1

SFÂNTA TREIME
SAU
LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA

Preotul Profesor DUMITRU STĂNILOAE

2

PREFAŢĂ

Sfânta Treime este supre m a tain ă a existen ţ ei, care

explic ă îns ă toate, sau f ă r ă de care nu se poate explica nimic.
De aceea, deşi e supre m a tain ă , este întrucâtva inteligibil ă,
confor m ă pân ă la un loc unei logici.
Ea se prezint ă ca atare ca o metafizic ă real ă , sau ca
funda m e n t ul abisal, dar într - un fel inteligibil, a toată
existen ţ a. Filosofiile care vorbesc de o metafizic ă r ă mân într -
o total ă neclaritate în privin ţ a metafizicii despre care vorbesc
ele. Pentru ele, acea realitate metafizic ă nu e decât o esen ţă
stă pânit ă de o lege a evolu ţ iei sau emana ţ iei, din care ies
toate, stă pânite de aceea şi lege. Dar cine a putut da acea
lege, care arat ă în sine o dependen ţă , dar nu pot explica de
cine depinde? Metafizica filosofiilor se prezint ă drept lipsit ă
de orice logic ă .
Cel pu ţ in în privin ţ a scopului pe care- l poate urm ă ri
Sfânta Treime, sau sensului pe care îl poate oferi Ea pentru
existen ţă , e deplin acceptabil ă din punct de vedere logic. Ea
este o iubire f ă r ă început şi urm ă re ş te o extindere a iubirii. Şi
ce poate justifica existen ţ a mai mult decât iubirea?
Iubirea nu satur ă pe nimeni, niciodat ă . Deci poate fi
f ă r ă de sfâr şit; şi de aceea poate fi şi f ă r ă de început.
 3

Iubirea f ă r ă de început şi f ă r ă de sfâr şit d ă o mul ţ u mire

deplin ă existen ţ ei, deci o lumin ă . Metafizica filosofiilor este
supus ă orbeş te unei legi f ă r ă început şi f ă r ă sfâr şit, nu d ă
nici o lumin ă .
Al doilea lucru pe care ţinem să - l not ă m în aceast ă
„Prefa ţă” este că Biserica Ortodox ă vede pe Sfânta Treime, ca
Dumne ze ul iubirii, lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele
credincioşilor, pentru a- i ridica în rela ţ ia iubitoare dintre
Persoanele ei. Datorit ă acestui fapt, Sfintele Taine au o
importan ţă hot ă râtoare în via ţ a lor. Prin ele, Sfânta Treime
îns ăşi este lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele lor, cât ă
vreme în catolicism, în Sacramente nu e decât o gra ţ ie
creat ă , prin care se acord ă nişte merite şi credincioşilor din
supra m eritele jertfei lui Hristos, ceea ce a f ă cut ca celelalte
forme creş tine desprinse din catolicism să nu mai dea nici un
loc Tainelor în via ţ a lor. Ortodoxia are prin aceasta un
accentuat caracter duhovnicesc şi sfin ţ ilor. Credincioşilor
ortodocşi nu li se iart ă num ai în sens juridic p ă catele (în
via ţ a aceasta, la catolici, şi în cea viitoare, la protestan ţ i), ci li
se comu nic ă puterea lui Hristos de- a iubi prin Duhul Lui cel
Sfânt şi pe Dumne ze u şi pe semenii lor şi, o dat ă cu aceasta,
eliberarea de patimile egoiste şi o sfin ţ ire tot mai mare, pe
m ă sur ă ce fac şi ei un efort în acest sens.
Ortodoxia nu cunoa ş te num ai un Hristos al
discursurilor, ci pe Hristos care, iubind pe Tat ă l prin Duhul
Sfânt, comunic ă şi credincioşilor aceast ă iubire a Sfintei
Treimi. Ortodoxia ajut ă pe me m brii săi se înduhovniceasc ă
prin nevoin ţ e ascetice şi prin aceasta să se sfin ţ easc ă din
4

puterea Treimii, în care tr ăiesc înc ă de pe p ă mânt, înaintând

în Împ ă r ăţ ia iubitoare f ă r ă sfâr şit.

AUTORUL
 5

1.

EXISTEN ŢA CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ, FĂRĂ ÎNCEPUT ŞI FĂRĂ

CAUZĂ , ŞI EXISTEN ŢA ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ

Nu ne putem închipui că a fost cândva când n- a fost

nimic. Sfântul Grigorie de Nazianz o spune aceasta în multe
locuri. O dat ă zice: „Dumne ze u spune: Întregul « este » e al
Meu (Ieş. 3, 14) neavând nici început şi neput â n d nici
înceta” 1 . De unde ar fi ap ă rut existen ţ a, dac ă n- ar fi fost din
eternitate? Existen ţ a fă ră de început, sau din eternitate, este
un mister inexplicabil. Dar totodat ă el explic ă totul. Dar de
ea ş tim din cele ce experiem ca existen ţ e cauzate. Căci cum
ar exista cele cauzate şi începute, dac ă n- ar fi o existen ţă
fă r ă de început şi fă ră de cauz ă ?
Se poate deci spune: din cele cauzate, sau cunoscut e,
ştim despre existen ţ a sau Dumne zeirea necauza t ă , sau
necuno scu t ă , iar din existen ţ a necunoscu t ă în ţ elegem cele
cauzate. Exist ă o comunicare reciproc ă între cunoa ş terea
catafatic ă şi apofatic ă , apofaticul fiind în parte cunoscut
prin catafatic şi catafaticul fiind mai bine cunoscut prin
apofatic. Apofaticul nu e cu totul ne ş tiut, iar catafaticul nu e
nici el cu totul în ţ eles având ca origine apofaticul absolut.
Cele cauzate le cunoa ş tem din legile lor, din
depen d e n ţ a lor. Dar legile sau depen de n ţ a lor presu p u n e o
existen ţă necau za t ă , indepen d e n t ă , „absolut ă ”. Dar
necau za bilitatea, indepen d e n ţ a, caracter ul ei „absolut”
1 „Cuvântul 31. A cincea cuvântare teologică”, 23, în Cele cinci cuvânt ă ri teologice ,
traducere din limba greac ă şi note de Pr. Academician Dumitru Stăniloae, Ed.
Anastasia, Bucure ş ti, 1993, p. 109.
6

(dezlegat de orice depen de n ţă ), ră mâne o mare tain ă pentr u

noi. Totu ş i, faptul că existen ţ a nu numai contravine celor
cauzate şi depen d e n t e, ci este şi ceea ce le explic ă pe
acestea, ne face posibil ă şi o anumit ă cunoa ş tere a lor, dar o
cunoa ş tere care le las ă în mare parte neîn ţ elese, dat fiind că
în ţ elegerea noastr ă coincide cu explicarea celor cauzate şi
depen d e n t e prin legile ce le sunt impuse de o existen ţă care
nu e supu s ă acestor legi.
Apofaticul nu e o necunoa ş tere total ă şi catafaticul nu
e o cunoa ş tere deplin ă . Cauza ultim ă are în ea ceva din cele
pe care le află m în cele cunoscute şi cele cunoscute ne le
în ţ elegem niciodat ă deplin, pentru că niciodat ă nu în ţ elegem
niciodat ă deplin cauza lor ultim ă , necauza t ă . Apofaticul
arunc ă o lumin ă asupra catafaticului, dar şi o tain ă , şi
catafaticul, la fel: le cunoa ş tem pe amândo u ă ,
necuno scân d u - le deplin, şi ne deschid taina lor
cunoscân d u - le. Astfel, ne pute m folosi de unele din cele
cunoscu te în lumea cauzat ă , pentr u a cunoa ş te ceva din
cauza lor, care în cea mai mare parte ră mâne necunosc ut ă .
Ceea ce pute m ş ti despre existen ţ a etern ă necauza t ă ,
sau prin sine, folosind negativ cunoa ş terea celor cauzate,
este că acea existen ţă necauza t ă este de ordin spiritual, căci
spiritualul, chiar în forma redus ă tr ăit ă de noi, este nesup u s
strict legilor, ci în mare parte e o existen ţă liber ă . Dar
existen ţ a fă ră început şi fă ră sfâr ş it şi indepen de n t ă , ca una
ce este în întregime prin sine, n- ar putea fi deplin de sine,
prin sine, dac ă ar avea în sine vreo lege care s- o explice. În
acest caz, n- ar fi cu totul prin sine, cu totul indepen de n t ă , ci
 7

ar depin de de o lege pe care ar trebui să o gândeasc ă , sau

care ar ajuta - o să se gândeasc ă şi să se explice. Existen ţ a
respectiv ă n- ar mai fi o existen ţă total ă , căci legea de care ar
depin de ar trebui cugetat ă în mod distinct de ea. Şi cum ar
putea fi cugetat ă o lege fă ră o existen ţă , o lege care să nu fie
impus ă de o alt ă existen ţă ? Deci trebuie să fie undeva o
existen ţă fa ţă de care nu este o lege superioar ă , ci este prin
ea îns ăşi legea, prin calitatea ei de supre m a calitate, lege şi
libertate de la început.
Nu s- ar putea afirma că acea existen ţă fă ră de început
a fiin ţ at din eternitate, silit ă de o lege să produc ă cu vremea
în ea o con ş tiin ţă de sine şi o libertate, prin care, pe de o
parte, face să se prod uc ă în mod necesar o con ş tiin ţă care să
apar ă , pe de alt ă parte, înso ţ it ă de libertate. Libertatea ei nu
poate fi prod u s ul unei legi care este impus ă autom at, în
mod necesar.
Pe de altă parte, oricând ar fi putut ulterior acea lege,
dac ă ar fi ap ă rut într - o existen ţă făr ă de început, ar însem na
că pân ă la aceast ă apari ţ ie a fost necesar să apar ă şi ar fi
trebuit să se parcurg ă un timp. Dar cum a putut ap ă rea într -
o existen ţă fă ră de început, deci etern ă , un timp? Cum ar fi
putu t ap ă rea în ea un timp, ca o condi ţ ie a unei evolu ţ ii care
s- o duc ă la apari ţ ia con ş tiin ţ ei de sine? E de neîn ţ eles cum
ar fi putu t ap ă rea un „moment” în eternitate, în care ar fi
putu t începe timp ul şi evolu ţ ia. N- ar însem na aceasta că
eternitatea a avut totdea u n a un caracter temporal? Dar se
poate cugeta o eternitate cu caracter temporal? Nu este în
aceast ă form ul ă o contradic ţ ie de sens? Nu înseam n ă ea, pe
8

de o parte, o existen ţă fără de început, pe de alta, temporal ă ,

deci cu un începu t, cu o evolu ţ ie şi cu un sfâr ş it, deci care a
ajuns şi la con ş tiin ţă prin evolu ţ ia în timp? Şi nu înseam n ă
aceasta o mă rginire, o anumit ă neputin ţă în acea existen ţă
care deci nu poate fi prin sine şi fă ră început? Şi, atunci, nu
e logic să cuget ă m o existen ţă prin sine din eternitate,
nesu p u s ă unei legi şi netrebuin d să ajung ă supus ă unei legi
şi, prin aceasta, să o cuget ă m fă ră o con ş tiin ţă în baza unei
legi, superioare ei? Nu e absur d să socotim că în aceast ă
existen ţă prin sine a ap ă rut un mome nt în care s- a ivit din
ea în mod necesar o lege – existent ă virtual în ea înainte, din
eternitate – ca pe baza ei să ajung ă la o con ş tiin ţă de sine,
sau la o explicare a existen ţ ei sale? Poate ap ă rea într - o
existen ţă etern ă , prin sine, ulterior o lege şi o con ş tiin ţă de
sine în baza ei? Nu e absur d să admite m că, într - o existen ţă
din eternitate, a ap ă rut într - un anumit momen t, când n- a
voit ea, o lege şi în acest caz acea existen ţă prin sine la o
existen ţă care nu e prin sine, ci ad ă ugit ă unei legi existent ă
virtual în ea? Şi pân ă unde am merge în că utarea originii
acestei legi?
De fapt, e imposibil să definim pe „este” ca o existen ţă
cu începu t prin sine. Dar un lucru trebuie admis: ea nu poate
fi fă r ă con ş tiin ţ a de sine prin ea îns ăşi, printr - o lege că reia
să - i fie supu s ă . Ea e deci o existen ţă de ordin total spiritual,
neavând nevoie de nimic altceva pentr u a se explica.
Dar dac ă poate ap ă rea acea existen ţă prin sine din
eternitate, ea nu poate nici sfâr ş i vreodat ă . Nu poate ap ă rea
în ea vreo lege a evolu ţ iei care să o poat ă duce chiar la
 9

sfâr ş it, o dat ă ce n- a fost o astfel de lege care să - i dea şi un

început.
Dar noi constat ă m, în noi înşine şi în lumea cu care
sunte m lega ţ im niş te legi şi în baza lor avem şi noi, ca
oameni, o explicare a noastr ă în baza unor legi. Dar de unde
ar fi ap ă rut aceste legi şi con ş tiin ţ a de noi înşine, dac ă n- ar
fi fost o existen ţă etern ă , nesup u s ă legilor, dar capabil ă să
dea unei forme inferioare de existen ţă ni ş te legi, în calitate
de cauz ă a lor, niş te legi în baza că rora evolueaz ă şi ele spre
un sfâr ş it, dar că nu ar fi acea existen ţă care să le şi poat ă
ridica deasu p r a lor?
De unde ar fi altfel con ş tiin ţ a de sine pe care o au
atâtea existen ţ e supu se unor legi fă ră o existen ţă superioar ă
care să le fi dat? Şi de unde ar fi setea lor dup ă o con ş tiin ţă
de sine – unit ă cu o tot mai larg ă cunoa ş tere a tuturor? Şi e
de remarcat că aceste existen ţ e depende n t e, con ş tiente, nu
aspir ă numai dup ă o adânc ă con ş tiin ţă de sine, unit ă cu o
tot mai larg ă cunoa ş tere, ci şi dup ă o rela ţ ie direct ă cu
existen ţ a absolut ă , cu existen ţ a prin sine, în care totul, sau
explicarea totului. Omul nu se mul ţ u m e ş te numai cu tr ă irea
în relativul să u şi al celorlalte existen ţ e relative, ci vrea o
rela ţ ie cu absolut ul, pentr u ca să primeasc ă şi el
posibilitatea unei tr ă iri în absolut ul nem ă rginit şi netrec ă tor.
Omul este o existen ţă care ştie că în sine nu este deplin ă şi
deci nu poate fi fă r ă început, că în ea nu cuprinde toate cele
ce pot exista. Dar, în primul rând, ei trebuie să - i fie proprie
con ş tiin ţ a de sine. La ce- ar fi, fă ră să fie con ş tient ă de sine?
Dacă nu ştie de unde este, şi primul rând de cel că ruia îi
10

apar ţ ine, la ce- ar mai fi? Deci trebuie să fie o existen ţă prin
sine, care are totul perfect din eternitate, în care nu apare
nimic ulterior.
Descartes a prod u s formula: „Cogito, ergo sum ”. El a
legat prin aceasta strâns cugetarea sau con ş tiin ţ a de
existen ţă . Existen ţ a este condi ţ ia cuget ă rii. Dar oare legă tura
nu e mai strâns ă ? Şi cugetarea nu e numai o form ă oarecare,
ci forma cea mai sigur ă a existen ţ ei. Con ş tiin ţ a e existenta
autodeter mi n at ă . Dac ă existen ţ a e prin sine o lumin ă ,
con ş tiin ţ a e lumina întoars ă spre sine. „Cogito, ergo sum ” nu
înseam n ă „cuget ”, ci cugetarea este faptul cel mai sigur al
existen ţ ei mele.
Sunt şi forme de existen ţă care nu se manifest ă în
cugetare, cum sunt pietrele, ierburile, animalele nera ţ ionale.
Dar ele sunt pentr u a da un con ţ inut cuget ă rii sau
con ş tiin ţ ei omului. În primul rând îmi cuget existen ţ a mea,
sau existen ţ a mea se cuget ă pe sine. Dr faptul con ş tiin ţ ei
mele e înt ă rit de existen ţ a con ş tient ă a altora, iar apoi de
existen ţ a incon ş tient ă a celorlalte forme ale lumii. Şi oare nu
acesta este rostul principal al existen ţ ei lor?
Existen ţ a etern ă , Care a avut în Sine, virtual, toate
formele de existen ţă , a avut numai în Sine toate virtualit ăţ ile
existen ţ ei; ea le poate cugeta pe toate, sau are con ş tiin ţ a
despre toate. Ea asigur ă de aceea existen ţ a tuturor.
Eu am cunoa ş terea şi deci şi con ş tiin ţ a de ceea ce sunt
eu, în mare parte dobân dit ă prin progres ul în cunoa ş terea
mea prin rela ţ ia cu cele deosebite de mine.
 11

Socrate a putu t afirma: „Ştiu că nu ştiu nimic”, pentr u

că cuno ş tea numai în parte existen ţ a. El ştie de sine, dar ştie
de sine ca de cel ce nu ştie nimic deplin despre celelalte.
Setea aceasta de cunoa ş tere, manifestat ă în triste ţ ea
sentin ţ ei lui Socrate, nu arat ă că exist ă undeva o cunoa ş tere
des ă vâr ş it ă , care să acopere cu toate existen ţ a? Nu arat ă ea
că omul e făcut pentr u a înainta spre cunoa ş terea totului şi
că deci exist ă undeva o con ş tiin ţă care cunoa ş te totul, care
nu trebuie să înainte ze spre o ţ int ă mai presus de sine?
A fost o lumin ă fă ră de început, care a putut aduce la
existen ţă lumina creat ă , prin cuvânt ul: „Să fie lumin ă!”.
Toat ă crea ţ ia a primit existen ţ a pentru a spori lumina sau
con ş tii ţ a omului. În fond tot ce „este” este lumin ă . N- a putut
fi din veci un „este” întunecat, care să înainteze spre un
„este” luminat de o con ş tiin ţă prin evolu ţ ie.
Din aceasta rezult ă concluzia că timpul n- a ap ă rut în
existen ţ a ce fiin ţ eaz ă prin sine din eternitate, ci trebuie să se
fi prod u s, să fi ap ă rut o existen ţă temporal ă deosebit ă de
cea existent ă din eternitate, nu ca emana ţ ie a ei, ci creat ă de
ea. Şi ea nu poate fi decât crea ţ ia existen ţ ei de sine din
eternitate. Căci timp ul nu s- a putut produce nici prin sine,
nici ca emana ţ ie a existen ţ ei prin sine din eternitate. El
trebuie să aib ă o altă cauz ă .
Sunt dou ă planuri ale existen ţ ei: una etern ă , existen ţ a
prin sine, şi una tempo r al ă , creat ă de cea care fiin ţ eaz ă din
eternitate prin sine şi care are în sine şi puterea de - a o fi
creat pe a doua din nimic, nu ca apari ţ ie natural ă din ea.
12

Dacă ar fi numai forma divin ă a existen ţ ei, ea ar fi

lipsit ă de atotp u t er nicie şi de generozitat e. Dacă ar fi numai
forma lumii, sau panteist ă , supus ă unor legi care nu duc
prin libertate şi alt ă form ă a existen ţ ei la fericire, ar
repre ze n t a iar ăşi o form ă nedeplin ă a existen ţ ei.
Ca să revenim încă pu ţ in la unirea între catafatic şi
apofatic, mai men ţ ion ă m că ea poate fi exprimat ă ca unire
între ra ţ ionalitate şi tain ă . Ra ţ ionalul cuprinde în el şi
tainicul şi viceversa, atât în Dumne ze u, cât şi în lumea
creat ă . Dar legă tura e în fiecare de alt ă categorie. În lumea
creat ă ra ţ ionalul ne duce la tain ă , la taina creatului care nu e
prin sine, ci presu p u n e o existen ţă prin sine din eternitate,
deci la taina lui Dumnez e u, ca explicare ra ţ ional ă a tainei
crea ţ iu nii. Şi ra ţ iunea noastr ă implic ă, ca şi explicare a lor
(care e taina lor), pe Dumne ze u, ca supre m a Ra ţ iune a lor.
Dup ă Sfântul Maxim Mărturisitor ul, ra ţ iunile lumii ne
descoper ă taina lui Dumne ze u. Între taina lui Dumne ze u şi
ra ţ iunile lumii nu este o contradic ţ ie. Ra ţ iunea noastr ă este
făcut ă pentr u a cunoa ş te şi acele ra ţ iuni, care îşi au temeiul
în ra ţ iunile lui Dumne ze u Cuvântul: „Ra ţ iunile lucrurilor,
întocmite dinainte de veacuri de Dumne ze u, precum Însu ş i a
ştiut, ...se vă d prin în ţ elegere de fă pturi. Căci toate fă pturile
lui Dumne ze u, conte m plate de noi prin fire, cu ajutorul
cuvenitei ştiin ţ e şi cuno ş tin ţ e, ne vestesc în chip ascuns
ra ţ iunile dup ă care au fost făcute şi ne descoper ă prin ele
scopul aş ezat de Dumne ze u în fiecare fă ptur ă ... Din
contem plarea în ţ eleap t ă a crea ţ iunii, desprinde m Ra ţ iunea
 13

care ne lumineaz ă cu privire la Sfânta Treime, adic ă Tat ăl, la

Fiul şi la Duhul Sfânt” 2 .
Până la urm ă , toat ă existen ţ a, începân d de la
Dumneze u cel nev ă zut şi etern, şi sfâr ş ind cu lumea creat ă ,
făcut ă pentr u a tr ă i în Dumne ze u, este şi ra ţ ional ă şi tainic ă .
Toat ă existen ţ a e o tain ă pe care n- o poate explica omul. Dar
toat ă e şi ra ţ ional ă , având ca izvor şi ţ int ă bun ă tatea lui
Dumneze u, sau fericirea în El. Nu poate fi nici un gol total,
nici o existen ţă fă ră rost.
Rezu m â n d cele spuse, pute m afirma că exist ă o
metafizic ă , identic ă cu Spiritul supre m, care explic ă lumea
creat ă , în care tr ă im noi, ca o lume fenomen al ă , depende n t ă
de Aceea, ap ă rut ă nu dintr - o evolu ţ ie a Aceleia, ci prin
crearea ei din nimic. Aceast ă ordine fenomen ologic ă exist ă
îns ă şi ea pentru a fi ridicat ă de la starea supus ă unor legi
de dezvoltare, de care fă pturile con ş tiente trebuie să ţ in ă
seama pentr u a se ridica şi ele la o unire tot mai strâns ă cu
existen ţ a prin sine, care tr ă ie ş te binele, sau iubirea prin sine,
ca o identitate între cea mai înalt ă exprimare şi cea mai
deplin ă bucurie a tr ă irii în libertate. Chiar şi trupul, alcă tuit
din materie şi supu s în mod accentuat unor legi, va fi ridicat
prin înviere deasu p r a legilor, fiind spiritualizat, sau
îndu m n e z eit; şi, împreu n ă cu el, universul întreg.
Existen ţ a supre m ă , în baza faptului că e fă ră de
început, e fericit ă din veci şi pân ă în veci prin ea îns ăş i, fă ră
nici o dezvoltare, iar cea creat ă , spre a ajunge acolo, în unire

2 „Răspunsuri către Talasie”, în Filocalia , vol. III, edi ţ ia I, trad., introd. şi note de Pr.

Prof. D. Stă niloae, Sibiu, 1948, p. 45- 46.

14

cu existen ţ a fă ră începu t, are nevoie de un efort al libert ăţ ii.

Îns ă libertatea ce i s- a dat, prin care trebuie să înainteze,
urmân d legi ca expresie a binelui voit de Dumneze u, sau a
Ra ţ iunii supre m e, poate folosi ra ţ iunea ce i s- a dat şi într -
un mod contrar Ra ţ iunii supre m e a binelui şi a legii lui,
cerut ă fă pturii con ş tiente. Ea poate folosi ra ţ iunea în mod
strâm b, pentru a justifica orientarea spre un bine mincinos,
sau spre prom ovarea egoist ă . Binele care se voie ş te st ă în
armonia liber ă a fă pturilor con ş tiente între ele şi între ele şi
Dumneze u. Dar interesul egoist este contrar acestui bine,
deci şi lui Dumne ze u. El despar te de Dumneze u, de Ra ţ iunea
lui Dumne ze u care urm ă re ş te armonia între toate şi între ele
şi Dumne ze u. Aceasta arat ă din nou că, la unirea cu
Dumneze u prin bine, trebuie să - şi aduc ă o contribu ţ ie şi
crea ţ ia. Dar aceast ă contribu ţ ie e ajutat ă de un Dumneze u al
Treimii, în Care exist ă cea mai perfect ă armonie şi iubire,
fapt pe care îl arat ă omenirii şi o ajut ă să - l împlineasc ă
Însu ş i Fiul lui Dumneze u, pe care - L folose ş te Tat ă l Său şi ca
Ra ţ iune pe seama crea ţ iei.
Se poate spune de aceea că Dumnez e ul Treimii este şi
Dumneze ul Ra ţ iunii adev ă rate, în ţ eleas ă ca for ţă a Bună t ăţ ii
şi a armoniei, sau a Ra ţ iunii adev ă rate.
Ideea o vedem dezvoltat ă tot la Sfântul Maxim
Mărturisitorul. Un Dumnez e u monoper s o n al nu ar ar ă ta
crea ţ iei pilda şi puterea unei armonii. Şi n- ar avea pe Cineva
egal cu Sine, Care să se poat ă apropia şi de oameni,
împlinind rolul Mijlocitorului între Dumne ze u şi oameni şi
între oamenii înş işi.
 15

Sfântul Maxim Mărturisitorul prezint ă pe Fiul lui

Dumneze u neîntr u p a t ca Ra ţ iunea dup ă ale Cărei ra ţ iuni au
fost create toate, iar întrupat, ca Cel care restabile ş te
armonia tuturo r cu Dumne ze u şi între ele. Aceasta pentr u că
Ra ţ iunea adev ă rat ă este una cu Iubirea; şi un Dumne ze u
mono per s o n al n- ar avea Iubirea ca Putere a creă rii lumii şi
un scop al acestei cre ă ri. Lumea este făcut ă de Fiul lui
Dumneze u Cel întru p a t, ca să - l primeasc ă pe El însu ş i în ea.
Căci toat ă iubirea, în toate treptele prin care are să treac ă
omul, porne ş te din El, ca în El să iubeasc ă to ţ i pe Tat ă l, deci
să se iubeasc ă şi între ei.
„Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumne ze u, ca Ziditor
(Creator) al tuturo r, a făcut şi legea natural ă (legea armoniei
naturale, n.n. ). Iar ca Providen ţ iator şi Dătă tor al Legii a dat,
desigur, atât Legea scris ă în litere, cât şi Legea Duhului,
adic ă a harului (a Evangheliei, , n.n. ). Căci «sfârşitul Legii» ,
adic ă al Legii scrise, în ţ eleas ă duhovnice ş te, « este Hristos»
(Rom. 10, 4). Dacă deci în Hristos, ca Ziditor (Creator), ca
Providen ţ iator şi Dătă tor de Lege şi ca Răscum p ă r ă tor, se
adun ă şi legea natural ă , şi cea scris ă , şi cea a harului, se
adevere ş te cuvânt ul dum ne z eiescului Apostol că
«Dumne ze u va judeca cele ascunse ale oamenilor, după
Evanghelia Lui », adic ă dup ă ceea ce li se bineveste ş te” 3
(Rom. 2, 16).
Remarcân d condi ţ ionarea reciproc ă între taina lui
Dumneze u şi ra ţ ionalitatea crea ţ iei, sau vă zând în
amân d o u ă atât un con ţ inut de tain ă , cât şi unul ra ţ ional, am

3 Ibidem , p. 58.
16

putu t lă sa impresia că în Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă , în parte

apofatic ă , nu e un apofatic sau o tain ă care dep ăş e ş te prea
mult ra ţ ionalul sau taina crea ţ iei.
De fapt, Ra ţ iunea divin ă „mai presus de ra ţ iune”, cum
îi spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, are un con ţ inut
apofatic infinit mai adânc decât con ţ inut ul ei ra ţ ional
trans p ar e n t în crea ţ ie; apofaticul dep ăş e ş te în Dumne ze u
ra ţ ionalul, în m ă sura în care fiin ţ a Lui dep ăş e ş te ra ţ ionalul
crea ţ iei. Nici una din ele nu e u ş or de în ţ eles. Sfântul
Grigorie de Nazianz spune: „Şi am str ă b ă tut nourul
ajungân d înlă untru, departe de materie şi de cele materiale,
întorcân d u - mă şi adâncind u - m ă în mine, pe cât mi- a fost
cu putin ţă . Dar când L- am primit acolo, de abia am vă zut
«spatele» lui Dumne ze u (Ieş. 33, 22)... Şi aplecând u - m ă
pu ţ in, nu vedeam firea prim ă şi neamest ecat ă , aş a cum e
cunoscu t ă de ea îns ăşi şi cât ă ră mâne sub întâia
catapeteas m ă şi se ascunde de sub Heruvimi, şi cât ă ajunge
pân ă la noi”. „Spatele” lui Dumne ze u, vă zut de el, îl nume ş te
Sfântul Grigorie de Nazianz „mă rirea firii dum ne z eie ş ti în
creatur ă şi cele puse în fa ţ a noastr ă ” 4 . Contrar lui Platon,
care spunea că Dumne ze u este „greu de în ţ eles, dar
imposibil de exprimat”, „dup ă mine, spune Sfântul Grigorie,
a exprima pe Dumneze u este cu neputin ţă , dar a- L în ţ elege
este şi mai imposibil”.
Dar „nu avem nici în ţ elegerea exact ă a crea ţ iei. Căci... şi
acesteia nu - i cuno ş ti decât umbrele... Dar mult înainte de
acestea este firea neîn ţ eleas ă şi necuprins ă , care este mai

4 Op. cit., „Cuvântul 28. A doua cuvântare teologică”, 3, p. 23.

 17

presu s de acestea şi din care sunt toate. Şi spun că nu

cunosc nu că este, ci ceea ce este. Căci nu e goal ă
propov ă duirea noastr ă , nici de ş art ă credin ţ a noastr ă (I Cor.
15, 14). ...Dar se deosebe ş te mult convingerea că este, de
cuno ş tin ţ a a aceea ce este” 5 .
Nu în ţ elegem perfect nici ra ţ ionalul crea ţ iei, în care se
reflect ă „spatele lui Dumne ze u”, şi în el un fel de apofatic.
Cu atât mai neîn ţ eleas ă este firea lui Dumne ze u, al că rei
„spate” se reflect ă în crea ţ ie. Din acest punct de vedere,
Socrate avea dreptate să spun ă : „Ştiu că nu ştiu nimic”, dac ă
o traduce m prin expresia: „Ştiu că nu ştiu nimic exact”, şi de
aceea nu pot afirma că ştiu ceva cum este în realitate.
Dar pentr u micimea noastr ă , atâta cât ştim din m ă re ţ ia
nem ă sura t ă şi de necuprins a lui Dumnez e u e totu ş i enor m.
Căci e foarte importa n t faptul „că ştim că este”, chiar dac ă
nu ş tim „ce este ”.
A ş ti că este existen ţ a Celui cauzat, nespu s mai presus
de toate cele cauzate şi care explic ă existen ţ a tuturor –
con ş tiin ţă , persoan e, iubire – nu e un fapt infinit de
importa n t? A şti de existen ţ a Celui infinit mai presus de
toate cele din lume, şi din acest punct de vedere necuprins şi
apofatic, nu e un fapt care arunc ă o uria şă lumin ă asupr a
tuturo r? Nu e un fapt care m ă face să în ţ eleg că tot binele pe
care - l tr ă iesc şi nă dejdea veş niciei mele pline de sens e de la
ea şi că mânt uirea ce- mi vine în Hristos e de la ea? Nu- mi
ajunge aceasta spre mânt uirea mea, iar aceasta nu dă un

5 Ibidem , 5, p. 25.
18

sens fericit vie ţ ii mele? Şi nu e aceast ă cuno ş tin ţă , pe de altă

parte, un ajutor în sporirea cunoa ş terii Lui?
Ce fericit ă cunoa ş tere a Acelei existen ţ e mai presus de
în ţ elegerea mea, care ne d ă totul, fă ră ca noi să - i dă m ceva!
Cunosc eu toat ă taina semen ului meu, care m ă iube ş te
şi- mi face mult bine? Şi totu ş i, cât ă fericire îmi dă
cunoa ş terea existen ţ ei lui în mare parte. E o cunoa ş tere care
nu m ă lipse ş te nici de smerenia prin care îi cunosc
adâncimea necup rins ă , nici de mul ţ u mirea pentr u ceea ce
îmi dă ruie ş te. Îl vă d cu atât mai de necuprins, cu cât îmi face
mai mult bine. Mă vă d pe mine cu atât mai plin de preten ţ ia
că sunt egal cu el, sau mai mare ca el. Şi cu cât în ţ eleg mai
pu ţ in existen ţ a lui, cu atât are mai pu ţ in preten ţ ia să - l
servesc, dar mă serve ş te el, cel mai mult.
 19

2.

PLINĂ TATEA EXISTEN ŢEI PRIN SINE, SAU A FIIN ŢEI

DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE ŞI FIREA
OMENEASCĂ M Ă RGINIT Ă , ÎNSETATĂ DUPĂ
NEMĂ RGINIRE ŞI ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT

Am ar ă tat în capitolul anterior că existen ţ a prin Sine,

sau fă ră de începu t trebuie să aib ă o con ş tiin ţă deplin ă de
Sine şi o cuno ş tin ţă a totului, cuprins ă în Sine actual şi
virtual.
Aceast ă existen ţă prin Sine nu are nevoie de nimic, şi
are în Sine totul, sau, cum spun Părin ţ ii Bisericii, este via ţ a
prin Sine.
O astfel de via ţă sau de fiin ţă e dorit ă într - un fel şi de
fă pturile create, prin setea lor dup ă ea. Se tr ă ie ş te dorin ţ a ei
ca necesar ă şi de oameni, dar în ei nu are nem ă rginire.
Plină tatea nem ă rginit ă a tr ă irii acestei vie ţ i trebuie să
se afle undeva, căci, altfel, cum ar tr ă i oamenii însetarea
dup ă ea? Şi dorin ţ a unei astfel de vie ţ i, sau de fiin ţ e, dă
posibilitate şi îndem n existen ţ ei prin Sine să vrea ca să
sporeasc ă şi ei în tr ă irea vie ţ ii lor. De aceea sunt făcu ţ i cu
setea dup ă ea şi capabili de împ ă rt ăş irea lor de ea. Şi cum s-
ar explica aceast ă sete a noastr ă de nem ă rginirea ei, dac ă n-
ar fi undeva un mod al ei real? Într - un fel se dă chiar ordinii
materiale putin ţ a ca omul să tr ă iasc ă buna ei folosire prin
trup ul destinat unei domin ă ri a lui de că tre bine.
20

Dumneze u vrea ca via ţ a sau binele care este El prin fire

şi în grad nem ă rginit să se întind ă şi la o existen ţă m ă rginit ă
prin fiin ţ a ei, dar desigur tot cu ajutor ul Lui.
O existen ţă general ă panteist ă , în care totul se întâm pl ă
prin niş te legi, nu poate fi socotit ă ca servind binelui.
Panteism ul filosofilor, care socote ş te că toat ă existen ţ a este
şi se mi ş c ă prin legea ce- i este impus ă în mod inexplicabil,
nu poate da o explica ţ ie nici setei de bine tot mai mare şi
nici posibilit ăţ ii lui.
Existen ţ a prin sine, ca plin ă tate a vie ţ ii, sau a fiin ţ ei,
cuprin de tot ce este actual şi poate fi via ţă din eternitate. Ea
poate fi vă zut ă în urm ă toarele trei forme: una este
bun ă tatea sau voin ţ a iubitoare de a se dă rui. Şi în aceasta se
arat ă că nu e numai o Persoan ă , ci înc ă una sau dou ă
Persoane eterne, că rora să Se d ă ruiasc ă şi care să I se
dă ruiasc ă deplin, dar şi voin ţ a de a se d ă rui şi unor persoane
create din nimic, spre bucuria existen ţ ei în unire cu Ea dar şi
între ele. Dar Ea are aş a şi atotpu t er nicia pus ă în slujba
acestei bun ă t ăţ i nem ă rginite, care voie ş te ca fă pturile
m ă rginite create să se bucure de iubirea ei, bucurie care le
dă şi lor puterea iubirii şi a efortului spre Ea. Aceast ă
atotp u te r nicie, pus ă în slujba bun ă t ăţ ii, a Persoanelor eterne,
se arat ă şi în faptul că nu se tem de libertatea fă pturilor
m ă rginite, pentru că vor ca ele să se bucure în mod liber de
iubirea Lor şi a acelora fa ţă de Ele. De aceea dac ă nu folosesc
astfel libertatea lor, nu le desfiin ţ ea z ă , ar ă tând şi în aceasta
bun ă tatea Lor nem ă rginit ă .
 21

Plină tatea existen ţ ei prin sine se arat ă îns ă şi în

cuno ş tin ţ a a tot ce este, căci şi în cuno ş tin ţă e o putere. Iar
din aceast ă cuno ş tin ţă nu poate lipsi cunoa ş terea celorlalte
dou ă .
Şi bun ă tatea, unit ă cu atotpu t er nicia şi cunoa ş terea lui
Dumneze u, se exercit ă neîncetat şi în rela ţ ia cu lumea
creat ă . Dumne ze u, ca existen ţă necauza t ă a tuturor celor
cauzate din bun ă tate, cu atotp u t er nicie şi deplin ă
cunoa ş tere, nu înceteaz ă nici o clip ă să lucreze spre folosul
lor. Chiar pilda chinurilor, la care ajung unele prin
nefolosirea bun ă t ăţ ii Lui, le poate fi altora de folos. Dar
existen ţ a prin sine a lui Dumne ze u e o cauz ă voluntar ă în
activarea bun ă t ăţ ii Sale. Căci altfel aceasta n- ar mai fi
bun ă tate. Şi aceast ă mi ş care liber ă a bun ă t ăţ ii neput ân d fi
decât de la o Persoan ă la alta, urmea z ă că existen ţ a supre m ă
este o existen ţă interper so n al ă . Şi aceasta face ca nimic din
cele ce se întâm pl ă în existen ţ a creat ă să nu se considere ca
prod ucâ n d u - se printr - un autom a tis m extensiv, ci, de ş i acest
auto m a tis m are şi el un mare rol, el a fost rânduit şi e
sus ţ inu t de voin ţ a perso nal ă a lui Dumne ze u, ca ajutor al
creaturilor con ş tiente în efortul lor liber spre înaintarea în
bine.
Dumneze u este deasup r a legilor şi a autom a tis m ul ui
men ţ in u t în parte în ele. El se mi ş că în actele Lui cu o
libertate, care, de ş i men ţ ine şi acest autom a tis m, săvâr ş e ş te
adeseori şi abateri de la el prin minuni, fiind d ă ruit vie ţ ii
spirituale ca mijloc de cunoa ş tere pentru binele plă nuit de
El. Omul nu lucreaz ă nici binele, nici r ă ul în mod for ţ at, sau
22

auto m at, de ş i nu poate face tot binele sau tot ră ul pe care îl

alege. Aceasta ne ajut ă să în ţ elegem că Dumne ze u e
libertatea deplin ă , dar libertatea Lui, înso ţ it ă de puterea
nem ă rginit ă , e sursa exclusiv ă a binelui, de ş i omul poate să
nu primeasc ă tot binele pe care i- l dă ruie ş te Dumneze u, sau
spre care ţ inte ş te ajutorul de la Dumne ze u.
Concep ţ ia cre ş tin ă despre existen ţă e deosebit ă de
concep ţ ia panteist ă , emana ţ ionist ă sau evolu ţ ionist ă . E o
concep ţ ie care cunoa ş te, pe lâng ă Dumneze u Cel deplin liber
şi binevoitor, o lume în care are un importa n t rol şi
libertatea fă pturilor con ş tiente, îngere ş ti şi omene ş ti, fă ră ca
ele să poat ă prod uce o dezor di ne total ă în ordinea material ă ,
sau spiritual ă , în care aceste fă pturi con ş tiente sunt făcute
să lucreze. Am men ţ ionat că panteis m ul filosofiilor, care
crede că toat ă existen ţ a se mi ş că numai prin legile ce- i sunt
impuse şi a că ror origine nu poate fi explicat ă , nu poate da
nici o justificare şi ap ă rare binelui. Pentru el, binele pur şi
simplu nu exist ă .
Am men ţ iona t trei con ţ inut u ri principale ale fiin ţ ei lui
Dumneze u: bun ă tatea nem ă rginit ă , atotp ut e r nicia şi
cunoa ş terea tuturo r. Dar între ele este o unitate. Bun ă tatea
sau iubirea este forma cea mai ferm ă a vie ţ ii, atotpu t e r nicia
e cea care a prod u s o existen ţă deosebit ă de Dumne ze u şi o
face să progresez e, sau, dac ă nu progresea z ă , nu o las ă să
piar ă cu totul, iar cuno ş tin ţ a e pus ă şi ea în slujba binelui.
Fiin ţ a, sau via ţ a bun ă şi fericit ă , puterea şi cuno ş tin ţ a lui
Dumneze u nu pot fi slă bite sau m ă rginite. Ele nu pot slă bi
decât în existen ţ a creat ă din nimic, în care ele sunt daruri ce
 23

pot fi primite sau refuzate. Când sunt primite, ele sporesc şi

prin efortu rile puse prin crea ţ ie în fiin ţ a fă pturilor. Când nu
sunt primite, însu ş irile date prin crea ţ ie sunt strâm ba t e.
Puterea este pus ă în slujba egoism ul ui, că ruia i se atribuie o
fals ă infinitate de cre ş tere în via ţă şi cunoa ş terea îşi caut ă
întemeierea în argum en t e şi în pă reri mincinoase.
Aceasta aduce cu sine şi o slă bire a comuniunii între
persoan e, socotin d u - se ca ţ int ă supre m ă existen ţ a eului
singular. Bună tatea sau iubirea, îndrept at ă numai spre eul
propriu, nu mai e bun ă tate sau iubire; puterea e înlocuit ă cu
o mare slă biciune şi cuno ş tin ţ a se restrânge la falsa pre ţ uire
a eului propriu, identificat cu totul, ceea ce produce un mare
întuneric. Nu mai are loc o apropiere de Dumneze u, ca
Treime iubitoare de Persoane.
Sfântul Apostol Ioan a accentuat cu deosebit ă claritate
identitatea între bun ă tate sau iubire şi cuno ş tin ţă sau
lumin ă , sau via ţă . Aceast ă legă tur ă se prelunge ş te şi în
oameni. El spune: „Cine iubeş te pe fratele să u r ă mâne în
lumin ă ... Iar cel ce ur ăş te pe fratele să u este în întuneric şi
umbl ă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că
întunericul a orbit ochii lui” (I In 2, 10- 11).
Dumneze u este iubirea, deci via ţ a şi lumina prin Sine,
pentr u că este supre m a unitate neconfu n d a t ă a comuniu nii
triperso n ale.
Desp ă r ţ irea de Dumne ze u a adus lipsa de iubire, de
putere şi întunericul.
Toate formele fiin ţ ei lui Dumne ze u au în ele putin ţ a
de - a se comu nica. Dar întrucât Dumne ze u nu e silit să le
24

comu nice, are loc o comunicare a lor în El însu ş i. Aceasta

face ca Dumne ze u să fie în trei Persoane, care - şi comunic ă
între ele fiin ţ a sau via ţ a, bun ă tatea şi lumina sau cuno ş tin ţ a.
Aceasta face pe Dumne ze u o Treime de Persoane unite în
cea mai mare iubire. Numai via ţ a împu ţ inat ă , ră utatea sau
lipsa de bun ă tate şi ne ş tiin ţ a, sau cuno ş tin ţ a împu ţ ina t ă e
unit ă cu necom u nicarea. Şi aceasta e proprie lumii create,
care nu le are pe acestea ca fiin ţă .
Cele trei forme ale con ţ inut ul ui fiin ţ ei Sale, existen ţ a
cea prin Sine, pot fi considerate şi ca Adev ă rul total. De
aceea Iisus Hristos S- a numit pe Sine însu ş i ca Dumne ze u
întru pa t şi Adev ă rul. El a spus astfel despre Sine: „ Eu sunt
Adev ă rul şi Via ţ a ”. Iar dac ă cuno ş tin ţ a sesizeaz ă adev ă rul şi
deci ea este una cu lumina, Hristos a putut spune despre
Sine, ca despre Cel ce este Adevă rul, şi: „Eu sunt Lumina
lumii ”. Iar dac ă lumina este cuno ş tin ţ a adev ă rului, a putut
spune despre Sine însu ş i că „Cel ce umbl ă în El nu umbl ă în
întuneric ”. Deci s- a identificat în fond şi cu iubirea.
Aşadar, în cuvintele urm ă toare ale lui Iisus, prin care
spune că este lumina, trebuie să vedem şi afirma ţ ia că El
este iubirea. Ba spune şi direct că aceast ă lumin ă este via ţ a.
„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmea z ă Mie nu va umbla
în întuneric, ci va avea lumina vie ţ ii ” (In 8, 12). Dar acestea le
spune despre Hristos şi Sfântul Apostol Pavel, când Îl
nume ş te şi „Puterea şi În ţ elepciunea lui Dumne ze u ” (I Cor. 1,
24). Ca Putere este şi Via ţă şi ca În ţ elepciune este lumin ă şi
iubire.
 25

Toate acestea formea z ă con ţ inut ul fiin ţ ei lui

Dumneze u şi în El ea este nem ă rginit ă . Şi, avându - le pe
toate prin Sine, El este izvorul lor şi pentr u noi. Iar Iisus
Hristos ca Fiu al Tat ă lui, avându - le împreun ă cu Tat ă l, este
deofiin ţă cu Tat ă l.
Cele create neavând u - le acestea prin ele înse ş i,
înseam n ă că nu au o fiin ţă prin sine şi nem ă rginit ă . Dar,
neavând fiin ţ a prin ele, o au prin actul creator al lui
Dumneze u. Îns ă aceasta înseam n ă nu numai m ă rginirea lor
şi depen d e n ţ a de Dumneze u, ci şi o legă tur ă necesar ă cu
fiin ţ a lui Dumne ze u şi cu toate formele ei, deci şi o
capacitate de a primi în forme m ă rginite aceste con ţ inut u ri,
şi chiar o sete de a le avea tot mai mult. Dar setea aceasta
spre nem ă rginire o pot ele şi strâm ba, unii oameni
am ă gindu - se cu ideea că pot cre ş te într - o nem ă rginire a
eului lor.
Îns ă pentr u că omul nu are legă tura cu Dumne ze u ca şi
cu niş te persoa ne egale, deci nici iubirea din partea lor în
mod vizibil şi într - un fel în care să aib ă şi bucuria iubirii lor
fa ţă de sine, ca a unora ce au şi ele nevoie de El, a făcut
Dumneze u multe persoane, ca ele să - şi lărgeasc ă tot mai
mult zona iubirii, setea de ea şi în ţ elegerea bog ăţ iei ei.
Iar aceasta se datore ş te şi m ă rginirii lor. Ei sunt ajuta ţ i
de aceea să creasc ă în nem ă rginirea iubirii şi a bucuriei de ea
prin iubirea fa ţă de tot mai mul ţ i semeni şi prin bucuria de
iubirea tot mai multora.
Pe de altă parte, oricât mai multe ar fi persoanele
umane cu care realizeaz ă rela ţ iile de iubire, ele nu - l pot
26

mul ţ u mi în mod drept pe om şi nu - i pot asigura fericirea

veş nic ă, căci nu - i pot deschide perspectiva unei iubiri
infinite. El ră mâne însetat şi de rela ţ ia de iubire cu
Dumneze u Cel în Treime.
 27

3.

TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIIN ŢE

NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE, CA UN UNIC
DUMNEZEU, MODELUL ŞI Ţ INTA FĂPTURILOR
CREATE CONŞTIENTE

Nici o fiin ţă con ş tient ă nu exist ă decât în ipostas u ri sau

persoan e: Fiin ţ a dum ne zeiasc ă în trei Persoane, cea
omeneasc ă , în multe persoa ne. Altfel nu - şi împline ş te nici
Dumneze u şi nici uman ul destinul de existen ţă iubitoare şi,
prin aceasta, fericite.
Dacă fiin ţ a dum ne z eiasc ă ar fi într - o unic ă Persoan ă ,
n- ar fi bun ă sau iubitoare din eternitate, deci n- ar fi
dum ne z eiasc ă . Dar şi dac ă ar fi într - o mul ţ ime de Persoane,
valoarea lor, dem n ă de iubire şi capabil ă de iubirea infinit ă ,
s- ar relativiza, deci nici aceast ă mul ţ ime n- ar fi
dum ne z eiasc ă . Numai existând în trei Persoane, aceste trei
Persoane sunt dum n e z eie ş ti, pentru că au o valoare şi o
rela ţ ie între ele care le face demne şi capabile de iubirea
absolut ă . Şi sunt aş a, pentr u că sunt aş a de prezen te una în
alta, încât în fiecare e vă zut Dumne ze u întreg, nefiind deci
trei Dumnezei. Fa ţă de ideea că Dumne ze u nu poate fi deci o
unic ă Persoan ă , vom spune, întemeia ţ i pe Sfin ţ ii Părin ţ i,
urm ă toarele:
Un dum ne z e u monoper s o n al n- ar fi de aceea nici
persoan ă , nici Dumnez e u. I- ar lipsi des ă vâr ş irea.
Atotput er nicia lui n- ar fi unit ă cu bun ă tatea sau cu iubirea.
Şi ar mai fi aceasta atotp u t er nicie, o dat ă ce ar fi un despot
28

incapabil de o legă tur ă iubitoare cu alte forme de existen ţă ?

În acest caz ce l- ar mai îndem n a să creeze o alt ă form ă de
existen ţă , pe cea din nimic, dac ă nu s- ar vedea în aceasta
chiar o incapacitate de a o crea? Căci ce l- ar îndem na să
voiasc ă o comu niu n e cu sine a unei existen ţ e create în timp?
Un dum ne z e u monoper s o n al s- ar apropia de o esenţă
imperso n al ă supu s ă unei legi a evolu ţ iei sau a emana ţ iei,
inexplicabil ă în privin ţ a originii sau a ceea ce se petrece prin
miş carea ei.
De aceea, Sfin ţ ii Părin ţ i au comb ă tut în mod hot ă rât
ereziile: arian ă şi pnevmat o m a h ă , care negau dum ne z eirea
Fiului şi Sfântului Duh, şi care, cu pretextul că resping un
politeism, declarau pe Fiul şi pe Duhul Sfânt creaturi, mai
precis niş te prime creaturi.
Sfântul Atanasie zice: „A spune de Fiul că putea să nu
fie e o îndr ă zneal ă ce atinge fiin ţ a Tat ă lui; căci putea să nu
fie ceea ce e propriu ei? Aceasta e asemenea cu a zice: Tată l
putea să nu fie bun. Dar precu m Tat ă l e veş nic bun prin fire,
aş a e Născă tor veş nic prin fire. Iar a zice: Tat ă l voie ş te pe
Fiul şi Cuvântul voie ş te pe Tat ă l nu arat ă o voin ţă
anteceden t ă (na ş terii), ci indic ă autenticitatea aceleia ş i firi şi
calitatea şi identitatea fiin ţ ei” 6 .
Nu fiin ţ a neiposta ziat ă ca Tat ă na ş te pe Fiul, o face să
fie Tat ă , ci din eternitate fiin ţ a supre m ă este iposta ziat ă în
Tat ă l Născă tor şi în Fiul Născut. Ţine de ea să fie astfel
ipostaziat ă . Ţine de bun ă tatea ei să fie din eternitate
ipostaziat ă ca Tat ă şi ca Fiu. Nu se poate gândi în fiin ţ a

6 Contra Arianos , „Or. I”, P.G. 26, col. 48

 29

dum ne z eiasc ă ca existen ţă nici o clip ă anterioar ă ipostazierii

ei în Tat ă l şi în Fiul. Ţine de bun ă tatea ei să fie Tat ă din
eternitate, ipostaziat ă în Tat ă l şi în Fiul.
Iar Sfântul Vasile cel Mare condi ţ ionea z ă rela ţ ia de Tat ă
şi Fiu a lui Dumne ze u de bun ă tatea şi de puterea Lui. „Binele
(bun ă tate) este pururea în Dumne ze u Cel mai presus de
toate ; dar e un bine (o bun ă tate) ca să fie Tat ă al unui astfel
de Fiu; deci niciodat ă nu lipse ş te binele (bun ă tatea) din El,
nici nu vrea să fie Tat ă l fă ră Fiul; iar voind, nu e fă ră putere;
iar voind şi putân d, e firesc să aib ă veş nic pe Fiul, pentr u că
veş nic voie ş te să fie binele (bun ă tatea)”. 7

Dumneze u n- ar fi bun şi autentic, dac ă n- ar fi în El o

Persoan ă care să - şi arate bun ă tatea fa ţă de alt ă Persoan ă şi
n- ar avea puterea să fac ă aceasta. În acest caz n- ar fi mai
presu s de toate, prin libertatea de a- şi ar ă ta bun ă tatea din
veci şi neîncetat. Căci, în acest caz, ar fi supus unor legi. Cel
mai mult şi mai perma n e n t îşi arat ă o Persoan ă bun ă tatea
fa ţă de alta când una e Tat ă şi alta, Fiu din veci şi pân ă în
veci.
Iar fa ţă de afirma ţ iile acelora ş i eretici, sau ale altora,
că, admi ţ ân d u - se trei Persoane în Dumnez e u, se admit trei
dum ne z ei desp ă r ţ i ţ i, aş a cum s- ar întam pla şi dac ă s- ar
admite o mul ţ ime de persoane, precum se cunosc trei
oameni, sau mai mul ţ i între ei, Sfântul Grigorie de Nazianz
spune: „Dar aici (la oameni) comun ul înf ăţ i ş eaz ă numai o
unitate care este cunoscut ă numai prin gândire. Indivizii
sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin timp, prin cele suferite şi prin

7 La Sfântul Grigorie de Nyssa, Contra lui Eunomiu , cap. VII, P.G. 45, col. 769.
30

putere” 8 . Iar afirmân d unitatea lui Dumne ze u fa ţă de mul ţ ii

zei ai elinilor, Sfântul Grigorie spune: Dar „pentr u noi nu
este decât un unic Dumne ze u, pentru că una este
dum ne z eierea. Şi cei ce sunt din ea ră mân în ea, de ş i credem
că sunt Trei. Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u, iar Altul
mai pu ţ in Dumne ze u. Nici Unul mai înainte, iar Altul mai
târziu. Nici nu se scindeaz ă în voin ţă , nici nu Se împarte în
putere. Nimic din ceea ce este în cele împ ă r ţ ite nu se află
aici (în fiin ţ a cea Una), ci dum ne zeierea e neîmp ă r ţ it ă în Cei
ce Se disting, dac ă trebuie să vorbim pe scurt. E ca o unic ă
lumin ă în trei sori ce se penetrea z ă reciproc, fă ră să se
contop easc ă . Când privim la dum ne z eire, la cauza prim ă şi
la principiul unic (la monar hie), apare în cugetarea noastră
unitatea ei. Iar când privim la Cei în care este dum ne z eirea,
Cei ce ies din cauza prim ă în mod netem p o r al, fiind din ea şi
de aceea ş i slav ă, Cei închina ţ i sunt Trei” 9 .
La fel spune Sfântul Ioan Damaschin: „Cei trei sori care
se compene t rea z ă sunt o singur ă lumin ă ” 10 . Iar un tropar din
slujba înmor m â n t ă rii spune: „O Dumne zeire în trei
str ă luciri”.
La oameni, firea cea comun ă e posedat ă de multe
persoan e prin repeti ţ ia ei în acele persoane, deci nedeplin
unit ă în persoanele lor. În Persoanele dum ne z eie ş ti firea nu
se repet ă , ci e posedat ă în modul comun total. Sfântul Vasile
cel Mare spune că la oameni fiin ţ a este dispersa t ă , sau în
ipostas u ri vedem aceea ş i fiin ţă repetat ă , nedeplin unit ă şi

8 Op. cit., „Cuvântul 31. A cincea cuvântare teologică ”, 15, p. 103.

9 Ibidem , 14, p. 103.
10 De fide orthodoxa , 18, P.G. 94, col. 829.
 31

identic ă în aceste repeti ţ ii. De aceea, persoanele îşi comunic ă

numai în parte şi când voiesc ceea ce au comun prin aceea ş i
fire, ar ă tân d că firea lor este aceea ş i. Între persoanele umane
de aceea ş i fire se află un spa ţ iu sau alte obiecte, care fac
firea să se repete şi să nu fie într - o total ă comuniu ne. La
aceasta contribuie şi faptul că firea uman ă e constituit ă din
suflet şi trup şi, dac ă sufletele pot comunica mai u ş or,
trup u rile le împiedic ă de la o deplin ă comunicare.
În Persoanele Sfintei Treimi îns ă „se vede o continu ă şi
infinit ă comu nitate” 11 , adic ă o comuniu ne neîntrer u p t ă de
vreo discontin uitate şi infinit ă în con ţ inut ul ce şi- L
comu nic ă cele trei Persoane. „Cugetarea nu vede (în
Dumneze u) nici o întreru pe r e, care să fie ca un spa ţ iu între
Tat ă l şi Fiul şi Duhul Sfânt. Nu e nimic care să se intercaleze
între Ei; nici vreun alt lucru subzisten t ( )
afar ă de firea dum n e z eiasc ă , încât să o poat ă împ ă r ţ i prin
inserarea a ceva str ă in, nici golul vreunei existen ţ e fă ră
subziste n ţă neipost a ziat ă , care să produc ă o fisur ă în
întregul fiin ţ ei divine, întreru pâ n d continuitatea prin
intercalarea golului”. Când cuget ă m pe Tat ă l ca necuprins,
ca necreat, Îi cuget ă m şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt la fel,
pentr u că Fiul şi Duhul Sfânt nu pot fi în afara acestei
infinit ăţ i atotcu p ri n z ă toare şi în afara singurei existen ţ e
necreate şi în afara slavei, în ţ elepciunii şi atotpu t e r niciei ei,
„ci se contem pl ă în fiecare comun ul neîntrer u p t şi
neîmp ă r ţ it”. La fel nu se va putea cugeta Tat ă l în afara Fiului
sau a Duhului Sfânt, în ţ ele ş i în infinitatea lor

11 Ep. 38 , P.G. 32, col. 326 - 328.

32

atotcu p ri n z ă toare. „Căci nu se va putea în nici un fel inventa

vreo tăiere sau împ ă r ţ ire încât să se poat ă cugeta Fiul fă ră
Tat ă l, sau Duhul desp ă r ţ it de Fiul, ci se vede şi în Aceş tia o
negr ă it ă şi neîn ţ eleas ă comunitate şi distinc ţ ie, nici
deosebirea ipostas u rilor tăind comunicarea ( ò )
firii, nici comu nicarea firii confun dâ n d particularit ăţ ile
semnelor (ipostatice), adic ă cele proprii fiec ă rui ipostas”. 12
Sfântul Atanasie spune şi el: „Dar dac ă zicem că Fiul
este, vie ţ uie ş te şi subzist ă deosebit, asemenea Tat ă lui, prin
aceasta nu - L desp ă r ţ im de Tat ă l, cugetân d unele spa ţ ii şi
distan ţ e prin care ar fi dessp ă r ţ it trupe ş te. Căci credem că ei
sunt uni ţ i în chip nemijlocit şi sunt nedes p ă r ţ i ţ i între ei.
Întreg Tată l Îl are pe Fiul întreg în sânul Său şi întreg Fiul e
împreun ă cunoscu t cu Tat ă l şi se odihne ş te neîncetat în
sânurile pă rinte ş ti” 13 .
Astfel, Dumneze u nu poate fi nici o singur ă Persoan ă ,
pentr u că ar fi lipsit de comuniunea iubirii, nici o mul ţ ime
de persoa ne. Căci, în acest caz, aceste persoane ar fi
m ă rginite şi nu s- ar putea cuprinde toate în fiecare
persoan ă . Deci, nu pute m vorbi decât de un singur
Dumneze u, dar întreit în Persoane, pentru că acesta de fapt
este un unic Dumne ze u prin unitatea de fiin ţă şi de iubire
nem ă rginit ă ce- I este proprie prin rela ţ ia de Tat ă şi Fiu uni ţ i
în Duhul Sfânt. Deci, aceast ă calitate de unic Dumnez e u în
trei Persoane nu o are pentr u faptul că este simplu în trei
Persoane cu totul la fel. În acest caz s- ar socoti şi trei
persoan e umane un singur om. Şi ce ne - ar împiedica să
12 Sfântul Vasile cel Mare, op. cit., col. 332- 333.
13 De Synodis , P.G. 26, col. 723.
 33

socotim pe to ţ i oamenii un singur om, sau să socotim şi pe

cele trei Persoane divine trei dum ne z ei?
E un singur Dumne ze u numai pentr u că cele trei
Persoane dum n e z eie ş ti sunt într - o rela ţ ie în care fiecare le
cuprin de pe celelalte dou ă prin locul deosebit ce- l are în
rela ţ ie cu acelea. Între oameni to ţ i sunt, sau pot fi, şi ta ţ i, şi
fii. Nici nu e unit numai unul cu altul în calitatea exclusivă
de tat ă şi de fiu.
În Dumneze u, Unul singur este Tată l, deci reprezint ă
toat ă pă rin ţ imea şi numai pă rin ţ imea în rela ţ ie cu un unic
Fiu, şi Unul singur reprezint ă toat ă fiimea şi numai fiimea în
raport cu Tat ă l şi Duhul Sfânt reprezint ă o rela ţ ie special ă
cu amân d oi. De aceea, când se cuget ă şi se nume ş te Tat ă l, El
e în ţ eles ca Tat ă exclusiv şi având în rela ţ ie cu El în mod
total şi pe Fiul; şi când e cugetat şi numit Fiul, e în ţ eles în
rela ţ ie exclusiv ă şi total ă cu El şi Tat ăl. Şi în mod asem ă n ă tor
în ţ elegem şi pe Duhul Sfânt. Şi rela ţ ia aceasta, de ş i este atât
de intim ă prin des ă vâr ş irea iubirii datorit ă nem ă rginirii
fiecă ruia şi iubirii infinite a fiec ă ruia fa ţă de ceilal ţ i, ca o
unire deplin ă , nu înseam n ă o confun da r e între Ei.
Nu pot gândi şi zice Tat ă l, fă ră să gândesc şi să vă d în
El pe Fiul. De aceea, nu - I pot zice Tat ă lui sau Fiului
Dumneze u, fă ră să vă d în El pe Fiul, sau Duhul ca acela ş i
Dumneze u.
Calitatea de Tat ă al unui singur Fiu, şi numai de Tat ă, Îl
prezint ă pe Tat ă l ca nev ă zut ul exclusiv, ca iubirea de Tat ă
fa ţă de Fiul. Tat ă l nu e ca Persoan ă decât Cel ce iube ş te pe
Fiul ca Tat ă , deci nu pot să - I spun Dumne ze u fă ră să vă d
34

unit cu El ca Dumne ze u şi pe Fiul. Iar Fiul este numai Fiu şi

singur Fiu iubitor al Tat ă lui şi de aceea nu pot să cuget pe
Fiul şi să numesc pe Fiul, ca Dumne ze u, fă ră să - L vă d în El şi
pe Tat ă l ca Dumne ze u.
Un om este tat ă al unui fiu, sau al mai multora, dar e şi
fiu al unui tat ă . Iubirea unui fiu omenesc nu - l une ş te în mod
total şi exclusiv cu cel ce- i este tat ă , sau cu cel ce- i este fiu.
Ci e unit cu fiecare din cei doi, sau cu mai mul ţ i fii pe care îi
are. Nu vă d în nici un om numai un fiu, ci şi altceva, nici în
tat ă l numai un tat ă , ca să nu mai spun de mo ş ii lui, de
nepo ţ ii lui, de fra ţ ii lui. Deci cu nici unul din ace ş tia nu este
voit în mod exclusiv şi total.
În Dumneze u o Persoan ă n- are decât afec ţ iunea de
Tat ă din veci şi pân ă în veci fa ţă de un unic Fiu, iar o Alta
numai afec ţ iunea de Fiu în veci şi pân ă în veci fa ţă de un
unic Tat ă , fiind Persoane coeterne şi aflate în via ţ a plenar ă
comu n ă . Dar se arat ă şi aş a cunoa ş terea lumii, pe care a
hot ă rât să o creeze. Tat ă l nu poate să nu se gândeasc ă şi să
nu aibă în El exclusiv sim ţ irea iubitoare fa ţă de Fiul Său ca
unit cu El, ca unit în slava de Dumne ze u cu El. Pe cât este El
de Dumneze u, pe atât este şi Fiul, şi viceversa. Nu vrea ca eu
să spun: „Tu eş ti Dumne ze u, iar El nu este Dumnez e u”. El
vrea să spun: „Tu eş ti Dumne ze u împreu n ă cu El. Amândoi
ave ţ i aceea ş i slav ă, a Aceluia ş i Dumne ze u. Dac ă n- ai fi Tat ă
al Fiului Dumnez e u, n- ai fi Dumne ze u. Eşti Dumne ze u
pentr u că Fiul tă u este Dumnez e u. Sunte ţ i împreun ă
Dumneze u”.
 35

Şi fiind numai Tat ă şi Tat ă l unui unic Fiu, nu voie ş te să

nu gândeasc ă unit cu Sine pe Fiul; nu voie ş te să nu aib ă în
Sine, nedesp ă r ţ it de Sine, în toat ă gândirea şi sim ţ irea, deci
în toat ă existen ţ a, pe Fiul. Nu voie ş te să nu se simt ă una în
toate cele dum n e z eie ş ti cu Fiul, de ş i pe de alt ă parte tocmai
aceasta Îl men ţ ine veş nic în calitatea Sa de Tat ă, deosebit de
Fiul, pentru că are singur pe Fiul şi numai pe un unic Fiu.
Unitatea Tată lui cu Fiul trebuie cugetat ă mergând mai
departe: Tat ă l nu voie ş te să nu tr ă iasc ă şi sim ţ irea iubitoare
a Fiului fa ţă de Sine, deci une ş te sim ţ irea Sa de Tat ă l fa ţă de
Fiul cu tr ă irea sim ţ irii iubitoare a Fiului fa ţă de Sine, fă ră să
se confun d e prin aceasta cu Fiul. Tat ă l tr ăie ş te ca Subiect
sim ţ irea Fiului fa ţă de Sine, fă ră să se confun de cu Fiul.
Dar şi în aceasta se vede unitatea neconfu n d a t ă a
Tat ă lui cu Fiul. Şi cine nu simte în sine şi sim ţ irea de că tre
Tat ă l a sim ţ irii Fiului?
Avem experien ţ a acestui fapt şi în rela ţ iile dintre noi,
oamenii. Deci cum n- ar fi ea nesfâr ş it mai intens ă în rela ţ iile
dintre Persoanele dum ne zeie ş ti? Şi cum nu ne- ar obliga
aceasta să socotim pe Tat ăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt un
unic Dumneze u, şi, numin d pe Tat ă l Dumne ze u, să
în ţ elegem în El ca Dumne ze u, fă ră să - I socotim trei
Dumnezei, dar şi fă ră să - I confun d ă m ca Persoane. Fiecare
Persoan ă e purt ă toare a întregii fiin ţ e dum ne z eie ş ti
nerepet ate, deci fiecare e Dumne ze ul întreg, fă ră să se
despar t ă , dar şi fă ră să se confun de între ele.
Iisus Hristos spune aceste lucruri în multe feluri, mai
ales în Evanghelia dup ă Sfântul Ioan. De pild ă , ră spun z â n d
36

la întrebarea lui Filip: „Arat ă - ne nou ă pe Tat ă l ”, El zice: „Cel

ce M- a v ă zut pe Mine a v ă zut pe Tat ă l... Nu crezi tu că Eu
sunt întru Tat ă l şi Tat ă l este întru Mine? Cuvintele pe care vi
le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tat ă l – Care r ă mâne
întru Mine – face lucr ă rile Lui. Crede ţ i Mie că Eu sunt întru
Tat ă l şi Tat ă l întru Mine” (Ioan 14, 9- 11).
Fenomen ul acesta îl trat ă m în parte şi noi, de ş i sunte m
fă pturi create, m ă rginite, depen de n t e, ar ă tând îns ă că nu ne
pute m împ ă ca cu nem ă rginirea. Când vorbe ş te copilul, el
simte că prin el vorbe ş te şi mama. Şi nu numai el simte
aceasta. Ci şi cei ce cunosc şi copilul şi mama. Cei apropia ţ i
suflete ş te nu vorbesc în mod izolat. Dar şi faptele lor se află
într - o anu mit ă comu niune. Tat ăl vede în fapta vrednic ă a
fiului şi fapta sa. Dar tat ă l omenesc, fiind tat ă al mai multor
fii, vede în fiecare fiu alt aspect de sine, nu se vede pe sine
întreg într - un singur fiu; el, chiar fiind în realitate tat ă al
unui singur fiu, are putin ţ a să fie tat ă şi al altor fii. De aceea
nu se vede întreg într - un fiu al să u.
Vom adânci ideea unui singur Dumne ze u în trei
Persoane şi în modul urm ă tor:
O persoan ă trebuie să aib ă ca eu un tu , ca să comunice
întreolalt ă , şi un el care să - i uneasc ă din nou, în interesul
pentr u al treilea. O persoa n ă trebuie să vorbeasc ă cu o alta
şi în modul cel mai interesat şi unificator de un al treilea,
pentr u a se sim ţ i fiecare fericit ă . La Dumne ze u, fiecare din
aceste trei Persoane, cuprinzâ n d întreaga fiin ţă nem ă rginit ă ,
nu e necesar să fie o mul ţ ime de persoane pentr u a- şi
comu nica mai mult fiin ţ a.
 37

Dar cea mai iubitoare rela ţ ie între un Eu şi un Tu are

loc atunci când una e Tat ă l celeilalte şi numai Tat ă şi al
uneia singure. Dacă Acest Tat ă ar fi şi Tat ă l real sau posibil
al altor fii şi dac ă ar avea pe lâng ă calitatea de Tat ă şi pe
aceea de fiu al vreunui alt tat ă , sau dac ă Fiul ar fi şi el tat ă al
unor al ţ i fii, şi ar fi nu numai fiu al unui tat ă , ci şi al unei
mame, iubirea între ei n- ar mai avea toat ă fiin ţ a şi toat ă
intensitatea iubirii de Tat ă exclusiv şi de Fiu exclusiv.
Dar dac ă ace ş tia doi n- ar avea pe un al treilea tot atât
de nem ă rginit şi de exclusiv, pe care să - L iubeasc ă
împreun ă , ar lipsi ceva care îi une ş te şi în alt ă form ă pe cei
doi. Dar acest al treilea nu poate fi împreu n ă Născă tor cu
Tat ă l al Fiului, nici împreu n ă Născut al Fiului cu Tat ă l. El nu
poate fi un alt Fiu al Tat ă lui, sau un alt Tat ă al Fiului. Ci este
Cineva care reprezin t ă aten ţ ia sau iubirea Tat ă lui fa ţă de
Fiul şi ră spu n s ul iubirii Fiului, ca Fiu, fa ţă de Tat ă l. El îi
une ş te pe amân d oi prin aten ţ ia reciproc ă ce spore ş te iubirea
între Ei, care - I înt ă re ş te în calitatea lor de Tat ă şi de Fiu. El
porne ş te de la Tat ă l, ca Tat ă , spre Fiul, ca afec ţ iune de Tat ă
şi, ajuns în Fiul, se întoarce ca afec ţ iune sporit ă a Fiului fa ţă
de Tat ă l.
Aceasta îi une ş te în mod des ă vâr ş it în fiin ţă şi în iubire,
făcând pe fiecare Dumne ze u deplin, dar nu trei Dumnezei,
nefiind desp ă r ţ i ţ i în nici un fel în fiin ţă şi în iubire.
Vom da o ultim ă şi cuprinz ă toare înt ă rire a învăţă turii
că Dumne ze u este Unul, de ş i este în trei Persoane şi fiecare
e Dumne ze u deplin, fă ră a fi mai mul ţ i dum ne zei, cu niş te
texte din Sfântul Grigorie de Nazianz. Adresân d u - se celor ce
38

afirmau că, dac ă ar fi trei Persoane de fire dum ne z eiasc ă , ar

fi trei dum n e zei, Sfântul Grigorie spune: „Dar care este lupta
şi argum en t ul nostru împotriva celor dou ă partide împreu n ă
(din care una afirm ă o confun da r e într - un unic Dumne ze u a
celor trei Persoane, alta le despar te în trei Dumne zei, n.n )?
Pentru noi nu este decât un unic Dumne ze u, pentru că una
este Dumne zeirea. Şi Cei ce sunt din ea ră mân în ea, de ş i
credem că sunt Trei. Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u,
iar altul mai pu ţ in Dumne ze u. Nici Unul mai înainte, iar altul
mai pu ţ in. Nici nu se scindeaz ă în voin ţă şi nu se împarte în
putere.... ci Dumne zeirea este neîmp ă r ţ it ă în Cei ce se
disting, dac ă trebuie să vorbim pe scurt. E ca o unic ă lumin ă
în trei sori ce se penetrea z ă în mod reciproc, fă ră să se
contop easc ă . Când privim la Dumne zeire, la cauza prim ă şi
la principiul unic (la monar hie), apare în cugetarea noastră
unitatea ei. Iar când privim la Cei Care ies din cauza primă
în mod netem p o r al, fiind din ea şi de aceea ş i slavă, cei
închina ţ i sunt Trei” 14 .
La întrebarea adversarilor: „Oare nu e o unică
dum ne z eire şi la Elini... Şi la noi nu este tot neam ul omenesc
o unic ă umanitate? Dar totu ş i nu sunt mul ţ i zei şi nu unul,
ca şi mul ţ i oameni?”, Sfântul Grigorie Teologul ră spun de:
„Dar comu n ul uman posed ă o unitate care este cunoscut ă
numai prin gândire. Indivizii sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin
timp, prin cele pă timite şi prin putere. Noi tr ăim nu numai o
compo zi ţ ie (având trup uri deosebite), ci şi o opozi ţ ie între
noi şi în noi înşine. Nu ră mâne m nici într - o singur ă zi curat

14 Op. cit., „Cuvântul 31. A cincea cuvântare teologică”, 14, p. 103.

 39

aceia ş i, cu atât mai pu ţ in toat ă via ţ a, ci în trupu rile şi

sufletele noastre este un flux continuu şi o schimbare
neîncetat ă . Nu ştiu dac ă nu sunt aş a nici îngerii şi toat ă firea
de sus şi de dup ă Treime, de ş i sunt simpli şi mai înt ă ri ţ i în
bine prin apropierea de Binele supre m” 15 .
Dar cele trei Persoane dum ne z eie ş ti sunt un unic
Dumneze u, pentru că fiecare reprezint ă în alt mod fiin ţ a
dum ne z eiasc ă cea unic ă şi prin aceasta se întregesc altfel
decât cele omene ş ti. Nu sunt Persoane mai mult sau mai
pu ţ in unifor me, ca cele omene ş ti, şi de aceea mai pu ţ in
întregitoare. De fapt şi la oameni e nevoie de un eu- tu şi de
un al treilea pentru întregire. Dar la Dumne ze u e mai mare
deosebirea şi de aceea nu se repet ă în ele fiin ţ a, ci fiecare
repre zin t ă toat ă fiin ţ a, dar altfel, şi de aceea Persoanele se
întregesc mai deplin, fiind o întregire a celor trei roluri ale
aceleia ş i fiin ţ e nerepet ate.
Aceasta le face pe cele trei Persoane să aib ă deplin
fiecare în Sine şi pe celelalte dou ă . Fiin ţ a, fiind nem ă rginit ă ,
nu se poate repeta, dar cele trei Persoane ale Ei nu se
confun d ă , folosind fiecare în alt fel toat ă puterea fiin ţ ei
într - o comu nicare reciproc ă . La oameni exist ă o comunicare
între persoa nele apropiate corporal şi spiritual, care poart ă
aceea ş i fire, dar în mod repetat, ca între niş te noduri între
care sunt întinse niş te fire. Uneori firele comunicative între
dou ă persoane sunt aş a de multe, că firea unic ă e tr ă it ă de
firea celeilalte aproap e ca identic ă cu a sa. Dar nu poate tr ă i
fiecare persoan ă uman ă cu toate celelalte aceast ă unitate,

15 Ibidem , 15, p. 103- 104.

40

dat ă fiind distan ţ a dintre ele. În via ţ a viitoare, unde

cunoa ş terea tuturo r de că tre fiecare în Hristos va avea o
maxim ă dezvoltare, se vor apropia şi persoanele umane de
unitatea care este între Persoanele Treimice, fiind unite şi ele
toate în Fiul cu Tat ă l prin Duhul Sfânt, dar nu printr - o
rela ţ ie asemen ea celei dintre Persoanele divine.
În via ţ a pă mânteasc ă o persoan ă nu este legat ă prin
fire mai multe sau mai pu ţ ine numai cu firea repetat ă din
alt ă persoan ă , ca un nod iradiant cu altul, ci cu mai multe
astfel de nodu ri, cu unele prin mai multe fire, cu altele prin
mai pu ţ ine. Şi pe m ă sur ă ce o persoan ă e mai pu ţ in legat ă
prin astfel de fire cu fiin ţ a repetat ă în alte persoane, e mai
moart ă spiritual, fă ră ca aceasta să fac ă să înceteze
subziste n ţ a sa in firea proprie.
Modul unit ăţ ii Sfintei Treimi este astfel originea şi
ajutor ul veş nic al unit ăţ ii între fă pturile con ş tiente.
 41

4.

DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI

FIIN ŢE DUMNEZEIEŞTI NEREPETATE ÎN RELA Ţ IILE
ÎNTREGITOARE

Fiin ţ a dum ne zeiasc ă subzist ă din eternitate, deci fă ră

de începu t, în trei Persoane: în Tat ă l nen ă scut, în Fiul nă scut
din Tat ă l şi în Duhul Sfânt purces din Tat ă l spre Fiul. Una nu
e deci mai înainte de alta. Aceasta înseam n ă că n- a fost nici
fiin ţ a dum ne z eiasc ă imperson al ă anterioar ă subzisten ţ ei lor
în cele trei Persoane. Deşi Tat ă l e nen ă scut, iar Fiul Născut şi
Duhul purces, nena ş terea Tat ă lui nu au o succesiune între
ele. În rug ă ciunea întâi a Sfântului Vasile cel Mare, dinainte
de Sfânta Împ ă rt ăş anie, se spune că tre Fiul: „Stă pâne
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnez e ul nostr u, Cela ce eş ti
izvorul vie ţ ii şi al nemuririi... Fiul Tat ă lui Celui fără de
început, Cela ce eş ti împreu n ă veş nic ca Dânsul şi împreu n ă
fă r ă de început”. Deci una şi aceea ş i fire dum ne z eiasc ă este
în Tat ă l nen ă scut ă din eternitate, dar totodat ă este nă scut ă
în Fiul din eternitate şi în Duhul Sfânt este purceas ă din
eternitate. Dar, deoarece e nem ă rginit ă , ea nu se dubleaz ă şi
nu se întrege ş te prin aceasta, ci Tat ă l o are din eternitate
nen ă scut ă , în mod nă scut din Tat ă l şi Duhul Sfânt din
eternitate în mod purces din Tat ă l spre Fiul. Deoarece nu
fiin ţ a în sine na ş te şi purcede, ci întrucât este în Tat ă l, ea nu
este nici nen ă scut ă în Sine, ci întrucât este în Tat ă l, dar este
aş a din eternitate. Căci dac ă ar fi nen ă scut ă în sine, ar trebui
42

să şi nasc ă , existân d în Sine, deci ar avea loc o evolu ţ ie de la

starea de fiin ţă impersonal ă , la cea în starea celor trei
Persoane. Din eternitate, fiin ţ a dum ne z eiasc ă nu exist ă altfel
decât în Persoana Tat ă lui Nen ă scut, Născă tor şi Purcez ă tor,
şi în Persoana Fiului Nă scut şi a Duhului Purces.
Fiin ţ a cea una are din eternitate în Tat ă l calitatea de
nen ă scut ă , dar şi de nă sc ă toare şi purcez ă toare, şi prin
aceasta are din eternitate în Fiul calitatea de nă scut ă şi în
Duhul, de purceas ă . Deci nu trece în timp de la calitatea de
nen ă scut ă la cea de nă scut ă şi purceas ă , de la calitatea de
fiin ţă a Tat ă lui, la cea de fiin ţă a Fiului şia a Sfântului Duh.
Ci este din eternitate în Persoana nen ă scut ă , dar şi
nă sc ă toare şi purcez ă toare a Tat ă lui şi în Persoana nă scut ă a
Fiului şi în cea purceas ă a Sfantului Duh. Toate trei
Persoanele sunt din eternitate, nu venite pe rând la
existen ţă . Deci, este din eternitate fiecare Persoan ă în
celelalte dou ă , netrecân d ca o debordare de la Tat ă l la Fiul şi
Duhul Sfânt în baza unei legi a emana ţ iei, în mod panteist.
Nici nu s- au prod u s pe rând, prin voin ţă . În cazul acesta, am
considera pe Tat ă l temporal înaintea celorlalte, ceea ce ar
reduce pe Dumne ze u la o existen ţă monoper s o n al ă
aprop riat ă de o esen ţă şi de legea ei de dezvoltare. Nu s- ar
fi prod u s ele nici prin voin ţ a tuturor Celor trei. Aceasta ar
însem n a tot un fel de lege existent ă într - o esen ţă înainte de
ele. Ele sunt din eternitate într - o iubire actual ă , fă ră început.
Întreaga fire dum n e zeiasc ă – de când exist ă în mod
con ş tient, deci din eternitate – este implicat ă în cele trei
Persoane. În bun ă tatea ei, în binele ei, e dat modul etern şi
 43

liber al existen ţ ei celor Trei Persoane dum ne z eie ş ti.

Persoanele dum n e zeie ş ti, ca existen ţ e din eternitate, arat ă că
iubirea este fă ră de început şi cauz ă şi din faptul că una
dintre Persoane este Tat ă , alta, Fiu şi o a treia, Duhul Sfânt al
iubirii care porne ş te din Tat ă l spre Fiul şi se întoarce ca
ră spu ns de la Fiul la Tat ă l. Căci nu e iubire mai adânc ă şi
mai curat ă ca cea dintre Tat ă l şi Fiul, dar mai ales când Tat ă l
e numit Tat ă şi Fiul, numai Fiu. Iubirea cea mai deplin ă o
arat ă o Persoan ă , fiind dă ruit ă de Sine ca Tat ă , şi ră spun s ul
cel mai deplin la aceast ă d ă ruire este al unui Fiu, mai ales că
nu e decât Fiu. Prima Persoan ă e prin acesta nen ă scut ă şi
numai Nă scă toare. Iar dac ă supre m a existen ţă e supre m ă
bun ă tate, ea nu se debordea z ă fă ră voie, ci e o d ă ruire
integral ă de Sine a existen ţ ei care n- a primit nimic, în
deplin ă libertate, dar o d ă ruire care nu poate să nu tr ă iasc ă
bucuria ră spun s ul ui la d ă ruirea iubitoare proprie. Cel ce
iube ş te astfel se d ă ruie ş te întreg şi prime ş te ră spuns ul
iubitor întreg la aceast ă dă ruire.
Dacă n- ar fi o Persoan ă nen ă scut ă , n- ar fi nici una
numai Tat ă şi Tat ă l ultim. Şi pân ă unde s- ar merge cu
na ş terea din alta şi alta? Unirea între eternitate şi
des ă vâr ş irea lor se vede.
Voind să - şi dă ruiasc ă din eternitate întreaga fiin ţă
nen ă scut ă , prima Persoan ă na ş te din veci Persoana că reia i- o
dă ruie ş te. Dar tocmai pentru că se dă ruie ş te întreag ă
Aceleia, este în Aceea, dar şi Aceea în ea. Trăind din veci ca
originea ultim ă a toat ă existen ţ a, sau toat ă bun ă tatea, o
dă ruie ş te întreag ă unei Persoane care, prin aceasta, este
44

egală şi unit ă deplin cu Sine. Unirea des ă vâr ş it ă din bun ă tate
face din prima Persoan ă originea Persoanelor care să
primeasc ă întreag ă bun ă tatea Ei, ca să se bucure şi Ea de
ră spu ns ul Lor, ca d ă ruire fiin ţ ial ă . Neoriginat ul d ă na ş tere
originat ului, dă ruind u - se întreg lui, ca acesta, umplân d u - se
de bun ă tatea nesfâr ş it ă primit ă , să i- o dă ruiasc ă în calitate
de bun ă tate sau de fiin ţă primit ă , cu toat ă mul ţ u mirea ei,
Persoanei neoriginitate care i s- a dă ruit.
Chiar noi oamenii experiem faptul că, cu cât ne dă ruim
mai mult altora, cu atât ne îmbog ăţ im mai mult. Tat ă l,
dă ruind u - Se întreg, na ş te prin aceast ă d ă ruire de Sine pe Cel
ce- L prime ş te, ca să primeasc ă de la Acela ca ră spuns
dă ruirea Lui. Dar nu poate să nu dă ruiasc ă Celui Născut prin
dă ruirea de Sine, ca pe o alt ă dovad ă a iubirii Sale, pe Duhul
Sfânt, nu ca pe un Frate al Aceluia, ci ca pe Unul care devine
şi al Celui că ruia Îi se arat ă iubirea Sa, ca să produc ă şi în
Acela mul ţ u mirea iubitoare a iubirii Sale.
Sfântul Grigorie de Nazianz le spune acestea astfel:
„Astfel, chiar dac ă este în ea (în firea dum ne z eiasc ă ) o
diferen ţă exprimat ă prin num ă r, nu e o tăiere în fiin ţă . De
aceea monad a «de la început» (de la început ul etern al
existen ţ ei ei, n.n. ) se miş ca spre doime pân ă în treime. Şi
aceasta este pentr u noi Tat ă l şi Fiul şi Sfântul Duh. Primul
este Nă scă tor şi Purcez ă tor şi aceasta în chip nep ă timitor şi
netem p o r al şi netru p e sc. Dintre ceilal ţ i, Unul este Născut,
Celălalt Purces, sau nu ştiu cum le- ar numi cineva, într - un
mod cu totul deosebit de cele vă zute. Căci nu vom îndr ă zni
să vorbim de o debor d are a bun ă t ăţ ii, ceea ce a îndr ă znit să
 45

facă primul dintre filosofii elini, spunâ n d despre cauza

prim ă şi cauza a doua, că prima e ca un crater care
debordea z ă prin curgere. Să nu introduce m o na ş tere
involunt ar ă şi un fel de debor dare natural ă şi de nere ţ inut,
care nu e potrivit ă ideilor noastre despre Dumnezeire. De
aceea, ră mânân d în hotarele noastre, admite m nena ş terea şi
o na ş tere şi pe Cel purces din Tat ă l, cum spune undeva
Dumneze u Cuvântul (In 15, 26). Şi de când sunt acestea?
Acestea sunt deasu p r a lui cândva . Sau, dac ă trebuie să
vorbim cu oarecare curaj, ele sunt de când e Tat ă l. Dar de
când este Tat ă l? Nu era cândva când nu era” 16 .
Dacă existen ţ a este prin Sine din eternitate, ea nu poate
fi decât bun ă tatea supre m ă ; ea n- a putut fi nici nă scut ă
cândva, nici nen ă sc ă toare, care e autod ă ruirea total ă de Sine.
Dar pentr u că existen ţ a aceasta, una cu bun ă tatea
nem ă rginit ă , nu se poate multiplica, dă ruirea şi primirea nu
e o astfel de multiplicare, ci un act care face să se tr ăiasc ă de
dou ă , mai bine zis de trei con ş tiin ţ e, prin dă ruire şi primire,
întregul infinit care este aceast ă existen ţă sau bun ă tate
nem ă rginit ă .
Existen ţ a con ş tient ă de Sine din eternitate, având în
Sine bun ă tatea neoriginat ă de nimeni, deci nem ă rginit ă , nu
poate să nu fie şi fecund ă . Dar fecunditatea nu const ă în
sporirea fiin ţ ei, care e nem ă rginit ă , ci în capacitatea de- a
na ş te şi o alt ă con ş tiin ţă , sau dou ă alte con ş tiin ţ e, care să se
bucure de aceast ă bun ă tate. În fond bun ă tatea nu poate să

16 Ibidem , „Cuvântul 29. A treia cuvântare teologică”, 2- 3, p. 52- 53.

46

nu fie tr ă it ă în comu n de mai multe con ş tiin ţ e, şi anum e, de

trei, nu de mai multe, ca să nu se relativizeze acestea.
În Sine îns ăşi con ş tiin ţ a existen ţ ei prin Sine, fiind o
con ş tiin ţă fecund ă , are capacitatea şi pornirea de- a na ş te o
alt ă con ş tiin ţă , sau dou ă alte con ş tiin ţ e, că rora să li se
dă ruiasc ă cu tot ce are ea.
De aceea, Părin ţ ii au vă zut rela ţ ia între Tat ă l şi Fiul ca o
rela ţ ie între Minte şi Ra ţ iune, sau ca o rela ţ ie triperso nal ă ,
împlinit ă chiar în Persoana Tat ă lui. Am putea spune că
aceast ă rela ţ ie e un fel de autoîn ţ elegere a existen ţ ei de sine,
care ia un caracter tripersonal.
În con ş tiin ţ a de Sine, existen ţ a fă ră de început, care e o
existen ţă total ă , are un chip al Său, care nu poate fi lipsit de
realitate, căci un chip pur gândit nu i- ar da nici o bucurie
real ă . Dar acest chip nu poate fi nici o realitate desp ă rti ţă de
Sine. În Ra ţ iune (în Logos), Mintea supre m ă se descoper ă
deplin pe Sine pentr u bucuria de Sine, se bucur ă de tot
con ţ in u t ul nem ă rginirii Sale. Ra ţ iunea este actul min ţ ii, sau
al Subiectului care se cuget ă pe Sine. În Ra ţ iune, în ţ elegerea
Subiectului supre m se cuget ă pe Sine.
O con ş tiin ţă singur ă nu poate fi nici un om, cu atât mai
pu ţ in Dumnez e u. Lumina şi bucuria ei st ă în comuniu ne a cu
o altă con ş tiin ţă . Oricât aş fi de singur, eu privesc la mine, ca
la un fel de altul, eu vorbesc cu mine, m ă bucur de mine, m ă
îndem n pe mine, m ă îndrept pe mine. În Dumne ze u aceast ă
convorbire a Tat ă lui cu Fiul este numai pozitiv ă , este numai
iubire şi numai bucurie. Dumne ze u nu se îndreptea z ă pe
Sine în Persoana Fiului, ci se bucur ă de Sine.
 47

De aceea Sfântul Evanghelist Ioan a vorbit de un

Cuvânt perso nal fă ră de început la Dumneze u, ca de o alt ă
Persoan ă . „La început era Cuvântul... Şi Dumne ze u era
Cuvântul şi Cuvântul era la Dumne ze u ” (In 1, 1- 3). Cuvânt ul
ce- l aude Tat ă l de la Fiul Său e cu adev ă rat ca de la o alt ă
Persoan ă , dar de la o alt ă Persoan ă cu totul de în acord cu El.
Acea Persoan ă vorbe ş te, ră spun z â n d, ca o Persoan ă Cuvânt,
cuvânt ului Să u. Iar vorbind u - I Tat ă l, cuvânt ul ce I- l spune
devine Cuvânt - Persoan ă , deosebit de Sine, care - I ră spun de,
ar ă tând caracter ul de Persoan ă pe care l- a luat cuvânt ul
Tat ă lui. În convorbirea Tat ă lui cu Persoana Cuvânt ului, se
descoper ă şi se pune în deplin ă lumin ă via ţ a lui Dumne ze u
ca iubire plin ă de bucurie. Se pune într - o lumin ă plin ă de
sens, de ra ţ iune, existen ţ a dum ne z eiasc ă . Fiul lui Dumne ze u
se nume ş te Cuvânt sau Ra ţ iune nă scut ă de Tat ă l şi pentru
faptul că are în El pe Cel ce cuprinde în Sine toate ra ţ iunile
dup ă care se vor crea toate ale lumii.
În acest sens am putea în ţ elege cuvânt ul Sfântului
Maxim Mărturisitor ul: „Iar Cap al lui Hristos, adic ă al
Ra ţ iunii negat ă tainic prin dep ăş ire, este Mintea ridicat ă în
mod absolut şi infinit peste toate şi în tot chipul. Pe aceasta
Hristos, Cel în ţ eles spiritual ca Ra ţ iunea Min ţ ii prin fire, o
face cunoscu t ă celor vrednici” 17 .
Aceasta arat ă că între lumea creat ă şi Dumne ze u Cel ce
are un Fiu nu este o înstr ă inare total ă . Dumne ze u are un Fiu,
confor m Căruia a dat o anumit ă ra ţ ionalitate lumii create.
Oamenii sunt şi ei ra ţ iuni sau cuvinte încorporate, făcu ţ i să

17 Op. cit., p. 84.

48

cunoasc ă prin Fiul pe Dumne ze u Tat ă l; făcu ţ i să se uneasc ă

împreun ă prin cuvinte cu Cuvânt ul Tat ă lui. Ra ţ iunile lumii
sunt făcute făcute spre o armonie între ele, care le vine de la
Dumneze u, şi ele duc spre Dumneze u, deci nu sunt contrare
lui Dumne ze u Cuvântul şi iubirii.
Mai precis se spune aceasta în unele Scolii ale lui. De
exemplu: „Întrucât deodat ă cu Ra ţ iunea, care e Făcătoarea
tuturo r, e cugetat ă şi Mintea, la care se raportea z ă Ra ţ iunea,
ca la cauza Sa, a numit pe Tat ă l cap al lui Hristos, în
calitatea Lui de Minte, care na ş te prin fire Ra ţ iunea” 18 .
Tat ă l ca Minte e Cap al Ra ţ iunii, în Care exist ă într - o
armonie ra ţ iunile lumii create. Dacă folosim ra ţ iunea în mod
drept, nu putem să nu vedem prin ea armonia ra ţ iunilor din
lume, care îşi cer explicarea în unitatea ra ţ iunilor din Fiul şi
deci în originea lor ultim ă , în Tat ă l. Aceasta arat ă că în
ra ţ iuni e o unitate mai presus de ele, că orice ra ţ iune a unei
persoan e se cere dup ă în ţ elegerea cu alte persoa ne şi cu
ra ţ iunile unei lumi, care nu exist ă prin ea îns ăşi.
Ra ţ iunile că utate şi comunicate de ra ţ iunea omului se
comu nic ă prin cuvinte între persoane care caut ă o în ţ elegere
tot mai profun d ă , mai comun ă şi mai explicativ ă a lumii cu o
origine mai presu s de ea. Ra ţ iunea dum ne a z eiasc ă e singura
care ne poate explica lumea şi în acest sens e Ra ţ iunea lumii,
dar e, în acela ş i timp, mai presus de aceste ra ţ iuni.
Legă tura între Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă şi lume, dar
aflat ă prin lume, dep ăş ind lumea, o exprim ă Sfântul Maxim
şi în modul urm ă tor: „Cel ce a primit în chip ne ş tiut, prin

18 Ibidem, Scolia 6 la Răspunsul 25, p. 88.

 49

negarea în sens de dep ăş ire a celor create, îns ăşi vederea

nemijlocit ă a Ra ţ iunii celei mai presus de orice ra ţ iune, are
drept cap Ra ţ iunea cea atotunic ă , peste care şi cu care nu
exist ă alt ă ra ţ iune prin fire. Ea are ca nă sc ă toare prin fire
unica Minte, spre care călă uzind, ca spre capul ei, mintea ce-
L urmea z ă , prin Duhul cel de o fiin ţă cu Ea, îi d ă via ţă” 19 .
Ra ţ iunea supre m ă explicativ ă a lumii duce mintea
omeneasc ă ce caut ă aceast ă explicare la via ţă, ca la sensul a
tot ce exist ă . Între ra ţ iune şi via ţă este deci o legă tur ă . Dar
via ţ a adev ă rat ă nu e fă ră iubire, care e armonia între
persoan e şi al că rei model şi izvor supre m e Dumnez e u.
Sensul acesta e una cu Mintea supre m ă . Din ea şi spre ea, ca
din Tat ă l şi spre Tat ă l, sau spre originea tuturor, este
Ra ţ iunea dup ă care s- au creat toate şi prin care urc ă m spre
Tat ă l prin ra ţ iunea care adun ă ra ţ iunile lucrurilor înlă untr u
spre Ra ţ iunea supre m ă , care, ca şi cauz ă a lor, explic ă toate.
Iar prin aceast ă Ra ţ iune înaint ă m la Sensul tuturor, care nu
mai are nevoie de o explica ţ ie. Căci luminea z ă prin Sine
toate.
„Capul Ra ţ iunii celei mai presus de toate... este Mintea
cea necau za t ă prin fire, cugetat ă împreun ă cu Ra ţ iunea a
că rei cauz ă este. Căci cel ce a vă zut prin credin ţă Ra ţ iunea a
vă zut deodat ă cu Ra ţ iunea şi Mintea care na ş te în chip
netem p o r al Ra ţ iunea, aflându - se în Ra ţ iune dup ă fiin ţă .” 20
Ra ţ iunea supre m ă care explic ă toate, fiind mai presus de
putin ţ a noastr ă de în ţ elegere, este totodat ă atins ă prin
credin ţă . Între credin ţă şi Ra ţ iune, am ajuns în mod tainic şi
19 Ibidem , Scolia 10 la acela ş i Răspuns, p. 88- 89.
20 Ibidem , Scolia 12 la acela ş i Răspuns, p. 89.
50

la Mintea supre m ă supre m ă , ca Sens al tuturor. Numai în

Dumneze u Tat ă l, Cel neoriginat de nimic, dar care e originea
tuturo r prin Fiul sau prin Ra ţ iune, este ultimul Sens al
tuturo r. În ţ elesul supre m este mai presus de orice
ra ţ iona m e n t, pentr u că n- are nici o cauz ă . El e cauza ultim ă
a tuturo r celor ra ţ ionale.
Acel În ţ eles supre m inexplicabil este una cu Subiectul
supre m neoriginat. El nu se poate bucura deplin de Sine,
dac ă nu se în ţ elege oarecum printr - un altul, care e Ra ţ iunea
Lui. Ră mân amân d oi într - o comuniune sau iubire etern ă , din
care provine ra ţ iunea sau iubirea, sau armonia tuturor.
Dacă, prin actul min ţ ii sau al în ţ elegerii, Tat ă l se
descoper ă pe Sine ca existen ţă ra ţ ional ă , ca Logos, şi acesta
e chipul Său real, prin sim ţ ire, sau prin Duhul, iube ş te acest
chip al Său. Fiul sau Cuvânt ul, sau Ra ţ iunea supre m ă , este
prod us ul cuget ă rii la Sine al Tat ă lui, iar Duhul Sfânt, ca
iubire a chipului Său cugetat, este produs ul sim ţ irii sau al
„inimii” Sale.
Fiul este dedublarea cugetat ă a Tat ă lui, chipul Său
ontologic; Duhul este proiectarea iubirii Sale spre acest chip
gândit, ontologic al Să u.
Sfântul Vasile cel Mare vede şi în numele de Cuvânt dat
Fiului lui Dumne ze u gândirea întreag ă a lui Dumneze u Tat ă l
spre Sine. Întrebân d u - se: „Pentru ce este numit «Cuvânt»?”,
ră spu n d e: „Ca să - ţ i arate că iese din minte”. Şi mai departe:
„Pentru că este chipul Celui care L- a nă scut, ar ă tând în El
însu ş i şi întregin d pe Cel ce L- a nă scut şi fă ră să se despar t ă
întru ceva de Cel ce L- a nă scut, are totu ş i o existen ţă
 51

des ă vâr ş it ă în El însu ş i, aş a precu m şi cuvântul nostr u

înf ăţ i ş eaz ă în întregime gândirea noastr ă . Aşadar, Ioan L- a
numit «Cuvânt», ca să - ţ i arate na ş terea nepasiv ă din Tat ă l,
să - ţ i teologhiseasc ă existen ţ a des ă vâr ş it ă a Fiului şi să arate
prin aceasta legă tura în afar ă de timp a Fiului cu Tat ă l. Ca şi
cuvânt ul nostru nă scut din minte, se na ş te fă ră p ă timire;
nici nu se taie, nici nu se împarte, nici nu curge, ci mintea,
ră mânân d întreag ă în propria sa fiin ţă , dă na ş tere la un
cuvânt întreg şi des ă vâr ş it, iar cuvânt ul, ieşind în afar ă , are
în el toat ă puterea min ţ ii care l- a nă scut” 21 .
Când Evanghelist ul spune: „Şi Cuvânt ul era la
Dumne ze u şi Dum ne ze u era Cuvântul... Toate printr - Însul s-
au fă cut ”, arat ă caracterul personal al Lui, dar şi strict unit
cu Tat ă l. Şi mai arat ă că prin Cuvânt s- a descoperit în
primul rând Sieşi Tat ă l şi a realizat din eternitate un dialog
cu Sine, ca şi cu o altă Persoan ă , de ş i strâns unit ă cu ea. Dar,
întrucât: „Toate printr - Însul s- au f ă cut ”, se mai arat ă că în
Dumneze u Cuvântul e o atotp u te r nicie care aduce din nimic,
în comu niu n e cu Tat ă l, din bun ă voin ţ a Tat ă lui, toate la
existen ţă şi că prin El, ca prin Cuvântul plin de putere, se
sus ţ in toate. Cuvânt ul fa ţă de cele create e liber, dar ele nu
sunt fă ră El şi fă ră comuniu nea între El şi Tat ă l, fă ră iubirea
dintre ei. N- au fost aduse la existen ţă prin evolu ţ ie
involunt ar ă , ci prin Cuvântul liber şi prin bun ă voirea Tat ă lui,
Care se folose ş te de El cu bun ă voire şi în comuniune spre a
crea toate. Cuvânt ul ne arat ă şi comuniu ne a etern ă cu Tat ă l,

21„Omilia XVI”, în Scrieri. Partea I, vol. 17, P.S.B., trad. de Pr. D. Fecioru, E.I.B.M.B.O.R.,
1986, p. 517- 518.
52

dar şi putin ţ a Tat ă lui de a se folosi liber de El pentr u

crearea, sus ţ inerea şi apropierea fă pturilor con ş tiente de El.
Căci în Cuvânt are loc nu numai întâlnirea între oameni
şi între ei şi Cuvântul dum ne z eiesc. Prin numele de Cuvânt
ni s- a ar ă tat de Sfântul Evanghelist Ioan nu numai
interpers o n alitatea divin ă , ci şi voin ţ a şi putin ţ a lui
Dumneze u de - a se întâlni cu oamenii şi de a- i ajuta pe ei să
se întâlneasc ă între ei şi cu El însu ş i. Căci a pus şi în ei
putin ţ a şi trebuin ţ a cuvânt ului, sau a întâlnirii lor şi cu
Cuvântul dum ne z eiesc.
Dar un alt în ţ eles principal al expresiei: „La început era
Cuvântul” este eternitatea Fiului lui Dumnez e u în convorbire
cu Tat ă l. Căci El „era” când a avut loc un „început” în
general, adic ă era înainte de orice a început, deci de orice îşi
prime ş te o existen ţă în timp. El era înainte de timp. Este din
eternitate. Căci altfel nu s- ar fi făcut toate prin El. El pur şi
simplu n- are un început, de ş i s- a nă scut din Tat ă l. Căci s- a
nă scut înainte de orice timp, cum e şi Tat ă l înainte de orice
timp. Unul e nen ă scut, celălalt nă scut, deci Îl are pe Cel
nen ă scut ca Tat ă, dar, întrucât n- a fost cândva când
Dumneze u n- a fost Tat ă , aş a n- a fost cândva când n- a avut
un Fiu. Ţine de eternitatea lui Dumne ze u să fie originea
ultim ă nu a unor lucruri incon ş tiente şi minore, ci a unui
Subiect egal cu El în infinitatea şi nem ă rginirea Lui. Este o
comu niu n e etern ă , sau o iubire plin ă de toat ă bucuria şi
via ţ a, din eternitate.
Sensul cuvânt ul ui ca întâlnire între persoane, deci
împreun ă eternitatea Cuvânt ului cu Tat ă l, ni- l arat ă şi
 53

termen ul folosit de poporul român pentr u comunicare între

persoan e, prin vorbire. Poporul român, prin termen ul
„cuvânt”, indic ă nu numai exprimarea gândului cuiva, ci şi
„venirea la un loc” (convent us ) a dou ă sau mai multe
persoan e. Prin convent us supre m şi liber, printr - un
convent us al iubirii între Tat ă l şi Fiul a fost creat ă şi lumea.
Cuvântul dum n e z eiesc arat ă că, şi dup ă ce sunt făcute,
persoan ele umane pot să refuze ră spun s ul pozitiv la ceea ce
voie ş te Fiul lui Dumnez e u, căci cuvânt ul e un act liber,
folosit de orice persoan ă creat ă cum voie ş te, nu numai spre
bine, ca Dumne ze u Cel bun prin fire. Dumnez e u, înzest râ n d
pe oameni cu cuvânt ul, respect ă libertatea lor în folosirea
cuvânt ului. Dumneze u respect ă libertatea lor. Precum
vorbe ş te El liber, când îi creeaz ă , dar realizân d toate spre
bine, le dă şi lor putin ţ a să foloseasc ă cuvânt ul, dar nu
numai pentru a se uni prin iubire între ei cu Cuvânt ul
Creator şi conduc ă tor spre unirea în El ca bine, ci şi contrar
cerin ţ ei Lui, ră mânâ n d totu ş i lega ţ i, prin cuvânt ul lor
contra zic ă tor, cu semenii şi cu Dumnez e u.
54

5.

RELAŢ IA ÎNTRE PERSOANA TAT Ă LUI ŞI CEA A

FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL
PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR

Dacă în Dumne ze u n- ar fi şi rela ţ ia etern ă dintre Tat ă

şi Fiu, n- ar exista o baz ă pentr u aducerea la existen ţă a unor
fă pturi con ş tiente, chemate şi ele la starea fericit ă fă ră
sfâr ş it a rela ţ iei fr ăţ e ş ti cu Fiul, mai bine zis la hr ă nirea lor
din rela ţ ia etern ă şi prin fire a Fiului cu Tat ă l. Şi nu poate fi
un destin mai înalt pentr u umanitate ca acesta.
Numai pentru că este un Tat ă, Care are din veci un Fiu,
a creat Dumnez e u şi o categorie de fă pturi că reia să - i arate
o iubire asemenea celei dintre El şi Fiul Său şi pe care Tat ă l
şi Fiul Său să o ajute să se înal ţ e la iubirea fa ţă de Tat ă l,
asemenea Fiului, şi la iubirea frăţ easc ă fa ţă de Fiul, ca şi la
iubirea fr ăţ easc ă între ele.
De aceea Fiul a avut o lucrare mai apropiat ă în crearea
lumii şi a oamenilor din ea, dar şi când ace ş tia s- au dep ă rtat
de aceast ă calitate a lor. În cazul al doilea li s- a făcut om,
model şi putere în iubirea lor fa ţă de Dumne ze u şi
întreolalt ă .
Nu poate fi o existen ţă supre m ă şi fă ră de început ca
model şi ţint ă mai înalt ă pentr u oameni ca un astfel de
Dumneze u.
Pă rin ţ ii Bisericii spun că, dac ă n- ar fi un Fiu al lui
Dumneze u deofiin ţă cu Tat ă l, Tat ăl n- ar fi binevoit să
 55

creeze pe oameni ca pe niş te fii asem ă n ă tori Fiului Unul -

Nă scut pe care să - i iubeasc ă şi care să - L iubeasc ă , şi,
nefiind acest Fiu, n- ar fi fost cineva care, din iubire fa ţă de
Tat ă l, să voiasc ă să se creeze şi al ţ i fii care să iubeasc ă pe
Tat ă l asemen ea Lui. Dumneze u ar fi ră mas, în mod fatal, ca
un lipsit de atotp u t er nicie; separat de oameni ar fi şi El
supu s, asemen ea unei esen ţ e, unor legi de care nu poate
sc ă pa. Fără un Dumne ze u Tat ă şi Fiu (şi Duh Sfânt), n- ar
exista decât viziunea panteist ă a unei esen ţ e din care
evolueaz ă toate, în cadrul legilor ei oarbe, de nedep ăş it.
De aceea, şi când oamenii au refuzat să ră spun d ă
iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor, tot Fiului i- a încredin ţ a t
Tat ă l misiunea să Se fac ă om şi să arate oamenilor modelul
omului cu adev ă rat iubitor de Dumnez e u şi să le dea puterea
spre aceasta.
Dar cum a fost posibil ca oamenii să nu ră spun d ă
iubirii lui Dumne ze u şi să nu se iubeasc ă nici între ei, iar
prin aceasta să ajung ă supu ş i mor ţ ii, cât ă vreme modelul
lor, Fiul Unul - Nă scut al lui Dumnez e u, a ră mas în iubirea
des ă vâr ş it ă fa ţă de Tat ă l?
Faptul acesta dureros din istoria omenirii se explică
prin aceea că oamenii n- au putut fi adu ş i la existen ţă ca
subiecte ale firii dum n e z eie ş ti infinite, ci ale unei firi
m ă rginite. Ei au mai primit şi corpuri, pentr u a trebui să se
ajute şi pentru a se ajuta şi unii pe al ţ ii şi pentr u a se sfin ţ i
de Dumne ze u şi corpurile lor şi universul îndeob ş te. Pe
lâng ă aceasta au mai fost crea ţ i şi ca fă ptur ă liber ă . Fiul
Unul - Nă scut, având şi El în Sine toat ă infinitatea fiin ţ ei
56

Tat ă lui, putea să îi ajute la ridicarea lor din nou spre

asem ă narea cu Dumne ze u. La aceasta contribuia şi faptul că
Fiul a avut fa ţă de Tat ă l iubirea prin fire; şi a avut - o din
eternitate, o dat ă cu existen ţ a Lui.
Oamenilor li se cerea şi voin ţ a lor, ca să ră spun d ă
iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor fa ţă de Dumnez e u şi
întreolalt ă . Şi aveau în aceast ă voin ţă şi tendin ţ a de a spori
în con ţ inu t ul vie ţ ii lor, dat ă fiind m ă rginirea lor. Dar prin
aceasta omul a putut fi şi u ş or am ă git să cugete că trebuie
să lupte pentru subiectul propriu, ca să - şi sporeasc ă via ţ a
sa, şi prin aceasta să se interese ze mai pu ţ in de Dumne ze u
şi de ceilal ţ i, sau chiar să lupte cu ei, care se interesau şi ei
să - şi atrag ă , din universul material şi din aş ezarea altora,
sporirea lor.
Astfel, ei n- au mai dat pre ţ iubirii fa ţă de Dumnez e u şi
de semeni şi n- au mai folosit nici ra ţ iunea pentr u a se
convinge că numai în colaborare întreolalt ă , deci prin iubire
şi prin credin ţ a în Dumne ze u, Care, ca Făcă tor al tuturor, le
cere aceast ă unitate prin iubirea între ei, pot spori. Au
schimbat aceast ă ra ţ iune confor m ă firii lor comune şi
Ra ţ iunii lui Dumne ze u, sau Cuvânt ului şi Fiului Lui, în
socotin ţ e individualiste, sau egoiste, producâ n d prin ele o
lupt ă în firea lor repetat ă în fiecare.
Sfântul Maxim Mărturisitorul a dezvoltat pe larg
aceast ă idee în „Epistola că tre Ioan Cubicularul. Despre
iubire”. El a descris cum persoanele umane, în loc să
înainteze spre iubire între ele, ca o înaintare a unuia în altul
şi în considerarea de că tre unul a celuilalt ca o sine proprie,
 57

dup ă asem ă narea Sfintei Treimi, au ales să se urasc ă şi să

sporeasc ă lupta între ele, sus ţ inân d în cadrul firii celei una,
repetat ă în ele, putin ţ a de a se sfâ ş ia. Căci persoanele umane
nu pot învinge am ă girea că ut ă rii infinit ăţ ii în sinea proprie,
fă r ă credin ţă în Dumne ze u şi alipirea de El, Singurul de la
Care le poate veni puterea unirii între ei şi cu El prin iubire.
Numai unind u - se prin iubire cu Dumne ze u, ne vine de la El
puterea normal ă a unit ăţ ii firii umane. Şi numai în unitatea
în firea purtat ă de persoane diferite, care le vine din iubirea
întreolalt ă şi în unirea cu Dumne ze u, st ă nor malitatea ei.
De aceea a venit Fiul lui Dumnez e u ca om, ca să ne
conving ă şi să ne dea harul, sau puterea Lui, ca să învingem
aceast ă socotin ţă egoist ă , care pune firea noastr ă în lupta
anorm al ă cu sine îns ăş i şi cu Dumneze u. Astfel, Hristos
convinge socotin ţ a noastr ă să procede ze potrivit firii,
neopu n â n d u - se ra ţ iunii firii, prin care to ţ i, precum avem o
unic ă fire, aş a pute m avea şi o unic ă socotin ţă şi o unic ă
voin ţă cu Dumnez e u între noi, neavând nici o desp ă r ţ ire de
Dumneze u şi între noi, când, prin legea harului, alegem ca
regul ă de via ţă legea firii în socotin ţ a noastr ă . Căci e cu
neputin ţă ca cei ce nu s- au unit mai înainte cu Dumne ze u,
prin buna în ţ elegere şi cuget drept, să poat ă conveni între ei
prin libera hot ă râre.
„Căci la începu t înş elă torul diavol l- a înş elat pe om
prin ră utatea vicleniei, îmbiindu - i momeala plă cerii
înf ăţ i ş at ă ca iubire de sine. Iar prin aceasta l- a desp ă r ţ it pe
om de Dumneze u şi pe noi întreolalt ă , făcându - ne, prin
alegerea socotin ţ ei, să pă r ă sim cugetul drept şi să împ ă r ţ im
58

în mod ul acesta firea, tăind - o în multe p ă reri şi închipuiri.

Căci a făcut ca lege a trupului uneltirea şi nă scocirea ca orice
fel de pă cat, folosind u - se pentr u aceasta de puterile noastre
şi impu n â n d, ca sprijin al st ă ruin ţ ei ră ului în to ţ i, lipsa de
acord a socotin ţ ei lor. Prin aceasta a convins pe om să se
abat ă de la mi ş carea cea dup ă fire şi să - şi mi ş te pofta de la
ceea ce e îngă duit, spre ceea ce e oprit...
Căci din ne ş tiin ţă ră sare iubirea de sine, iar din aceasta
ră sare tirania fa ţă de cel înrudit (dup ă natur ă )... De aceea,
prin ra ţ iune omul trebuie să ocoleasc ă ne ş tiin ţ a şi să se
miş te numai spre Dumneze u prin cuno ş tin ţă ... Şi prin
acestea şi pentru acestea să dea na ş tere fericitei iubiri, care
îl leag ă de Dumne ze u şi îl face dum ne z e u pe iubitorul de
Dumneze u.” 22
Căci iubirea, contrar ra ţ iunii iubirii de sine, „adun ă cele
divizate şi face pe om iar ăşi o singur ă ra ţ iune şi un singur
mod de vie ţ uire şi aduce la egalitate şi neteze ş te toat ă
inegalitatea şi deosebirea, sus ţ inut ă în to ţ i prin socotin ţ e
proprii. Mai mult, ea miş că în chip cuvenit spre o inegalitate
lă udabil ă , întrucât fiecare atrage cu voia pe aproapele la sine
(în locul să u) aş a de mult, şi- l cinste ş te cu atât mai mult pe
acela ca pe sine, cu cât mai înainte îl respingea şi râvnea să
fie el înaintea aceluia...” Şi „fiecare e al fiec ă ruia şi to ţ i ai
tuturo r şi mai degrab ă ai lui Dumne ze u decât unii ai altora”.
Şi s- a înăl ţ at spre Dumne ze u, „pă r ă sind particularitatea
celor diviza ţ i şi care divide, nemaisocotin d pe celălalt om ca
pe altul decât sine, ci cunoscân d pe to ţ i ca pe unul şi pe
22„Epistola a doua către Ioan Cubicularul. Despre iubire”, în P.S.B. vol. 81, Scrieri.
Partea a doua , E.I.B.M.B.O.R., Bucure ş ti, 1990, p. 30- 31.
 59

unul ca to ţ i... privind la ra ţ iunea cea atotuna, împreun ă cu

care Îl cunoa ş tem ap ă rând pe Dumne ze u şi prin care El
st ă ruie să Se arate ca bun, adunân d în Sine fă pturile Sale,
fiindc ă ra ţ iunea nu - L poate cunoa ş te din El însu ş i cum
este” 23 .
Prin Hristos ajungem astfel să socotim pe celălalt ca pe
noi înşine, aş a cum Tat ă l nu mai despar t e pe Fiul şi pe
Duhul Sfânt de Sine şi nici ace ş tia nu Se mai consider ă
desp ă r ţ i ţ i între ei şi de Tat ă l. Fiecare îl vede în sine pe
celă lalt, ba e preocu p at mai mult de acela decât de sine.
Aceasta este sim ţ irea proprie iubirii care une ş te, dar nu
confun d ă . Căci, pre ţ uin d pe celălalt mai mult ca pe tine, nu
tr ă ie ş ti desp ă r ţ irea lui, dar nici pe a ta, care ai, în aceast ă
tr ă ire a lui de că tre tine, cea mai mare bucurie a ta.
Aceasta e Ra ţ iunea (Cuvântul) care ne une ş te şi în ea
tr ă im Sensul supre m al existen ţ ei noastre (pe Tat ă l).
Dar aceast ă ţ int ă a realizat - o întâi Fiul în Sine,
ar ă tând u - ne calea pe care să înaint ă m spre ea în pilda vie ţ ii
Lui de om şi dând u - ne din Sine puterea Lui.
Făcându - Se El omul pe care trebuie să - l realiz ă m şi noi
în unire cu El, a primit şi p ă timirile ce au intrat în firea
noastr ă prin dezbinarea între noi şi între noi şi Dumnez e u.
Dar, primin d nu patimile plă cerii, ci numai patimile
suferitoare care au venit în firea noastr ă de pe urma acelora,
le- a biruit pe acelea. Astfel, primind şi moartea care a intrat
în noi prin voia noastr ă , a învins - o şi pe ea, dând u - ne în
Sine puterea de - a o învinge şi noi, dac ă ne unim prin

23 Ibidem , p. 31- 33.

60

credin ţă cu El şi ne desp ă r ţ im pe cât pute m şi noi de

patimile plă cerii şi de vina de - a suporta moartea veş nic ă de
pe urma lor.
În pă timirea Lui pentr u noi, pân ă la moartea pe cruce,
se arat ă iubirea Fiului lui Dumneze u făcut om, ca a Celui mai
bun Frate pentr u noi, dar şi puterea dum ne z eiasc ă
lucr ă toare în aceast ă iubire. Dacă renun ţă m şi noi la patimile
egoiste, primin d pă timirile pentru pă catele egoism ului
nostr u, ar ă t ă m şi noi iubirea fa ţă de Dumne ze u, Care,
întru pa t ca om, a primit moartea ca să o înving ă .
În Hristos ni se arat ă că Dumne ze u a învins moartea nu
în mod arbitrar, folosind u - Se de atotp u te r nicia simpl ă , ci de
iubirea care se une ş te cu umanul, făcându - l iubitor de
Dumneze u pân ă la dobândirea prin aceasta a iubirii,
capabil ă de deplina primire a puterii Lui, ca să învng ă prin
ea moartea. Iubirea învinge moartea în creatur ă , pentr u că e
unit ă cu puterea dum ne z eiasc ă . Dacă atotp u te r nicia divin ă a
creat lumea din iubire, tot prin iubire atotp ut e r nicia Lui
readuce la via ţă trup ul creat la început din ţă râna
neorganizat ă . Fiul lui Dumne ze u vrea să realizeze un dialog
cu o fiin ţă creat ă în trup, sau să vorbeasc ă cu aceast ă fiin ţă
existent ă în trup. În Hristos ia El însu ş i trup, ar ă tând că,
chiar ca Dumne ze u, poate vorbi cu omul în trupul readus la
via ţ a nemu ritoare. Pentru ca să - şi învie trupul Său, dup ă ce
l- a făcut chiar al Său, pentr u a învia prin el şi pe al celorlal ţ i,
din iubire, era nevoie ca fă ptura omeneasc ă să ră spun d ă şi
ea iubirii Creator ul ui, Care a voit să - i dea via ţ a veş nic ă în
sine. Şi prin trup ul Său a voit să câş tige şi iubirea oamenilor
 61

de rând, ca să poat ă fi învia ţ i prin atotpu t er nicia Lui.

Atotput er nicia lui Dumne ze u n- ar avea rost să învie pe om
în trup ul lui, urm ă rind dialogul iubirii cu el şi folosindu - se
de acest dialog. Iubirea pune în miş care atotpu t e r nicia, sau
chiar în ea este atotp u t e r nicia. Nu se poate cugeta una fă ră
alta. Iar iubirea din partea lui Dumne ze u se arat ă şi în
însu ş irea, prin ipostas ul Lui, a p ă timirii pentr u om, ca să
ajute şi omul să pă timeasc ă , înfrângînd u - şi plă cerea egoist ă
prin pă timirea pentru Dumnez e u.
Unde este iubire, este putere care învinge urm ă rile
ră ului sau ale diminu ă rii existen ţ ei. Unde nu este iubire,
este extrema putere a neputin ţ ei, sau să ră ciei de via ţă , ca
moarte spiritual ă . În Dumne ze u este iubirea atotp u t er nic ă ,
sau îmbinarea lor, pentru că existen ţ a des ă vâr ş it ă este
existen ţ a fă ră nici o lips ă sim ţ it ă .
Dar iubirea nu poate fi într - o existen ţă monoper s o n al ă .
Iubirea implic ă comuniunea interpers o n al ă . Iubirea
înseam n ă îndrept area mea spre altul; şi în aceasta se arat ă
puterea mea.
Pe de altă parte, iubirea învinge legile necesit ăţ ilor.
Dumneze u nu tr ă ie ş te supu nerea sau niscaiva legi, menite să
frâneze ră ul, pentru că este, prin Sine, binele deplin tr ă it în
cea mai mare libertate. Creând pe oameni ca fă pturi
m ă rginite, chemate să urce prin comuniu nea între ele în
comu niu n e cu Dumnez e u, drum ul acesta le- a fost indicat şi
ajutat prin unele legi, care trebuia să stea în legă tur ă şi cu
legile întip ă rite naturii. Oamenii trebuia să se confor m e z e şi
unor legi ale naturii, având să împlineasc ă legile binelui.
62

Dar, prin neascultarea de Dumne ze u, neîmplinind în

parte legile lui Dumnez e u, acestea s- au schimbat în legi care
le aduceau oamenilor suferin ţ e şi, pân ă la urm ă , moartea.
Oamenii, că utân d să scape de ele, îşi împlineau pă tima ş
poftele lor, care au că p ă tat şi ele un fel de caracter de legi
care îi st ă pânea u.
Fiul lui Dumneze u, luând trupul omenesc, a învins
st ă pânirea acestor legi cu o mare putere, de ş i, luând trupul
omenesc, suferea de caracterul pedepsitor luat de legile
binelui, le- a suportat cu ră bdare, fă ră să se lase condus de
ele spre noi călcă ri ale lor. Şi, prin aceasta, a ridicat trupul
Să u deasu p r a legilor cu marea putere a iubirii de oameni.
Aceş tia, pân ă tr ă iesc pe p ă mânt, dac ă se unesc prin credin ţ a
în Hristos, înaintea z ă şi ei spre biruirea acestor legi prin
ră bdare. Dar deplin le vor învinge şi ei când vor fi învia ţ i.
Atunci iubirea, care - i alipe ş te pe veci de Dumnez e u, îi va
ridica şi pe ei mai presus de legi. Vor fi şi ei împ ă ra ţ i în
Împ ă r ăţ ia lui Hristos pe care a venit El să o preg ă teasc ă
pentr u ei, ajutân d u - le să înainte ze spre ea prin Biseric ă. Dar
în aceast ă preg ă tire spre Împ ă r ăţ ia des ă vâr ş itei libert ăţ i a
iubirii, ei sunt ajuta ţ i de Duhul Sfânt al lui Hristos. Stă pâni
în aceast ă Împ ă r ăţ ie vor fi Tat ă l nostr u, Fratele nostr u şi
Duhul lor, preze n t şi în noi, deci şi noi.
De fapt, toat ă propov ă duirea şi faptele lui Hristos
urm ă resc câ ş tigarea oamenilor pentru Împ ă r ăţ ia lui
Dumneze u. În Evanghelia Sfântului Matei se spune despre
început ul propov ă duirii lui Hristos: „De atunci a început
Iisus să propov ă duiasc ă şi să spun ă : Pocăi ţi- v ă , căci s- a
 63

apropiat Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 4, 17). Şi dup ă aceea: „Şi a

str ă b ă tut Iisus toat ă Galileea, înv ăţ ând în sinagogile lor şi
propov ă duind Evanghelia (vestea bun ă ) a Împ ă r ăţ iei” (Mt. 4,
23). El ne înva ţă să ne rug ă m lui Dumnez e u, numin d u - L
Tat ă, şi cerând u - I „să vină Împ ă r ăţ ia Lui”, iar în „Fericiri”
pro mite celor să raci cu duhul şi celor prigoni ţ i pentru
dreptate Împ ă r ăţ ia cerurilor. În Predica de pe munte cere
oamenilor: „Că uta ţ i mai întâi Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u şi
toate celelalte se vor ad ă uga vou ă” (Mt. 6, 33).
În ultimele propo zi ţ ii se arat ă în ce fel trebuie să se
preg ă teasc ă oamenii pentr u Împ ă r ăţ ia cerurilor. În predica
de pe munte, dând toate poruncile iubirii de oameni,
Mântuitor ul spune: „Cel ce va strica una din aceste porunci,
foarte mici, şi va înv ăţ a aş a pe oameni, foarte mic se va
chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor; iar cel ce va face şi va înv ăţ a,
acesta mare se va chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 5, 19).
Iar poru ncile ce se cer împlinite sunt cele ale iubirii, ale
milei, sau ale iert ă rii pân ă acolo, încât cel lovit pe un obraz
să i- l întoarc ă şi pe celălalt. Stă pânirea în Împ ă r ăţ ia cerurilor
este nu a celor îngâmfa ţ i, ci a celor smeri ţ i: „Adev ă r v ă zic
vou ă: De nu v ă ve ţ i întoarce şi nu ve ţ i fi ca pruncii, nu ve ţ i
intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor”. Ca să facem parte din acea
Împ ă r ăţ ie, trebuie să fim „fii ai Tat ă lui celui din ceruri”,
împreun ă cu Fiul Lui, Care S- a smerit din iubire pân ă a Se
face om. Dar fii ai Tat ă lui ceresc se fac cei ce binecuvântea z ă
pe cei ce- i bleast ă m ă , cei ce iubesc pe vră jma ş ii lor (Mt. 5,
44 - 45).
64

Dacă st ă pânirea prin sine în aceast ă Împ ă r ăţ ie este cea

a comu niu nii treimice, participarea la ea nu o pot avea
oamenii decât unind u - se cu Ea şi tr ă ind şi ei din puterea
Acesteia, comu nicân d între ei. Deci, cine se va smeri şi va fi
ca pruncii, acela va putea intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor (Mt. 18,
4- 5).
Cei ce au scă pat de legile greu de împlinit prin puterea
lor au devenit, prin iubire, st ă pâni peste toate. Pe de alt ă
parte, aceast ă calitate o dobânde ş te „cel ce face voia Tat ă lui
ceresc”, împlinin d cele cerute înainte, dup ă pilda Acelui Tat ă
Care „face să ră sar ă soarele şi trimite ploaie şi peste cei buni
şi peste cei r ăi” (Mt. 5, 45).
Dar aceast ă preg ă tire, spre a ajunge la iubirea care
st ă pâne ş te peste toate legile, nu o pot realiza oamenii dup ă
ce S- a înă l ţ at Hristos la ceruri, decât prin Duhul Lui Cel
Sfânt. În acest sens spune Mântuitorul că tre Nicodim:
„Adev ă r, adev ă r zic ţie: de nu se va naş te cineva din ap ă şi
din Duh, nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (In 3, 5).
Nu fă ră El le- a învins şi Fiul ca om, întâi ră bdând u - le
ca urm ă ri ale slă biciunii aduse de p ă cate, apoi biruind îns ăş i
treap ta ei culminan t ă , adic ă moartea.
Vom vedea prin ce lucrare poate ajuta Duhul Sfânt
biruirea acestor slă biciuni, şi poate ajuta pe om să ajung ă la
starea de înviere, superioar ă legilor ap ă rute de pe urma
pă catului.
Deocam d a t ă să ar ă t ă m cum le- a învins Hristos, Care
nu le- a avut de suportat fă ră voie, ca noi, ci le- a asum at şi
supor tat de bun ă voie. De aceea alterna în via ţ a Lui actele de
 65

putere cu cele de pă timire şi greut ăţ ile omene ş ti, ba uneori

le unea într - un mod tainic. E o unire antinomic ă , care
împac ă cele finite cu cele infinite, pentr u că exist ă totu ş i o
înrudire a celor finite cu cele infinite şi cele finite se pot
lă rgi ca să încap ă în ele cele infinite. Dumneze u
îndu m n e z eie ş te cele omene ş ti şi omul înomene ş te cele
dum ne z eie ş ti, fă ră să le desfiin ţ eze.
Iată cum descrie unirea celor dum ne z eie ş ti cu
să vâr ş irea sau p ă timirea celor omene ş ti în Hristos, Sfântul
Grigorie de Nazianz: „Omul de acum era necom p u s. Ceea ce
era, a ră mas. Iar ceea ce nu era, a asumat. Era la început fă ră
de cauz ă , căci care este cauza lui Dumne ze u? Dar şi mai
târziu, El S- a nă scut pentru o cauz ă . Iar aceasta a fost: ca să
te mânt uie ş ti tu, care - L jigne ş ti, care pentr u aceasta
dispre ţ uie ş ti dum ne z eirea, fiindc ă a primit grosimea ta.
Căci, înso ţ in d u - Se cu trupul prin mijlocirea min ţ ii,
Dumneze u S- a făcut omul de jos, fiindc ă s- a îmbibat cu
Dumneze u..., ca să m ă fac atâta Dumneze u, cât Acela S- a
făcut om. El s- a nă scut (Mt. 1, 16), dar era şi nă scut (Ps. 2, 7;
Fapte 13, 33; Evr. 1, 5; 5, 5). Se na ş te din femeie (Gal. 4, 4),
dar dintr - o fecioar ă (Lc. 1, 34- 35; Mt. 1, 20). Una dintre
acestea Îl arat ă om, cealalt ă , Dumneze u. El se arat ă aici făr ă
Tat ă (Mt. 1, 20), dar acolo fă ră mam ă (Ps. 2, 7). Amândo u ă
sunt proprii dum ne z eirii. A fost luat în pântece (Lc. 1, 31),
dar a fost cunoscu t de Prooroc, care era şi el purtat în
pântece şi a săltat (Lc. 1, 41) în prezen ţ a Cuvânt ului pentr u
Care a fost făcut. A fost învelit în giulgiuri (In 19, 40), dar
leap ă d ă giulgiurile, sculând u - Se din mor mâ n t (In 20, 5- 7). A
66

fost pus în iesle (Lc. 2, 7), de ş i a fost slăvit de îngeri (Lc. 2,

13 - 14) şi vestit de o stea (Mt. 2, 2) şi închinat de magi (Mt. 2,
11). A fugit în Egipt (Mt. 2, 13- 14), dar fug ă re ş te pe egipteni
(Ieş. 14, 27)... S- a botezat (Mt. 3, 16; Lc. 3, 21) ca om, dar a
desfiin ţ at p ă catele ca Dumnez e u (In 1, 29), deci ca să
sfin ţ easc ă apele. A fost ispitit ca om (Mt. 4, 1; Lc. 4, 2), dar a
biruit ca Dumnez e u (Mt. 4, 11). A flă mânzit (Mt. 4, 2; Lc. 3,
21), dar a să turat mii (Mt. 14, 20- 21), căci El este pâinea de -
via ţă - d ă t ă toare şi cereasc ă (In 6, 35, 48)”. 24

24 Op. cit., „Cuvântul 29. A treia cuvântare teologică ”, 19- 20, p. 67- 68.
 67

6.

ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU, MIJLOC DE

ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A OAMENILOR. SPIRIT ŞI
MATERIE

Dumneze u, creând prin Cuvântul şi Fiul Său Unul -

Nă scut toate (In 1, 3), a creat pe oameni ca chipuri ale Fiului
Să u, pentru a- şi extinde iubirea pă rinteasc ă şi la al ţ i fii, dar
nu deofiin ţă cu Sine şi deci nu printr - o lege intrinsec ă ,
fiindc ă aceasta ar relativiza pe Unul - Născut şi L- ar supune
pe Dumneze u unei legi, care nu ar mai men ţ ine o deosebire
între Dumne ze u şi lume. Dar voind să dea fiin ţă tuturor
formelor de existen ţă , a creat şi o ordine material ă şi pe
oamenii comp u ş i din spirit şi trup, deci a creat şi materia şi
lumea material ă ca un mijloc de unire şi de manifestare a
iubirii lor, dar depen d e n ţ i în mod accent uat de voin ţ a prin
care vor să - şi manifeste iubirea, dar şi tă ria spiritual ă .
Că zând oamenii din rela ţ ia iubitoare cu Tat ă l şi cu Fiul,
prin nemanifesta rea tă riei voin ţ ei lor fa ţă de materie, Fiul, cu
bun ă voin ţ a Tat ă lui Care a creat pe om dup ă chipul Lui, S- a
făcut şi El om, comp u s din suflet şi materie, dar ră mânâ n d şi
Dumneze u, ca să fac ă nepieritoare unirea uman ului, compu s
din suflet şi materie, cu Dumne zeirea.
Faptul acesta, având la baz ă constitu ţ ia omului din
spirit şi materie, arat ă că materia nu este inapt ă de - a fi
format ă prin spirit ca o sum ă de organe prin care să se
manifeste bog ăţ ia de activit ăţ i ale spiritului. Dar omul fiind
68

creat ca o astfel de compo zi ţ ie prin Fiul lui Dumne ze u, se

poate face şi El om, adic ă a putut să - şi fac ă El însu ş i
materia, prin sufletul asuma t, un trup constituit de organe
prin care să se manifeste El însu ş i ca Dumne ze u şi pe care
să - l elibereze de moartea sub care a că zut prin p ă cat, ca
slă bire a spiritului şi ca să - l facă organul unei vie ţ i
nemu ritoare şi deplin îndu m n e z eite. Aceasta înseam n ă că
materia nu e creat ă de Dumneze u ca o form ă de existen ţă
incapabil ă de- a fi făcut ă organ deplin adecvat al ipostas ului
dum ne z eiesc şi deci al îns ăş i Treimii dum ne z eie ş ti.
Dar ca să facem mai u ş or de acceptat aceast ă supre m ă
tain ă , e bine să st ă ruim pu ţ in asupr a tainei prin care spiritul
omenesc, creat dup ă chipul Fiului lui Dumneze u, poate da
materiei o form ă de trup capabil să fie organ al func ţ iilor lui
multiple. Aceasta înseam n ă că materia nu e creat ă ca o mas ă
conda m n a t ă să ră mân ă amorf ă , sau de- o unic ă form ă . O
rug ă ciune bisericeasc ă , pe care o vom reda mai târziu, ne va
vorbi despre rolul Duhului Sfânt în formarea universului
format din aş tri care se arat ă oamenilor de pe pă mânt ca
lumin ă , prin starea aprins ă în care se manifest ă materia
unora din ei. Faptul că întreg universul material, cu ordinea
lui armonioas ă , a fost creat şi e sus ţ inut de Dumne ze u, deci
prin Duhul Să u cel Sfânt, ni- l spun adeseori şi Psalmii:
„Cerurile spun slava lui Dumne ze u şi facerea mâinilor Lui o
vesteş te t ă ria” (Ps. 18, 1). Pe larg descrie minunat a lucrare a
lui Dumne ze u în univers, de exemplu, Ps. 135. Dar şi la
început ul Genezei ni se spune că Duhul lui Dumne ze u se
purta pe deasu p r a apelor, sau a universului şi toate le- a
 69

organizat Dumne ze u dup ă treptele în care cele superioare se

puteau folosi de cele inferioare, prin Cuvânt ul Său, de Care e
nedes p ă r ţ it Duhul Său.
Aceasta înseam n ă că chiar în materie sunt niş te puteri
care pot fi folosite pentr u organizarea armonioas ă a
universului de că tre Dumne ze u pentr u folosirea lui de către
spiritul omenesc. În acest sens spune Sfântul Apostol Pavel
că ra ţ iunile dum n e z eie ş ti se vă d în univers şi de ele s- a
folosit Dumne ze u chiar în facerea sau organizarea lumii.
„Cele v ă zute ale Lui se v ă d de la facerea lumii, în ţ elegându -
se din fă pturi, adic ă veş nica Lui putere şi Dumne zeire” (Rom.
1, 20).
În ţ elepciu nea lui Dumneze u imprimat ă în univers a
cunoscu t - o Sfânta Scriptur ă înainte cu mii de ani. Dar ştiin ţ a
nu va putea vedea curând aceast ă în ţ elepciune în cele
materiale. Elinii socoteau că materia e o mas ă unifor m ă ,
comp u s ă din atomi identici. De- abia chimia mai nou ă a
vă zut num ă rul variat de atomi şi molecule variate în care se
comp u n prin energiile ce- i atrag. Iar fizica mai nou ă a
descoperit for ţ ele variate aflate în materie: mi ş carea,
electricitatea, căldura, energia din atomi. Căci cum s- ar fi
prod us din atomi, unifor m ă , bog ăţ ia de ierburi şi de flori, în
care Mântuitor ul însu ş i vede lucrarea în ţ eleapt ă a lui
Dumneze u? „Iar de îmbr ă c ă minte de ce v ă îngriji ţ i? Lua ţ i
aminte la crinii câmp ului cum cresc... Nici Solomon, în toată
slava lui, nu s- a îmbr ă cat ca unul dintre ei” (Mt. 6, 28- 29).
Astrono mia mai nou ă a descoperit un mare num ă r de
corpu ri cere ş ti, constituite în mari unit ăţ i planetare, toate
70

miş când u - se unele în jurul altora, deci atr ă gându - se între

ele, dar într - un fel care le men ţ ine distincte. E legea
gravita ţ iei, descoperit ă prima dat ă de Newton. Iar Plank a
stabilit prin teoria cuantic ă m ă rginirea ordinii materiale.
Dar e o minune la fel de mare că, din mul ţ imea variat ă
de molecule, sunt organizat e organele variate ale trupul ui:
inima, plă mânii, stomacul, organele sim ţ urilor, toate legate
între ele într - un trup şi servind scopurilor con ş tiente ale
subiectului uman. Şi prin toate se manifest ă unitatea
con ş tient ă a aceluia ş i subiect.
Cine poate explica aceast ă posibilitate a materiei de a fi
organizat ă atât de variat şi de a putea servi ca mijloc de
manifestare a variet ăţ ii faptelor gândite, voite sau sim ţ ite ale
sufletului omenesc? Tot Dumne ze u trebuie să fie prezent cu
lucrarea Lui şi în aceast ă legă tur ă dintre sufletul omenesc şi
materia atât de minu nat şi de corespu n z ă tor cu ele
organizat ă a trup ul ui. Ce mare tain ă e în puterea sufletului
de a aş eza în ţ elesuri în ochii organiza ţ i pentr u aceasta; de a
exprima voin ţ a sa prin glasul constr uit de organul vorbirii
etc!
De ce n- ar putea atunci şi Fiul lui Dumne ze u, Care a
creat pe om dup ă chipul Lui, să organizeze şi să foloseasc ă
într - un mod şi mai intim, şi mai direct pentr u El, materia
într - un trup propriu? Căci de unde ar avea sufletul
capacitatea de a organiza atât de complex şi de unitar
materia în organele trupului ce se întregesc, dac ă nu din
bog ăţ ia armonioas ă a ra ţ iunilor Logosului dum ne z eiesc?
 71

Poate fi dintr - o întâm plare, lipsit ă de con ş tiin ţ a unui

sens şi scop, întregirea existen ţ ei inimii cu plă mânii, cu
stomacul, cu ficatul, şi aceasta pentr u a sus ţ ine via ţ a
con ş tient ă a sufletului în trup şi în cadrul universului
întreg? Nu se dovede ş te în aceasta o ra ţ ionalitate superioar ă
voit ă , care a cugetat şi a organizat întreaga realitate a lumii,
având pe om ca centru con ş tient al ei, îndrepta t prin
aspira ţ ia lui spre legă tura cu Creator ul mai presus de lume?
O mare şi minun at ă tain ă se arat ă şi în faptul că
sufletul simte şi el durerile (şi plă cerile) produ se de
în ţ ep ă turi, de lovituri, sau plă cerea mâng ă ierilor, a
mânc ă rurilor şi a odihnei în trupul material.
Fiul lui Dumneze u, făcându - Se Subiect al trupului, şi- a
putu t însu ş i într - un anumit fel durerile suferite cu trupul
Să u, culminate prin cuiele bă tute în el prin ră stignire. Căci
nu cred că am putea spune că ipostas ul Cel Unul al lui
Hristos st ă tea cu o parte a Lui nep ă s ă tor la durerile ce le
pă timea. Şi astfel a putut ridica materia trupului deasup r a
mor ţ ii, a putu t sim ţ i El însu ş i bucuria trans pa re n ţ ei Lui prin
trup ul înviat. Din bun ă tatea lui Dumne ze u nu lipse ş te mila.
Iar mila nu exist ă fă ră o sim ţ ire. Aşa cum mama simte în
suflet durerea pentr u chinurile copilului, exist ă o sim ţ ire a
milei pentr u oameni şi în Dumne ze u. Fiul Lui Îşi tr ă ie ş te
rolul de „Mielul lui Dumne ze u Cel ce ridic ă p ă catul lumii” ( In
1, 29), ce sufer ă jertfa în locul oamenilor pentru pă catele lor,
ca să - i elibereze de ele, şi cu siguran ţă că nici Tat ă l nu st ă
nep ă s ă tor la aceast ă durere a Fiului Său.
72

Desigur, Fiul lui Dumne ze u nu şi- a organizat El însu ş i

prin suflet trup ul Lui din materie şi n- a manifestat prin
acest trup faptele omene ş ti unite cu cele dum ne zeie ş ti, şi
primele ridicate la puritatea deplin ă prin ultimele, în mod
silit, ci a făcut acestea şi săvâr ş ea minunile, în care se
manifesta prin faptele trupul ui, cu prec ă dere lucr ă rile
dum ne z eie ş ti, prin voia Sa. Dar faptul că şi- a putut organiza
cu voia Sa un trup omenesc şi lucra prin cele omene ş ti ale
Lui, în mod curat şi minunat, cele dum ne z eie ş ti, prin
mijlocirea unor fapte trupe ş ti, arat ă că a creat El însu ş i pe
om cu trup ul lui material, şi deci materia întreag ă în stare
de - a fi însu ş it ă şi folosit ă ca mediu de manifestare a
Persoanei lui dum n e z eie ş ti. Şi ridic ă pe oameni la calitatea
de fii prin har ai Tat ă lui ceresc, prin faptul că era El însu ş i
Fiul Unul - Nă scut al Tat ă lui ceresc. Dacă n- ar fi deci un
Dumneze u treimic, un Dumne ze u care e Tată , Fiu şi Duh
Sfânt, nu s- ar fi putut face aceasta. Ridicarea omului din
închisoarea naturii sale e posibil ă datorit ă faptului că exist ă
un Dumneze u al Treimii, ca să nu se reduc ă totul la o esen ţă
a lumii acesteia, supu s ă unor legi de origine inexplicabil ă .
Pentru om îns ă materia trupului, fiind înzestrat ă cu o
sensibilitate, poate repreze n t a şi un prilej de sensibilitate
plă cut ă , deci o atrac ţ ie contrar ă bucuriei spiritului de
Dumneze u, Care e Spirit pur. Numai o înt ă rire a legă turii
spiritului uman cu Dumne ze u poate să facă şi din trup un
mijloc de bucurie spiritual ă curat ă . Aceasta a făcut - o Fiul lui
Dumneze u, Spiritul divin înt ă rind legă tura spiritului uman
cu El. Iar putin ţ a acestei că deri a omului de la str ă muta rea în
 73

iubirea lui Dumne ze u nu poate fi vă zut ă într - o neputin ţă a

lui Dumne ze u de a- l face pe om incapabil de ea. Aceasta e
făcut ă posibil ă pe de o parte prin limitarea lui prin
nem ă rginire, crezân d că poate dezvolta m ă rginirea din sine
şi din univers. Omul, slă bind în st ă pânirea materiei de că tre
spirit, materia trup ul ui intr ă astfel într - un proces de
desco m p u n e r e, ajungân d la moarte. Fiul lui Dumne ze u,
luând trup ul, Îşi însu ş e ş te suferin ţ ele la care e supus trupul
omului, dar, ră bdân d u - le fă ră să le despar t ă de Dumne ze u,
face din ră bdarea lor, inclusiv a mor ţ ii, o form ă de
manifestare a puterii spiritului şi prin aceasta poate ridica
trup ul din moarte. El ia astfel asupra Sa urm ă rile pă catelor
noastre, sufer ă pentru ele pân ă şi moartea, dar învinge
aceast ă slă biciune a materiei, inclusiv moartea. Astfel, se
împline ş te m ă rginirea cu setea de nem ă rginire a omului în
voia lui Dumne ze u de a crea toate formele de existen ţă –
deci şi cea comp u s ă din spirit şi materie – pentr u a le atrage
pe toate în spiritualitatea Sa. Dumne ze u voieş te să se vad ă
frum u s e ţ ea iubirii sufletului creat fa ţă de El, datorat ă
primirii puterii dum n e z eie ş ti în el, şi în formele şi sim ţ irile
ar ă tate în materie.
Dar şi calitatea Fiului de Cuvânt ne poate deschide
unele în ţ elesuri ale înăl ţă rii omului, aduse de întrupare a Lui.
Expresia Sfântului Evanghelist Ioan: „La început era
Cuvântul” înseam n ă nu numai că Fiul lui Dumne ze u e fă ră
început şi Persoan ă dum ne zeiasc ă asemenea Tat ă lui, în
dialog iubitor cu Tat ă l, ci şi că El este înainte de tot ce are un
început şi că toate cele ce au un început au venit la existen ţă
74

prin El, şi că toate sunt organizate dup ă un cuvânt sau o

ra ţ iune a Lui, aflând u - se toate într - o armonie aş a cum sunt
ra ţ iunile lor din El, dar şi că El – ca Cuvânt al Tat ă lui – este
angajat într - un ră spu n s etern iubitor fa ţă de Tat ă l şi ca
atare angajeaz ă împreu n ă cu El fa ţă de Tat ă l şi pe oamenii
crea ţ i dup ă chipul Lui ca cuvinte sau prin cuvintele lor. Şi de
aceea, când ei îşi slă besc acest angajam en t fa ţă de Tat ă l, se
face El însu ş i şi om, deplin angajat fa ţă de Tat ă l, ca să le
comu nice şi lor aceast ă angajare.
El însu ş i tr ă ie ş te în Sine puter nic, ca Fiu dum ne z eiesc,
angajarea perfect ă fa ţă de Tat ă l şi o întip ă re ş te aceasta şi
umanit ăţ ii Sale; iar angajarea aceasta se întinde şi la ceilal ţ i
oameni care cred în El ca în Fiul lui Dumne ze u. Aşa sunt
atra ş i şi oamenii în rela ţ ia iubitoare a Treimii. Dar, fiind
atra ş i în angajarea Fiului fa ţă de Tat ă l, sunt uni ţ i şi între ei.
Căci aş a cum Fiul tr ă ie ş te în Sine cererea de angajare a
Tat ă lui, care implic ă asigurarea pre ţ uirii şi iubirii Tat ă lui şi
ră spu ns ul angajator sau asigurator al iubirii Fiului, El
extinde cererea de angajare şi a oamenilor, ceea ce înseam n ă
asigur ă ri reciproce ale iubirii. Deci înseam n ă că fiecare are în
cuvânt ul să u o cerere, implicând şi o asigurare a iubirii Sale
de angajare iubitoare fa ţă de altul şi trebuin ţ a ră spuns ul ui
angajant al celuilalt, bazat pe tr ă irea de că tre Fiul întrupa t a
cererii de angajare a Lui, din partea Tat ă lui, ca asigurare a
iubirii Lui şi pe ră spu ns ul asigurator al Lui, extins şi în
umanitatea Lui. Fără rela ţ ia interpers o n al ă n- ar exista
aceast ă cerere de angajare şi ră spuns ul la ea prin asigurarea
proprie. Iar supre m ul izvor al acestei cereri angajatoare şi
 75

ră spu ns ul angajator este în Treime. Treimea este existen ţ a

supre m ei asigur ă ri a iubirii, asigurare pornind de la Tat ă l şi
ră spu n z â n d prin Fiul.
76

6.

SFÂNTA TREIME, IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI

M Ă NTUITOARE A NOASTRĂ

Dacă iubirea între Tat ă l supre m şi numai Tat ă al unui

unic Fiu ni se descoper ă în cea mai înalt ă iubire, fă ră început
şi fără sfâr ş it, iubirea aceasta se arat ă des ă vâr ş it ă , existând
tot din eternitate şi o alt ă Persoan ă , că tre Care se îndreap t ă
iubirea dintre Tat ă l şi Fiul şi Care, la rândul Ei, se bucur ă cu
fiecare dintre ei şi celălalt. Simplul fapt că e o alt ă Persoan ă
decât cele dou ă aflate în rela ţ ie de Eu- Tu poate aduce o not ă
nou ă , sporit ă , în iubirea dintre cele dou ă , primind într - o
nou ă eviden ţă importa n ţ a ei. Desigur, s- ar putea spune că
Tat ă l fiind infinit şi Fiul, infinit, nu mai e lips ă de o alt ă
Persoan ă pentr u a aduce ceva nou în iubirea Unuia fa ţă de
Celălalt. Dar cu judecata aceasta s- ar putea afirma şi că o
singur ă Persoan ă dum ne z eiasc ă îş i este suficient ă în
infinitatea ei pentru fericirea proprie. Dar, dac ă infinitatea
unei Persoane cere pentru iubirea care dă fericire şi o alt ă
Persoan ă , de ce n- ar cere infinitatea iubirii Lor, care e
primul mod de iubire, sporind u - l pe primul cu toată
infinitatea Ei. Nu infinitatea în sine dă bucuria iubirii, ci
repre ze n t a r ea ei de că tre o alt ă persoan ă decât cea proprie.
Unde lipse ş te con ş tiin ţ a, lipse ş te bucuria. Dar bucuria real ă
o dă alt ă con ş tiin ţă atent ă la ea. Şi vedem chiar în noi, care
sunte m dup ă chipul dum ne z eiesc, că un altul decât eu şi tu
ne aduce un mod nou şi sporit de iubire şi deci de bucurie.
 77

Iubirea între eu - tu, chiar în planul infinit, vrea să se extind ă

spre altă persoan ă , sau bucuria unuia de altul spore ş te când
e înso ţ it ă de bucuria unui al treilea, sau când bucuria celor
doi tr ă ie ş te bucuria comun ă de un al treilea. Poate în acest
sens, Sfântul Atanasie al Alexandriei a spus: „Iar Domnul a
spus că Duhul este Duh al Adev ă rului şi Mângâietor: prin
aceasta a ar ă tat că în Duhul este Treimea des ă vâr ş it ă” 25 . În
acest sens, Sfântul Grigorie Palama precizeaz ă că aceast ă
calitate de Duh al Adev ă rului şi al În ţ elepciunii – şi am putea
ad ă uga că şi calitatea de Mângâietor – nu o îndepline ş te
Duhul numai pentru oameni, continuâ n d lucrarea Fiului, ci:
„De El se folose ş te şi Cuvânt ul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui
fa ţă de Nă scă tor, dar avându - L ca împreun ă ieşit din Tat ă l,
şi odihnin d u - Se în El prin unitatea firii”. Mai încolo (p. 75)
vom da tot textul din care am luat acest citat, pentr u a vedea
cum Sfântul Grigorie de Palama vede pe Duhul pe Duhul ca
pe Cel ce este necesar pentr u plenitu dinea iubirii şi a
bucuriei în Dumne ze u, sau ca să vedem că dou ă Persoane nu
epuizea z ă toat ă posibilitatea iubirii, ci e nevoie şi de a treia,
care e şi ea nu numai într - o legă tur ă , ci chiar într - o unire,
sau într - o unitate cu cele dou ă .
Trăim acest fapt şi noi, oamenii, chiar prin necesitatea
limbii de - a ad ă uga la eu - tu , un el. Nu putem să uit ă m de un
el, aflând u - ne în rela ţ ie de eu- tu. Poate că, cu cât ne iubim
mai mult unul cu altul, sim ţ im şi iubirea fa ţă de el; sau
invers: cu cât tr ă im doi inş i, lega ţ i ca eu- tu, pe un al treilea
mai mult, cu atât ne iubim şi unul pe altul. Noi sim ţ im

25 Epistola către Serapion, P.G. 26, col. 589.

78

trebuin ţ a să fim iubi ţ i de al treilea şi să iubim pe al treilea, şi

cu cât îl iubim mai mult împreu n ă , cu atât ne iubim şi noi
mai mult.
Teologul rus Pavel Florensky nume ş te în felul urm ă tor
adev ă rul despre num ă rul trei: „Voi fi întrebat: de ce exist ă
tocmai trei ipostas u ri? Eu vorbesc de num ă arul «trei» ca de
unul imanen t adev ă rului, inseparabil de el, eu nu pot exista
în afara rela ţ iei cu tine şi tu în afara rela ţ iei unui orizont
care ne confirm ă ... Numai în unitatea celor trei prime ş te
fiecare o unitate absolut ă . În afar ă de trei nu exist ă
confirm ar e (în adev ă r), nu exist ă subiect al adev ă rului” 26 .
Dacă am fi numai doi, am sim ţ i că ne - ar lipsi ceva din
realitate. Chiar fiin ţ a divin ă trebuie să tr ă iasc ă în deplin ă
mul ţ u mire, în rela ţ ie de trei con ş tiin ţ e personale.
Eu nu vreau să fiu iubit numai de unul (de tu ), oricât ar
fi de infinit, ci vreau să fie înso ţ it în iubirea lui fa ţă de mine
şi de un al treilea (de un el); şi tu al meu voieş ti la fel, să am
şi pe altul care te iube ş te împreu n ă cu mine. Dar şi cel de - al
treilea vrea să ne vad ă uni ţ i în iubirea fa ţă de el, sau în
iubirea lui fa ţă de noi. Infinitatea esen ţ ei unei persoane nu
m ă mul ţ u m e ş te prin iubirea ei. Simt că aceasta nu e toat ă
(iubirea) realitatea. Iubirea are drept baz ă con ş tiin ţ a unei
alte persoa ne. De ea vă d condi ţ ionat ă iubirea ei, precu m ea
vede în con ş tiin ţ a mea iubirea mea. Con ş tiin ţ ele proprii a
dou ă persoane sunt subiecte care dau şi primesc iubirea.

26
Der Pfeiler und die Grundfeste der Wahrheit, 4 Briefe in „Ostliches Christentu m”, II,
München, 1925, p. 36.
 79

Iar la Dumne ze u, dat ă fiind infinitatea persoanelor,

ajunge un singur El care să complete ze iubirea ce o aş tept şi
care să ne mul ţ u m e a sc ă cu iubirea pe care ne- o arat ă .
Dar al treilea în Dumne ze u nu poate fi ca al doilea, deci
Fiu. Aceasta ar ar ă ta pe Fiul neatr ă gând iubirea integral ă a
Tat ă lui. Ci trebuie să fie o Persoan ă de alt ă categorie, Care,
chiar prin felul în care îşi prime ş te subzisten ţ a de la Tat ăl,
arat ă pe Tat ă l iubind deplin pe Fiul însu ş i şi pe Fiul iubind
pe Tat ă l însu ş i. Astfel, Duhul une ş te şi mai mult pe Tat ă l şi
pe Fiul, ceea ce- L face să fie şi El iubit de Amândoi şi El să - I
iubeasc ă pe Amândoi, dar ar ă tând iubirea Lui deosebit ă fa ţă
de fiecare în raport cu iubirea lor între Ei, şi a fiecă ruia
dintre Ei fa ţă de El, deosebit ă . El face pe Fiul şi mai iubit de
Tat ă l şi pe Tat ăl şi mai iubit de Fiul. De aceea şi Tat ă l nu - L
iube ş te pe Fiul decât în Duhul, şi pe Duhul, decât în Fiul, şi
deci pe noi, ca fii duhovnice ş ti, şi Fiul, ca fra ţ i duhovnice ş ti.
Duhul îi înt ă re ş te în unitate prin iubirea Lui şi Ei se
înt ă resc în unitate prin iubirea fa ţă de El. Nu se trece dincolo
de iubirea între Tat ă l şi Fiul prin Duhul. Sau Fiul e vă zut în
Duhul, şi invers, ca să fie vă zut aş a dup ă ce Se va întrupa
Fiul şi în noi. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Treime
des ă vâr ş it ă , din Trei des ă vâr ş i ţ i”.
Fiecare cuprin de şi descoper ă adeseori nu Eul să u, ci pe
ceilal ţ i. De aceea, în fiecare ipostas se pot vedea celelalte.
„Vezi, prin urmare, zice Sfântul Vasile cel Mare, că uneori
Tat ă l descoper ă pe Fiul, alteori Fiul pe Tat ă l. Deci toat ă
80

Dumnezeirea ţ i se arat ă uneori în Tat ă l, alteori în Fiul şi în

Duhul.” 27
De aceea, pân ă ce Fiul este pe pă mânt, Duhul Îl arat ă
mai mult pe El, iar dup ă ce învie şi Se înal ţă Fiul, arat ă El mai
mult pe Duhul, sau Duhul Îl descoper ă sub un acoper ă mânt
sim ţ it ca atare, făcând pe Fiul chiar mai sim ţ it şi mai eficient
în lucrarea Lui.
„Căci mona d a mi ş cându - se din pricina bog ăţ iei ei, dar
dep ăş indu - se doimea (fiindc ă e mai presus de materie şi
form ă , din care sunt corpurile), se hot ă rnice ş te ca Treime
(căci aceasta este prima care dep ăş e ş te doimea), ca să nu fie
Dumnezeirea nici strâm t ă , nici să se reverse la nesfâr ş it.” 28
În cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este pluraritatea în
unitate, sau iubirea deplin ă , realizat ă în amân do u ă formele;
rela ţ ie între Persoane, dar tr ă it ă în unitate deplin ă . În cele
trei e totul în rela ţ ie direct ă , căci Duhul e mereu în Tat ăl şi
Fiul. Dacă ar fi patru, n- ar fi totul în aceast ă rela ţ ie direct ă
neîncetat ă . Ar ră mâne mereu un El exterior. S- ar vedea că
cineva ră mâne mereu afar ă . În dou ă Persoane, iar ăşi, s- ar
vedea că nu e totul, că ceva lipse ş te. În Dumne ze u Trei e
totul.
Duhul repre zin t ă întoarcerea Dumne zeirii în Sine, aş a
zicând readu n a rea Ei pe planul modului de existen ţă în
comu niu n e person al ă . Fără să anuleze acest mod,
Dumnezeirea se arat ă prin Duhul ca struct ur ă , ca matc ă
interpers o n al ă a Dumne zeirii infinite, evitând atât lipsa de
„genero zitat e” a fiin ţ ei încuiate ermetic în întunericul
27 Contra lui Eunomiu, cartea VI, P.G. 29, col. 756.
28 Idem, Oratio de Pace, P.G. 35, col. 1160 D.
 81

existen ţ ei imperso n ale, cât şi dezor dinea pluralit ăţ ii infinite

ca num ă r. Atât primul fapt, cât şi cel de - al doilea ar umple
totul de o esen ţă neliber ă , panteist ă , neiubitoare, incapabil ă
de crea ţ ie, supu s ă unor legi oarbe, lipsit ă de sens.
Dup ă înal ţ area Fiului, când oamenii nu - L pot vedea nici
în spa ţ iu m ă rginit, nici pretutin de ni, aflându - Se în Duhul,
Care poate fi prezen t pretutin de ni, poate fi şi Hristos prin
El.
Duhul iradiaz ă pretutin de ni din trupul înviat al lui
Hristos (la Sfântul Vasile, Cum lucreaz ă Duhul în to ţ i ).
Vom vedea în alt capitol cum Duhul ne pune pe fiecare
în legă tur ă cu Hristos, dar şi cum Hristos e în legă tur ă cu
Duhul. E forma activă rii practice sau a prelungirii în noi a
ceea ce a făcut Hristos pentr u noi în cur ăţ irea de patimi,
chiar prin pă timire, şi în înaintarea spre înviere, deci spre
spiritualizarea trup ului. Aceast ă legă tur ă între lucrarea lui
Hristos şi a Duhului se arat ă chiar în felul venirii la
subziste n ţă a Duhului, prin purcederea din Tat ă l, spre a Se
odihni în Fiul.
82

8.

PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TAT Ă L ŞI

ODIHNA LUI ÎN FIUL, TEMEI AL IUBIRII
DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TAT Ă L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII
NOASTRE PRIN DUHUL

Iisus Hristos spune de Duhul Sfânt că purcede din

Tat ă l şi El va trimite celor ce cred în El (In 15, 26). De aceea
şi în Simbolul niceo - constan tino p olitan Biserica a spus
despre El: „Care din Tat ă l purcede”. Părin ţ ii au ţ inut să
accent ue ze că purcederea Duhului din Tat ă l este altceva
decât na ş terea Fiului, dar n- au voit să precizeze în ce const ă
ea. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Dar ce este
purcederea? Spune - mi tu, ce este nena ş terea Tat ălui şi eu îţ i
voi explica ce este na ş terea Fiului şi purcederea Duhului. Şi
vom delira amân d oi ţ inând a str ă bate tainele dum ne z eie ş ti”
(In 20, 11) 29 . „Ce- I lipse ş te, zic ei, Duhului deci, pentru a fi
Fiu? Căci dac ă nu i- ar fi lipsit ceva, ar fi tot Fiu. Noi spune m
că nu - i lipse ş te. Căci Dumne ze u nu are lipsuri. Dar este o
deosebire de ar ă tare, ca să spune m aş a, sau de rela ţ ie
întreolalt ă . Şi aceasta a produs şi o deosebire de nume” 30 .
Dar exemplificân d deosebirea între na ş terea Fiului din
Tat ă l şi purcederea Duhului, cu deosebirea între luarea Evei
din Adam şi na ş terea lui Set, tot Sfântul Grigorie de Nazianz
spune: „Nu se poate spune de acela ş i că unul e nă scut din ei
(Adam şi Eva), iar altul vine în alt mod la existen ţă ? Dar
cum? Eva şi Set nu vin din acela ş i Adam? Din care altul? Şi

29 Op. cit., „A cincea cuvântare teologică”, 8, p. 98.

30 Ibidem , 9, p. 99.
 83

sunt amân d oi nă scu ţ i? Nicidecum! Dar ce sunt ei? Eva e

luat ă din Adam, iar celălalt nă scut. Şi totu ş i amând oi sunt
oameni identici întreolalt ă . Căci sunt oameni. Nimeni nu va
nega. Vei înceta deci să lup ţ i împotriva Duhului afirmân d
sau că e numaidecât nă scut, sau că nu e nici de o fiin ţă , nici
Dumneze u?” 31 .
Dar tot Părin ţ ii au ţ inut să accentue z e că Duhul,
purcezân d din Tat ă l, se odihne ş te în Fiul. Sfântul Grigorie
Palama, bazân d u - se pe m ă rturia Sfântului Ioan Botez ă torul,
că a vă zut pe Duhul pogorân d u - Se din cer „şi ră mânân d
peste Fiul”, spune că aceasta e o dovad ă că, şi înainte de
întru parea Fiului, Duhul se odihne ş te peste El. Şi el arat ă şi
pe Sfântul Ioan Damaschin cugetân d astfel. Căci, dup ă ce
aminte ş te locul din Evanghelia dup ă Ioan 1, 33, Sfântul
Grigorie Palama continu ă : „Şi ca să nu socoteasc ă cineva că
acestea s- au scris şi s- au săvâr ş it pentr u întrupar ea Fiului,
să ascult ă m pe dum n e z eiescul Damaschin, care scrie în alt
8- lea din capetele dogmatice: «Credem şi în Sfântul Duh,
Care din Tat ă l purcede şi în Fiul se odihne ş te»” 32 .
Aceast ă „odihn ă ” a Duhului în Fiul pune într - o legă tur ă
pe Duhul şi cu Fiul, legă tur ă pe care catolicism ul a socotit în
mod gre ş it că o poate afirma identificând purcederea
Duhului din Tat ă l cu purcederea din Fiul, ca dintr - un singur
principiu (tanqua m ex uno principio ), ceea ce ş terge în acest
act deosebirea între Tat ă l şi Fiul, considerâ n d - o ca un act al

31Ibidem , 11, p. 100 - 101.

32La Iosif Vrienie, Cuvinte dou ă zeci şi patru pentru purcederea Sfântului Duh , „Cuv. I”,
Buză u, 1832, p. 80- 81.
84

fiin ţ ei lor comu n e, nu ca un act care men ţ ine pe Tat ă l ca

Persoan ă deosebit ă de Fiul.
„Odihna” Duhului purces din Tat ă l peste Fiu o
socote ş te Sfântul Grigorie Palama ca dovedind iubirea Lui
fa ţă de Fiul. Duhul e trimis de Tat ă l peste Fiul ca o fapt ă a
iubirii Lui fa ţă de Fiul. Căci îi place Tat ă lui însu ş i să Se
odihneasc ă peste Fiul prin Duhul purces spre El. Dar Fiul nu
ră mâne pasiv sau nep ă s ă tor în aceast ă aten ţ ie iubitoare a
Tat ă lui fa ţă de El. El e bucuros că Tat ă l trimite Duhul Său
spre El şi- Şi arat ă , primin d u - L, şi bucuria Lui fa ţă de Tat ă l.
Sfântul Grigorie Palama spune de fapt urm ă toarele: „Şi
Însu ş i Cuvântul preaiubit şi Fiul lui Dumneze u Se întoarce
spre Nă scă torul prin Duhul Sfânt, ca iubire, şi are Duhul
Sfânt prin Tat ă l, odihnin d u - Se împreu n ă cu El în Sine” 33 .
A- i ar ă ta cuiva direct iubirea ta e o bucurie pentru
acela. Dar a- i comu nica şi participarea altuia la iubirea sa e
o bucurie şi mai mare pentru acela. Dacă Tat ă l este originea
Fiului, prin faptul că, gândind u - Se pe Sine, îşi na ş te un chip
al Să u, numai El poate fi şi originea iubirii fa ţă de Fiul şi a
Fiului fa ţă de El, prin faptul că, gândind u - Se pe Sine ca Tat ă
iubitor al Fiului, face să se vad ă pe Sine ca o altă Persoan ă
prin care îşi arat ă iubirea Sa fa ţă de chipul Său. Fiul nu poate
ră mâne decât Fiu şi în aceast ă rela ţ ie de iubire şi de bucurie
ce exist ă între Tat ă l şi Fiul din eternitate. În acest sens
Sfântul Grigorie Palama spune: „Iar acest Duh al Cuvânt ului
supre m este ca o iubire negr ă it ă a Născă torului fa ţă de
Cuvântul nă scut în mod negr ă it. De El se folose ş te şi
33(În traducerea Arhim. Ciprian Kern, Antropologia Sfântului Grigorie Palama , Paris,
Ymca Press, p. 356).
 85

Cuvântul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui fa ţă de Născă torul Lui,

dar având u - L ca împreu n ă ieşit din Tat ă l şi odihnind u - Se în
El prin unitatea firii. Pe Acesta Fiul îl are şi El ca Duh al
Adevă rului şi al În ţ elepciunii şi al Cuvânt ului şi prin El se
bucur ă împreu n ă cu Tat ă l, Care se bucur ă de El”34 .
Prin purcederea Duhului nu se constit uie de că tre Tat ă l
o Persoan ă ca ţ int ă proprie a Sa, spre a fi şi Tat ă l o ţint ă a
Duhului, ci Duhul se constit uie ca legă tur ă iubitoare
des ă vâr ş it ă între Tat ă l şi Fiul. Duhul e trimis spre Fiul ca
Persoan ă împreu n ă - iubitoare a Fiului de că tre Tat ă l, ca să fie
drept urmare o Persoan ă împreun ă - iubitoare a Tat ă lui cu
Fiul. Aceasta se arat ă spunân d u - se că Duhul, purcezâ n d din
Tat ă l, „Se odihne ş te peste Fiul, sau str ă luce ş te din Fiul” 35 .
Prin aceast ă str ă lucire, Duhul arat ă (pune în des ă vâr ş ita
eviden ţă ) Fiului pe Tat ă l şi Tat ă lui, pe Fiului.
E o reciprocitate, în care Tat ă l nu înceteaz ă să Se arate
ca Tat ă şi Fiul, ca Fiu 36 .
Dar aceasta nu înseam n ă că Duhul e mai pu ţ in
Persoan ă ca Tat ă l şi ca Fiul. El nu e numai o sim ţ ire a
Tat ă lui, Care Îl purcede, şi o sim ţ ire a Fiului. Tat ă l îşi arat ă
iubirea des ă vâr ş it ă fa ţă de Fiul, având bucuria de o alt ă
Persoan ă purceas ă din El, împreu n ă - iubitoare cu El fa ţă de
Fiul. Şi acest rol Îl prime ş te Duhul şi în Fiul. Acest rol de
împreun ă - iubitor al Duhului cu Tat ă l şi cu Fiul se arat ă şi în
faptul că Duhul nu e numit niciodat ă singur, ca iubitor, cum
e numit Tat ă l fa ţă de Fiul, şi invers. Aceasta se arat ă şi în
34 Ibidem .
35 Grigorie Cipriotul, Patriarhul Constantinop ul ui (1283- 1289), P.G. 142, col. 240, 242,
257, 260, 267, 286.
36 Iosif Vrienie, op. cit.
86

faptul că noi spune m că iubim pe Duhul prin Tat ă l sau prin

Fiul; şi mai spune m că Fiul sau Tat ă l ne dau pe Duhul, nu
invers.
Dar pe Duhul nu - L mai na ş te Tat ă l ca Fiu aparte, căci
atunci nu L- ar mai referi la Fiul, ci Duhul ar lua o pozi ţ ie
indepen d e n t ă . Pe Duhul Îl refer ă Tat ă l la Fiul Său unic, ca
eviden ţ iere a iubirii Lui absolute fa ţă de acest unic Fiu.
Nu e corect nici a socoti că Duhul este purces de Tat ă l
pentr u că este Nă scut Fiul, că nici Fiul nu e nă scut pentru a
fiu purces Duhul peste El. De aceea spune Sfântul Grigorie
de Nazian z în ,,Cuvântul teologic 31” că Fiul şi Duhul Sfânt
sunt uni ţ i nu numai prin fire, ci şi prin faptul că Fiul e
nă scut şi Duhul purces de Acela ş i Tat ă. Iar deosebirea între
Fiul şi Duhul e numai că Unul e Născut, iar Duhul, purces.
Dar e firesc să se aminteasc ă întâi de na ş terea Fiului, ca să
se poat ă spune apoi că peste Fiul nă scut Se odihne ş te Duhul
purces. Dar totu ş i Duhul e purces pentru a Se odihni peste
Fiul şi Fiul e nă scut de Tat ăl, pentr u că voie ş te să aib ă pe Cel
peste Care vrea să Se odihneasc ă Duhul Lui.
Duhul nu e un al Treilea, nici în sensul de un alt
Nă scut, nici în sensul de un El, Care se află închis în rela ţ ia
dintre ceilal ţ i Doi. Duhul e în Tat ă l, Care iube ş te pe Fiul, ca o
Persoan ă ce se bucur ă împreun ă cu El de Fiul şi Se odihne ş te
pornind din Tat ă l în Fiul, ca o Persoan ă care se bucur ă şi El
împreun ă cu Fiul de Tat ăl, dar ca un Fiu fa ţă de Tat ă l, nu ca
un alt Tat ă. În acest caz n- ar mai vedea pe Tat ă l ca Tat ă .
Duhul tr ă ie ş te iubirea între Tat ă l şi Fiul, men ţ inân d calitatea
lor distinct ă de Tat ă şi Fiu. Tat ă l este împreu n ă cu Duhul în
 87

iubirea Fiului, şi Fiul este şi El, datorit ă faptului că are pe

Duhul de la Tat ă l împreu n ă - iubitor, ca Duh al Tat ă lui. Dacă
Tat ă l purcede pe Duhul pentru a spori bucuria Lui fa ţă de
Fiul şi Fiul se na ş te din voin ţ a Tat ă lui de a Se bucura de El
împreun ă cu Duhul. Faptul de - a folosi Tat ă l şi pe Duhul
pentr u iubirea dintre ei arat ă şi mai mult iubirea între ei şi
unirea lor.
,,Vezi, spune Tat ă l, Fiului, cât Te iubesc de mult pe
Tine, având şi pe Duhul care se bucur ă împreun ă cu Mine de
Tine?” Şi Fiul ră spu n d e: ,,Prive ş te şi Tu cum m ă mul ţ u m e sc
de aceast ă împreu n ă iubire a Mea de că tre Tine împreu n ă cu
Duhul. Pot să Te iubesc şi Eu ca Fiu, împreu n ă cu Duhul
dă ruit Mie de Tine, pe Tine, nu singur, ci împreun ă cu El”.
Tat ă l şi Fiul se unesc mai mult ca Tat ă şi Fiu prin
Duhul, sunt Trei Persoane, dar a treia nu st ă la o parte de
cele dou ă , ci Le une ş te pe amând o u ă , sau este în fiecare,
unind u - Le, dar şi înt ă rindu - Le în calitatea lor distinct ă ,
chiar şi când vorbesc cu noi. Îns ă aceasta nu - L opre ş te pe
Duhul să ne vorbeasc ă şi El însu ş i nou ă şi să ne inspire să
vorbim cu Tat ă l şi cu Fiul, mai ales să ne rug ă m lor. Iisus le
spune ucenicilor: ,,Înc ă multe am a v ă spune, dar acum nu le
pute ţ i purta. Iar când va veni Acela, Duhul Adev ă rului, v ă va
călă uzi la tot adev ă rul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte
aude va vorbi şi cele viitoare v ă va vesti” (In 16, 12- 13). Atât
Fiul, cât şi Duhul vorbe ş te avându - L şi pe celălalt în El; dar
şi pe Tat ă l. De aceea am spus că Duhul nu este un „El” de
Care vorbesc Tat ă l şi Fiul, ci fiecare vorbe ş te în mod
nedes p ă r ţ it de ceilal ţ i doi. Nici Tat ă l şi nici Fiul nu vorbesc
88

despre Duhul ca de un al treilea în afar ă de ei, ci Tat ă l are în

Sine pe Duhul când vorbe ş te cu Fiul şi Fiul, pe Duhul când
vorbe ş te cu Tat ă l, dar şi când vorbesc cu noi.
To ţ i trei sunt neîncetat uni ţ i. Tat ă l une ş te pe Fiul şi
Duhul Sfânt ca origine a ambilor, a unuia prin na ş tere, a
celuilalt prin purcedere spre Fiul, sau Fiul e unit cu Tat ă l
prin faptul că e nă scut de Tat ă l şi are pe Duhul purces de la
Tat ă l odihnin d peste El. duhul este unit cu Tat ă l, prin faptul
că e purces din El, şi cu Fiul, prin faptul că Se odihne ş te
peste El. Fiecare din cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este
unit ă cu Celelalte dou ă nu numai prin firea lor comun ă , ci şi
prin propriet ăţ ile lor personale. Duhul este numit şi Duh al
Tat ă lui şi Duh al Fiului: al Tat ălui, ca purcez ă tor al Lui spre
Fiul înspre Care purcede. Dar Tat ă l nu este numit Tat ă al
Duhului, în sensul că are ceva de la Duhul, nici Fiul nu este
al Duhului, ca având ceva din existen ţă de la El, dar Duhul
este numit atât Duh al Tat ă lui, cât şi al Fiului, având
existen ţ a legat ă de Amândoi. Aşa cum Fiul este al Tat ă lui,
Duhul este al Lui pentru că Se odihne ş te în El. Duhul este al
Tat ă lui şi al Fiului în sensul că în existen ţ a Lor se împline ş te
Treimea. Fiecare une ş te pe ceilal ţ i doi, dar numai în Duhul
se des ă vâr ş e ş te Treimea ca existen ţă şi prin aceasta este Cel
ce duce la o ultim ă unitate pe Tat ă l şi Fiul.
Numai prin Duhul, Tat ă l îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de
Fiul şi numai prin Duhul, Fiul îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de
Tat ă l. Numai prin Duhul, Tat ă l îşi activeaz ă toat ă iubirea de
Tat ă fa ţă de Fiul şi Fiul, la fel.
 89

Purcederea Duhului din Tat ă l spre Fiul şi str ă lucirea

Lui din Fiul spre Tată l se reflect ă şi în faptul că noi primim
pe Duhul de la Tat ă l prin Fiul şi pute m fi făcu ţ i fii iubitori ai
Tat ă lui, ca să ră spun d e m şi noi, împreun ă cu Fiul, iubirii
Tat ă lui. Aceasta ne încadrea z ă şi pe noi în iubirea dintre
Tat ă l şi Fiul, fiind iubi ţ i de Tat ă l ca Fiul Său şi iubind şi noi
pe Tat ă l ca Tat ă al nostr u, dar şi pe Fiul, ca Frate al nostr u în
Tat ă l, ceea ce face ca şi noi să ne iubim unii pe al ţ ii ca fii ai
aceluia ş i Tat ă şi fra ţ i ai aceluia ş i Fiu al Tat ă lui, făcut Frate al
nostr u prin întru p are. Poate că acest rol se arat ă în parte şi
în rolul ce- l are „el” în realitatea (rela ţ ia) dintre eu şi tu .
Fiecare îl avem pe acela în noi, împreun ă iubitor, şi astfel
iubirea dintre noi este mai mare.
Dar din Fiul nu L- am avea pe Duhul ca fiind al Lui, şi
ca Fiu al Tat ă lui nu ne - ar comunica nici nou ă pe Duhul ca
Duh de fii, şi în acest caz n- am avea produs ă în noi iubirea
de fii ai Tat ă lui şi de fra ţ i ai Fiului.
În Sfânta Scriptur ă se afirm ă adeseori că Iisus Hristos,
ca Fiu, ne face prin Duhul Său fii ai Tat ă lui ceresc. Astfel,
Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar când a venit plinirea
vremii, a trimis Dumne ze u pe Fiul Să u… ca să dobândi m
înfierea. Şi pentru că sunte ţ i fii, a trimis Dumne ze u pe Duhul
Fiului Să u în inimile voastre, care strig ă: Avva, Părinte” (Gal.
4, 4- 6). Deci Duhul sus ţ ine în Fiul din eternitate dragostea
de Fiu fa ţă de Tat ă l, ca Unul ce purcede din Tat ă l cu acest
scop, sau pentr u aceast ă lucrare. De aceea când Se face şi
om, Fiul are şi ca om pe Duhul iubirii de la Tat ă l, ca să ni- L
comu nice şi nou ă . Ceea ce spune în locul amintit din
90

Epistola că tre Galateni, o spune Sfântul Pavel şi în Epistola

că tre Romani: „Că ci câ ţ i sunt mâna ţ i de Duhul lui Dumne ze u
sunt fii ai lui Dum ne ze u … De aceea şi câ ţ i am primit Duhul
înfierii, strig ă m prin El: Avva, Părinte!”. Ca atare sunte m şi
„mo ş tenitori ai lui Dumne ze u, împreun ă cu Hristos” (Rom. 8,
14 - 15, 17). Prin aceasta Hristos ni S- a făcut „întâiul nă scut
între mul ţ i fra ţ i” (Rom. 8, 29), sau El ni S- a făcut, şi ca om,
purt ă tor al Duhului Său de Fiu al lui Dumne ze u, ca să ni- L
trans mit ă şi nou ă . În felul acesta, Sfântul Duh este Cel ce ne
une ş te şi pe noi cu Dumne ze u Tat ă l şi cu Fiul în aceast ă
calitate a lor.
Duhul se une ş te atât de mult cu noi, că sim ţ irea ce- o
dă, de a spune lui Dumneze u „Tat ă”, o tr ă im ca o sim ţ ire a
noastr ă . Dar totu ş i ne d ă m seama că, dac ă nu s- ar uni Duhul
cu noi, dac ă n- ar striga şi El cu noi lui Dumne ze u: „Avva,
Pă rinte”, n- am putea striga şi noi în şine. Dar aceasta
înseam n ă că şi în Fiul neîntr u p a t Duhul Fiului este nu numai
al Lui, ci şi al Tat ă lui, adic ă primit de la Tat ă l. Şi mai
înseam n ă că Duhul, prin Care strig ă m: „Avva, Părinte”, nu e
desp ă r ţ it nici de Fiul. Fiul întrupa t este Cel ce strig ă
împreun ă cu noi, înt ă ri ţ i de acela ş i Duh, „Avva, Părinte”. Dar
prin Duhul nu spune m Tat ă lui numai: „Avva, Părinte”, ci ne
şi rug ă m Tat ă lui şi Fiului, sau şi Fiul se roag ă o dat ă cu
Duhul în noi. Nu pute m să ne rug ă m singuri lui Dumneze u
Tat ă l fă ră Duhul, deci şi făr ă Fiul. Dumneze u, Care vrea să
ne mânt ui m prin ajutor ul pe care ni- L dă, ne dă şi puterea
să cerem ajutorul Lui: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor
slă biciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rug ă m cum trebuie,
 91

ci Însuşi Duhul Se roag ă pentru noi cu suspine negr ă ite”

(Rom. 8, 26). Precum une ş te pe Fiul cu Tat ă l, aş a ne une ş te
Duhul şi pe noi cu Tat ă l şi cu Fiul, aş a de mult, încât nu
pute m vedea grani ţ a între noi şi Dumnez e u. Şi totu ş i,
ră mânem con ş tien ţ i şi de slă biciunea noastr ă . Iată cum
Duhul nu ră mâne pentr u Dumne ze u Tat ă l şi Fiul un „El”, nici
chiar când se miş că în noi, ci se face un Eu greu de distins
de al nostru, punân d u - ne şi pe noi în rela ţ ie de eu- Tu cu
Dumneze u.
Aceast ă pornire de - a striga şi a ne ruga împreun ă cu
Duhul Fiului, sau cu Fiul sălăşluit în noi prin Duhul Lui,
Tat ă lui, ne spune Sfântul Pavel că nu ne vine şi fă ră o
contribu ţ ie din partea omului. Dar în aceast ă contribu ţ ie
ar ă t ă m că ne silim şi noi să devenim asemenea Fiului, cât
timp a fost întru p a t pe pă mânt, şi Fiul vrea, dup ă înăl ţ are, să
parcurge m şi noi dru m ul parcurs de El cu trupul Lui, pentr u
a ajunge la înviere. Ne atrage prin Duhul tot mai mult spre
starea de fii, asemenea Lui, chiar dac ă nu e vă zut ă de noi, fii
ai Tat ă lui, învia ţ i cu trupul, sau schimba ţ i la fa ţă sau
îndu m n e z ei ţ i, asemenea Fiului Său făcut om şi înviat.
92

8.

LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI, DUPĂ

ÎN Ă L ŢARE, PRIN DUHUL DE - VIA ŢĂ - FĂ CĂ TOR ŞI
SFIN Ţ ILOR

Fiul înviat şi înăl ţ at lucreaz ă în noi prin Duhul Sfânt

pentr u a parcurge şi noi drum ul spre starea de fii, în care
trup ul e schimbat la fa ţă sau îndum ne z eit prin Duhul.
Hristos Cel înă l ţ at săvâr ş e ş te în noi aceast ă lucrare prin
Duhul Său, aş a cum a săvâr ş it - o şi El în umanitatea Sa cât a
fost pe pă mânt. Duhul Lui ne duce spre starea în care a fost
dus trup ul lui Hristos prin înviere, spre starea de fii
schimba ţ i la fa ţă cu trupul, str ă lumina ţ i, îndum ne z ei ţ i.
Lucrarea aceasta a Fiului înăl ţ at prin Duhul este o lucrare de
via ţă făcă toare şi sfin ţ itoare. Aceasta nu o poate face Fiul cu
oamenii de pe pă mânt, ră mânân d El pe p ă mânt, ci numai
dup ă ce a ajuns la cap ă tul deplinei p ă trun de ri a trupului Lui
de Duhul de - via ţă - Făcă tor şi Sfin ţ ilor. Lucrarea aceasta
sfin ţ itoare şi de via ţă făcă toare e şi a Fiului şi a Duhului, sau
e a Fiului prin Duhul.
Astfel, Duhul purcede din Tat ă l şi Se odihne ş te în Fiul,
nu numai pentru a ar ă ta deplina unire în dragoste dintre
Tat ă l şi Fiul, dragostea Fiului venit ă de la Tat ă l întorcân d u -
se spre Tat ă l, ci pentr u a trece şi la oameni dragostea Fiului,
al Că rui chip sunt făcu ţ i oamenii, iar dup ă ce ace ş tia se
despar t prin pă cat de Dumne ze u, de- a Se face Însu ş i Fiul
om în care lucreaz ă Duhul, ca din El să treac ă în oameni.
 93

Aceast ă lucrare a Duhului din Fiul e prevestit ă întâi

prin prooroci, pentr u a- i întoarce şi pe ei spre Tat ă l, sau a- i
atrage şi pe oamenii uni ţ i cu Fiul prin credin ţă spre Tat ă l,
umplu ţ i deplin de Duhul din Fiul.
De aceea, Biserica a numit pe Duhul în Simbolul niceo -
constan tin o p olitan nu numai Sfânt şi de - via ţă - Făcător, ci şi
Cel Care a gr ăit prin prooroci. Cuvânt ul neîntru p a t a preg ă tit
astfel în prealabil pe oameni pentr u lucrarea ce- o va să vâr ş i
prin Sine, atât cât va fi pe pă mânt, şi apoi în oameni, dup ă
ce Se va înă l ţ a înviat şi îndu m n e z ei t cu trupul.
Lucrarea revelatoare comun ă şi complem e n t ar ă a Fiului
şi a Sfântului Duh are o dezvoltare. Paul Evdokimov vede
aceast ă dezvoltare ca o alternare a lucr ă rilor mereu mai
vă dite ale Duhului şi Cuvânt ului, mai bine zis ale Ambilor,
ar ă tând u - Se când unul, când celălalt mai vă dit în aceast ă
lucrare comu n ă . Duhul Sfânt a preg ă tit venirea Cuvânt ului în
trup, Care va lucra întâi în mod vă zut asupra trupul ui Său,
nu fă ră prezen ţ a lucr ă toare a Duhului în El, ducând trupul
pân ă la înviere, ca apoi să prelungeasc ă aceast ă împreun ă -
lucrare Hristos nemaiv ă zut în lucrarea Duhului săvâr ş indu -
se în mod sim ţ it în înduhovnicirea trupul ui celor credincio ş i,
spre învierea din via ţ a viitoare. „Prin spusa proorocilor, tot
Vechiul Testam e n t este o Cincizecime preliminar ă în vederea
apari ţ iei Fecioarei şi a acelui «Fie»” 37 . Apoi „Cincizecimea
apare ca scopul ultim al iconomiei trinitare a mânt uirii.
Urmân d Părin ţ ilor biserice ş ti se poate chiar spune că Hristos
este «Marele Înainte - Mergă tor al Duhul Sfânt»” 38 . Pe de altă
37 L’Esprit Saint dans la tradition orthodoxe , Ed. du Cerf, Paris, 1969, p. 87.
38 Ibidem.
94

parte, Evdokimov observ ă că Duhul Sfânt şi Cuvânt ul sunt

mereu împreu n ă , dar într - o perioad ă se află Unul pe planul
prim, iar în altă perioad ă , Celălalt. „În timpul lucr ă rii
pă mânte ş ti a lui Hristos, rela ţ ia oamenilor cu Duhul Sfânt se
efectua prin Hristos. Din contr ă , dup ă Cincizecime, rela ţ ia
cu Hristos se efectuea z ă prin şi în Duhul Sfânt. Înăl ţ area
supri m ă vizibilitatea istoric ă a lui Hristos. Dar Cincizecimea
restituie lumii prezen ţ a interiorizat ă a lui Hristos şi acum Îl
reveleaz ă nu în fa ţă , ci în interiorul ucenicilor Săi.”39
A fost necesar ă lucrarea profetic ă a Duhului
Cuvântului neîntr u p a t, pentru ca oamenii să cread ă în El
când va veni în trup în chip minuna t. Şi a fost necesar ă
venirea în trup a Fiului, pentru ca să înfieze cu adev ă rat prin
Dumneze u umanitatea în trup, ducând - o la înviere. Dar a
fost necesar ă şi lucrarea Fiului întrupa t şi înviat în chip
nevă zut prin Duhul Sfânt, pentr u a face pe oameni să
înainteze într - o via ţă pă mânteasc ă dup ă modelul lui
Hristos, spre a ajunge la trupul înviat şi înduhovnicit,
asemenea celui al lui Hristos.
Cre ş tinism ul occidental nu dă aproape nici o
însem n ă tate lucr ă rii Duhului Sfânt în oameni dup ă înăl ţ area
lui Hristos sau lucr ă rii lui Hristos şi Duhul Sfânt. Se afirm ă
în Hristos, separat, un Hristos al discurs urilor, nu al harului
necreat din Sfintele Taine, al Celui ce une ş te cu subiectul
nostr u energia dum ne z eiasc ă necreat ă , sfin ţ itoare,
transfor m a t o a re, ridicare a credinciosului în alt plan.
Ortodoxia e singura care vorbe ş te continuu de lucrarea

39 Ibidem , p. 96.
 95

Duhului Sfânt cel de- via ţă - Făcător şi Sfin ţ itor, Cel prin care
Hristos ne face fii ai lui Dumneze u, cu un trup înviat,
str ă luminat, împreu n ă cu toat ă crea ţ ia. Pentru ortodoc ş i, nu
ajunge oamenilor să fie ierta ţ i numai pentru supra m e ritele
lui Hristos, sau să fie cur ăţ i ţ i de pă cate doar în via ţ a viitoare
printr - o credin ţă în efectul jertfei Lui, ci via ţ a lor cre ş te în
sfin ţ enie şi cre ş terea oamenilor în sfin ţ enie dup ă modelul
lui Hristos tinde spre a ajunge la un trup transfigurat,
asemenea Lui, în via ţ a viitoare, prin Duhul lui Hristos.
Pentru Ortodoxie Dumnez e u Îşi poate însu ş i
umanitatea în mod real, ca mediu de transfor m a r e
(transfigurare) şi normalitate asemenea Dumnez eirii în
sfin ţ enie.
Dar pentr u aceasta trebuie să ne silim şi noi să ducem
o via ţă pe pă mânt pe cât se poate dup ă modelul lui Hristos.
Dar şi aceast ă silin ţă a noastr ă de vie ţ uire ca fii ai lui
Dumneze u ne este ajutat ă de Duhul lui Hristos. Ea începe
prin na ş terea noastr ă din nou prin Duhul Sfânt, care ni se d ă
în Botez. Prin aceasta ieşim din moartea spiritual ă care e una
cu alipirea la lumea aceasta, socotit ă ca unica realitate.
Duhul ne na ş te la o via ţă adev ă rat ă în Dumne ze u şi ne
sus ţ ine în ea; şi aceasta e o înaintarea în sfin ţ enie.
Mântuitor ul pro mite pe de o parte, pe Duhul ce- L va
trimite pe seama celor ce vor crede în El, pe de alta le spune
că ei trebuie să - L primeasc ă prima dat ă prin Botez, pentru a
se na ş te din nou, deci ca fii ai lui Dumne ze u, încetând să fie
robii lumii materiale (Gal. 4, 7- 9). El spune lui Nicodim:
„Adev ă rat, adev ă rat zic ţie: De nu se va naş te cineva din ap ă
96

şi din Duh, nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u.

Ce este n ă scut din trup, trup este; şi ce este n ă scut din Duh,
duh este… Trebuie să v ă naş te ţ i de sus” (In 3, 5- 6, 7). Dar
ace ş tia se nasc ca fii ai lui Dumne ze u pentru că Fiul lui
Dumneze u cel întru p at se une ş te cu ei prin Duhul. „Celor ce
L- au primit (pe Cuvânt ul), care cred în numele Lui, le- a dat
putere ca să se fac ă fii ai lui Dumne ze u” (In 1, 12). De aceea
preot ul întreab ă pe cel venit să se boteze (sau pe na ş ul lui):
„Te lepezi de Satana?” şi: „Te une ş ti cu Hristos?” Iar aceasta
ră spu n d e afirmativ la amândo u ă întreb ă rile. Prin Duhul vine
Hristos, sau prin Hristos vine Duhul lui Hristos Care S- a
înă l ţ at.
Pentru prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele
Domnului Hristos este cerut ă iar ăşi lucrarea Sfântului Duh:
„Încă aducem Ţie aceast ă slujb ă duhovniceasc ă şi făr ă de
sânge şi Te chem ă m, Te rug ă m şi cu umilin ţă la Tine că dem:
trimite Duhul Tă u Cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri
ce sunt puse înainte şi fă pâinea aceasta cinstit trupul
Hristosul ui Tă u, iar ce este în potirul, acesta cinstit sângele
Hristosul ui Tă u, pref ă cându - le cu Duhul Tă u cel Sfânt”. Este
în lucrare întreag ă Sfânta Treime: Tat ă l preface darurile, dar
prin Duhul, şi pâinea şi vinul nu se pot preface în Trupul şi
Sângele lui Hristos, fă r ă să vrea aceasta Hristos însu ş i.
Iertarea pă catelor în Taina Spovedaniei iar ăşi se
prod uce prin Duhul Sfânt. Căci Hristos a suflat şi sufl ă
puterea Duhului peste Apostoli şi urma ş ii lor spre iertarea
pă catelor (In 20, 22 - 23). Fiul sufl ă asupra lor puterea iert ă rii
pă catelor, dar puterea aceasta este Sfântul Duh.
 97

Şi sfin ţ irea apei, prin care se sfin ţ esc toate cele stropite
prin ea, are loc prin Duhul Sfânt cerut de la Domnul Hristos:
în rug ă ciunea de sfin ţ ire a apei, preotul se adreseaz ă Celui
ce a venit să aduc ă tă m ă duiri oamenilor: „Şi acum trimite
harul Prea Sfântului şi de - via ţă - Făcă torul Tă u Duh, care
sfin ţ e ş te toate, şi sfin ţ e ş te apa aceasta”. Duhul este puterea
suflat ă de Dumne ze u, care sfin ţ e ş te toate. Duhul purcede
pururea din Tat ă l, e trimis prin Fiul spre a sfin ţ i toate, a
înă l ţ a via ţ a oamenilor şi, când voie ş te, a tă m ă dui toat ă
boala.
Sfânta Treime întreag ă este în lucrare asupra întregii
crea ţ ii, de la Tat ă l purcezâ n d Duhul, trecând prin Fiul, şi
realizân d u - Şi lucrarea asupra celor cerute, mai ales ca să
atrag ă pe oameni spre calitatea de fii ai Tat ă lui. Crea ţ ia e
atras ă spre Tat ăl prin lucrarea pornit ă din Tat ă l, trecut ă prin
Fiul şi unificat ă prin Duhul Sfânt cu umanitatea Fiului.
Umanitatea e sfin ţ it ă prin mi ş carea pornit ă din Tat ă l şi
făcut ă spre Tat ă l, asemenea Fiului, fiind încadrat ă în
miş carea Treimii de la Tat ă l spre Fiul şi de la Fiul spre Tat ă l,
prin Duhul. Iubirea, pornit ă de la Tat ă l spre Fiul prin Duhul
şi întoars ă iar ăşi spre Tat ă l, prinde în cadrul ei şi
umanitatea.
Dar să insist ă m pu ţ in şi asupr a sensului calit ăţ ii
Duhului ca Persoan ă de - via ţă - făcă toare şi sfin ţ itoare, deci şi
asupra efectelor ce le are Duhul asupra oamenilor prin
lucr ă rile Lui.
Duhul este de - via ţă - Făcă tor, pentru se scoate pe
oameni din moartea sufleteasc ă , încadrân d u - i în via ţ a de un
98

con ţ in u t tot mai înalt şi tot mai bogat pe cei mor ţ i

suflete ş te, prin că derea în trec ă toarele plă ceri şi prin
continua să r ă cire prod u s ă de egoism. De aceea, pe când, în
cântarea întreit sfânt ă , Tat ă l e numit „Dumne ze u”, Fiul,
„tare”, ca Cel Care a învins moartea ră bdân d - o, Duhului I se
spune „fă ră de moarte”. El ne- a dat prin na ş terea prin Botez
o via ţă nou ă , în sensul de via ţă în continu ă cre ş tere
spiritual ă , o via ţă nesl ă bit ă de moartea spiritual ă .
Apostolul Pavel descrie în Epistola că tre Romani în
cuvinte de adânc în ţ eles via ţ a cea nou ă a celor ce au primit
„Duhul înfierii”. El spune că, devenind prin Duhul fii ai lui
Dumneze u, ne facem şi mo ş tenitori, împreun ă cu Hristos ca
om, ai Împ ă r ăţ iei cerurilor. Îns ă aceasta înseam n ă
pream ă rirea noastr ă cu Hristos dup ă ce am pă timit
împreun ă cu El: „Şi dac ă sunte m fii, sunte m şi… împreun ă -
mo ş tenitori cu Hristos, dac ă p ă timi m împreun ă cu El, ca
împreu n ă cu El să ne şi prea m ă ri m. Căci socotesc că
p ă timirile vremii de acu m nu sunt vrednice de m ă rirea care
ni se va descoperi” (Rom. 8, 17- 18).
Dar pă timirea prin care ne preg ă tim pentr u slava vie ţ ii
noastre viitoare în Dumne ze u şi pe care o suport ă m prin
duh ul de fii, dă ruit nou ă de Hristos, nu poate avea loc fă ră
să avem şi pe Hristos, Care ne înt ă re ş te în aceast ă pă timire a
înfrân ă rii de la cele rele şi a ră bd ă rii unei vie ţ i supus ă
pentr u credin ţă la tot felul de greut ăţ i şi necazuri. De aceea
primim pe Hristos şi ca jertf ă în Sfânta Împ ă rt ăş anie, ca să
pute m suport a şi noi o via ţă de jertf ă , nesup u s ă plă cerilor.
Aceast ă via ţă pă timitoare era suporta t ă în Hristos ca foame,
 99

ca oboseal ă , ca batjocur ă , ca lovituri, ca ră stignire; era o

pă timire prin care înt ă rea firea Sa omeneasc ă împotriva
ispitei de hran ă , de odihn ă , de slăvire lumeasc ă , de frica
mor ţ ii. El ne ajut ă şi pe noi, prin puterea Duhului dă ruit
nou ă , să slă bim şi să desfiin ţă m patimile plă cerii şi ale
egoism ului. E o mare tain ă cum Hristos, de ş i înăl ţ at la o
via ţă deplin îndu m n e z ei t ă ca om, poate să ne dea nou ă
puterea supor t ă rii pă timirii dureroase. El nu ră mâne
nesim ţ ito r la aceast ă sim ţ ire a noastr ă . E ceva analog cu
sim ţ irea mamei care tr ă ie ş te durerile copilului, ajutân d u - l
să le înving ă . Anun ţ area patimilor Sale Îl face pe Iisus să
retr ă iasc ă spiritual acele p ă timiri şi deci şi pă timirile celui ce
le tr ă ie ş te şi el din dragostea pentru El. Iar scă parea de
patimile plă cerii şi egoism ului este una cu o via ţă ridicat ă în
legă tur ă cu Dumne ze u într - un plan care nu mai e inclus în
crea ţ ie, ci într - o tr ă ire mai îndum ne z eit ă , care e una cu
silin ţ a sporirii în iubirea lui Dumne ze u, Care ne une ş te tot
mai mult cu El. Sfântul Apostol Pavel descrie pe cel înaintat
în aceast ă via ţă astfel: „Sunt încredin ţ at că nici moartea, nici
via ţ a, nici îngerii, nici st ă pânirile, nici cele de acum, nici cele
ce vor fi, nici puterile, nici în ă l ţ imea, nici adâncul şi nici o
alt ă f ă ptur ă nu va putea să ne despart ă pe noi de dragostea
lui Dumne z e u, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom.
8, 38 - 39). Prin Duhul purt ă m „totdeauna în trup omorârea
lui Iisus pentru ca şi via ţ a lui Iisus să se arate în trupul
nostru ” (II Cor. 4, 10).
„Fiindc ă Dumne ze u, Care a zis: «Str ă luceasc ă , din
întuneric, lumina», - El a str ă lucit în inimile noastre, ca să
100

str ă luceasc ă cuno ş tin ţ a slavei lui Dumne ze u pe fa ţ a lui

Hristos” (ca om), care „ne va aduce şi nou ă … slava veş nic ă
covâr şitoare” (II Cor. 4, 6, 17).
Duhul dum n e z eiesc este Duhul de - via ţă - Făcă tor şi
Sfânt, pentru că El este Cel în Care Dumneze u Tat ă l, prin
Fiul, ajunge pân ă la noi, aducân d u - ne toat ă cur ăţ ia, slava şi
sfin ţ enia dum ne z eiasc ă .
Duhul se nume ş te aş a ca suflare dum ne z eiasc ă , sau ca
o adiere spiritual ă care ajunge din Tat ă l prin Fiul întrupa t
pân ă la noi, adiere pe care o sim ţ im dintr - un plan superior
lumii, ca o adiere de bun ă tate, de iubire, de cur ăţ ie. Prin
aceast ă adiere în noi Treimea iubitoare şi atotsfân t ă e „ca un
vânt”, ca „o suflare” spiritual ă , deci ca un vânt care are un
glas, „care nu ş tii de unde vine, nici încotro se duce”. Astfel
se întâm pl ă cu oricine e „nă scut din Duhul”, dup ă spusa
Mântuitor ului că tre Nicodim (In 3, 5).
În aceast ă tainic ă adiere, cuno ş ti prin experien ţă tainic ă
pe Dumne ze u, dar şi El te cunoa ş te pe tine şi te face să te
cuno ş ti pe tine în Dumne ze u. Şi, cunoscân d pe Dumne ze u şi
cunoscân d dru m ul ce te poate duce la adev ă rata ta realizare,
nu mai sluje ş ti lumii trec ă toare, ci lui Dumne ze u, Care - ţ i
asigur ă via ţ a veş nic ă. „Atunci, necunoscând pe Dumne ze u,
slujea ţ i celor ce din fire nu sunt dum ne z ei. Acum îns ă , dup ă
ce a ţ i cunoscut pe Dumne ze u, sau mai degrab ă dup ce a ţ i
fost cunoscu ţ i de Dumne ze u, cum v ă întoarce ţ i iar ăşi la
stihiile cele slabe şi să race, că rora voi ţ i iar ăşi să le sluji ţ i ca
înainte?” (Gal. 4, 8- 9).
 101

Credin ţ a în Hristos, sau con ş tiin ţ a prezen ţ ei lui Hristos

în sine, nu o poate avea nimeni decât prin Duhul. Aceasta
arat ă cât de uni ţ i sunt Duhul şi Hristos în cel credincios.
Dar, pe lâng ă credin ţ a în Hristos şi via ţ a curat ă şi iubitoare
de Dumne ze u, Duhul dă fiecă ruia şi unele daruri potrivite
firii lui. „Nimeni nu poate să zic ă: Domn este Iisus, decât în
Duhul Sfânt. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh… Unuia i
se d ă prin Duhul Sfânt cuvânt de în ţ elepciune, iar altuia,
dup ă acelaşi Duh, cuvânt ul cuno ş tin ţ ei” (I Cor. 12, 3- 4, 8). Şi
darurile felurite ale celor mul ţ i se întregesc între ele şi
folosesc tuturo r. Căci calitatea cea mai înalt ă , spre care
trebuie şi pot înainta to ţ i prin Duhul, este iubirea. De aceea,
dac ă ar avea cineva vreun dar cât de mare, dar dragoste nu
are, mincinos este (I Cor. 13). Sfântul Vasile cel Mare a spus
în acest sens că orice dar are cineva, nu - l are numai pentr u
sine, ci în primul rând pentr u al ţ ii.
Importa n ţ a acordat ă de Biserica Ortodox ă lucr ă rii
Sfintei Treimi prin Duhul Sfânt în cei credincio ş i şi în toat ă
crea ţ ia, lucrare ce aduce acestora via ţ a nou ă şi veş nic ă şi
sfin ţ enia, se vede din rug ă ciunea „Împ ă rate ceresc”, adresat ă
Sfântului Duh, prin care începe Biserica unele din slujbele ei.
În aceast ă rug ă ciune Îi spune m Duhului Sfânt „Împ ă rate
ceresc”, pentr u că El ne înal ţă în Împ ă r ăţ ia cerurilor, unde
st ă pâne ş te ca Duh peste cele materiale. El este
„Mângâietor ul”, pentru că ne dă mângâiere în greut ăţ ile şi
necazurile vie ţ ii p ă mânte ş ti. El este „Duhul Adev ă rului”,
pentr u că ne descoper ă calea adev ă rat ă , care este via ţ a în
Hristos, Fiul lui Dumne ze u Cel întrupa t, sau Adevă rul. El
102

este „pretutin d e ni Acela ş i”, unind în credin ţă şi iubire pe

to ţ i. El „împline ş te toate”, pentru că ne scap ă de toate
lipsurile, ne dă via ţ a în Dumne ze u, care ne satisface în toate.
El este „Vistierul bun ă t ăţ ilor”, căci toate cele bune ne vin de
la El şi le putem comu nica altora. Prin aceasta împline ş te de
fapt toate. El este „Dă tă torul de via ţă”, scă pând u - ne de
să r ă cia existen ţ ei moarte, dându - ne nemurirea existen ţ ei tot
mai fericite. Pe El Îl rug ă m să Se sălăşluiasc ă întru noi şi să
ne cur ăţ easc ă de toat ă întin ă ciunea, sfin ţ indu - ne, şi, prin
aceasta, mânt ui n d u - ne.
 103

10.

DUHUL SFÂNT, CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI

DUMNEZEU, LUCRĂ TOR ŞI CONDUCĂ TOR AL
OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFIN Ţ IRE ŞI
ÎNDUMNEZEIRE

Într - o carte tip ă rit ă în grece ş te, în tipografia Patriarhiei

din Constan tin o p ol, la 1799, şi tradus ă şi publicat ă în
române ş te la m ă n ă stirea Neam ţ , la 1827, se cuprind şapte
rug ă ciuni către Sfântul Duh, care sunt o adev ă rat ă teologie
ascetic ă şi mistic ă . Ele descriu într - un stil nuan ţ at, de
adev ă rat ă poezie, cum nu se mai întâlne ş te azi, drum ul
spiritual al purific ă rii şi starea mistic ă a unirii cu Dumnez e u
prin lucrarea Duhului Sfânt, Care sus ţ ine şi efortul omului
credincios. Rugă ciunile sunt alcă tuite de îndru m ă tori şi
slujitori duhovnice ş ti ai Bisericii, începân d cu una a
Sfântului Simeon Noul Teolog şi continuân d cu ale altora din
secolele urm ă toare, ca o dovad ă că în trecut ul Bisericii n- a
încetat să se exprime şi în alte şi alte rug ă ciuni experien ţ a
tr ă irii în Dumne ze u. Asupra acestei căr ţ i mi - a atras aten ţ ia
Prof. Virgil Cândea, care mi- a procurat şi o copie xerox dup ă
ea. Prima rug ă ciune, scris ă în caractere chirilice, am
transcris - o cu unele comentarii.
În prima rug ă ciune se semnaleaz ă bucuria adus ă în
suflet de Sfântul Duh şi unirea neamest ecat ă ce o realizeaz ă
El cu sufletul sau cu subiectul celui ce se roag ă . Se afirm ă în
104

ea şi lumina ce o aduce Duhul Sfânt în suflet, o dat ă cu

cur ăţ irea de patimi:
„Vino, via ţ a cea vesel ă şi veş nic ă şi dreapt ă , cea
atot ţ iitoare, întru tot Sfinte şi de- via ţă - Făcă torule şi
Ziditorule Duh, Cela ce eşti întru aceea şi cinste cu St ă pânirea
Tat ă lui şi a Fiului, Care au aceast ă egalitate şi Dumne zeire şi
unitate de socotin ţă în trei fe ţ e. Vino, Doamne al meu, Tu, pe
Care Te- a dorit şi Te doreş te tic ălosul meu suflet! Vino, Cel ce
Te- ai fă cut Tu însu ţ i dorin ţ a întru mine şi m - ai f ă cut a Te
dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea
neîncetat ă şi desf ă tarea şi slava. Vino, suflarea mea, via ţ a
mea, mâng âierea sufletului meu! Fă - Te cu mine un duh,
Preabun ule St ă pâne, f ă r ă de amestecare, f ă r ă de mutare,
f ă r ă de schimbare. Dumne z e ule, Cel peste toate, f ă - Te mie
Însu ţ i toate întru toate, hrana negr ă it ă şi cu totul nemistuit ă ,
care de- a pururea se revars ă pe buzele sufletului meu şi
curge în izvorul inimii mele; îmbr ă c ă mintea care str ă luceş te
şi cu totul arde pe draci; cur ăţ irea care m ă spal ă pe mine
prin nestric ă cioase şi sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le
d ă ruie ş te celor la care vine. Fă - Te mie, Doamne, lumina
neînserat ă şi soare neapus, în tot locul str ălucindu - m ă pe
mine Cela ce nu Te întorci de la nimeni, ca să nu ne
acoperi m de întunericul p ă catelor noastre, nevoind a veni
că tre Tine. Dep ă rteaz ă de la mine, Doamne, toat ă în ăl ţ area
cea pierz ă toare şi- mi d ă mie, Doamne, întreaga în ţ elep ţ ie a
ochilor. Pune limbii mele frâu. Arat ă auzul meu bine supus
sfintelor Tale porunci. Dă - mi r ă bdare întru necazuri.
În ţ elep ţ e ş te şi înt ă re ş te inima mea întru îndelung ă - r ă bdare,
 105

întru ner ă utate, întru înfrânare, întru împreun ă - p ă timire,

întru milostivire, întru dragoste, întru smerit ă cugetare, în
sinea mea şi că tre to ţ i, întru întoarcerea dinspre lenevia şi
trând ă via dracilor, întru care ca în nişte dulce ţ i m - am
desf ă tat. Dă - mi mie deslu şire în gânduri, ca să aflu pe care
dintre ele se cade mai mult a le alege. Dă - mi a cunoa ş te
uneltirile diavolului şi pe acestea împreun ă cu el a le lep ă da;
şi cu totul a- mi t ăia voia mea şi atârna cele ale mele de
purtarea Ta de grij ă şi de la aceasta a n ă d ă jdui folosul. Căci
la Tine este via ţ a mea, lumina mea, mânt uirea mea, şi pe
Tine bine Te cuvântez şi Te slă vesc şi Ţie m ă închin,
împreu n ă şi Celui f ă r ă de început Slobozitorului T ă u Părinte
şi Celui împreu n ă vecuitor şi de o fire cu Tine al Lui Fiu,
totdeaun a, acu m şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Rugă ciunea a doua către Sfântul Duh este a lui Ioan
diaconul, cel ce a fost frate al lui Marcu, Mitropolitul
Efesului, şi nomofilax al Bisericii celei mari (din
Constan ti no p ol).
Se pare că e vorba de un frate al Mitropolitului Marcu
Efeseanul, care la 1438 a comb ă tut la Sinodul de la Ferrara -
Floren ţ a învăţă tura catolic ă despre Filioque . Remarc ă m de la
început în aceast ă rug ă ciune expresia: „Împlinitor ul Treimii”.
Căci nu s- ar îndrep t a deplin Unul către Altul Tat ă l şi Fiul
decât prin Iubire, sau prin Duhul. Se mai afirm ă în ea că prin
lucrarea Treimii, ajuns ă la cap ă t în fă pturi, se săvâr ş e ş te
îndu m n e z eirea acestora. În ea se afirm ă clar că în lucrarea
terminat ă simte plinul Sfintei Treimi.
106

„Mângâietorule Bunule, Duhule Sfinte, Duhul

adev ă rului, Cela ce din Tat ă l negr ă it şi neîn ţ eles purcezi,
Cela ce eşti împlinitorul Sfintei şi Încep ă toarei de via ţă
Treimi, al unuia Dumne ze ului nostru, Cela ce împreun ă cu
Tat ă l şi cu Fiul eşti închinat şi slă vit; Cel, dup ă adev ă r,
adev ă rat Dumne ze u şi îndu m n e z eitor; Cela ce sfin ţ eş ti şi
luminezi şi lăcaş uri Ţie faci pe cei vrednici de primirea Ta şi
darul T ă u; Cela ce eşti împreun ă - Ziditor cu Mintea cea dintâi
şi cu Cuvânt ul a toat ă f ă ptura cea gândit ă şi sim ţ it ă; Cela ce
împreu n ă bine ai voit venirea cea că tre noi şi întruparea
Cuvântului împreu n ă cu Tine veş nic şi împreun ă ai sfin ţ it
firea noastr ă . Şi dup ă slă vita Lui în ăl ţ are la ceruri, Te- ai
pogorât fiin ţ e ş te pe p ă mânt, Cela ce pretutindenea eşti şi
toate le plineş ti. Şi (aşa) în limbi de foc Te- ai ar ă tat peste
Sfin ţ ii Apostoli şi i- ai umplut pe ei de darul şi puterea cea
negr ă it ă şi printr - înşii toat ă lumea Adev ă rului o ai adus.
Însu ţ i, Împ ă rate ceresc, iubitorule de oameni, iubitorule
de d ă ruiri, şi d ă ruitorule de daruri mari, lesne îndurate şi
mult milostive, Vistierul bun ă t ăţ ilor şi Dăt ă torule de via ţă ,
caut ă cu blânde ţ e din sfintele în ăl ţ imi ale slavei Tale celei
sfinte spre ticăloşia şi smerenia mea în ziua şi în ceasul
acesta şi în toat ă vremea şi locul, întru care cu nevrednicie
chem nu mele T ă u cel Preasfânt şi închinat. Şi să nu Te
îngre ţ oş ezi de mine, iubitorule de bun ă tate, pentru cele din
pruncie şi pân ă acu m necuviincioasele mele fapte şi gânduri
rele şi p ă cate. Ci, precu m ai ajutat de demult lui Manase şi
lui David spre poc ă in ţă , precu m desfrânatei spre buna
întoarcere, precu m ai suflat în Sfin ţ ii şi binecuvânta ţ ii de
 107

Dumne ze u Prooroci şi ai gr ă it printr - înşii, precu m şi acum şi

pân ă la sfâr şit aju ţ i spre fapt ă bun ă şi frica lui Dumne z e u
tuturor celor ce voiesc, aş a ajut ă - mi şi mie, p ă c ă tosului, celui
ce alearg ă la blânde ţ ea şi darul T ă u.
Scoate - m ă din fundul deş ert ă ciunii şi din adâncul
neş tiin ţ ei şi al orbirii, Cela ce ai izb ă vit lumea din
înşel ăciunea vr ă jma ş ului. Sfin ţ e ş te- m ă cu puterea Ta cea
f ă c ă toare de via ţă , Cela ce eşti firea cea sfin ţ itoare, lumina
cea mai înainte de veci, de la Care toat ă darea bun ă t ăţ ilor
izvor ăş te pentru toat ă zidirea. Arde - mi mul ţ imea cea
nem ă surat ă a greş elilor mele, Cela ce ai ars me ş teş ugurile
vicleanului celui potrivnic cu focul Dumne zeirii Tale celei
nemateriale. Zdrobe ş te capul lui de picioarele mele în pace,
cu arme de lumin ă m ă ocoleşte. Cu pav ă za credin ţ ei m ă
ap ă r ă , cu zaua drept ăţ ii m ă îngr ă de ş te. Cu cuvântul lui
Dumne ze u gura mea o sfin ţ e ş te. Duh drept înnoieş te întru
cele dinl ă untru ale mele, şi cu duh st ă pânitor alunecarea
cugetului meu o înt ă reş te. Încununea z ă - m ă în chip gândit,
cu cununa veş nic ă a slavei şi a cinstei celei de la Tine, cu
ceata faptelor bune celor sfin ţ ite împodobe ş te - m ă , Cela ce ţii
toat ă puterea cerurilor. Prosl ă veş te- m ă , Bunule, cu darurile
Tale cele de multe feluri. Dă ruieş te- mi duhul în ţ elepciunii, al
priceperii, al sfatului, al tă riei, al cunoş tin ţ ei, al temerii de
Dumne ze u. Hră ne ş te- m ă cu roadele Tale cele sfinte, Cela ce
umpli toat ă vietatea de bun ă voin ţă şi de dar. Cu înfrânarea
şi cu nep ă timirea întemeiaz ă via ţ a mea. Cu bun ă tatea
blânde ţ ii îmbun ă t ăţ e ş te - mi inima. Cu tă ria credin ţ ei zideş te-
mi casa sufletului. Cu liniştea bun ă t ăţ ii p ă ze ş te- mi
108

gândurile. Cu milostivirea îndur ă rii îndrepteaz ă - mi voin ţ a

mea cea nem ul ţ u mitoare. Cu suferirea îndelungii r ă bd ă ri
îndreptea z ă - mi lenevirea mea. Pace dulce d ă ruieş te puterilor
sufletului meu. Cu bucurie des ă vâr ş it ă pierde mâhnirea mea
cea din p ă cat şi, prin dragostea cea curat ă că tre aproapele,
f ă - m ă des ă vâr ş it prin dragostea Ta.
Tu, Mângâietorule, Bunele, mintea mea cea întunecată
de pâcla patimilor cu str ă lucirea puterii Tale celei
mânt uitoare o luminea z ă . Partea cea cuvânt ă toare ce s- a
supus necuvâ nt ă rii în ţ elep ţ e ş te - o şi la calea cea dreapt ă a
voii Tale celei sfinte pov ăţ uie ş te- o. Duhul meu cel sfâr şit de
ră ceala lenevirii şi omorât de gerul p ă catului înc ălze ş te- l cu
Duhul T ă u cel f ă c ă tor de via ţă . Mânia mea întoarce - o num ai
asupra p ă catului şi şarpelui celui pierz ă tor. Pofta
îndreptea z - o nu m ai că tre Tine, Cela ce eşti vârful doririlor.
Cuvântarea mea fă - o să ocârm uiasc ă toate (să ţin ă seama
de timp) şi să se îndrepteze dup ă voia Ta cea presfânt ă . Fă
ca în duh şi adev ă r să m ă închin Ţie, Mângâietorului
Dumne ze u, şi Ţie să - Ţi slujesc, pe Tine să Te slavoslovesc, pe
Tine să Te laud. Şi să - Ţi mul ţ u m esc întru toate, mă
învredniceş te, Cela ce totdeauna în veci eşti slavoslovit întru
cele înalte de Sfintele Puteri cele fă r ă de trupuri.
Tu, Mângâietorule, Dumne ze ule, Preabunule, eşti
Să vâr şitorul Sfintelor Taine ale Bisericii. Prin Tine a doua
oar ă m - am n ă scut şi de iznoav ă ∗ m - am zidit (creat) şi m - am
înnoit şi m - am apropiat de Dumne ze u. Prin Tine cu ungere
împ ă r ă teasc ă m - am însem nat şi m - am pecetluit din partea

din nou (n. red.).

 109

lui Dumne ze u şi prin d ă ruirea darului T ă u. Prin Tine de

masa cea fă r ă de moarte a Tainelor celor f ă c ă toare de via ţă
m - am învrednicit şi în chipul lui Hristos m ă fac, şi dum ne ze u
dup ă dar. Tu eşti al preo ţ iei însu ţ i Lucr ă tor, celor întru
înso ţ ire spre înfrânare ajut ă tor; celor feciorelnici de cur ăţ ire
Dă t ă tor; celor ce se duc din via ţă că tre poc ă in ţă Pov ăţ uitor.
Tu îmi ajut ă mie, celui ce m ă primejduiesc, cu puterea Ta
cea negr ă it ă , Atotputernice; sprijine ş te neputin ţ a mea şi fie-
ţi mil ă de lenevirea şi trând ă virea mea. Nu m ă lăsa să fiu
ocar ă dracilor celor v ă t ă m ă tori de suflet. Nu m ă p ă r ă si robit
de patimile cele de ruşine, ci d ă - mi, lesne îndurate, ca, pân ă
la r ă suflarea mea cea mai de pe urm ă , întru cur ăţ ie şi luare -
aminte şi frica lui Dumne ze u, sfâr şitul vie ţ ii acesteia să - l
să vâr ş esc şi de pârga vie ţ ii celei veş nice şi a desf ă t ă rii ce va
să fie de aici curat să m ă învrednicesc şi să dobândesc
bun ă t ăţ ile cele cereş ti. Şi pe Tine, prosl ă vitul Mângâietorul
Dumne ze u, să Te slă vesc şi să - Ţi mul ţ u m esc şi să m ă închin,
împreu n ă şi Tat ă lui şi Fiului, în vecii vecilor. Amin.”
Remarc ă m în mod special că, în rug ă ciunea aceasta,
Taina ungerii cu Sfântul Mir e considerat ă ca un act de
ungere pentr u calitatea de împ ă rat a credinciosului în
Împ ă r ăţ ia cereasc ă şi că Duhul Sfânt însu ş i este Cel ce
să vâr ş e ş te prin preot toate Tainele şi sfin ţ irile.
Remarc ă m şi expresiile: „fundul (abisul) de ş ert ă ciunii”
şi „adâncul ne ş tiin ţ ei” din care ne scoate Duhul. Abisul
de ş ert ă ciunii coresp u n d e, prin opozi ţ ie, abisului vie ţ ii din
Dumneze u şi adâncul ne ş tiin ţ ei, infinitei cunoa ş teri în care
se poate înainta în Dumne ze u. Te po ţ i opune la infinit vie ţ ii
110

prin de ş ert ă ciuni şi cuno ş tin ţ ei prin strâm ba cunoa ş tere,

căci Dumne ze u nu desfiin ţ ea z ă total fă pturile con ş tiente
create, ci le las ă să se adânceasc ă în contrariul infinit ăţ ii Lui
pozitive.
Puterea sfin ţ itoare, se mai spune în rug ă ciune, este
totodat ă cur ăţ itoare. Cu cât spore ş ti în via ţă , spore ş ti în
cur ăţ ie şi viceversa. Căci via ţ a, fiind una cu Dumne ze u, e
una cu bun ă tatea şi generozitatea.
Remarc ă m şi expresia „liniş tea bun ă t ăţ ii”. Bun ă tatea nu
se teme de nimic, ea e generoas ă , pentru că se hr ă ne ş te din
infinitatea vie ţ ii.
A treia rug ă ciune că tre Sfântul Duh prezint ă în mod şi
mai precis pe Sfântul Duh ca Cel ce îl conduce pe credincios
pe calea ascetic ă , spre unirea mistic ă cu Dumne ze u.
„La Tine, Duhul cel bun şi cu totul Sfânt şi de- via ţă -
Făcă tor, cad eu, cel vinovat de toat ă munca (chinuirea) şi
vrednic de toat ă pedeapsa. Şi pe Tine Te rog, Domnul meu şi
Dumne ze u, Via ţ a mea de- a pururea vecuitoare şi neîncetat ă ,
Lumina cea adev ă rat ă şi neînserat ă , să nu m ă surpe pân ă în
sfârşit potrivnicul, ci împ ă r ăţ e ş te Tu întru Mine, Puterea cea
atotputernic ă şi negr ă it ă , St ă pânirea cea prea deplin ă şi
necuprins ă şi neajuns ă , toat ă Bun ă tatea şi pricina a tot
lucrul bun şi de folos. Cela ce izvor eşti a toat ă firea zidirii,
de unde cei neputincioşi se fac tari, de unde este a doua
naş tere a noastr ă şi plă smuirea de a doua oar ă şi toat ă
cunoş tin ţ a, de la Cel prin Care ne lumin ă m a vedea pe
Domn ul, Izb ă vitorul şi Mântuitorul nostru, prin Care toate
viaz ă şi dureaz ă . În ţ elepciunea cea negr ă it ă , Cuno ş tin ţ a cea
 111

mai presus de sim ţ ire (de sim ţ uri), Str ă lucirea cea
neîn ţ eleas ă , toat ă Via ţ a, toat ă Puterea, toat ă Slava,
Dumne ze ul tuturor, purt ă tor de grij ă şi milostiv, binevoieş te
ca tot al T ă u să m ă fac şi să vie ţ uiesc de acum dup ă voia Ta.
Ridic ă m ă dularele mele pe care le- a zdrobit p ă catul.
Luminea z ă inima mea, pe care o întunec ă pofta cea rea şi
sufletul meu cel omorât de p ă cat înviaz ă - l. Înceteaz ă
întreitele înv ă luiri ale patimilor. Miluieş te să r ă cia mea.
Izb ă ve ş te- m ă de tot vr ă jma ş ul care, dinl ă untru sau din
afar ă , se scoal ă asupra mea. Izb ă ve ş te- m ă de tot lucrul r ă u.
Iart ă toate greş elile nelegiurii mele şi să deş te întru mine
dragostea Ta cea des ă vâr ş it ă .
Scrie nu mele robului T ă u în cartea vie ţ ii şi- mi d ă ruie ş te
sfârşit bun. Ca, dobândind biruin ţ a asupra diavolului, să ma
închin f ă r ă de ruşine înaintea Scaunului Împ ă r ăţ iei Tale.
Facă - se Ţie, St ă pâne, inima mea p ă mânt bun, primind
să mân ţ a bun ă . Şi roureaz ă darul T ă u întru dânsa, rou ă de
via ţă veş nic ă . Şi să seceri darul T ă u dintr - însa, m ă nunchi
bun, închin ă ciune cu umilin ţă , înfrânare, priveghere, lacrimi.
Întoarce sufletul meu la odihn ă , prin post. Întoarce sufletul
meu la staulul raiului prin grea p ă timire şi prin scârb ă
(necaz). Să se afle sufletul meu, Doamne, întru lumina Ta cea
negr ă it ă , împreu n ă cu ceata Sfin ţ ilor T ăi. Aş a, St ă pâne al
tuturor, Necuprinsule şi Neîn ţ elesule, ascult ă - m ă pe mine,
netrebnicul şi nevrednicul robul T ă u. Ajut ă - m ă , Doamne, să
trec şi să să vâr ş esc calea cea strâmt ă şi nec ă jit ă , ca să m ă
învrednicesc a dobândi fă g ă duin ţ ele Tale şi să strig întru
desf ă tarea raiului: Slav ă Tat ă lui Celui f ă r ă de moarte şi
112

Fiului Celui f ă r ă de moarte şi Duhului Sfânt Celui f ă r ă de

moarte, mare cuviin ţă şi închin ă ciune în vecii vecilor. Amin.”
Se descrie calea nevoin ţ elor ascetice ca o cale îngust ă ,
re ţ inut ă de plă cerile patimilor plă cute, parcurs ă prin patimi
nepl ă cute: înfrân ă ri, suportar ea de greut ăţ i şi necazuri, cu
încredere în voia lui Dumneze u, ajungân d u - se astfel la
iluminarea prin Sfântul Duh şi la o tot mai înaintat ă
sfin ţ enie, care va fi ob ţ inut ă în mod des ă vâr ş it în via ţ a
viitoare, ca lumin ă negr ă it ă . Aceasta echivaleaz ă cu
dobân direa virtu ţ ilor contrare patimilor, care culmineaz ă în
dragostea des ă vâr ş it ă. Acestea sunt rodite de inim ă când ea
e făcut ă pă mânt bun, primitor şi roditor al semin ţ ei
Sfântului Duh. Postul e socotit puterea ce dă odihn ă
sufletului, scă pat de grijile mânc ă rilor plă cute. În aceast ă
stare de odihn ă , sufletul îi poate dă rui toat ă gândirea lui
Dumneze u şi în inima lui pot intra cu îmbel ş ugare darurile
Sfântului Duh.
A patra rug ă ciune că tre Sfântul Duh:
„ Vino, întru tot Cinstite, Atotf ă c ă torule, Atot ţ iitorule,
Duhule, Atotcercet ă torule, Preaîn ţ elepte, Preaputernice,
Neschimb at ule, Nescrisule împrejur, Neîn ţ elesule,
Neur m a t ule, cu nem ă rginirea Puternicule, nem ă rginit
Dă ruitorule, cu nem ă rginire Bunule, împlinitorule a toat ă
lumea dup ă fiin ţă şi neînc ă put de cineva dup ă putere: Însu ţ i
via ţ a şi izvor al vie ţ ii, Însu ţ i în ţ eleptule şi izvor al
în ţ elepciunii, Însu ţ i puterea şi izvor al puterii şi întru tot
îndurate Dumne ze ule! Vino, În ţ elepciunea cea adev ă rat ă a
tuturor celor ce vor să se mânt uiasc ă . Vino, Unule că tre unul,
 113

căci unul sunt, precu m m ă vezi. Vino şi Te sălăşluieşte întru

mine şi m ă cur ăţ e ş te de toat ă n ă v ă lirea şi bântuiala
potrivnicului!
Bine Te cuvânt ă m pe Tine, a toate Împ ă rate,
Preabun ule, că de la Tine este întru noi să fim, să sufl ă m, să
cuget ă m, să Te cunoa ş tem Dumne ze u pe Tine, Prea Sfinte
Duhule, şi pe Tat ă l Cel f ă r ă de început şi pe Unul - N ă scut Fiul
Lui. Bine Te cuvânt ă m pe Tine, că de la Tine ne este nou ă a
în ţ elege fru m u se ţ ea cerului, dru m ul soarelui, rotunjeala
lunii, buna podoab ă a stelelor şi buna potrivire cea între
toate acestea şi mişcarea cea de multe feluri. Bine Te
cuvântâ m pe Tine, că de la Tine este nou ă a în ţ elege
schimbarea ceasurilor, prefacerile vrem urilor, primenirile
vânturilor, înconjur ă rile anilor. Mul ţ u mi m Ţie, că de la Tine
este nou ă a n ă d ă jdui Împ ă r ţ ia cerurilor, cinstea cea întocmai
cu îngerii, primirea slavei, acum ca în nişte oglinzi şi
ghicituri, iar nu dup ă mult ă vreme şi cea mai des ă vâr ş it ă şi
mai curat ă . Mul ţ u mi m Ţie, că Tu ne dai nou ă iscusin ţ a
lucr ă rii p ă mâ nt ului, hran ă , me ş teş uguri, legi, deprinderi,
fapte bune, purt ă ri bune.
Ce limb ă va gr ă i, St ă pâne, marile Tale fapte cele mai
presus de cuvânt şi de în ţ elegere, mari şi minunate? Că Tu
eşti al cur ăţ eniei şi al sfin ţ eniei izvor, de- a pururea cur ăţ itor
şi nede ş ertat, şi al în ţ elepciunii şi al puterii adânc prea mult
nem ă rginit şi neajuns; al vie ţ ii şi al nem uririi noian
nem ă surat şi necuprins; al cuno ş tin ţ ei şi al priceperii
comoar ă nede ş ertat ă şi neîmpu ţ inat ă ; a bun ă t ăţ ii şi
milostivirii visterie a toat ă lumea, nede ş ertat ă şi necheltuit ă .
114

Tu întru Prooroci ai suflat şi cele ce vor fi mai înainte le- ai

vestit şi întruparea Mântuitorului Unuia - N ă scutului mai
înainte o ai propov ă duit. Tu către Maria cea cu daruri
d ă ruit ă venind, cea hot ă rât ă mai înainte de vecia a se face
Maica lui Dumne ze u cea aleas ă din toate neam urile, ca o
f ă r ă de prihan ă şi prea curat ă , prea sfin ţ itul pântece al
acesteia locaş al Cuvântului lui Dumne ze u l- ai f ă cut şi
împreu n ă cu Dânsul ai lucrat pea sfânta Lui luare (fire
omeneasc ă ). Tu împreu n ă cu Hristos Cuvântul ai fost, ca Cel
de o fire cu Dânsul şi deofiin ţă , şi împreun ă ai f ă cut
du m n e z eie ş te semnele cele minunate. Iar dup ă ce S- a suit la
ceruri şi a şezut de- a dreapta Tat ă lui cu nedesp ă r ţ ire ca un
Dumne ze u, la Sfin ţ ii Lui Ucenici şi Apostoli ai venit în chip de
limbi de foc, şi de cuvânt şi de în ţ elepciune şi de îndr ă zneal ă
pe dân ş ii i- ai umplut şi puternici i- ai f ă cut întru semne.
Deci Ţie m ă rog, la Tine cad, Ţie m ă cuceresc să Te
apleci mie, robului T ă u, şi cu bun ă tate să m ă cercetezi pe
mine şi să m ă sco ţ i din adâncul greş elilor celor de voie şi
celor neş tiute. Cur ăţ e ş te- m ă de toat ă spurc ă ciunea trupului
şi a duhului. Sfin ţ e ş te- m ă , în ţ elep ţ e ş te - m ă , d ă - mi pricepere,
spre toat ă cunoş tin ţ a cea mânt uitoare, pov ăţ uie ş te- m ă ,
viteaz m ă arat ă şi neînduplecat de patimi, decât toat ă
puterea cea potrivnic ă mai tare, sufl ă întru mine blânde ţ e,
îndelung ă - r ă bdare, adev ă r, dreptate, tăcere. Fă - m ă pe mine
biseric ă vrednic ă a slavei Tale. St ă pânitor (peste) întru mine
să fii Tu, Pă zitor şi Dăt ă tor de toate darurile Tale cele
bogate. Că Tu eşti lucrarea cea des ă vâr ş it ă a tuturor
 115

bun ă t ăţ ilor şi Ţie, împreun ă cu Tat ă l şi cu Fiul, dup ă datorie,

laud ă Îţi aduce m, acu m şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
E o rug ă ciune în care se cere venirea Duhului Sfânt cu
mare st ă ruin ţă şi se laud ă lucrarea Lui împreun ă cu Tat ă l în
crearea şi conservarea lumii, în minuna ta ei rânduial ă , dar şi
prevestirea contribu ţ iei la întruparea mai presus de fire a
Fiului, lucrarea Lui în Fiul întrupa t, împreu n ă cu Tat ă l, dar şi
în cea de înă l ţ are a lui Hristos. Se afirm ă din nou că El sufl ă
în noi via ţ a natural ă , dar şi cea mai presus de fire şi ajut ă la
sporirea celei create şi a celei noi. De aceea, se afirm ă că El
face pe omul credincios biseric ă plin ă de slava Duhului, în
via ţ a aceasta, dar deplin în via ţ a viitoare.
Prin Duhul Sfânt se realizeaz ă întreg dialogul între
Dumneze u şi fă pturile umane, Primul trimi ţ ân d prin Cel din
urm ă iubirea Lui acestora şi ace ş tia primind aceast ă iubire şi
fructificân d - o prin iubirea cu care ră spun d iubirii
dum ne z eie ş ti, care are ca efect veş nica îndu m ne z eire a
omului în Împ ă r ăţ ia cerurilor.
116

CUPRINS

PREFAŢĂ ................................................................................................................................................2
EXISTENŢ A CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ , FĂ RĂ ÎNCEPUT ŞI FĂ RĂ CAUZĂ , ŞI
EXISTENŢ A ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ ...............................................................................................5
PLINĂ TATEA EXISTENŢEI PRIN SINE, SAU A FIINŢEI DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE
ŞI FIREA OMENEASCĂ MĂ RGINITĂ , ÎNSETAT Ă DUPĂ NEMĂ RGINIRE ŞI
ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT .................................................................................................19
TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIINŢE NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE,
CA UN UNIC DUMNEZEU, MODELUL ŞI ŢINTA FĂ PTURILOR CREATE CONŞTIENTE
.................................................................................................................................................................27
DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIINŢE DUMNEZEIEŞTI
NEREPETATE ÎN RELAŢIILE ÎNTREGITOARE..........................................................................41
RELAŢIA ÎNTRE PERSOANA TATĂ LUI ŞI CEA A FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI
FILIAL AL PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR ..........................................54
ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU, MIJLOC DE ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A
OAMENILOR. SPIRIT ŞI MATERIE................................................................................................67
SFÂNTA TREIME, IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI MĂ NTUITOARE A NOASTRĂ 76
PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TATĂ L ŞI ODIHNA LUI ÎN FIUL, TEMEI AL
IUBIRII DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TATĂ L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII NOASTRE PRIN DUHUL
.................................................................................................................................................................82
LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI, DUPĂ ÎNĂ LŢARE, PRIN DUHUL DE- VIA ŢĂ -
FĂ CĂ TOR ŞI SFINŢILOR.................................................................................................................92
DUHUL SFÂNT, CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU, LUCRĂ TOR ŞI
CONDUCĂ TOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFINŢIRE ŞI
ÎNDUMNEZEIRE...............................................................................................................................103