Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
22Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Scara Raiului

Scara Raiului

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 4,943|Likes:
Published by Florin Caragiu
Scara Raiului. La Duminica Sfântului Ioan Scărarul. Articol de Florin Caragiu.
Scara Raiului. La Duminica Sfântului Ioan Scărarul. Articol de Florin Caragiu.

More info:

Published by: Florin Caragiu on Aug 25, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial No-derivs

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/07/2013

pdf

text

original

 
Scara Raiului
Duminica Sfântului Ioan Scărarul
de Florin Caragiu2007-03-17
 
Introducere
Duminica a IV-a din Postul Mare este dedicată Sf. Ioan Scărarul, originar dinPalestina, egumen al Mânăstirii Sinai. Scrierea lui „Scara Raiului” scrisă în jurulanului 579 este cea mai importantă prezentare a tradiţiei ascetice răsăritene.Lucrarea este alcătuită din treizeci de capitole, acestea fiind prezentate sub formaunei scări. Numărul celor treizeci de trepte este ales spre a simboliza anii de viaţăpământească a lui Iisus Hristos.
Scara Raiului. Despre simbolismul Scării în creştinism
Sf. Ioan aseamănă virtuţile scării lui Iacov, căci „legându-se una de alta, urcă pe celce le voieşte la cer”, iar patimile necuvioase le aseamănă lanţului căzut de peApostolul Petru la atingerea îngerului, căci „se nasc una pe alta şi se strâng una pealta” (Cuv. IX). Scara este un simbol important în tradiţiile spirituale ale lumii. Încreştinism capătă o importanţă aparte cu referire la Întruparea lui Hristos şi îndumnezeirea omului prin unire cu El. Reprezentarea scării de la pământ la cer aredouă axe paralele verticale între care sunt prinse transversal treptele scării.În creştinism cele două axe de la pământ la cer ce susţin treptele scăriisimbolizează firea dumnezeiască şi firea omenească a lui Iisus Hristos. Bineînţelescă ele sunt întrepătrunse, dar ideea în reprezentarea scării este că Hristos„acoperă” distanţa de la pământ la cer, simbol al distanţei între creat şi necreat,atât ca „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” născut din veşnicie şideofiinţă cu Tatăl, Atotţiitor şi Atotprezent, Creator şi Susţinător şi Desăvârşitor allumii prin lucrarea dumnezeiască, cât şi ca „Om adevărat” sau Dumnezeu întrupatde la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, în sufletul şi trupul căruia sălăşluieşte
 
plinătatea dumnezeirii prin împreună-lucrarea omenească primitoare a harului.Păşirea alternativă cu picioarele pe trepte este după Sf. Teofan Zăvorâtul simbol alfaptului că acest urcuş sau proces de înduhovnicire este străbătut atât cu sufletulcât şi cu trupul, de către omul întreg.Dacă aşa cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul, contemporan al Sfântului IoanScărarul, „Hristos este fiinţa virtuţilor”, urcuşul duhovnicesc este întemeiat şisusţinut pe fiecare treaptă atât de dumnezeirea cât şi de omenitatea Lui IisusHristos. El este după Scriptură Singurul Mijlocitor, în sensul că este Dumnezeu şi Om într-o singură Persoană. Şi astfel uneşte în Sine, în propriul Ipostas şi nu printr-orelaţie de mijlocire exterioară sau prin har ca la sfinţi, firea dumnezeiască şi pe ceaomenească întrepătrunse. Întreaga tradiţie patristică mărturiseşte despre urcuşulduhovnicesc ca o împletire între Pogorârea Dumnezeiască şi răspunsul liber alomului în tinderea sa de realizare după chipul lui Dumnezeu şi elevare la înălţimeatainelor cereşti.Urcuşul scării este o „aventură” dumnezeiască a omului. Pe de altă parte faptul căscara are un sfârşit în iubire arată că în iubirea desăvârşită voinţa omului ajunge înlibertatea Duhului, la „lărgimea” unirii desăvârşite cu voia lui Dumnezeu. În vârfulScării este reprezentat în fresce Hristos, ceea ce arată că rostul suirii esteapropierea de Dumnezeu în Hristos, cei ce urcă privesc astfel nu la trepte ca lascopuri în sine ci la Cel care li se descoperă ca Ţinta dincolo de trepte, atrăgându-i în taina dumnezeiască.Însăşi ideea de scară între pământ şi cer arată că încă de pe prima treaptă sedepăşeşte condiţia actuală a omului despărţit de Dumnezeu şi însăşi firea, că primulpas spre renaştere presupune deja ajutorul lui Dumnezeu căci „fără Mine nu puteţiface nimic”. Scara mai este indicare şi a vieţii puse în ordine, într-o rânduialăduhovnicească, fără de care, ne spune Sf. Teofan Zăvorâtul, nu se poate începe cuadevărat urcuşul spiritual, dată fiind alunecarea foarte uşoară în patimi maievidente sau mai subţiri în omul ce duce o viaţă risipită, neadunată.Nu întâmplător prima treaptă ne cere, aşa cum spune Sf. Teofan Zăvorâtul, „săpărăsim pământul, adică îndepărtarea de faptele păcătoase, de simţirile şi aşezările[dispoziţiile] sufleteşti pătimaşe, îndepărtare care se săvârşeşte în pocăinţă atuncicând, lepădând şi deplângând tot ce nu este bun, oamenii iau hotărârea cea bunăde a plăcea numai lui Dumnezeu” („Pregătirea pentru Spovedanie şi pentru SfântaÎmpărtăşanie - Predici la Triod”).Este importantă încă de la primul pas privirea spre capătul Scării, conştiinţa relaţieipersonale cu Dumnezeu, căci după cum observă Pr. John Mack, un comentatorcontemporan al Sf. Ioan (Cale către cer, O tâlcuire pentru cei din lume a Scării Sf.Ioan Scărarul, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002), încă de la prima treaptă, „fărămotivaţia iubirii şi a adevăratei căutări a plăcerii în Dumnezeu nu vom putea înduranevoinţa”.Întemeierea în Hristos ca Dumnezeu şi Om a treptelor arată de asemeniinterdependenţa lor, faptul că oglindesc dinamismul unui ansamblu organic al vieţiiumane. Căderea de pe orice treaptă înseamnă căderea din întemeierea pe Hristos încare virtuţile îşi află împlinirea ca „părtăşie la firea Dumnezeiască”. Vedem în
 
reprezentarea Scării de la Suceviţa spre exemplu că se poate cădea şi de pe ultimatreaptă, nu întâmplător aleasă ca treapta iubirii, căci, după cum spune acelaşi Sf.Maxim, „Toată asceza care nu are iubire este străină de Dumnezeu!”.În descrierea sa, Sf. Ioan survolează virtuţile de asimilat sau patimile de depăşit prin întoarcerea lucrării de la orientarea contrară firii la tinderea către depăşirea firii încon-lucrare cu Dumnezeu. Sunt discernute nuanţat relaţiile şi influenţele complexedintre ele din câmpul vieţii omeneşti, amănuntele unei relaţionări complexe întrecele ale firii, cele împotriva firii sau supuse influenţelor demonice şi cele mai presusde fire sau dumnezeieşti.
Treptele Scării. Iubirea şi savoarea Absolutului
 Capitolele sau treptele scrierii Sf. Ioan tratează în ordine: lepădarea de viaţadeşartă, despătimirea, înstrăinarea, ascultarea, pocăinţa, pomenirea morţii, plânsulde bucurie făcător, blândeţea, ţinerea de minte a răului, clevetire, multa vorbire şităcerea, minciună, lenea sufletească, pântecele atotlăudat şi tiran, curăţie şineprihănire, iubirea de arginţi şi neagonisire, împietrire (nesimţire) sau moarteasufletului înainte de moartea trupului, somn şi rugăciune, priveghere, frica laşă saunebărbătească, slava deşartă, mândrie, blândeţe, simplitate şi nerăutate, preaînaltasmerită cugetare, deosebirea gândurilor, sfinţita liniştire, rugăciunea, nepătimirea,iubirea.„Faptul că Sf. Ioan pune deoparte iubirea ca expresia cea mai înaltă a spiritualităţii”,spune Pr. John Mack (op. cit., p. 101), este cu adevărat semnificativ. Noi, cei care amfost crescuţi în spiritul occidental, am fost înclinaţi să luăm realizările intelectualesau acţiunile sociale drept progres duhovnicesc. Nici unul dintre acestea nu se împotriveşte vieţii duhovniceşti, dar nici nu reprezintă culmea acesteia. Cel care Îlcunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu este iubire, la fel cum Dumnezeu este iubire”.Iubirea desăvârşită spune Pr. John, înseamnă mai mult decât iubirea ca parte dinnoi, iubirea care tuturor ni se întâmplă din când în când, iubirea trăită discontinuuca o însuşire sau ca un act de voinţă în relaţiile cu ceilalţi. În unirea cu Dumnezeuomul întreg devine iubire. La capătul Scării, în taina şi totodată lumina divină, aratăPr. John, omul înţelege cu adevărat semnificaţia parabolei: „Noi iubim deoarece Elne-a iubit mai întâi pe noi”. Urcând pe Scară omul află tămăduirea şi creştereaspirituală prin pătrunderea sa tot mai mare de lucrarea şi lumina lui Dumnezeu.„Patimile în sens ascetic”, arată Olivier Clement şi Jacques Serr, „sunt denaturareaacestui elan de adoraţie care constituie natura profundă a omului. Dacă acest elannu-şi găseşte în Dumnezeu împlinirea, el va pustii realităţile contingente,idolatrizându-le şi urându-le simultan, căci el aşteaptă din acestea revelaţiaabsolutului, pe care ele nu pot să i-o aducă (în mod durabil, cel puţin, căci totul aresavoarea absolutului, dar pentru a fi mântuit, nu pentru a mântui)” (Jacques Serr,Olivier Clement, La prière du coeur, Spiritualité orientale, no 6 bis, Abbaye deBellefontaine, 1977, trad. Fr. Grigore, M-rea Sf. Ioan Botezătorul,http://www.nistea.com/trad_pocainta_ro.htm).În simbolismul Scării intră ideea de accedere treptată, după puterea de asimilare a

Activity (22)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
elyas11 liked this
Ionut Radeanu liked this
Maryus Iancau liked this
jasminaa1 liked this
daniluz8888706 liked this
bodhisattva111 liked this
alin939 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->