru de fum, s-au grabit sa urce pe munte ca sa ajute la stingerea focului. Dar era deja prea tarziu. Kento striga:
Oji-san a innebunit! A dat intentionat foc orezului! Derutati, satenii au intrebat:
Oji-san, de ce ai facut asta? Dar inainte ca cineva sa mai poata scoate vreun cuvant, Oji-san a aratat catre mare si a strigat:

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->