George Bacovia, Plumb- poezia simbolista comentariu

Posted in Literatura | December 15th, 2012

Personalitate de seama a literaturii romane, G.Bacovia se remarca prin versuri, fiind adept al simbolismului, un curent literar ce apare in secolul XlX ca reactie impotriva parnasianismului, adica a perfectiunii formale si care da sensibilitate poeziei prin recurgerea la sugestie, aluzie, corespondente si simboluri.Bacovia isi desfasoara activitatea literara intr-un moment in care acest current evolueaza spre modernism si chiar daca preia temele simbolismului, poetul isi construieste o directie proprie.In acest sens se poate vorbi despre un simbolism decadentsi despre un scriitor monocord, care reia aceleasi teme. Reprezentativa pentru aceasta idee este poezia Plumb ce apare in 1916 si care este inclusa in volumul cu acelasi nume.Specie a genului liric in versuri, poezia este formata din punct de vedere structural din doua catrene realizate pe doua planuri ale realitatii: unul exterior, care il determina pe eul liric la izolare si unul interior, al realitatii intrinseci simbolizata de sentimentul iubirii pe care il invoaca cu disprare. Cele doua realitati sunt conditionate de tema naturii, elementele sale fiind o proiectie a starilor eului.Astfel atmosfera, una specifica simbolismului, este una funebra, sufocanta, apasatoare, o atmosfera a spatiului-cavou, inchis, ce determina la izolare si in care eul se simte simgur si condamnat la a trai printre umbre.Ideea este sugerata de motivele: cavou, sicrie, funebre vesminte, vant, subordonate metaforei simbol plumb, ce este reluata de sase ori in opt versuri, iar prin repetarea obsesiva devine lait-motiv.Prin corespondenta, acest laitmotiv plumb face trimitere la un metal greu de culoare cenusie sugerand spleen-ul, adica starea de apasare a mortii.La Bacovia moartea nu mai simbolizeaza ceea ce presupunea la romantici, ea nu este o finalitate a vietii implinite, ci este data odata cu nasterea, fiind o umbra permanenta ce produce angoasa.Frica si solitudinea eului sunt intarite de versul Stam singur in cavousi era vant; se observa ca pe fondul static singurul element dinamic este vantul, care la Bacovia e sinonim cu singuratatea si accentueaza frica la ideea mortii pentru ca el face coroanele grele de plumb sa scartaie.Sunetul deranjant al vatului si al scartaitului se imbina cu strigatul disperat al eului catre amorul invins. E sugerata de fapt neputinta comunicarii dintre cei doi iubiti pentru ca amorul este intors, semnificand ceea ce spunea Lucian Blaga intors cu spatele spre apus, adica mort. Tragismul pierderii iubitei sale este amplificat prin ironie pentru ca Bacovia foloseste cuvantul amor si nu iubire, cuvant care era folosit de francezi pentru a ridiculiza sau de a estompa trairile sufletesti.Dispare chiar si imaginea mitologica a copilului blond cu aripioare ce avea rolul de a amplifica iubirea pentru ca aici el are aripi de plumb.Inca o data poetul apeleaza la simbol pentru a sugera neputinta eului de a scapa de moarte.Este vorba despre zborul in jos ca si in cazul albatrosului lui Baudelaire, astfel zborul devine o prabusire psihica, iar angoasa si starea de spleen sunt duse la extreme. Critica vorbeste in legatura cu atmosfera simbolista bacoviana despre coborarea in infern, G.Bacovia este considerat a fi singurul poet care a coborat in infern pentru ca pentru el intreg universul devine un spatiu dezolant cu strazi si parcuri solitare, care sta sub semnul prabusirii. Locuinta eului din Plumb devine un imens cavou din care nu are scapare.Bacovia creeaza astfel un nou concept casa-cavou diferit de cele intalnite pana acum.In literature universala se intalneste conceptul de casa-lumii, adica un loc sacru in care fiinta umana isi implineste idealurile si casa-onirica a lui Bachelard, o casa a visului, a reveriei.In literatura romana Ion Pilat este cel care foloseste conceptul de casa a amintirii, un loc sacru in care iubirea se implineste, insa cu un sens aproape sinonimic cu cel bacovian se regaseste la George Calinescu.Scriitorul creeaza conceptul de casa cu molii, adica un spatiu in care iubirea nu se implineste, dar viata si moartea sunt separate existand iluzia de scapare. Casa-cavou din Plumb si pana la urma intreg universul bacovian nu ofera nicio posibilitate de evadare fiind dominat de singuratate, monotonie, greutate sufleteasca, stari specifice simbolismului. Din punct de vedere prozodic, versuruile sunt catrene, rima este masculina conferind muzicalitate interioara poeziei.Acesta este un element definitoriu pentru simbolism deoarece reprezentantii acestui curent considerau muzica inainte de toate.

Poezia Plumb intruneste in continutul sau simbolul, sugestia, corespondetele ce confera versurilor sensibilitate, iar muzicalitatea interioara alaturi de cadrul spatial sunt in concordanta cu trairile sufletesti ale eului, toate acestea demosntrand in final caracterul simbolist al poeziei.