Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
46Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
FICATUL

FICATUL

Ratings: (0)|Views: 3,424 |Likes:
Published by anania_roxana

More info:

Published by: anania_roxana on Aug 24, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/18/2013

pdf

text

original

 
FICATUL
Ficatul este o glandă amficrină: endocrină (prin substanţele utile elaborate în capilarulsinusoid) şi exocrină (prin bilă). Aspectul funcţional endocrin al hepatocitului este reprezentat prin secreţia în sânge a unor substanţe indispensabile metabolismului intermediar celular. Unadintre acestea este glucoza, care se depozitează în hepatocit sub formă de glicogen, de undeeste cedată organismului, în sânge, pe măsura nevoilor sale.
Organizarea generală
.
La suprafaţa ficatului se evidenţiază capsula Glisson care este unţesut conjunctiv fibros în care predomină fibrele de colagen. În hilul ficatului, capsula serăsfrânge, pătrunde în el odată cu vasele sanguine (artera hepatică şi vena portă). Capsula estegroasă la porc şi rumegătoarele mari, în timp ce la celelalte animale, este mai subţire. Îninteriorul ficatului, ţesutul conjunctiv se organizează în septe sau travee portbiliare ce împartteritoriul glandular în lobuli.Ţesutul conjunctiv al septelor este dezvoltat şi delimitează în întregime lobulii la porc şi parţial la rumegătoare, în timp ce la celelalte animale, este mai redus şi delimitarea în lobuliinu este evidentă. Unitatea morfo-funcţională a ficatului este lobulul hepatic, care are formă de prismă cu înălţimea de 1,8-2 mm. Pe secţiunea histologilobulul hepatic are for poligonală neregulată, fiind centrat de venula centro-lobulară. În spaţiul angular delimitat de2-3 lobuli, sau mai mulţi, se evidenţiază spaţiul Kiernan, la nivelul căruia se remarcă: venula,ramura interlobulară a venei porte cu un lumen larg şi un perete foarte subţire, arteriola,ramura interlobulară a arterei hepatice cu un lumen mic şi un perete gros, un canal biliar, vaselimfatice şi nervi. Bazaţi pe criterii funcţionale, în afară de lobulul hepatic clasic, în ficat se poate vorbi de două unităţi funcţionale: lobulul port şi acinul hepatic.Lobulul port este centrat de un canal biliar şi este format din totalitatea unităţilor secretorii, indiferent de localizarea lor ce sunt tributare aceluiaşi canal biliar din spaţiulKiernan. Periferia lobulului port este reprezentată prin linia arbitrară care uneşte între elevenulele centrolobulare ale celor trei lobuli hepatici clasici adiacenţi. Vârfurile triunghiuluisunt reprezentate prin cele trei venule centrolobulare.
 Acinul hepatic.
Acesta este constituit din totalitatea hepatocitelor care sunt irigate deacelaşi vas şi care-şi varsă bila în acelaşi canal biliar din spaţiul Kiernan. Noţiunea de acidhepatic explică atât funcţia de glandă endocrină cât şi pe cea de glandă exocrină. Acidulhepatic este constituit din două arii triunghiulare situate în doi lobuli clasici adiacenţi, la carevârfurile triunghiurilor privesc spre venulele centrolobulare ale celor doi lobuli.La un lobul hepatic clasic se disting trei zone circulare: zona periferică situată înapropierea spaţului port, adiacentă vaselor perilobulare şi formată din elemente care asigurăcitogeneza şi regenerarea parenchimului din celulele stem; zona intermediară alcătuită dinhepatocite diferenţiale, care realizează diferitele funcţii specializate ale ficatului şi zonacentrală (pericentrolobulară), reprezentate de celule îmbătrânite sau uzate, care suntspecializate pentru funcţia de stocaj a glicogenului, lipidelor şi pigmenţilor. Acestea cresccantitativ în citoplasma hepatocitelor din zona pericentrolobulară.În structura unui lobul hepatic se evidenţiază următoarele componente:celula hepatică(hepatocitul), capilarele sinusoide, canaliculele biliare, venula centrolobulară şi stromareticulară de susţinere.
 Hepatocitul.
Celulele lobulului hepatic sunt organizate în cordoane celulare, cudispoziţia radiară de la periferia lobulului spre venula centrolobulară. Un cordon celular (Remak) este format din două rânduri de hepatocite.Dispoziţia radiară a cordoanelor formate din două rânduri de celule, în secţiunilehistologice, rezultată din faptul că în reconstrucţiile tridimensionale ale lobulului hepatic ,acesta este format din lamele (plăci) celulare dispuse vertical şi convergent în jurul venulei
 
centrolobulare. Astfel, se realizează un aspect similar cu cel al „unei portocale desfăcute înfelii ", feliile reprezentând lamele celulare. De evidenţiat că acestea sunt formate dintr-unsingur rând de celule şi prezintă un traiect sinuos. Lamele sunt perforate reprezentând 50 %dintr-o lamelă. Spaţiile interlamelare adăpostesc capilarele sinusoide care comunică între elela nivelul zonelor perforate. Prezenţa capilarelor sinusoide aspectul de cordoaneanastomozate a parenchimului, în preparatele histologice. În cadrul cordonului Remak,hepatocitul prezintă un pol vascular ce corespunde capilarului sinusoid dintre două cordoaneRemak şi un pol biliar spre canaliculul biliar (delimitat de hepatocitele adiacente ale unuicordon Remak).Hepatocitul are dimensiunea de 20-30 μm, de aspect poliedric, bi- sau trinucleat cunucleul veziculos, nucleolat şi cu dimensiunea medie de 6 μm. Hepatocitul prezintă 6-8 feţe şidoi poli funcţionali (unul vascular şi altul biliar). Citoplasma este bazofilă, zonele de bazofiliesunt reprezentate de corpii Berg (reticul endoplasmic rugos). Mitocondriile sunt numeroase şila MO apar sub formă de granule de 1 μm. Reticulul endoplasmatic este dezvoltat, fiindreprezentat de cel granular care predomină (secreţia de albumine, fibrinogen, protrombină,lipoproteine) şi agranular legat de sinteza glicogenului şi acizilor biliari. Elementelereticulului endoplasmatic granular sunt agregate ce apar la MO sub forma corpilor Berg, zone bazofile de ergastoplasmă. Aparatul Golgi este dezvoltat şi situat în regiunea polului biliar,deci în vecinătatea canaliculelor biliare. Lizozomii sunt prezenţi în hepatocit sub formăovalară, de 0,2-0,9 μm şi foarte bogaţi în diverse hidrolaze acide. Ribozomii apar fie liberi,dar cel mai des ataşaţi reticulului endoplasmic granular. În hepatocit s-au evidenţiat şi peroxizomi. Incluziunile hepatice sunt reprezentate de: glicogen, lipide şi proteine. În stările patologice pot apărea incluziuni de hemosiderină şi depozite de pigmenţi biliari. Glicogenulapare în cantităţi variabile, celula hepatică şi rabdocitul fiind principalii depozitari ai glucozeisub formă de glicogen. Se evidenţiază sub formă de granule dispersate (20-40 nm), blocuri şidepozit perinuclear. Glicogenul se acumulează în zona centraşi mai puţin în celeintermediară şi periferică ale lobulului. Lipidele apar în cantităţi mici, sub formă de picături.Ele se acumulează în hepatocitele din zona centrală (pericentrolobulară).Hepatocitul dispune de un echipament enzimatic foarte bogat. Astfel, se evidenţiazăenzime în toate hepatocitele, indiferent de zonarea lor în lobul (glucozo-6-fosfatdehidrogenaza, betaglucuronidaza, esterazele nespecifice, monoaminooxidazele,ribonucleaza, aminopeptidaza). Alte enzime sunt mai intense în anumite zone, ceea ce permitestabilirea unei zonări metabolice a lobulului hepatic. În zona centrală (pericentrolobulară) seevidenţiază reacţii mai intense pentru: lacticodehidrogenaza, glutamodehidrogenaza şidiaforaze. În zona periferică (periportală) apar foarte active enzimele ciclului Krebs(succindehidrogenaza, malicodehidrogenaza şi izocitricdehidrogenaza); glucozo-6-fosfataza,citocromoxidaza, fosforilaza şi glicerofosfataza.Membrana plasmatică a hepatocitului reprezintă complexe joncţionale de tipul zonuleioccludens. Zonulele occludens sunt prezente unde hepatocitele delimitează canaliculul biliar.Membrana plasmatică la nivelul polului biliar al hepatocitului prezintă numeroşi microvili. La polul vascular se remarcă aceiaşi microvili în contact intim cu peretele capilarului sinusoid.
Capilarele sinusoide
intralobulare au o dispoziţie radiară, de la periferia lobululuihepatic spre venula centrolobulară, realizând un sistem capilar de tip port, situat între douăvenule (venula interlobulară- ramura venei porte şi venula centrolobulară). Între sinusoide şicelulele hepatice există un spaţiu, în care proemină microvilii hepatocitelor (spaţiul Disse). LaME se observă fibre de reticulină, ce constituie reticulul argirofilic descris în microscopiaoptică. Acest spaţiu nu conţine substanţă fundamentală, ci plasmă, care contribuie la formarealimfei. Accesul direct al plasmei sanguine la suprafaţa celulei hepatice are importanţă înschimbul activ de metaboliţi dintre ficat şi sânge. Sinusoidele hepatice sunt largi, neregulateca formă, iar în peretele lor au fost diferenţiate trei tipuri de celule: unele cu aspect de
 
endoteliu tipic, altele considerate ca macrofage fixe (celulele Kupffer) şi altele ce depoziteazăgrăsimi (celulele Ito).
Celulele endoteliale
, sunt aplatizate , prezintă spaţii largi între ele, datorită faptului că sedispun discontinuu, iar absenţa joncţiunilor tipice, explică de ce la MO limitele celulare nusunt evidente. Lamina bazală este şi ea discontinuă.
Celulele Kupffer 
au aspect stelat, se impregnează cu clorură de aur, sunt activfagocitate, fac parte din sistemul macrofagic monocitar (SMM). Ele sunt situate de obicei subendoteliu, cu prelungiri citoplasmatice ce se extind între celulele endoteliale şi nu prezintădesmozomi sau alte specializări cu care să se ataşeze de celulele endoteliale. Cea mai mare parte a suprafeţei lor neregulate esteexpusă sângelui din lumenul sinosoidului. Ele suntacoperite de o peliculă fină de glicocalix, iar plasmalema prezintă invaginaţii sinuoase încitoplasma periferică. Citoplasma lor este bogată în lizozomi. Creşterea numărului de celuleKupffer în urma diferitelor stimulări antigenice se datoreză aportului din surse extrahepaticeşi anume, din monocitele sanguine, celulele Kupffer fiind astfel incluse în SMM.
Canaliculele biliare
au o dispozie radiară în lobul, din vecitatea venuleicentrolobulare către periferia lobulului hepatic. Ele au dimensiunea de 0,1-0,5 μm, şi nu au perete propriu, ci sunt delimitate de microvilozităţile plasmalemelor ale celor două, treihepatocite adiacente. Polul biliar al hepatocitelor prezintă un şanţ delimitat de membrana plasmatică prevăzută cu numeroşi microvili. Prin zonulele ocludens se realizează legăturastrânsă între membranele plasmatice ale hepatocitelor adiacente şi în final, se formează untunel (canalicul biliar). La periferia lobulului hepatic, canaliculele biliare se continuă cucanale foarte scurte ce au un perete propriu format dintr-un epiteliu aplatizat (pasajeleHerring) ce fac legătura cu canalele biliare situate în spaţiul Kiernan. Pasajele Herring suntconstituite din ducte biliare aplatizate, ale căror celule sunt considerate celule stem, capabilede a se diferenţia atât în hepatocite cât şi în celule epiteliale ale canalelor biliare.
Venula centrolobulară
colectează capilarele sinusoide venoase radiare din întregul lobulhepatic. Ea începe la vârful lobulului printr-un capăt orb legat în deget de mănuşă, seîndreaptă către mijlocul bazei lobulului şi iese continuându-se cu vena sublobulară. Capilarelesinusoide se deschid în vena centrolobulară în unghi drept.
Ţesutul de susţinere
din lobul este redus, fiind reprezentat de fibrele de reticulină dinspaţiile Disse, ce au o orientare predominant radiară. Acestea sunt unite prin alte fibre dereticulină ce susţin capilarele sinusoide şi cordoanele celulare. Dispunerea fibrelor dereticulină în lobulul hepatic, realizează aspectul unei reţele, de unde denumirea de fibrile îngrilaj.
Vascularizaţia ficatului.
În ficat se remarcă o vascularizaţie nutritivă şi alta funcţională.Circulaţia nutritivă este reprezentată de de artera hepatică care pătrunde în ficat la nivelulhilului, dând ramuri lobare şi interlobulare. Din acestea se desprind arteriolele din spaţiulKiernan care se capilarizează în partea sa externă şi se varsă în această zonă în capilarelesinusoide, realizând o zonă lobulară periferică oxigenată.
Circulaţia funcţională,
este reprezentată de vena portă care transportă substanţelenutritie de la intestin la ficat pentru a fi metabolizate. După ce pătrunde în hilul hepatic, dăramuri lobare pentru lobii ficatului, din care iau naştere venulele interlobulare din spaţiileKiernan. Din acestea se desprind ramuri venoase perilobulare care vor emite ramuri ce pătrund în lobul sub formă de capilare sinusoide ce se dispun radiar la venulacentrolobulară, care se varsă în vena sublobulară, de aici în venele suprahepatice şi în final învena cavă posterioară. Deci, la nivelul lobului hepatic, sângele oxigenat (nutritiv) adus deartera hepatică se amestecă cu sângele venos provenit din vena portă.
Circulaţia limfatică
este bogată pentru faptul că ficatul produce o cantitate apreciabilăde limfă, mai mult decât oricare alt organ. La nivelul lobului hepatic nu se evidenţiază vaselimfatice, rolul lor fiind îndeplinit de spaţiile Disse. Vasele limfatice sunt prezente în ţesutul

Activity (46)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Alin FreeMan liked this
Raluca Marcu liked this
Simona Iuliana liked this
jules199 liked this
didu91 liked this
Marinela Popa liked this
Dumitrita Budac liked this
Camelia Tcaciuc liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->