Amandoipeacelasidrum

Amândoi pe acelaşi drum Irina Pintilie
Amândoi pe acelaşi drum

Cuprins
Amândoi pe acelaşi drum...............................................................................................................................................2
Cuprins.......................................................................................................................................................................2
Partea I PRIETENIE......................................................................................................................................................3
Cuprins.......................................................................................................................................................................3
1.Un început....................................................................................................................................................................4
2. Cele mai bune prietene...............................................................................................................................................6
3. Prietena lui George.....................................................................................................................................................9
4. Conflict.......................................................................................................................................................................11
5. Vacanţă de Crăciun...................................................................................................................................................13
6. Pericol........................................................................................................................................................................15
7. Necunoscut................................................................................................................................................................17
8. Întâlniri.....................................................................................................................................................................19
9. Doar tu şi eu..............................................................................................................................................................22
10. Gina şi Oana............................................................................................................................................................24
11. Program încărcat.....................................................................................................................................................26
12. Absolvire..................................................................................................................................................................29
13. Despărţire................................................................................................................................................................32
14. De la capăt...............................................................................................................................................................34
15. În centrul atenţiei..................................................................................................................................................37
16. Barcelona.................................................................................................................................................................40
17. Reguli.......................................................................................................................................................................42
18. Paris.........................................................................................................................................................................44
19. Adevărul..................................................................................................................................................................47
20. Aşteptarea...............................................................................................................................................................49
21. Renunţări.................................................................................................................................................................51
22. Surprize...................................................................................................................................................................53
23. Speranţa moare ultima ..........................................................................................................................................56
Partea I PRIETENIE
Cuprins
Amândoi pe acelaşi drum...............................................................................................................................................2
Cuprins.......................................................................................................................................................................2
Partea I PRIETENIE......................................................................................................................................................3
Cuprins.......................................................................................................................................................................3
1.Un început....................................................................................................................................................................4
2. Cele mai bune prietene...............................................................................................................................................6
3. Prietena lui George.....................................................................................................................................................9
4. Conflict.......................................................................................................................................................................11
5. Vacanţă de Crăciun...................................................................................................................................................13
6. Pericol........................................................................................................................................................................15
7. Necunoscut................................................................................................................................................................17
8. Întâlniri.....................................................................................................................................................................19
9. Doar tu şi eu..............................................................................................................................................................22
10. Gina şi Oana............................................................................................................................................................24
11. Program încărcat.....................................................................................................................................................26
12. Absolvire..................................................................................................................................................................29
13. Despărţire................................................................................................................................................................32
14. De la capăt...............................................................................................................................................................34
15. În centrul atenţiei..................................................................................................................................................37
16. Barcelona.................................................................................................................................................................40
17. Reguli.......................................................................................................................................................................42
18. Paris.........................................................................................................................................................................44
19. Adevărul..................................................................................................................................................................47
20. Aşteptarea...............................................................................................................................................................49
21. Renunţări.................................................................................................................................................................51
22. Surprize...................................................................................................................................................................53
23. Speranţa moare ultima ..........................................................................................................................................56
1.Un început
15 septembrie...
Prima oră din noul an de şcoală. Clasa a XII-a... Elevii din jurul meu stau cu capul pe bancă, iar
peofesoara întârzie. În clasă e linişte deplină, iar eu sunt plictisită. La un moment dat intră pe uşa clasei o
profesoară care încuie din urma ei cu cheia, apoi o aruncă la gunoi. Ciudat...nu aşa trebuia să fie. Ceilalţi colegi
ridică leneşi capul de pe bancă şi se uită la profesoară care se aşează la catedra şi îzbeşte un caiet. Acel sunet
urât m-a făcut să tresar. „Nu aşa trebuia să fie” gândeam eu în sinea mea.
- Examene peste examene! ţipă profesoara atât de tare încât mă surzea.
Am pus mâinele la urechi.
„Ăsta e un coşmar! Trebuie să mă trezesc, trebuie!!!” mă agit eu. Profesoara se ridică de la catedră cu o
privire vicleană şi începu să scrie la tabla cu o bucată de cretă care scârţăia. „Nu mai rezist!!!” ţipam eu cu
mânile pe urechi.
- Nu ieşiti din clasa asta până nu ve-ţi termina cu nota zece!!! ţipa profesoara.
Deodată, în timp ce profesoara scârţăia creta pe tablă, s-a auzit soneria. Suna aşa de tare încât am
închis ochii şi bruc m-am văzut într-o cameră cunoscută.
- Doar un vis stupid! spun eu uşurată.
M-am uitat la ceasul de pe noptieră şi am oftat. Era timpul să mă trezesc bine şi să mă pregătesc de
şcoală. M-am ridicat din pat şi m-am dus în baie să îmi fac toaleta. Am dat cu nişte apă călduţă pe faţă, apoi mi-
am periat rapid dinţii şi mi-am spălat părul lung. În timp ce mă uscam cu fionul în faţa oglinzii, am observat cât
de plictisită eram şi ce cearcăne aveam. Doi ochi verzi şi o faţă fină, fără riduri, cu părul şaten deschis şi câteva
şuviţe blonde de la soare asta era imaginea mea în oglindă. Mi-am uscat părul şi m-am dus să mă schimb de
pijamale. Mi-am deschis dulapul cu haine şi am începu să caut prin ele. Mi-am scos hainele şi le-am aruncat pe
pat dezordonat până să mă hotărăsc cu ce să mă îmbrac. Am preferat să mă îmbrac lejer pentru o vreme de
toamnă. Mi-am luat o pereche de blugi albaştri şi un tricoul larg, alb, cu adidaşi lejeri şi părul prins în coadă.
Mi-am luat micul ghiozdan în care am azvârlit un caiet de matematică, un pix care să fiu sinceră nici nu ştiu
dacă scria şi am plecat din casă.
Afară era cald, fără vânt şi cer variabil. Am tras aer adânc în piept şi m-am dus către staţia de taxi,
unde am luat un taxi şi am cerut să mă ducă în Palas, unde era situată liceul „College of Arts and Handicrafts”.
După o oră de mers prin oraş, din cauza traficului infernal am ajuns în sfârşit în rezidenţiat; am plătit rapid şi
am coborât.
Am înaintat prin curtea plină de elevi care mai de care plictisiţi sau dornici de şcoală sau indiferenţi şi
îmi căutam foşti colegi. Uram anul acesta pentru că eram în clasa a XII-a şi trebuia să mă pregătesc de
examene şi pregătiri peste pregătiri. Totuşi îmi plăcea liceul pentru că avea profiluri frumoase care poţi câştiga
uşor bani. Profilul liceului era arte şi meserii care cuprindea patru ani de şcoală cu specialitatea teatru, actorie,
pictură şi muzică. Am ales actorie pentru că de mică visam să fiu o actriţă renumită la Hollywood, să strălucesc
pe covorul roşu şi în lumina reflectoarelor.
La câţiva paşi de mine o găsesc pe cea mai bună prietenă a mea, Gina; o fată frumoasă, în anul doi la
pictură, cu părul roşcat, drept, spălat şi mereu aranjat, cu ochii căprui ce străluceau de bucurie, era tot timpul în
centrul atenţiei. Avea un suflet de aur, mereu îi ajuta pe nevoiaşi şi animalele care străbăteau străzile. Când am
zărit-o, m-am îndreptat către ea cu braţele deschise să o salut. Era îmbrăcată într-o bluză galbenă cu dungi
negre, o pereche de blugi mulaţi şi cu părul desprins şi cu o valiză de voiaje în mână. Mă privise surprinsă
pentru început, apoi zâmbi şi mă îmbrăţişa şi ea. Îmi lipsise trei luni din zile pentru că mama ei a trimis-o la
tatăl ei şi nu am păstrat legătura. Mă bucuram aşa de mult că o vedem şi totuşi preferam să nu o întâlnesc într-
un loc ca acesta.
- Salut Gina! o salut eu trăgându-o lângă pieptul meu.
- Salut Irina! mă salută ea cu un zâmbet şi mă îmbrăţişa. Ce mai faci?
- Uite din nou la şcoală…dar tu ce mai zici? N-am mai vorbit de trei luni, spun eu dezamăgită.
- Păi sincer îmi pare enorm de rău, se scuză ea cu o faţă tristă, dar mama m-a trimis la tata în
Bucureşti pentru că a avut un proiect vara şi nu a vrut să mă lase singură, bla-bla-bla…povesti ea plictisită şi
oftând.
- Şi de ce nu am păstrat legătura?!? o întreb eu mirată ştiind că vorbeam înainte zi de zi.
- Păi să vezi…mama m-a luat în grabă “Hai că trebuie să plec în Turcia şi te duci la taică-tău că am un
proiect foarte important” şi am încercat să o conving că mă pot descurca singură, dar nu a vrut să mă asculte
“Nu!” şi “Nu!”, numai aşa ţipa. Mi-am facut bagajul din mers şi mi-am uitat laptop-ul, mobilul şi tot ce-mi era
necesar. Mai nou, nu mai vorbesc deloc cu ea, povesti Gina indiferentă.
Am luat-o de mână după ce termină de vorbit şi am încurajat-o.
- Ok…stai calmă, te înţeleg. Dar spune-mi, acolo nu ai avut acces la nimic legat de comunicaţie?
- Nu…spune Gina printre dinţi. De fapt e o altă nebunie de-a mea. Am încercat din prima seară să fug,
dar o babă m-a văzut şi i-a spus repede tatei; atunci tata a venit după mine la gară şi mi-a facut un scandal de
faţă cu ceilalţi. M-am dus acasă şi am făcut iar scandal că e viaţa mea etc, dar el s-a enervat şi m-a pedepsit. Mi-
a spus “Lasă că te învăţ eu respect” şi m-a pus să muncesc la un magazin. Vindeam pizza. Crede-mă că nu
regret…cu banii câştigaţi m-am întors azi dimineaţă, pe ascuns, povesti ea râzând.
În timp ce Gina îmi povestea peripeţii pe timp de vară la magazinul unde a lucra şi că are un prieten
acolo, unul pe nume Andrei, la intrarea de la elevii, ieşi din şcoală o doamnă în vârstă de 35 de ani, blondă cu
şuviţe roşcate, cu ochii verzi-căprui, cu ochelari de vedere şi cu o voce piţigăiată începu să ţină discursul de
început de an şcolar şi ne spuse despre organizarea programului şi a claselor, Gina vorbi din nou.
- Tu ce-ai mai facut?
- Păi…m-am distrat. S-a mutat o fată nouă în cartier…
- Da? mă întrerupsese ea.
- Da, o cheamă Oana, e în anul trei la teatru. E foarte de treabă, e o prietenă bună, te deranjează dacă o
să fim toate trei cele mai bune prietene? o întreb eu privindu-o fix în ochi.
- Nu, dar abia aştept să o cunosc!
Oana era o fată finuţă, brunetă, cu ochii căprui-verzui, micuţă, slăbuţă şi cu un caracter puternic. Ne
înţelegeam bine de când ne-am cunoscut şi totuşi fata asta era misterioasă. Îmi părea cunoscută, dar nu ştiam
de unde să încep cu ea, până şi fratele meu mă avertiza că o cunoaştem, dar nu l-am băgat de seamă. Fratele
meu, George era mai mic decât mine în ani şi era în anul doi la muzică. Era un băiat cu ochii căprui spre negru
ce străluceau, cu un zâmbet frumos, înalt, un tip foarte inteligent şi matur. Locuiam amândoi împreună cu
părinţii noştri într-un cartier luxos, Green Park, într-un penthouse.
După ce directoarea plecă, m-am dus cu Gina către clasa unde ne ţineam orele. M-am despărţit de ea la
etajul unu, unde avea clasa şi apoi am mai urcat un etaj, etajul doi profil actorie. Am intrat într-o clasă mare cu
pereţi albi, cu perdele albe de dantelă, draperii crem, cu bănci crem şi o tablă pe peretele din faţa băncilor şi
catedra în faţa tăblii pe mijloc. Văzându-mi colegii m-am bucurat. Erau aceiaşi, şase fete şi şase băieţi, nebunii
cu care eram din primul an de liceu, care răsunam liceul şi eram renumiţi cu chiulitul de la ore.
- Salut! le-am spus eu colegilor, cu un zâmbet larg.
- Salut Irina! Bun revenit la clasa de nebuni! mă salută Dan, un tip înalt, creol la faţă, cu părul scurt,
brunet şi îmbrăcat ciudat.
M-am aşezat în aceiaşi bancă în care stăteam de la început, rândul doi, banca a doua. În dreapta mea
era Alexandra, o fată brunetă, cu ochii căprui, creolă la piele, micuţă de statură, care îmi zâmbi. În stânga mea
era Radu, cel mai înalt tip din clasă, cu părul brunet, cu ochii căprui, slab, mă salută ridicând mâna plictisit.
Ceilalţi colegi intrară unul câte unul.
După ce ne-am aşezat fiecare în banca lui, pe uşa clasei intră diriginta noastră, doamna Monalisa; o
doamnă de origine americană, în vârstă, micuţă de statură, blondă, cu ochii căprui şi slăbuţă, începu să
vorbească despre noul an şcolar:
- Bun venit în noul an şcolar! Anul acesta vom munci din greu ca să luaţi examenele cu 10 şi vreau să vă
da-ţi toţi silinţa, cea mai mică nota să fie 8!!! ne avertiză ea.
Diriginta ne-a împărţit la fiecare fişe ce cuprindeau orarul clasei noastre, regulamentul şcolii şi multe
alte chestii necesare pentru şcoală. M-am uitat de curiozitate peste orar şi am rămas uimită cât de încărcat era.
Am oftat şi le-am pus în geantă. Diriginta se uită la noi, cu un zâmbet, nu prea drăguţ şi vorbi.
- Acuma vă puteţi retrage! Ne reîntâlnim mâine, ne aminti doamna Monalisa.
Profesoara a plecat şi noi am rămas în clasă. Toţi eram speriaţi din cauza examenelor şi a orarului prea
încărcat, dar ne-am propus în colectiv să ne ajutăm unul pe altul şi să nu dezamăgim pe nimeni. După ce am mai
schimbat câteva vorbe cu colegii mei, despre vacanţa de vară, am ieşit din clasă.
Am ieşit cu toţi din clasă şi la usă mă aştepta fratele meu, George care mă luă după gât şi mă trase
către ieşire.
- Hai acasă surioară! îmi spune el.
- Nu merg acuma, o aştept pe Gina, vreau să mă duc să mă văd cu Oana.
- Ok…atunci mă duc acasă, vorbim. Pa!
- Pa! Ne vedem diseară, îl anunţ eu răzând.
Gina ieşi din clasă, dându-şi ochii peste cap şi ieşi furioasă pe uşă. În curtea liceului, ne-am aşezat pe
băncile de pe marginea terenului şi am aşteptat să iasă Oana de la ore. Gina vorbi la telefon cu prietenul ei, iar
eu între timp mă uitam la liceu, îmi va fi dor de el. Liceul era o clădire mare, cu două etaje şi parter, cu geamuri
şi uşi din PVC, parchet în sălile de clasă, pereţii văruiţi albi, gresie şi faianţă în laboratoare cât şi în băi, mobilă
nouă cu scaune noi şi confortabile şi panouri cu afişe puse pe pereţi. Era un lux, care ne bucuram toţi şi pentru
că patronii liceului erau american au pus o taxă de numai 1000 de euro pe an, unde puteai plăti în două rate sau
în patru rate. Dacă nu plăteai te punea să lucrezi muncă în folosul liceului.
Eu şi George, cu greu i-am convins pe părinţi, în special pe tata, să ne lase să venim aici ca să putem
învăţa multe lucrui. Până la urmă a renunţaţ şi ne-a lăsat să venim în acest liceu încă din clasa a noua, cu
condiţia să avem rezultate bune şi să nu plecăm de la ore.
Gina terminase de vorbit la telefon şi era foarte fericită. Nu am vrut să o întreb nimic, era genul care
îmi spunea totul singură, când vroia ea. Oana ieşi din şcoală şi m-am ridicat să mă duc la ea, spunându-i Ginei
să mă aştepte acolo. M-am dus la Oana şi am luat-o după gât şi ne-am îndreptat către Gina. Când ajunsesem în
faţa ei, Gina se ridică şi se uită uimită la ea. I-am făcut semn să lase privirea asta de insistentă şi să dea mâna
cu ea. Cele două fete au făcut cunoştinţă şi apoi am decis să mergem la Magic Pizza să bem un suc, eventual să
mâncăm.
Oana o luase înainte, iar eu o trăgeam pe Gina de mână să mergem. Am luat un taxi şi am cerut să ne
ducă la Magic Pizza. Drumul era aglomerat, iat taximetristul se juca cu aerul condiţionat. Am tăcut şi m-am
uitat pe geam la lumea de pe stradă. Fetele nu au scos nici un cuvânt tot drumul...
2. Cele mai bune prietene

Am ajuns la pizzerie, am plătit şi apoi am intrat toate trei înăuntru. Oana se duse la o masă pentru
fumători, iar eu m-am dus până la baie fără să spun nimic. Am intrat în baie şi m-am spălat pe mâini. M-am
privit în oglindă, încă aveam cearcăne. Gina apăru şi ea în baie. Puse geanta cu tărie pe blatul din jurul
chiuvetei şi începu să caute prin geantă. Am tăcut, o simţeam nervoasă aşa că o lăsam în pace.
- Ea e Oana din copilărie...spune ea orpindu-se din căutat.
- Nu cred...Oana aia avea părul mau lung, era mai grăsuţă şi timidă, dar Oana din salon care ne
aşteaptă e altfel. Tupeistă, fumează şi slabă...îi spun eu sprijinindu-mă de blat.
Gina îşi dăduse ochii peste cap şi apoi se spăla pe mâini.
- Poartă-te ca atare, te rog, o implor eu.
Gina oprise robinetul şi ieşi pe usă, oar eu din urma ei. Ne-am dus la masa unde era Oana, lângă o
ferestră. Ne-am aşezat pe scaun şi am privit în meniu. Dup două minute de tăcere Oana dădu comanda.
- Trei sucuri coca-cola? întrebă ea.
Am aprobat fără să spun nimic şi am strâns meniurile de pe masă. Oana îşi scoase din ghiozdan un
pachet de ţigări şi îşi aprinse una. M-am uitat la Gina, dar ea ridică o sprânceană uitându-se la mine.
- Spune-mi despre tine, o rugă Gina pe Oana.
- Păi ce vreţi să ştiţi? întrebă ea curioasă.
- Păi nu ştiu…spune-ne istoria ta, îi zâmbi Gina.
- Ok…mai întâi să vă întreb ceva. Aveţi pe contul de myspace, o tipă cu numele “belea de fată”? ne
întrebă Oana cu un zâmbet.
- Da…de ce?!? întreb eu curioasă.
- Păi sunt tipa aia…care va dat e-mail-uri pe myspace. Uite cum stă treaba toată. Când eram la vârsta
de şapte ani am locuit în Green Park timp de trei ani şi vă cunosc, eram mici toate…apoi căzu pe gânduri.
- Ce?!? Tu să fi stat în Green Park? Nu-mi amintesc să te fi cunoscut … dar pe site eşti altfel…tot nu
cred asta…îi spun eu dubioasă.
- Da, nu semeni aproape deloc cu tipa aia, spune Gina .
- Bine zis, aproape. Asta pentru că m-aţi uitat şi din cauza tatălui meu care m-a luat de acolo unde mi-e
era bine. M-a luat de lângă voi, povesti Oana cu o privire la paharul de suc. Am fost cele mai bune prietene.
Făceam o groază de lucruri împreună, ne luam apărarea uneia alteia şi multe altele …spune Oana oftând.
Brusc mi-am adus aminte că în copilărie eram trei fete, cele mai bune prieten: eu, Gina şi Oana. Făceam
totul împreună şi nimeni nu ne putea despărţi, până când tatăl ei a luat-o de lângă noi şi nu a mai dat nici un
semn de viaţa. Asta m-a înfuriat, dar mă apucă şi un val de tristeţe pentru că s-a rupt o prietene care a durat 7
ani şi aacuma poate vom încerca să o reparăm. Totuşi mă întreb de ce a minţit când s-a mutat în Green Park
spunându-ni că e nouă şi că vine dintr-un loc în care nu vrea să-şi aducă aminte şi sunt sigură că avea o
explicaţie şi pentru asta.
- Da asta îmi amintesc…eram cele mai bune prietene…dar ai plecat şi nu ai mai dat nici un semn…
spune Gina.
- Ba da…v-am lăsat scris pe site…să-mi da-ţi e-mail-ul vostru, v-am lăsat numărul meu de telefon, dar
se pare că voi m-aţi uitat, ne spunea Oana cu o voce tremurând.
- Draga mea, la cum arăţi în pozele ălea nu aveam cum să te recunoaştem şi în plus nu te-am uitat.
Când stăteam în tabară cu Gina, cu fratele meu şi gaşca de la bloc povesteam de tine şi mulţi au zis că vor să te
reîntorci… explic eu.
- Da şi pe lângă asta încă mai avem poza cu noi trei pusă în ramă, spune Gina cu un rânjet.
Oana luă o înghiţitură de suc, după care umblă în poşeta ei neagră. Scoase o poză şi ne-o arată nouă. M-
am uitat cu Gina la ea; era aceeaşi pe care o aveam noi în ramă, poza amintiriilor noastre. Noi trei, fetele, la
mare pe stânci, pozând şi zâmbind. Eram cele mai fericite. Vremuri bune...acum nimic.
- Vedeţi? Dovada că încă mai ţin la voi şi v-am căutat, ne spune Oana cu lacrimi în ochi.
- Şi de ce când ai venit aici mi-ai spus că eşti noua? o întreb eu ridicând o sprânceanâ.
- Nu ştiu, n-am un motiv bun, dar am crezut că m-aţi uitat de tot şi…
- Credeai că o să ne recâştigi cu o astfel de minciună? întrebă Gyna curioasă.
- Îmi cer scuze, sincer, mii de scuze. Dar am vrut să-mi iau viaţa de la capăt crezând că o să fie altfel, ne
spune Oana.
- Ai să ne recâştigi treptat încrederea înapoi…şi o să fim din nou cele mai bune prietene…îi spun eu
ţinând-o de mână.
- Mulţumesc…vă promit că nu vă dezamăgesc, ne promisese Oana cu un zâmbet pe buze. Acuma să vă
spun care o fost toată povestea, că pe site n-aţi vrut să mă băgaţi înseamă.
- Dap, asta e…spune Gina printre dinţi. Dacă nu te cunoşteam, nu dăm add la toţi necunoscuţi.
- Ok…deci, după ce am venit de la mare atunci când am făcut poza, tata mi-a zis “Hai că ne mutăm de
aici definitv!”. Nu-mi venea a crede că tata îmi făcea una ca asta. M-am apucat de plâns pentru că nu vroiam să
plec de aici, de lângă voi. M-am mutat la casă în Galata, unde nu cunoşteam pe nimeni. M-a dat la o şcoală unde
nu puteai învaţa cum trebuie, trebuia să faci pregătire ca să înţelegi. Până când anul trecut mi-am pus internet
şi am zis să vă caut, dar nu ştiam cum să scriu. Am intrat pe myspace şi v-am văzut la “propunere cereri de
prietenie”, m-am uitat şi v-am recunoscut şi de aici a început toată faza cu mesajele…povesti Oana cu o voce, de
abia înţelegeai ce spunea.

- Dacă te-ai mutat aşa aproape, de ce nu ai venit la noi în cartier, să ne cauţi? o întrebă Gyna uitându-se
la mine.
- Păi, acolo munceam la un magazin, vindeam îngheţată şi era foarte aglomerat, mă certasem cu tata şi
a zis că nu-mi mai dă bani, că nu merit şi eu m-am pus pe muncă să pot avea bani. Şi am avut şi prieten …
deodată Oana căzu pe gânduri…şi nu vreau să vorbesc despre el …poate mai târziu. Abia aveam timp de mine şi
de prietenul meu, bine, aşa zisul fostul prieten al meu, povesti Oana dându-şi ochii peste cap.
- Ok, Oana, să zicem că te credem pentru că am fost prietene bune şi te ştim că nu minţi…dar este ceva
ce nu se leagă aici…tu nu ai 18 ani, cum de te-ai mutat aici şi mai ales singură? întreb eu curioasă.
- Uhhh…altă poveste, oftă ea. Mama a plecat în Italia când aveam 14 ani şi a strâns bani pe ascuns
pentru binele meu...şi m-a întrebat care e cea mai mare dorinţă a mea. I-am spus: “Vreau să-mi caut prietenele
din copilărie să stau lângă ele, în Green Park”, apoi mama a venit în ţara să mă vadă şi mi-a luat un mic
apartament cu 2 camere aici şi cu ceea ce voi câştiga din viitoarea muncă îmi voi plăti şcoala…înţelegeţi? se uită
Oana la noi să vadă reacţia noastră.
- Da, dar nu mi-a plăcut că m-ai minţit spunându-mi că eşti nouă şi alte bazaconii şi de fapt tu mă
cunoşteai mai bine decât alţii. Totuşi, a avut dreptate când mi-a zis George că semeni cu Oana din copilărie,
trebuia să-l fi ascultat atunci, ii spun eu luând o înghiţitură de suc.
Oana tăcu şi întoarsse capul spre fereastră. M-am uitat la Gina şi ne-am ridicat amândouă de pe scaun
şi am îmbrăţişat-o pe Oana. Deja se simţi mai bine, dar se ridică şi se duse la baie. Între timp Gina mă tot bătea
la cap ca a avut dreptate că e Oana din copilărie. Mi-am dat ochii peste cap şi am comandat trei shaorma. Mi-e
era foame şi pentru că plecasem de acasă fără să mănânc, mă luase ameţeala. Până veni comanda şi Oana ieşi
din baie, Gina îmi povesti de ce era furioasă când am ieşit de la ore. Era nervoasă că un coleg de al ei, încerca să-
i facă curte şi ea nu vroia, dar el a insistata atât de mult încât Gina l-a pălmuit şi i-a explicat că are prieten. Mă
amuzam pe chestia asta pe toată durata mesei. Am savurat masa în glumă şi poveşti din copilărie. Timpul trecu
aşa de repede încât nici nu observasem că deja era şase seara.
Am plătit comanda şi am ieşit pe uşă toate trei. În timp ce ne îndreptatam spre staţia de taxi, Gina
rămase în urmă. M-am orpit, trăgându-o şi pe Oana de mână şi m-am uitat la Gina. Era tristă şi privea în
pământ şi se aşeză pe bordură. M-am dus la ea, m-am aşezat p bordură şi i-am pus mâna pe spate, uitându-mă
la părul ei frumos.
- Ce-ai păţit Gina? o întreb eu.
- Nimic.
Gina minţea spunând că nu are nimic, dar eu o simţeam că e ceva neînregulă cu ea. Oana veni şi se ne
propuse să mergem în cartier la noi să stam în parc de vorbă. Am acceptat amândouă. Ne-am ridicat de pe
bordură şi ne-am suit într-un taxi, care i-am zis să ne ducă în Green Park. Drumul era mai liber, iar cerul era
înnorat, cred că va ploua în noaptea asta.
După ce am ajuns în cartier şi am plătit taxi-ul, ne-am aşezat pe o bancă de sub un tei. Gina tot tristă
era şi mi-am adus aminte că venise în dimineaţa asta cu avionul de la Bucureşti, pe ascuns. Am întrebat-o dacă
are unde să stea şi nu a răspuns. Oana se ridică brusc în picioare, lăsându-şi geanta să cadă jos şi începu să
vorbească.
- Hai la mine, locuieşti cu mine! o invită Oana.
- Nu fată, mulţumesc, dar nu vreau, o refuză Gina.
- Te rog! o imploră Oana trăngând-o de mână. Locuiesc singură, îmi ţii de urât...deci accepţi? se uita
Oana în ochii ei gânditori.
- Du-te Gina, dacă te invită şi în plus, ştii ce-i duce capul Oanei şi nu trebuie să dai atât de mulţi bani
ca la hotel. Dacă vrei poţi să vii la mine, dar să nu o lasăm singură pe Oana, e şi ea prietena noastră şi face un
prim pas să-i recâştigăm încrederea. Deci? o întreb eu.
- Bine, accept doar cu o singură condiţie, adică două, spune Gina uitându-se pe rând la noi.
- Care? întreb eu.
- Să îmi promiteţi că nu o să despărţim niciodată orice ar fi, mai ales la tine mă refer, Irina, dacă stau la
Oana să nu ne îndepărtăm, de acord fetelor?
Am dat din cap amândouă semn că suntem de acord şi cu zâmbetul pe buze, am facut semn să treacă la
a doua condiţie.
- Oana, dacă stăm împreună, să cooperam amândouă la facturile casei şi la altele necesare. Fifty-fifty,
ok? întrebă Gina punându-i mâna pe umăr Oanei.
Oana a fost mai mult încântată că Gina a acceptat oferta ei, nu pentru facturi, ci pentru că avea alături
de ea o prietenă bună. Şi ca să-şi plătească şcoala şi facturile din casă îşi cautau de lucru la un restaurant. Am
fost şi eu bucuroasă că Gina şi Oana locuiesc împreună, la două blocuri de blocul unde locuiam eu.
După încă două ore de stat afară, cu gaşca noastră, unde George era absent, m-am dus să le conduc pe
fete acasă. Am urcat trei etaj şi am intrat în casă. Oana avea un apartament cu trei camere destul de mare.
Mama ei o sponsoriza la cheltuielile casei şi ea îşi plătea doar şcoala. Gina se instală în una din dormitoare şi
apoi se duse în bucătărie se bea apă. Eu mi-am lua la revedere de la ele şi m-a îndreptat către casa mea.
Când am ajuns în casă, era linişte. M-ma descălţat rapid şi m-am dus în camera mea. Am prins becul şi
m-am îngrozit când mi-am văzut hainele aruncate prin cameră şi patul nefăcut. M-am lăsat ghiozdanul lângă
mirou şi m-am schimbat în pijamale. Am strâns hainele, împăturindu-le frumos şi aşezându-le în dulap. Mi-am
deschis geamul şi apoi mi-am aranjat patul pentru somn. După ce am terminat m-am dus lângă uşă şi mi-am
privit camera. Camera mea era mare, cu vedere spre parc. Era o cameră cu pereţii lila şi cu un parchet de
culoarea vişinului. Aveam un pat dublu, un birou cu laptop-ul meu, cu un borcan de pixuri şi creioane, cu boxe,
un mouse mic şi o imprimantă; o comodă pe care era pus televizorul şi poze cu familia mea, rafturi pe pereţi,
atârnate deasupra biroului care era plin de cărţi şi bibelouri. O cameră simplă ca de domnişoare. Am închis
becul, lăsând doar veioza de lângă pat aprinsă şi m-am dus în bucătărie să văd ce fac mama şi George.
Ciudat...George nu era acasă, deobicei cel târziu la ora nouă era deja în pat, dar nimic...
3. Prietena lui George

Mi-am luat din frigider nişte suc de portocale şi m-am dus în camera mea. M-am rugat de nopate bună
şi m-am băgat în pat, după care am închis veioza. La cât de obosită eram, avusesem un somn profund şi fără
vise.
A doua zi după ce m-am pregătiti de şcoală, am plecat fără să mănânc. Oana şi Gina erau obosite pentru
că au stat toată noaptea de vorbă, dar asta nu le împiedica să nu meargă la şcoală. Am mers împreună la şcoală
şi înapoi acasă la fel.
Prima săptămână a fost chin, recapitulare la toate materiile pentru că următoarea săptămână aveam
teste iniţiale. Gina îşi căutase de muncă la o pizzerie care avea clienţi apropate tot timpul. Oana stătea şi învăţa
pentru teste, iar George nu venea acasă de la şcoală decât seara pe la 12, unde toată lumea dormea şi a doua zi
părinţi erau la servici când ne trezeam noi. Nici dimineaţa nu-l vedeam prea mult pentru că se schimba, se spăla
şi pleca fără să spună nimic. Mama îşi luase în timpul săptămânii liber şi observă de plecările neanunţate ale lui
George.
Într-o vineri când am venit de la şcaolă şi m-am dus şă m-am spălat pe mâini, mama mă chema la masă
şi începu să mî întrebe de George:
- Irina, ce ştii de fratele tău? Pe unde umblă? mă întreba mama cu un glas uşor.
M-am uitat la ea, la ochii ei căprui ce străluceau. Mama era o femeie frumoasă, blondă cu părul ondulat
şi cu obraji rozi, cu buze subţiri. Era o fire foarte puternică, mereu îi respecta pe cei din jur, inteligentă şi foarte
sufletistă. Ţinea la copii şi soţul ei mai mult decât propria ei viaţă. Ochii mamei aparţineau fratelui meu, iar eu
aveam ochii tatălui. Tata era un bărbat puternic, la fel de inteligent ca şi mama, cu ochii verzi-căprui, mama şi
noi eram totul pentru el. La fel ca mama, respecta lumea din jur şi era un om al respectării legii, pentru că era
un bun avocat.
- Nu ştiu mamă, de unde vrei să ştiu? spun eu uitându-mă pe geamul de la bucătărie.
Mama nu se lasă uşor păcălită şi se îngrijora cu adevărat pentru George. Îi auzeam tristeţea din voce.
- Nu e cu băieţii lui? insistă mama cu întrebări.
- Ţi-am spus că nu ştiu!
- Sau poate are o prietenă şi stă cu ea…spune mama cu un zâmbet.
- Poate…spun eu gânditoare.
- Ce ştii despre asta? mă întrebă mama curioasă.
- Nu ştiu nimic, nu l-am vazut cu nici o fată, mai ales singuri…
- Dar sunteţi fraţi, ar trebui să comunicaţi, să vă spuneţi secretele …îmi spune mama punându-mi
mâna pe umăr.
- Nu ştiu nimic mamă…şi dacă aş ştii nu ţi-aş spune, fac ca tine, ne ştim secretele şi le respectăm, îi
spun eu mamei nervoasă. Mă duc să învăţ la literatură! îi spun eu şi o sărut pe obraz după care mă retrag în
camera mea.
Am oftat, m-am uitat la caietul de literatură de pe birou şi am început să învăţ fără să mă schimb de
hainele de şcoală. În timp ce învăţam am adormit şi m-am trezit în întuneric întrebându-mă cât e ceasul. Era
şapte seara. Mi-am aprins becul în cameră, am lăsat caitul pe pat, am luat pijamale noi şi un propsop şi m-am
dus să fac baie. După ce am terminat baia, m-am dus în bucătări să mănânc. Tata râse de mine că învăţatul mă
adoarme. Am mâncat repede, i-am pupat pe părinţii mei pe obraz şi m-am dus pe la George în cameră, dar era
beznă. L-am sunat şi îmi dăduse ocupat. M-am dus în camera mea, am închis uşa şi m-am pus la laptop să
vorbesc cu prieteni. După trei ore de vorbă în carfe m-am plictisit îngrozitor,m-am hotărât să citesc o carte. Mi-
am luat o carte m-am aşezat în pat, m-am apucat de citit primul capitolul şi am adormit.
Pe la ora patru dimineaţa am auzit uşa de la intrare şi mi-am zis în gând “Ăsta e George, sper să nu-l
audă nimeni”. Am închis cartea şi veioza şi am adormit la loc.
Deja era week-end şi am stat acasă să învăţ pentru teste ca apoi să fiu liberă. Gina era plecată la
Bucureşti după prietenul ei, iar Oana muncea. George nu dormise acasă în cele două zile, iar tata observă asta şi
nu-i plăcea.
Duminică seara după ce am adus-o pe Gina de la gară şi am condus-o acasă, m-am dus şi eu la casa
mea. Când am intrat în casă am văzut la uşă papucii lui George. „Wow e acasă” spun eu uimită în gând. M-am
dezbrăcat de geacă, m-am descălţat de papuci şi m-am dus în camera mea. Am aprins becul, am aruncat geanta
pe pat şi m-am aşezat pe scaun la birou. Am deschis cu lene laptop-ul şi m-am ridicat să mă duc să-mi iau un
pahar de apă, pentru că îmi era uscat gâtul.
În bucătărie, pe canapea stătea tata care citea un ziar. M-am dus la chiuvetă şi am deschis apa rece. Am
luat o cană şi am umplut-o. Între timp tata şifona ziarul şi începu să tuşescă.
- Deci…George stă pe străzi…spune tata uitându-se la mine.
M-am înecat uşor când am auzit cuvântul “străzi”. M-am uitat la el mirată, dar el işi continuă
propoziţia:
- Şi tu ştii ce are şi nu-mi spui. Deci aşa stă treaba…spune-mi măcar ai cunoscut noua lui prietenă? mă
întrebă tata cu un zâmbet pe buze.
Am aruncat apa în chiuvetă şi m-am uitat la el, ridicând o sprânceană.
- L-am auzit dimineaţa cum a zis la telefon “Te sărut”, doar nu o să sărute băieţii, nu? glumi tata.
- Sincer tată, nu ştiu despre ce vorbeşti…îi spun eu punând cana la loc.
M-am mai uitat la el o dată şi am ieşit din bucătărie. Dacă tot treceam prin faţa camerei lui George, mi-
am zis să bat şi să vorbesc cu el. Am bătut uşor apoi am deschis uşa.
- Se poate? întreb eu din pargul uşii.
- Intră! spune el de pe pat.
Am intrat în camera lui cea mare, cu pereţii bleu deschis şi cu geamul deschis. Era o cameră simplă cu
un pat dublu, un birou, o vitrină cu televizor şi o mică măsuţă cu caietele de la şcoală. George era întins pe pat,
cu ochii închişi ascultând muzică.
- Putem vorbi? întreb eu, trăgând scaunul de la birou şi aşezându-mă pe el.
- Ia zii, ce ideei mai ai sau ce s-a mai întâmplat? mă întrebă el zâmbind, dar cu ochii închişi.
- Păi tata şi mama mă înnebunesc cu întrebările că de ce lipseşti de acasă aşa mult şi nu le dai detalii
unde te duci. Ei zic că ai o prietenă…îi spun eu răzând.
- Da…am…e o fată frumoasă…spune el visând.
- Îndrăgostitule…îi spun eu dând muzica mai încet.
- Dap, trebuie să plec…se ridică el de pe pat şi se îndrepta să închidă laptop-ul.
- Stai puţin…îl opresc eu…Când am să o cunosc pe cumnăţica mea? întreb eu cu ochii strâlucind.
- Mâine…vin la tine la clasă cu ea…e din şcoală…anul trei la muzică …spune el grăbindu-se să plece.
Am aprobat din cap şi George ieşi din cameră. I-am închis laptop-ul şi becul şi am ieşit şi eu. Pe hol,
George se încălţa; mă observă şi îmi făcu din ochi, apoi ieşi pe usă. Din urma lui am închis uşa, dar tata veni în
spatele meu şi oftă.
- Offf…dragostea asta de adolescenţi…glumi el.
- Tatăăă! Termină! E mare, are 17 ani doar nu o să stea singur şi ar trebui să-l înţelegi că e băiat ca şi
tine…i-am zis eu retrăgându-mă în camera mea, iar tata din urma mea râzând.
M-am schimbat de hainele de stradă şi m-am aşezat la laptop. Am căutat nişte referate, apoi l-am
închis. M-am aşezat în pat şi am deschis televizorul. Am mutat canalele până am dat de o emisiune, unde se
vorbi despre frumuseţea corporală.
A doua zi, la ora 7 suna ceasul pentru şcoală. M-am ridicat din pat şi am închis televizorul pentru că
adormisem cu el deschis; m-am dus în baie am făcut un duş, apoi m-am îmbrăcat să pot pleca. Mi-am făcut în
fugă ghiozdanul şi m-am dus la Oana să le aştept şi pe ele să mergem la şcoală.
Fetele îşi luaseră şi ele ghiozandul şi ne-am dus cu un taxi la şcoală. Ziua de azi se anunţă a fi însorită
şi cu vânt lejer. Ajunsesem prea devreme şi ne-am dus pe o bancă din curtea şcolii. Oana vroia să fumeze, dar nu
putea aşa că îşi scoase din ghiozdan o doză de coca-cola şi începu să bea. Gina trimitea mesaje, iar eu m-am uitat
spre ieşirea din curte cum venea câte un elev.
- Ai aflat ce are fratele tău? mă întrebă Gina.
- Da…e amorezat…spun eu zâmbind.
- Ar fi cazul nu?!? spune Oana râzând.
Se suna de intrare; ne-am ridicat şi am intrat în şcoală, unde ne-am despărţit şi m-am dus la clasă.
Când am intrat, băieţii jucau prinsa. I-am salutat pe toţi şi m-am aşezat în banca mea. După două ore de
matematică în care am avut test iniţial şi s-a predat o lecţie nouă şi una de chimie, unde profesoara de explica
un experiment, la care nici n-am fost atentă, directoarea ne anunţă că profesoara de comunicare nu v-a veni la
oră şi să stăm în linişte până la următoarea oră. Era bucuria noastră, scăpasem de profesoara de comunicare,
care numai în dialoguri ne vorbea şi accentua orice semn de punctuaţie, astăzi aveam oră liberă fără semne. În
pauză, George veni cu prietena lui la mine la clasă:
- Kati, ea e sora mea, Irina; Irina ea e prietena mea, Kati, spune el îmbrăţisându-o.
- Bună Kati, îmi pare bine de cunoştinţă, îi răspund eu prieteneşte. Sper să ne înţelegem de minune,
spun eu ridicându-mă din bancă.
- Salut, şi mie îmi pare bine să te cunosc. George mi-a vorbit mult de tine, m-a facut curioasă să te
cunosc, zâmbi ea.
- Hai că ne vedem după ore Irina, te-am pupat, îmi spune George trăgându-o pe Kati de mână.
- Deci de asta, nu veneai tu acasă devreme, că stăteai cu Kati…îi spun eu râzând.
- Da…aşa ne-am cunoscut mai bine…mai vorbim după ore, îmi spuse Kati.
- Ok...vorbim...le spun eu aşezându-mă în bancă.
Katy îmi era o fată simpatică, cu ochi verzi, cu părul lung şi drept, şaten şi cu o suviţă blondă la spate,
cu un tricou crem şi cu o pereche de pantaloni negri din fâş mulaţi, înaltă cât George, se vedea pe chipul lor că
erau fericiţi şi speram să fie aşa mulţi ani...
Când George ieşi pe uşă cu Katy, de mână, colega mea de clasă Alina, se uită urât la mine şi la ea. I-am
răspuns cu aceaşi privire. Nu-mi plăcea tipa de când am început liceul.
Se sună de oră…ora în care aveam fereastră. M-am aşezat în banca mea şi Alina se plimba prin jurul
băncii mele.
4. Conflict
Alina, era o tipă dură, invidioasă şi ranchinoasă. Îi plăceau scandalurile şi bătăile. Era o tipă cu părul
brunet-albăstrui, cu ochii căprui, înaltă şi voluminoasă. De când am cunoscut-o, numai în certuri eram cu ea.
Era cea mai bună din clasă, dar eu o întreceam. Dacă Alinei nu-i ieşea ceva cum vroia ea, se răzbuna. Nu era
coleg din clasă care să nu să fi certat, ba chiar a luat şi bătaie prin şcoală pentru că se lua fără motiv de cine nu
trebuia. La ore, dacă profesoara făcea o greşeală sau îi punea o notă care nu-i convenea, făcea scandal.
Ea se aşeză în banca Alexandrei şi îmi vorbi cu un ton de cartier:
- Frumos frati-tău…
N-am bagat-o înseamă. Nu vriam alet probleme cu ea, dar deja mă simţeam furioasă.
- Ce zici, câştig o combinaţie cu el? mă întrebă Alina râzând.
Am deschis caietul de actorie să citesc despre scenarii, deci nu aveam chef de vorbele ei prosteşti.
- Dar nu ma bagi înseamă? mă întrebă ea, furioasă.
- N-am timp de prostiile altora…îi răspund eu furioasă.
- N-ai timp? Dar tu pentru ce ai timp? mă tachină ea.
- De oameni culţi…
- Adică mă faci pe mine incultă? se ridică ea din bancă furioasă, dar rămânând pe loc.
- Dacă te consideri…problema ta, îi întorc vorba.
- Dar văd că ai prins tupeu domnişoară, veni ea la banca mea.
- Şi ce propui?
- Măi fat-o, ia şi vorbeşte frumos cu mine, dacă nu...
- Dacă nu ce? mă ridic eu din bancă…şi eram în faţa ei.
- O să-mi zvârl mâinile în părul tău de 2 lei, mă ameninţă ea.
- Încearcă…îi spun eu cu o privire cruntă.
- Dacă nu ce? Ma băţi? Sau îl chemi pe fratele tău? sau pe prietenele tale?
- Nu te lua de cine nu trebuie, Alina!
- Mai fat-o, ascultă bine aici, ia şi ţine-ţi gura acasă, că nu-s copchilele tale, Gyna şi Oana, iar cu fratele
tău am să fac în aşa fel încât să nu mai fie cu aia…mă ameninţă ea agitându-se.
Ceilalţi elevi se adunară în jurul meu şi al Alinei, privind şi tăcând. Băieţii ţineau galerie, iar fetele
râdeau. Nu ştiu ce era de râz, într-o problemă ca asta, pentru că şi ei au avut probleme cu ea.
Nu suportam să se ia cineva în nume de rău de fratele meu şi de prietenele mele. Le apăram foarte mult
şi nu puteam să-i permit la o fată care nu ştie să vorbească să se ia de cineva, care nu i-a făcut nimic şi nu au
nici o treabă cu ea. Eram nervoasă, dar îmi păstram calmul. Băieţii ţineau în continuare galerie, iar fetele se
aşezară în bancă şi se uitai uimite la noi.
- Ţi-am zis să nu te iei de cine nu trebuie, Alina! o avertizez eu ultima dată.
- Şi dacă nu vreau ce? Crezi că mă sperie prietenele tale sau fratele tău? Mai lasă-mă cu mascotele ălea
împuţite...nişte jafuri...spunea ea aruncând cu o bucată de cretă în tablă.
- Uite ce e Alina! ridic eu vocea. De fratele meu şi de prietenele mele nu se ia nimeni, te poţi lua de
cineva de nivelul tău…
- Mă ameninţi? mă întrebă ea furioasă.
- Nu, te-am avertizat, dar e momentul să-ţi spun verde în faţă. Ştiu că nu mă suporţi din anul întâi,
pentru că te-am întrecut la note, la discipline. Nu meriţi tu bunătatea mea. Câte teme ţi-am făcut şi de câte ori
te-am acoperit, dar se pare că omul uită de răsplată prin respect. Iar fratele meu nu s-ar uita la una ca tine, o
tipă cu fiţe, nu-i plac din ăstea, lui îi plac fetele frumoase, deştepte şi cuminţi...
- Ha, ha, ha…râse ea.
- Râzi tu, cine râde la urmă râde mai bine, aşa că veză-ţi de viaţa ta. Uită-te în grădina ta apoi în alta.
Vezi mai întâi cum ţi-ai plantat florile tale, apoi ia-te de florile altuia!!!
- Da, Irina, nu te suport! se ţipa ea la mine. Pentru că ai venit aici şi mi-ai luat locul cuvenit şi mie nu-
mi place să-mi ia cineva locul întâi, nici să fiu pe locul doi. Iar pe fratele tău am ciudă că m-a respins şi nu se
uită la mine, iar pe prietenele tale am să le scot din şcoală şi pe prietena aia a lui frati-tău am să o prind odată şi
am să o las fără păr. Iar dacă fratele tău nu se uită la mine până la sfârşitul anului, o va încurca şi tu…aaa…şi
ceilalţi care se vor băga…
- Mi-a ajuns! ţip eu. Colegii mei se uitau miraţi la mine pentru că mă ştiau de o fată tăcută, cuminte în
banca mea, dar de data s-a legat de cine nu trebuia şi nu suportam asta. Fii atentă la mine Alina, dacă mai
vorbeşti urât despre Geroge şi prietenele mele Gina, Oana şi Kati, ai să cunoşti şi partea mea negativă. De ei
nici măcar mama nu se ia şi se ia una ca tine?! ţip eu la ea.
- Crezi că mă sperii dacă ţipi? începu să râdă de nu se mai opri.
Deodată se opri din râs şi mă luă de antebraţ, cu o ură în ochi şi cu o voce furioasă îmi spune:
- Vrei război? Asta vei avea! Îţi jur că nu ai să treci al patrulea an, prietenele tale ălea trei o să zboare
din şcoală în anul următor, iar George va vizita spitalul cu oasele rupte şi dacă mă gândesc şi tu!
M-am cutremurat când am auzit, nu o ştiam capabilă de aşa ceva, dar la câtă răutate avea în ea, era
posibil. Mi-am smuls braţul din mâna ei puternică, mi-am luat geanta şi m-am îndreptat spre uşă. Alina începu
să râdă. M-am oprit la uşă şi m-am întors, situaţia era gravă şi nimeni nu se băga între mine şi ea pentru că le
era frică de exmatriculare. Nervoasă cum era, i-am aruncat aceaiaşi privire ca şi ea, am tras aer în piept şi am
început să ţip la ea, ca să fiu sigură ca aude:

- Încearcă să faci ceea ce ţi-ai propus Alina! îi spun eu cu o privire plină de ură asupra ei. Îţi jur pe ce
am mai scump că dacă te-ai atins de ele şi îl văd pe George rănit, ai să spui că eşti în Iad, nu pe Pământ!!!
Am ieşit din clasă trântind uşa cu putere, colegii au rămas blocaţi la ultimele cuvinte ale mele; nici
măcar Alina nu mai deschisese gura, dar se vedea în ochii ei că mă aştepta o confruntare mare cu ea. Nu puteam
să spun la nimeni ceea ce se întâmpla, mai ales lui George, nu vroiam să amestec pe nimeni în problemele mele.
Era o problemă a mea şi a Alinei. Ştiam că se va afla despre conflicul acesta pentru că Alina era şi bârfitoare pe
la alte clase. Eram un subiect de bârfă prin şcoală. Poate ajungeam şi pe afişe, orice era posibil la ea. Dacă fata
vroia să ajung la ştiri, ajungeam pentru că tatăl ei era director la o emisiune din Iaşi.
Am aşteptat în curtea şcolii pe Oana şi Gina să mergem acasă. Mă simţeam prost, ştiind că se va auzi
numele celor de care s-a luat Alina, prin şcoală. Nu vroiam să-i fac de râs.
În sfârşit se termină orele, iar Gina şi Oana apăru lângă mine.
- Ce ai păţit Irina? mă întrebă Oana.
- Nu nimic, spun eu abia abţinându-mi vocea furioasă.
- Cum nu? mă întrebă Gina. Te cunosc, ce-ai păţit?
- Păi…am avut un conflict puternic cu colega mea, Alina, îi spun eu printre dinţi.
- De ce? mă întrebă Oana, nervoasă. Spune-mi că o las fără păr pe cap!
- Chestii copilăreşti…care e mai bun, că i-am luat locul etc…sf-uri, spun eu minţind pe jumătate.
Ele începu să râdă şi mă încurajă.
- Iii...o să-i treacă. Haide la noi Irina, mă invită fetele.
- Desigur…spun eu gânditoare.
Fetele o luaură înainte, iar eu am rămas în urmă. Mă uitam la ele şi la geamul unde avea George clasa.
Era la geam cu Kati, făcându-mi din mână. Mi-am lăsat privirea în jos şi am început să plâng în sinea mea…
gândindu-mă cum o să trec peste asta. Nu vroiam să ajung aici, dar furia m-a făcut să spun ceva de care nu eram
capabilă. Ştiam că nu eram în stare să omor nici măcar o muscă, apoi să fac ceea ce am spus Alinei. Mă simţeam
rău…trebuia să sper că totul o să fie bine, nu trebuia să renunţ şi să o las pe ea să câştige. M-am hotărât brusc
să mă duc direct acasă.
- Fetelor, eu mă duc mai bine acasă să dorm…nu mă simt prea bine, mă doare capul îngrozitor, spun eu
fetelor cu voce joasă.
- Te doare capul? mă întrebă Gina îngrijorată.
- Dacă vrei, Irina îţi dau o pastilă de cap şi dormi la mine în pat, se oferi Oana.
- Da, eu cu Oana o să dormim în sufragerie, nu-i problemă, râde Gina.
- Nu, oricum fetelor mulţumesc pentru sprijin…le spun eu.
Mi-am luat rămas bun de la ele. Sărutându-le pe obraz, apoi m-am dus cu alt taxiu acasă. Am intrat în
casă, m-am descălţaţ şi m-am uitat să văd cu cine eram, dar eram singură. M-am dus în camera mea, mi-am pus
geaca pe scaun şi mi-am căutat haine de schimb. Mi-am luat un prosop şi hainele şi m-am dus în baie. Am făcut
repede un duş şi m-am dus să mănânc. Mi-am încălzit nişte supă, pe care am mâncat-o într-o oră, am spălat
vasele, apoi m-am dus la mine în cameră.
Încă eram furioasă, dar şi supăratî în acelaşi timp pentru ceea ce sa întâmplat la şcoală. M-am aşezat în
pat şi mi-am scos de sub pernă mp3-ul. L-am pus în ureche, am dat muzica la maxim şi am adormit...
5. Vacanţă de Crăciun
Trecură două luni de şcoală, unde totul mergea bine la ore, cu excepţia bârfei. Mă bucuram că nu
auzeam numele fetelor şi a lui George, dar relaţia între mine şi Alina se răci şi mai tare. Pe zi ce trecea mă
ameninţa şi mai rău. Renunţase la ideea de a face rău fetelor şi fratelui meu. Era ocupată să mă facă să renunţ
la şcoală, să cad pe ultimul loc, dar era şi mai furioasă când îi făceam invers şi jocul nu-i ieşea.
George era fericit cu Kati, asta mă linişti enorm de mult. Începusem să mă înţeleg de minune cu
“cumnăţica mea”, chiar şi Gina cu Oana se înţelegeau de minune cu ea.
Oana şi Gina se înţelegeu perfect, erau ca două surori, nu-mi venea a crede ca în trei luni de şcoală, am
reuşit să mă acomodez programului încărcat de ore suplimentare. Toată lumea era fericită.
Veni iarna şi odată cu iarna veni şi vacanţa de Crăciun.
Eram toţi la Oana acasă într-o seară...
- Băi, haideţi să mergem undeva de sărbători. Stăm în Iaşi aşa fără să facem nimic? întrebă Kati.
- Are o idee bună…se ridică Gina în picioare să afirme.
- Şi unde vreţi să mergem? întreabă George.
- Eu aş zice să mergem frumos, o gaşcă de maxim zece persoane la…spun eu gândidu-mă la un loc.
- La…? întrebă Oana.
- Haideţi să ne uităm pe internet, ne recomandă George aducându-şi laptop-ul. Să scriem pe google
“destinaţii iarnă”.
Căutând prin sutele de destinaţii am ales într-un final să mergem la Vatra-Dornei. Cheltuiala nu era
mare şi un grup de şase persoane era distracţie. Am vorbit şi cu Ştefan, prietenul cel bun al lui George şi am
ajuns la un comun acord: să stăm opt zile la munte.
În dimineaţa de 24 decembrie, ne-am întâlnit cu toţi la gară să plecăm către Vatra-Dornei. Am
cumpărat biletele şi ne-am suit în tren împreună cu bagajele. Tot drumul am râs de porstiile Alinei, am cântat
cântece de distracţie, am făcut glume şi ne făceam planuri ce o să facem când ajungem acolo.
Când am ajuns la destinaţie, am întrebat pe cineva de la ghişeul de informaţii cum să ajungem la
complexul hotelier Dorna. Omul ne spuse să traversăm Bistriţa şi să mergem apoi la dreapta până vom vedea un
super-market şi de acolo vom observa uitându-ne în stânga complexul. I-am mulţumit omului, unde Goerge nu
se lăsa să nu-i dea o bancnotă de 5 lei şi am pornit-o la drum pe jos. Era ora prânzului, cerul senin şi un ger de-ţi
îngheţa mâinile în mănuşi. După 10 minute de mers am ajus în complex şi am văzut hotelurile. Ne-am cazat la
un hotel de două stele „Hotel Călimani”, fiecare cu camera lui, apoi ne-am dus şi am mâncat la restaurant
făcându-ne între timp un plan al distracţei, apoi ne-am dus să ne odihnim pentru seara de ajun.
Seara de ajun ne-am petrecut-o cu toţi într-o discotecă din centru oraşului Dorna. Fiecare am dansat şi
am băut racoritoare sau bere, am făcut poze şi am râs cu poftă toţi. Eram fiecare fericiţi. Ce mai conta frigul de
afară sau ceilalţi de acasă? Ne distram cum ştiam noi mai bine până la ora trei dimineaţa, unde ne-am
îndrepatat către hotel pentru odihnă. Eram obosiţi şi mulţumiţi.
Am intrat în camera hoteluilui, m-am schimbat repede şi m-am aşezat în pat să dorm. Mi-am tras
pătura până la gât, am închis veioza şi am încercat să adorm.
În curtea şcolii de Ajun, cineva de la facultatea de medicină de peste stradă, cineva îmi atrage atenţia.
Un tip care se uită insistent într-un caiet. Nimeni nu-i dă importanţă decât privirea mea asupra lui. Îşi aruncă
privirea asupra mea pentru 5 secunde, dar nu-i puteam distinge culoarea ochilor şi nici părul. Afară se
întunecase brusc, nişte nori negri şi fulgere începu să apară. Deodată tună aşa de tare încât m-am speriat şi m-
am trezit, dar n-am deschis ochii. Încă se mai auzea tunetul şi mă temeam să nu fie adevărat. Dar duduiala care
se auzi, nu era provocată de tunet, cineva bătea şi bătea la uşă cu putere.
M-am ridicat din pat speriată şi cu nişte bătăi de inimă puternice şi m-am dus la uşă să deschid.
- Alo! scularea, strigă Gina la uşa.
Am deschis somnoroasă şi le-am văzut pe Gina, Oana şi Kati la uşa mea, toate erau fresh.
- Ce s-a întâmplat? întreb eu căscând.
- Nimic, i-a şi îmbracăte că mergem la micul dejun apoi pe pârtie, mă anunţă Kati cu un zâmbet.
- Hai somnoroas-o că e zece, cât dormi? mă întrebă Gina râzând.
- Ok…intraţi că în 15 minute sunt şi eu gata, le anunţ eu.
- Aşa mult, ai treabă nu glumă...spune Gyna.
- Nu, te aşteptăm la masă, îmi zâmbi Oana.
După ce am închis uşa în urma fetelor, m-am asigurat că totul e ok acasă…mama şi tata erau şi ei
plecaţi în vacanţă, apoi m-am apucat să mă pregatesc pentru o nouă zi. Am coborât la masă, unde toţi mă
aşteptau cu un zâmbet pe buze. După masă a început distracţia.
Nimic nu mai conta, ci pur şi simplu să ştii să te distrezi. Mi-am propus să uit de toate problemele, de
Alina, de familie şi să încep să mă distrez în puţinele zile în care eram alături de cei dragi.
Zilele treceau pe nesimţite, pe pârtie unde George ne făcea viteză la sanie sau ne rostogoleam cu tot cu
sanie şi eram uzi, cu telecabina unde vedeam peisajul din vârful muntelui şi pârtiile, cu telescaunul unde
uitasem să sărim când trebuia, schiurile unde nu puteam să-mi ţin echilibrul sau luam trânte de rămâneam cu
vânătăi, bulgări de zăpadă, oameni de zăpadă unde George şi Ştefan puneau petarde, mâncare tardiţională,
băutură, muzică, poze, într-un cuvânt distracţie mare.
Veni în sfârşit şi ultima zi din acest an. Dimineaţa şi după-amaiză ne-am odihnit cu toţi ca să petrecem
la miezul nopţii în oraş alături de ceilalţi. Seara veni, ne-am înbrăcat bine, am luat aparatul de fotografiat şi ne-
am dus în plimbare până în centru. Lumea era strânsă în faţa unei scene unde se ţinu un mini concert pentru
încălzire; eram serviţi cu vin fiert din când în când şi dacă îţi era frig puteai să închiriezi pături. Ora 24 se
aproprie rapid. Ne-am adunat toţi şase în faţă şi ne uitam la bradul împodobit de lângă scenă. Un brad imens,
de 2 m jumătate plin cu globuri albastre sclipitoare, instalaţie cu beculeţe mari şi în vârf era agăţat un Moş
Crăciun care făcea cu mâna.
Eram fericită că eram alături de cei dragi la sfârşit de an. M-am dus lângă fratele meu şi m-am apropiat
de el făcându-i semn să se aplece să-i spun ceva. Zgomotul nu ne permitea să vorbim uşor, ori ţipam tare, ori
spuneai normal la ureche.
- Uite cum am ajuns şi aici, sfârşit de an, spun eu. Mai am încă cinci-şase luni şi termin şcoala de tot.
Nu-mi vine a crede…spun eu uimită.
- Aşa e surioară, trebuie să ne bucurăm şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne dă, că avem
nişte părinţi minunaţi şi înţelegători, că avem prieteni care ne sunt aproape mereu…şi că am o soră bună ca
tine…îmi spune el lându-mă de după gât.
- Da, ai dreptate şi eu îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate ăstea şi că am un frate ca tine…îi spun
eu zâmbind. Şi două fete lângă mine, Gina, Oana? întreb eu trăgându-le de mână şi îndeepărtându-mă de
George.
- Ce e? întrebă Gina cu obrajii ei roşii.
- Uite...aşa ca la sfârşit de an, spun eu râzând. Mulţumesc lui Dumnezeu că am două fete lângă mine
aşa ca voi, le spun eu luându-le de după gât pe amândouă.
- Da fată...primul nostru an împreună, la sfârşit de an...spune Gina zâmbind şi îşi sprijini capul de
umărul meu.
- Vă iubesc fetelor, sunteţi fetele mele, cele mult iubite...le spun eu îmbrăţişându-le pe rând şi
sărutându-le pe obrajii lor reci.
- Şi noi te iubim, mamiii, spune Oana râzând.
- 3, 2, 1 şi LA MULŢI ANI NOUL AN!!! se auzi o voce ţipând şi anunţând intrarea în noul an.
Focuri de artificii de diferite culorii vii se vedeau pe cerul înstelat, gerul rece se simţi pe faţă ca şi cum
te-ai înţepa cu spini, zăpada albă străluci la lumina artificiilor, spuma de şampanie zbura prin aer ca o fântână
arteziană, iar lumea ţipa de fericire. Am ţipat toţi şase de bucurie şi săream în sus ca nişte copii. Începu iar
distracţia cu muzică şi şampanie, poze, dansuri, râsete până dimineaţă, când toată lumea era la pământ de
oboseală.
A doua zi la ora 14:34 sună telefonul. Cu ochii închişi, căutam mobilul să răspund.
- Alo! răspund cu o voce răguşită.
- Salut Irina, ce faci? mă întrebă o voce de fată.
- Bine…dar cine e la telefon? întreb eu curioasă şi căscând.
- Dalia, vara ta…am înţeles de la Rosalie, mama ta, că eşti în Dorna cu nişte prieteni, nu ne vedem şi
noi azi? întrebă ea.
La naiba! Era Dalia, vara mea şi uitamsem că locuieşte în Vatra-Dornei. Îi promisesem că dacă ajung pe
la dânsa am să-mi petrec timpul cu ea, dar la cât de mult m-am distrat am şi uitat. M-am prefăcut că nu s-a
întâmplat nimic şi am început să par liniştită.
- Nu ştiu, dacă avem timp da, la 18:23 avem tren de întoarcere acasă …spun eu căscând din nou.
- Aha…păi ne vedem în gară la 17:00? întrebă ea veselă.
- Poate…te sun eu…pa-pa!
Am închis telefonul. M-am holbat 1 minut la el. Nu-mi venea a crede că am uitat de ea. Mi-am zis „asta
e” şi m-am dat jos din pat şi m-am dus să fac un duş fierbinte. După ce m-am îmbrăcat gros, mi-am făcut bagajul
şi am coborât la recepţie. După cinci minute de aşteptare, în care am fost stresată că Dalia va găsi o cale de
recuperare a zilelor în care n-am stat cu ea, apăru şi ceilalţi cinci. Toţi avea cearcăne şi căscau. I-am întrebat
dacă mâncăm ceva, dar Ştefan mi-a zis că nu aveam timp şi trebuie să mergem către gară. Am plătit camerele,
ne-am luat rămas bun şi am pornit spre gară.
Am ajuns la gară toţi bucuroşi pentru că ne-am distrat aşa cum am ştiu noi. Am pus bagajele jos şi
Ştefan s-a dus să cumpere biletele.
- A fost super tare vacanţa…deci prea tare!!! se exprimă Gina bucuroasă stând pe bagaje.
- Da ai dreptate, a fost super tare…spune Oana, gânditoare.
- Mie una mi-a placut enorm de mult, spune Kati, dar ţie dragul meu? îl întreabă pe George.
- Da cum să nu-mi placă, mai ales că te-am avut pe tine lângă mine, bine şi pe ceilalţi…unde-s mulţi
puterea creşte, spune el râzând.
Ştefan veni cu biletele şi şase pungi mici după el. Cumpărase câte un hamburger pentru fiecare şi o
sticlă de apă. A venit trenul; ne-am suit cu toţi în tren şi ne-am aşezat în compartiment.
Vacanţa trecu repede...
Mă uitam la fiecare şi se vedeau în ochii lor că erau multumiţi, Kati dormea pe umărul lui George,
dormind şi el pe capul ei, Gina şi Oana vorbeau cu Ştefan despre vacanţă şi râdeau tare, iar eu…ei bine, eu eram
foarte mulţumită de ceea ce-a fost, dar totuşi mă gândeam la Dalia...
6. Pericol
Mai erau trei zile până la reînceperea şcolii şi mi-am propus să ies cu Oana şi Gina în oraş să ne
plimbăm. În centrul la facultatea de medicină, ne-am întâlnit cu Dalia, verişoara mea. „De data asta chiar că nu
mai scap”, spun eu în gând. Dalia era o tipă de 18 ani, încăpăţânată foarte tare, brunetă, cu ochii căprui, înalta
şi îmbrăcată în pantaloni şi un palton lung până la genuchi, mă trase de mână.
- Ce faci văruţa mea? mă salută Dalia cu o îmbrăţişare.
- O, lume nouă! Ce să fac, prin oraş cu fetele mele, îi spun eu luându-le pe Gina şi Oana de după gât.
- Aha…văd. Salut fetelor! le salută Dalia cu un zâmbet şiret.
După privirea Daliei pe care o observam la ea, nu-i plăcea de prietenele mele. Gina o salută cu un
zâmbet, dar Oana se uita în altă parte. Gina o ştia pe Dalia de mică, dar Oanu o cunoştea pentru că deja era
mutată când a venit pentru prima dată Dalia în Iaşi, într-o vacanţă de vară. Am ghiontit-o pe Oana pe la spate
să se prefacă că totul e ok şi m-am uitat la vara mea.
- Dar ce faci în Iaşi? Cum de eşti aici? întreb eu curioasă ştiind că Dalia locuia în Dorna.
- Păi…nu ţi-a zis George? M-am mutat în Iaşi de tot, eram în tren cu voi dar în alt vagon pe 1 ianuarie,
spune ea râzând.
- Aha…bravo! Mă bucur că eşti aici cu mine…din totdeauna te-am preferat în Iaşi…îi spun eu dându-mi
ochii peste cap.
De fapt, eu nu o preferam pe Dalia lângă mine, era ca un pericol, ce făceam eu făcea şi ea, dar mi-o lua
tot timpul înainte şi ea obţinea ce-i mai bun. Iar eu tăceam, că doar ce naiba e vara mea...
Vestea asta nu mă încânta deloc ştiind că Dalia va sta toată ziua la mine acasă şi o să-mi facă capul
calendar sau pe unde merg eu trebuie să o iau şi pe ea. Încercasem să-i zic mamei despre asta, dar a aflat tata şi
mi-a zis clar în faţă ca să-i facem pe plac. Cu George nu prea vorbea, că el era băiat şi nu prea avea ce, dar dacă
eu o refuzam se ducea la el şi el îi făcea pe plac după care îi spunea să plece şi sa nu mai vină. Mama şi tata o
răsfăţau foarte mult, ceea ce nu aveam nimic împotrivă. Gina mă întrerupse din gânduri trâgându-mă uşor de
umăr şi m-am uitat la Dalia care mă privi suspicioasă şi râse uşor.
- Haide-ţi să lăsăm dragostea de rude acuma şi să ne plimbăm toate patru pe la Palatul Culturii. Ce zici
Dalia vii cu noi? o întreabă Gina.
„Altceva nu o ducea capul să întrebe?”
- Da, sigur cu cea mai mare plăcere, acceptă ea, luându-o înainte.
Mi-am dat ochii peste cap şi am mers înaint. Mergând spre Palat am observat un afiş “ Studio COPOU.
Căutăm fete pentru un film despre adolescenţi, pentru informaţii sunaţi la acest număr…sau veniţi pe
Str.N.Iorga”. Era un anunţ pentru un rol într-un film despre adolescenţi. M-a încântat ideea de a participa la
casting. Am memorat numărul în telefon şi adresa; Oana şi Gina o luară înainte, iar Dalia începu să-mi
vorbească aproape de ureche:
- Ştiu zona şi studioul, şi uite petrecere în discotecă, spune ea. Ştii să ajungi aici? mă întrebă ea
arătându-mi afişul cu discoteca.
- Ştiu străzile…îi spun eu dându-mi ochii peste cap.
- Da, dar la dicotecă cum ajungem? întrebă Dalia.
- Ce discotecă? Nu merg acolo! spun eu.
-Păi, ori mergi cu mine la discotecă ori...Dorna, spune ea zâmbind.
- Clară treaba…spune eu neviindu-mi să cred că mă şantajează.
Nu aveam de gând să o refuz, pentru că îi va spune tatei că n-am vizitat-o deloc şi îmi va face scandal că
la ceilalţi nu mă gândesc. Am accepat să merg cu ea la discotecă şi am înaintat către fete. Ne-am plimbat pe la
Palat şi în timpul plimbării am făcut o oprire prin Palas. Mă uitam la facultate şi căutam cu privirea locul din
visul meu. „nu, nu, o fost un vis.”
După ce am venit din oraş, eram singură acasă, m-am schimbat repede şi mi-am preparat o ciocolată
caldă apoi m-am dus la PC să trimit un e-mail la studio, cu speranţa că voi primi răspunsul că sunt acceptată.
După ce am am trimis e-mail-ul, mi-am dus cana în chiuvetă în bucătărie şi m-am întors înapoi în cameră. M-am
uitat pe lista de e-mail şi mi-am adus aminte că cunosc o fată pe nume Alexandra care e în anul întâi la
facultatea de medicină, dar nu ştiam sigur care facultate. I-am trimis un e-mail să fiu sigură că mai este valabilă
adresa, apoi m-am băgat în pat uitându-mă la televizor la o emisiune despre filme. Mi se făcuse somn şi am decis
să dorm. Am închis tv-ul şi am adormit.
Începu şcoala şi prima colegă cu care am dat ochii a fost Alina. Ce bine a fost fără ea şi acuma încă
jumătate de an trebuie să o mai suport.
- Nu ştii să saluţi? mă întrebă cu o voce nervoasă.
- A, da, problema e că eu salut numai oameni care mă respectă, nu bârfitori din şcoală, i-am spus
aşezându-mă în bancă.
- Aha, atunci bine...spune ea aşezându-se în bancă şi izbindu-şi caietele.
Orele trecură în zbor, am dat repede buzna acasă, lăsându-le pe Gina şi Oana să-şi vadă de treaba lor,
să văd dacă am primit răspuns, dar nimic. Am aştepta o săptămână, dar tot nimic, m-am lăsat păgubaşă şi am
renunţat la studio...dar tot la studio mi-e era capul.
După două săptămâni m-am apucat de făcut un proiect important despre scenarii. În timp ce scriam am
primit un telefon. Era numărul de la studio, nu-mi venea a crede şi am răspuns repede. Răspunsul lor m-a făcut
foarte fericită pentru că am fost chemată la casting. Dalia se nimeri să vină să mă roage să mergem la discotecă
în ziua în care trebuia să mă duc la studio, dar nu puteam să o refuz.
În ziua următoare nu m-am dus la şcoală, nici Oana şi Gina nu s-au dus; am stat toate trei acasă la
Oana, ascultând muzică. Luându-ne cu vorba, am uitat complet de discotecă.
- Vai!!! sar eu de pe pat uitându-mă la ceas.
- Ce e? mă întrebă Gina.
- N-am timp să ajung la discotecă, spun eu speriată.
- Ai timp dacă te duci cu taxi-ul. Uite, ia haine de la mine şi du-ţi vara la discotecă, apoi du-te la studio.
- Da, aşa voi face! Mersi de haine.
Oana îmi împrumutase o pereche de blugi mulaţi, nişte cizme negre de piele cu toc şi lungi până
aproapte de genunchi, un tricou negru subţire şi o geacă de piele pe talie. I-am mulţumit încă odată şi am sunat-
o pe Dalia spunându-i că ajung imediat.
Am luat un taxi şi m-am dus în Viper. În faţa discotecii mă aştepta vara mea. Am plătit şi am coborât
din maşină. Nu prea mă încânta ideea cu discoteca, mai ales joia. Am lăsat la o parte nervi şi m-am prefăcut că
sunt bine şi veselă. Am înaintat spre intrare. Dalia mă salută şi intră în discotecă. Muzica duduia în urechile
mele, nu aveai loc pe unde să mergi, toată lumea dansa. Dalia mă trase de mână prin mulţime şi mă duse într-
un colţ unde era o canapea de piele cu o masă în faţă. Îmi spuse să iau loc şi să o aştept că se duce după ceva de
băut. Mi-am dat geaca jos şi m-am aşezat pe canapea uitându-mă la tineret. Lumea dansa care şi cum ştia pe o
muzică stil rnb. Scena de lângă bar era plină cu fete în „costume de baie” care dansau provocator. Am ascultat în
liniştită muzica, dar Dalia nu mai venea. M-am uitat în geacă să văd cât e ceasul şi între timp cineva de la o
masă din dreapta, mă privi insistent şi îmi atarse atenţia. Am încercat să nu-i dau atenţie, dar ceva parcă mă
împingea să mă uit cu coada ochiului la el; aveam un sentiment ciudat asupra lui, un sentiment în care îmi făcea
inima să bată tare şi să o aud. Dalia apăru după zece minute cu două pahare de cola şi le puse pe masă.
- Hai sus, la dans! spune ea dasând.
- Nu mersi! spun eu luând paharul de suc.
Dalia băuse tot paharul de suc şi se duse să danseze prin mulţime. M-am holbat la ea zece minute, apoi
încă 3 secunde la tipul care mă privi insistent la masă din partea dreaptă. M-am uitat la ceas şi trebuia să plec
către studio, aşa că m-am ridicat, mi-am luat geaca şi m-am băgat prin mulţime să-i spun Daliei că plec. Ea
dansa fără nici o grijă.
- Dalia, trebuie să plec! îi spun eu ţipând la ea ca să mă audă.
- Lasă, stăm până mâine dimineaţă aici! ţipa ea dasând.
- Nu mai pot sta, trebuie să ajung la studio!
- Dă-l încolo de studio. Uite dansează cu mine sau cu cineva de aici! ţipa ea dasând cu cineva pe care nu-
l cunoşteam.
- Am plecat, pa! spun eu îndepărtându-mă de ea.
Vara mea spuse ceva, dar n-am înţeles-o din cauza muzici. Am dat să mă îndrept spre bar să plătesc.
Acolo la bar doi tipi, unul blond şi unul brunet, se uitau insistent la mine; mă măsurau cu privirea din cap până
în picioare. Puteam să jur că am văzut că şi-au făcut semne. Se dădu jos de pe scaun şi veni lângă mine amândoi.
Mă panicasem pentru că nu-i cunoşteam, poate că erau drogaţi sau doar au băut prea multă tărie.
- Hai păpuşă să dansăm! îmi spune tipul brunet.
N-am răspuns. Am dat din cap, am plătit rapid la barman şi am dat să plec, dar unul din ei mă trase de
mână şi începu să-mi mângâie părul. Celălalt tip se uita la mine şi mă controla în buzunare. Îmi luase bani,
telefonul şi lanţul de aur primit de la mama cadou. Începusem să plâng, dar nu zgomotos, iar ei râdeau şi îmi
spuneau că nu-mi vor face nimic, ci vor doar să beau un suc cu ei. M-am agitat în braţele tipului care mă ţinu
strâns cu putere să scap, dar nu aveam încotro. Celălalt tip blond, încerca să mă sărute, dar am întors capul, iar
pentru că l-am respins mi-a dat o palmă. Avea o palmă grea pentru că faţa mă ustura, iar ei erau furioşi. Tipul
brunet mă întoarse cu faţa la el şi mă zgudui aşa de tare încât mă lua ameţelea şi am începu să mă plâng să-mi
dea pace. Ei începuse să râdă tare şi mă trase după ei pe o canapea. Brunetul mă trânti pe canapea, iar blondul
se aşeză lângă mine încercând să mă forţeze să beau bere. Refuzam complet, dar ei nu se lăsau.
- Te-aş ruga frumos să o laşi în pace! spune un tip.
- Da cine ai fi tu? întrebă brunetul.
- Sunt prietenul ei şi tata e avocat! Nu cred că vrei puşcărie pentru maltratare şi că te droghezi, nu? fu
el explicit.
- I-o de aici! spune blondul panicat.
M-am ridicat de pe canapea speriată şi încă îmi era frică să înaintez să nu-mi facă ceva rău şi acel
necunoscut. Brunetul mă împinse să înaintez, împiedicându-mă de masă şi luându-mi fără să-şi dea seama
mobilul, dar celălalt care ceru să mă lase în pace mă luase de mână şi mă scoase afară din discotecă. Mă lăsa în
faţa discoteci şi dipăru pentru 2 minute, unde apăru într-un BMW negru. M-am întins cu mâinile pe capota
maşinii şi am lăsat capul în jos gândindu-mă cum să ajung acasă mai repede...
7. Necunoscut
Am auzit portiera de la maşină trântindu-se, iar gerul de afară îmi îngheţase faţa.
- Urcă în maşină, te rog, îmi spune o vocea suavă.
Tremuram şi mai tare cu gândul să nu-mi facă vreun rău. Tipul necunoscut mă apucă de mână, dar m-
am tras la o parte. Încă mi-e era frică. Am văzut în ochii lui negri, doar părere de rău, iar eu plângeam de teamă.
- Nu te teme, nu-ţi fac nimic rău. Doar te duc acasă, nu mă ating de tine, promit, mă încurajă el.
Am ridicat mâinile de pe maşină şi m-am îndreptat spre portieră. Îmi deschise portiera şi aştepta să
intru. M-am aşezat pe scaun şi am scos un şerveţel din buzunarul de la geacă şi mi-am şters lacrimile. M-am
uitat la tip, care se îndrepta spre partea şoferului. Se urcă, trânti uşa şi porni maşina cu viteză mică.
Ieşi din parcarea discotecii şi întră pe strada principală. La prima intersecţie opri la semafor pentru că
era roşu. Am întor capul spre geam şi mă uitam la un cuplu care mergeau liniştiţi pe stradă şi se sărutau. Totuşi
ceva îmi fpcea inima să nu să se oprească din bătăile puternice pe care le aveam.
- Ce făceai pe acolo singură? mă întrebă el.
N-am răspuns, ci pur şi simplu m-am uitat la el, dar era atent la semafor. Nu puteam să-mi dau seama
cum arăta pentru că era întuneric şi luminile de pe stradă schimbau culoarea părului, am lăsat capul în jos.
Telefonul vibra. Era un mesaj de la studio, mă anunţa ca să vin mâine dimineaţă la ora 10:20 pentru casting.
Închisesem de tot telefonul, nu vroiuam să-l mai aud sunând sau să vad mesaje şi apeluri. Mă gândeam la Dalia
că a rămas acolo şi trebuia să mă întorc după ea, dar nu puteam. Îmi era frică să nu dau iar ochii cu acei doi tipi
şă de data asta să se ia serios de mine.
- Nu vrei să vorbeşti. Nu-ţi fac nimic, decât te duc acasă, dar trebuie să vorbeşti să-mi spui unde
locuieşti. Cum te numeşti? mă întreba el, întorcând capul către mine.
- Irina, spun eu cu o voce tremurând. Am ridicat capul şi l-am privit.
Era frumos, ochii străluceau din cauza luminilor de pe stradă. Îmi răspunse cu un zâmbet frumos. Am
întors privirea către geam tipărindu-mi în minte zâmbetul. Deşi nu-l cunoşteam mă simţeam în siguranţă şi mi-
am dat seama că el era tipul de la masa din dreapta cu privire insistentă. Am zâmbit în gând şi mi-am pus
mânili în buzunar, sprijinindu-mi capul de scaun cu faţa către el. Îl priveam şi aveam senzaţia că l-am mai văzut
undeva, dar nu ştiam unde.
- Ai nişte ochi frumoşi…şi eşti drăguţă…îmi spui totuşi unde stai? Să ştiu pe ce stradă să o iau…îmi
spune.
- Green Park, blocul cu numărul 14, spun eu întorcând privirea şi uitându-mă pe strada care strălucea
de la zăpadă.
Necunoscutul, aşa îl puteam numi că nu ştiam cine e, dar ştiam că m-a salvat din mâinile unor beţivi şi
nu ştiam dacă era adevărat ce spuse în legătură cu tatăl lui, dar în nici un caz nu era adevărată faza cu
prietenia, conducea uşor, atent la drum.
- Totuşi ce făceai singură acolo? mă întrebă nelămurit.
- Nu...eram singură, cu vara mea, spun eu gândindu-mă la ea.
- Dar totuşi erai singură când ai vrut să pleci, te-am văzut, spuse el zâmbind.
Mi-am întors uşor privirea spre el, iar el zâmbi. Conducea uşor şi am intrat în Green Park. Am văzut
blocul unde stăteau fetele şi am decis să dorm la ele în seara asta.
- Ai putea să mă laşi la blocul ăla? îl întreb eu arătându-i cu privirea.
Tipul trase maşina în faţa blocului şşi încetini motorul. Se uită la mine, m-am uitat la el pentru câteva
mici secunde şi mi-am dat seama că trebuie să cobor.
- Crezi că ne-am mai putea întâlni? mă întrebă el încet.
- Nu cred…asta a fost doar o coincidenţă…îi spun eu.
- N-ai de unde să ştii…când nu te aştepţi se poate întâmpla…îmi zâmbi el.
- Poate…am spus eu şi am deschis portiera.
- Stai puţin…mă trăgea de mână uşor, când vroiam să cobor din maşină …chiar aş vrea să te cunosc…
pari o fată de treabă…
- Nu ştiu…îi spun eu coborând din maşină.
- Irina! mă strigă el cu vocea suavă.
M-am întors şi m-am uitat. Scoase din torpedou un carneţel şi un pix.
- Uite, ai aici adresa şi numărul meu de telefon, îmi spune el scriind. Poate te gândeşti cândva să ne
întâlnim! îmi spune el dându-mi hârtia.
Am luat hârtiuţa şi am împăturit-o după care am pus-o în buzunar. Încă îmi mai era frică pentru că era
noapte şi în curând voi rămâne singură pe stradă.
- Mulţumesc…poate ne vom reîntâlni…Pa!
Am închis portiera şi m-am îndreptat spre scările blocului. În urma mea se auzi maşina cum pleca; m-
am întors şi m-am uitat după maşina neagră cu farurile albe... “Poate ne vom reîntâlni”, mi-am spus în gând şi
chiar vroiam să-l mai revăd. Trebuia doar să îmi fac speranţe că-l voi revedea.
Încă eram şocată de ceea ce mi se întâmplase şi am hotărât să dorm la fete în seara asta, i-am dat un
sms lui George să-i zică mamei că rămân la fete. Am urcat cele trei etaje, am bătut la uşă. Trebuia să mă calmez,
dar nu puteam. Oana deschise şi mă invită înăuntru. Am înaintat şi n-am spus nimic. Priveam în gol gândindu-
mă la el.
„- Te-aş ruga frumos să o laşi în pace! spune un tip.

- Da cine ai fi tu? întrebă brunetul.
- Sunt prietenul ei şi tata e avocat! Nu cred că vrei puşcărie pentru maltratare şi că te droghezi, nu? fu
el explicit.”
Numai cuvintele ălea le aveam în cap. Gina mă trase de mână şi mi-am dat seama că nu eram atentă la
ce îmi spusese ele. Ochii îmi înlăcrimase şi un frig uor mă apucase.
- Ce-ai păţit fată? mă întrebă Gina îngrijorată.
- Nimic…cred că până la urmă am să mă duc acasă să dorm…spun eu cu o voce tremurată.
- Irina, spune-mi ce ai! mă rugă Gina ţinându-mă de mână. Plângi...
- Vorbim mâine…mă duc acasă. Pa! Noapte bună!
- Mda bine...fă ce vrei, spune ea, dându-şi ochii peste cap.
M-am întors am deschis uşa şi am ieşit. Gina şi Oana au închis uşa fără să-mi spună nimic. Probabil cp
fetele se supărasse deja pe mine pentru că nu le-am spus nimic. Am coborât cele trei etaje şi m-am îndreptat
către blocul meu, uitându-mă din când în când în urma mea.
Când am intrat în casă, fratele meu venise de la bucătărie cu un castron în mână. M-am descălţaţt fprp
să spun nimic şi m-am îndreptat spre camera mea.
- Nu mai dormi la fete? mă întrebă George din spatele meu.
- Nu…au plecat în oraş şi eu nu am avut chef să ies cu ele, mint eu.
- Aha…dar ce-s cu ochii tăi? mă întrebă George.
- Nimic…sunt obosită, mă duc la somn, îi spun.
L-am pupat pe George pe frunte de noapte bună şi am intrat în camera mea. Am aprins veioza şi mi-am
dat geaca jos. Am scos hârtia din buzunar şi am pus-o într-o carte, poate îmi va trebui cânva. Am oftat şi m-am
dus în baie să mă spăl pe faţă. M-am uitat în oglindă şi m-am privit. Aveam ochii roşi de la plâns şi rimelul îmi
curse pe faţă, iar părul rămase aranjat. M-am demachiat leneşă, apoi m-am spălat pe faţă şi mi-am periat dinţi.
M-am dus în camera mea, m-am schimbat de haine şi m-am pus în pat, nestigând veioza am încercat să dorm.
Mi-am închis telefonul şi m-am întors spre partea trăgându-mi pătura pâna la gât.
M-am foit cam vre-o ora şi tot n-am reuşit să adorm. Gândul îmi zbura la acel necunoscut care m-a
salvat din mâinile unor beţivi. Am încercat să mi-l imaginez, dar nu reuşeam, pentru că nu prea am dat
importanţă aspectului din cauza şocului. Inima încă îmi bătea cu putere, aveam senzaţia că mă urmărea cineva.
M-am ridicat din pat şi m-am uitat pe geam. Era linişte, zăpada străluci la lumină. M-am întors în pat, m-am
învelit bine şi am încercat să adorm din nou. Dar tot nimic. Pur şi simplu nu puteam să adorm. Simţeam o
teamă în mine, n-am mai simţit niciodată aşa ceva, poate că mi-e era frică să merg singură pe stradă cu gândul
că acei doi tipi mă pot urmări cânva să-şi termine treaba.
Mi-am luat gândul de la ceea ce mi se întâmplase şi am încercat să mă gândesc la altceva, de exemplu
la vacanţa de iarna pe care am petrecut-o, dar deodată mi-am adus aminte de Gina. M-am ridicat şi mi-am
deschis mobilul. Aveam un mesaj, era de la Gina. Era curioasă dacă mă simt bine. M-am bucurat în sinea mea că
nu s-a supărat şi i-am raspuns la mesaj că sunt bine. De fapt mi-era rau…din cauza fricii. Am stins într-un final
vioza şi am încercat din nou să adorm.
Am reuşit şi am avut un vis în care acel necunoscut vorbea cu mine despre discotecă şi studio în faţa
liceului meu. M-am uitat la el şi era aşa de frumos în vis tipul necunoscut...
8. Întâlniri
A doua zi când m-am trezit primul lucru car l-am făcut e ca am sunat-o pe Gina şi am rugat-o să mă
însoţească până la studio şi a acceptat că era singură, iar Oana lucra la un restaurant ca barman. M-am dat jos
din pat. Mă simţeam relaxată şi bine; nu vroiam să-mi stric buna dispoziţie. M-am dus şi mi-am făcut toaleta
rapid, apoi m-am îmbrăcat pentru plecare. Am trecut prin bucătărie, unde erau mam şi tata. I-am pupat pe
amândoi, am luat o înghiţitură din clătitele de pe masă şi am plecat.
În faţa blocului mă aştepta Gina, uitându-se la mine încă nedumerită. Mi-am cerut scuze pentru aseară
şi ne-am suit într-un taxi.
- După ce ieşi de la studio mergem în mall să facem cumpărături? mă întrebă Gina cu un zâmbet.
- Desigur…nici o problemă, i-am răspuns eu.
- Vreau să-mi iau adidaşi Puma şi cercei.
I-am zâmbit şi am pregătit bani să plătesc. Ne-am dat jos şi am înaintat pe o alee scurtă. La capătul
aleei era o clădire albă, cu două etaje care scria „Studio COPOU”. Am intrat înăuntru şi am vorbit cu femeia de
la recepţie că am fost chemată la casting. Ea căuta pe calculator detaliile, după care spuse că trebuie să aştept.
Dup ce vorbi la telefon, îmi spuse să urc pe scări pâna la tajul unu şi să intru pe prima uşă din dreapta. I-am
mulţumit şi am luat-o pe Gina, care se holba la recepţi şi am urcat scările. La uşă era o fată care aştepta. M-am
aşezat lângă ea şi Gina lângă mine. Încă mă uitam în jur şi vedeam cât de curat şi frumos era.
- Salut, îmi spusese fata de lângă mine. Mă numesc Cristiana, dar prietenii îmi spun Criss, îmi întinse
mâna dreaptă.
- Salut, Irina, îmi pare mine, întind să dau mâna cu ea.
Cristiana, aşa zisa Criss, era o fată drăguţă, înaltă, cu părul şaten, lung cu bucle, prins în coadă, cu o
pereche de ochelari de vedere, ce ascundeau ochii ei căprui strălucitori. Pentru început tipa părea ok, dar tricoul
ei cu „I hate France” mi-a atras atenţia. Cred că nu-i plăcea Franţa.
- Trebuie să lucrăm împreună la o scenă…mă informa ea.
- Da?…sper să ne înţelegem super; ca prietene şi colege pe platouri…îi spun eu zâmbind. Ea e prietena
mea cea mai bună, adică fetiţa mea, Gina.
- Îmi pare bine Cristiana, îi spune Gyna dând mâna cu ea.
- Şi mie îmi pare bine de cunoştinţă, răspunde Criss.
- Îmi place tricoul tău, spune Gina râzând.
- Nu ştiu limba franceză, spune ea încruntată.
- E bună asta, dar dacă te duci în Franţa, ce faci? o întreb eu.
- Am fost...de acolo mi-am luat tricoul, râde Criss.
- O da! Tare! spune Gina.
Criss râdea şi ea. Cât am aşteptat, ea ne explicase de ce ura Franţa. Nu-i plăcea limba franceză şi mai
era un motiv pe care nu a vrut să-l zică. Cineva ieşise din birou, care plângea. M-am speriat, cred că nu-şi jucase
bine scena, dar Criss spunea că acuma ne dă doar scenariile şi că persoana care ieşise nu a trecut castingul. Am
fost chemate înăuntru şi Gina s-a ofrit să mă aştepte.
La birou era un tip, făcut, cu părul brunet şi suviţe blonde, rare, cu ochi căprui, zâmbi şi ne pofti să
luăm loc. Se prezentă, apoi ne vorbise despre scenariul, care ni-l dădu şi când suntem gata să venim să facem
scena. Se ridică de pe scaun şi ieşi pe uşă. Criss îmi propuse să ne apucăm acuma de repetiţii timp de două ore şi
că poate şi Gina să asiste. Am vorbit cu ea şi a acceptat. Am citit împreună cu ea scenariul. Era un scenariu
unde trebuia să vorbim despre talente. Pentru început timp de două ore au fost perfecte repetiţiile şi ne amuzam
la fiecare gest greşit. Era timpul să plec, m-am ridicat de pe scaun şi i-am făcut semn Ginei să mergem.
- Ne întalnim mâine la aceaiaşi oră pentru repetiţii da? o întreb eu pe Criss.
- Da, nici o problemă, spuse Criss strângându-şi lucrurile.
- Dar cu şcoala ce faci? mă întrebă Gina.
- A…da, ne vedem mâine pe la 4. Hai că noi plecăm.Pa! o salut eu.
- Ok...Pa-pa! spune Criss.
Am ieşit pe uă, ne-am luat la revedere şi la ceilalţi din studio şi ne-am dus pâna la mall pe jos.
La mall, Gina râzând de o glumă de a mea şi nefiind neatentă, dă peste un tip şi scapă sacoşele pe jos.
M-am aplecat să ridica sacoşele, dar Gina rămase locului, şocată. M-am uitat la tip care zâmbi la ea.
- Scuze păpuşă, spune tipul, Ginei.
- Andrei?!? întrebă ea, încă şocată.
- Te-ai supăra dacă te-aş invita la un suc? Poate aşa mă revanşez că am dat peste tine, îi propune
Andrei.
Gina se uită la mine, semn că nu ştia ce să facă. Ochii îi străluceau de fericire. Asta îmi dădu impresia
că ei se cunoşteau de ceva timp.
- Du-te Gina, o încurajez eu. Eu mă duc acasă că am de lucrat la un proiect.
- Ok...zâmbi ea. Vorbim după...Pup şi ai grijă ce faci.
- Da dragă şi tu la fel, îi spun eu sărutând-o pe frunte.
I-am luat sacoşele şi am lăsat-o cu Andrei să vorbească. Andrei era un tip drăguţ, cu părul blond, făcut
cu gel, cu ochii albaştri şi înalt. Se vedea că-i plăcea de Gina. Trebuia să recunosc era frumos tipul, se vedea pe
chipul Ginei că îi plăcea de el şi totuşi, ea îmi vorbise odată ca are un prieten pe nume Andrei. Ciudat...
Când am ajuns acasă, în living erau George şi Kati stând pe canapea îmbrăţişaţi. M-am dscălţat şi m-
am dus în camera mea, punând sacoşile sub birou.
- Ce faci Irina? mă întrebă Kati intrând cu George după ea în camera mea.
- Bine, am venit de la cumpărături.
- De ce ai geaca ruptă? mă întrebă George încruntat.
- Unde? întreb eu curioasă uitându-mă după ruptură.
- Uite aici, îmi arătă el.
M-am schimbat la faţă, amintindu-mi de seara aceea cumplită. M-am aşezat pe pat şi mi-am pus faţa în
palme. Nu plângeam, dar nici mult nu mai aveam. Acelaşi sentiment de frică mă cuprinse iar, se pare că
amintirea asta va rămân ca un şoc pentru mine...
- Ce s-a întâmplat? De ce plângi? mă întrebă Kati îngrijorată.
George se aşeză lângă mine şi îmi puse mâna pe umăr.
- Ce ai păţit în seara aceea când te-am întrebat ce-s cu ochii tăi? mă întrebă el furios.
- Nimic spun eu ridicându-mă de pe pat şi ducându-mă la geam.
- Spune nu mă enerva, nu plec de aici până nu-mi spui, mă avertiză fratele meu.
- Păi…încercam să prind curaj să-i spun, m-am dus la discotecă cu Dalia…şi pentru că trebuia să plec la
studio, i-am zis varei să mergem, dar ea nu vroia aşa că m-am dus la barman să plătesc şi să plec şi acolo doi tipi
u încercat să abuzeze de mine, povestesc eu aşezându-mă pe pat lângă Kati.
- Ce?!? ţipă el furios. Cine sunt ăia şi ce căutai la discotecă?
- Nu ştiu. La discotecă m-am duc că m-a rugat Dalia că să nu zică tatei că n-am vizitat-o când am fost la
munte, îi spun eu tremurând fără să se vadă.
- Şi cum de ai ajuns acasă? mă întrebă Kati.
- Păi a venit un tip şi a cerut să mă lase că tatăl lui avocat şi nu că nu ar vrea să ajungă la închisoare şi
de acolo m-a adus acasă, îi spun eu gândindu-mă la el.
- Dacă îi prind pe ăia patru le rup picioarele, iar cu vara noastră vorbesc eu! ţipă George la mine.
- De ce ţipi la ea, dragul meu? îl întrebă Kati mirată.
- Da aşa e, ai dreptate. Scuza-mă dar sunt nervos, spune George.
- Dar cine era tipul care te-a salvat? mă întrebă Kati.
- Nu-l cunosc…spun eu mirată.
- Kati, hai că trebuie să plecăm, ai uitat? îi spune George. Irina, dacă te mai duci acolo şi te mai văd cu
Dalia, îi spun tatei indiferent de ce scandal ne-ar face, mă avertiză el.
- Unde plecaţi? întreb eu mirată.
- Avem o zi de naştere…spune George vesel.
- O da…distracţie plăcută…le urez.
Am rămas singură în casă, mă gândeam ce să fac. M-am schimbat de haine şi m-am dus să mănânc
noişte cereale cu lapte. M-am dus în bucătărie şi mi-am pus cereale cu lapte, apoi am venit în living la televizor.
Am văzut un serial, apoi m-am dus să fac curat în camera mea. Am dat drumul la muzică şi am început să fac
curat între haine şi cărţi. După ce am aranjat hainele la dungă, am deschis geamul şi un aer rece intră în
cameră. Mi-am dat toate cărţile jos de pe rafturi şi mi-am luat o bucată de foaie să-mi fac curat printre ele; ce-mi
trebuie păstrez, ce nu arunc sau dau de pomană. Căutând prin cărţi am descopeir bani de un leu, bileţele de la
şcoală când vorbeam cu colegii şi hârtia de la acel tip cu privire insistentă. M-am uitat la ea şi i-am descoperit
numele: Robert. Am pus hârtia în sertar şi mi-am văzut de cărţi mai departe.
Trecură două săptămâni de şcoală şi totul mergea perfect pentru că Alina nu venise la ore. Se zvonea că
a luat bătaie pe stradă şi acuma e în spilat cu costele rupte.
Într-o luni, după ce am terminat orele, m-am aşezat pe o bancă şi am format numărul lui Robert,
vroiam să-i mulţumesc că mi-a salvat viaţa. Se auzi un ţârâit lung.
- Alo, bună, sunt Irina, fata care…
- Ştiu care, bună, ce mai faci? mă întrebă el cu aceaiaşi voce suavă.
- Bine, de la şcoală…am putea să ne întâlnim? îl întreb eu abia vorbind de emoţii.
- Sigur, nici o problemă, spune-mi unde eşti şi vin şi te iau…mă informă el.
- Eu sunt pe drum, ne întâlnim la…Palatul Culturii, în faţă, de acord? îl întreb eu.
- Sigur, în 10 minute ajung acolo, închise apelul.
Deja inima mi-o lua razna de emoţii, aveam o întâlnire pe care am stabilit-o eu; niciodată nu am mai
dat întâlniri la băieţi şi niic nu eram genul să stau cu ei. M-am ridicat de pe bancă şi m-am îndreptat către
Palat, la doar 5 minute de faculateta de peste stradă.
Când am ajuns în faţa la Palat, am observat maşina, iar el era mă aştepta pe o bancă. Mi-am luat
inima în dinţi şi m-am dus în faţa lui. Se ridică în picioare, unde mai mult de 175 cm nu-i dădeam, şi mă privi.
L-am privit şi am rămas cu privirea fixă în ochii lui precum ciocolata neagră, strălucitori, cu părul şaten spre
blond, parcă era dat cu pulberi de aur, buzele subţiri, iar zâmbetul pe care mi-l dădu când m-a văzut era frumos,
ca al unui copil. Era îmbrăcat cu o pereche de blugi simpli şi o cămaşă albă lăsată deasupra pantalonilor; părul
era aranjat cu gel, rebel.
Robert mă invită la o plimbare prin zona Palatului să putem vorbi. Am început cu mulţumirile pentru
aceea seară, dar discuţia s-a întins multă vreme. Îmi povesti despre facultate că era în anul IV la medicină şi că
vroia să se facă medic cardilog. După o zi de plimbare în care numai el a vorbi, ne-am pus de comun acord să ne
mai întâlnim, dar întâlnirile au devenit tot mai dese, am început să ne împrietenim şi mai mult, iar asta îmi
plăcea.
Aveam un sentiment de fluturaşi în stomac, ameţeli la primul sărut şi obraji roşii când îmi vorbi
frumos, dar asta însemna că treptat mă îndrăgostisem de el şi nu vroiam să recunosc până am luat în serios
relaţia.
De la simpli amici…am ajuns mai mult de atâta... şi totul mergea perfect în relaţia mea cu el.
9. Doar
Doar tu şi eu
După două luni de relaţie, pot spune perfecte, Robert îmi făcu într-o după-amiază o invitaţie la el acasă.
Locuia lângă Palatul Culturii, în Palas, un cartier a luxui şi unde era situată liceul meu. De câte ori mă
plimbasem cu el prin zona Palatului, nu-mi spusese că locuieşte în aici.
- Am ajuns, îmi spune el, oprind maşina în faţa blocului.
Eduard s-a dat jos din maşină şi îmi deschise portiera. Îmi întinse mâna să cobor. L-am apucat de mână
şi am ieşit din maşină. M-am uitat la bloc şi citisem plăcuţa cu adresa.
- Strada Palat, număr 5, spun eu.
- Da, aici stau eu, la etajul 5. Hai mergem?
- Sigur, dă-mi mâna.
Am urcat cinci etaje din cauză că liftul avusese o defecţiune. Ajunşi în faţa uşii, o uşă de metal simplă,
de culoarea vişinului, Robert scoase din buzunarul de la blugi cheia şi o răsuci în încuitoare. Îmi deschise uşa şi
îmi făcu semn să intru prima.
- Domnişoarele mai întâi, îmi spune el zâmbind.
Am intrat în casă. Era un coridor cu gresie pe jos. M-am uitat de-a lungul holul simplu, cu un cuier şi
dulap din pal pentru papuci, cu două fotolii de piele şi o masă de fantezie din sticlă între cele două fotolii cu un
telefon pe el. M-am descălţat şi mi-am pus geaca în cuier. Se cunoştea că era curat.
- Aici e bucătăria, îmi spune Robert arătându-mi.
Bucătăria era spaţioasă cu un designer modern, curată şi simplă.
- Wow foarte tare...spun eu uitmită.
Robert zâmbi, mă lua de mână şi îmi arătase şi celelalte trei camere. Sufrageria era ca un living cu o
canapea de piele în faţa balconului cu jaluzele, o măsuţă de sticlă în faţa canapelei, cu un LCD mare şi o vitrină
numai din sticlă plină cu CD-uri de toate genurile. Mai era o cameră; camera de oaspeţi o numi el, cu un pat
dublu şi o comodă cu un tv, dar şi ea aranjată.
- Acuma camera mea, îmi spune Robert deschizând uşa.
Am intrat. Era o cameră luminoasă, cu o canapea strânsă, un birou cu laptop-ul lui şi o vitrină pe un
perete din lăţime, plin cu bibelouri şi poze. Pe birou am observat o poză cu mine, într-o ramă aurie. Robert se
aşeză pe canapea şi îmi făcu semn să mă aşez lângă el. Am luat poza holbându-mă la ea şi m-am dus lângă el.
Îmi puse mâna după gât şi mă sărută pe obraz. M-am uitat cu coada ochiului la el şi i-am zâmbit.
- De unde ai poza? întreb eu.
- Păi...am făcut rost? spune el uitându-se la poză.
- Hai îmi spui? mă uitam la el.
- Păi dacă nu mă crezi?
- Robert...spun eu dându-mi ochii peste cap.
- Bine, după cum observi ţi-am făcut eu poza.
- A da...am uitat.
Robert îmi făcuse o poză în una din întâlnirile noastre întâlnire. Nu mă aşteptam să o fi pus în ramă,
totuşi l-am întrebat.
- Păi de ce ai pus-o în ramă? întreb eu punând poza la loc.
- Păi să te văd când nu eşti lângă mine...spun el bucuros.
- Ai o casă foarte frumoasă şi e foarte curată. Nu mă aşteptam la aşa lux din toate privinţele...spun eu
aşezându-mă lângă el.
- Hai în sufragerie să vorbim...mă luă el de mână. Cu ce te servesc?
- Un pahar de apă? spun eu.
M-am ridicat de pe canapea uitându-mă la poza din ramă cu mine. El mă apucă de mână şi mă duse în
sufragerie. M-am aşezat pe canapea. Soarele străluci în părul meu şaten. La câteva secunde Robert apăru lângă
mine cu paharul de apă. Am luat paharul din mânile lui catifelate şi am luat două înghiţituri, după care l-am
pus pe măsuţa din sticlă. Se aşeză lângă mine şi mă luă de mână. M-am uitat la el. Tot timpul când mă uital la
el şi stăteam aproape unde de altul, inima mi-o luase razna. Era foarte sensibilă la sntimentele despre dragoste.
- Acuma că ai poză cu mine, o poţi aduce să scriu ceva pe spate? întreb eu uitându-mă la mâinile
noastre.
- Aşteaptă-mă un minut. Revin.
Robert se ridicase şi se duse la el în cameră. Cât lipsese, m-am gândit să mă uit la CD-uri cu muzică
selecţionară din anii 80. Robert apăru în spatele meu. M-am întors.
- Gata am venit. Uite asta e pentru tine..îmi întinse el mâna.
M-am uitat să văd ce e. Era o poză cu el. Parcă era un manchin într-un cadru fantastic de frumos.
- Mulţumesc, îi spun eu sărindu-i în braţe uşor şi sărutându-l.
- Uită-te pe spatele pozei, îmi spune el zâmbind.
M-am uitat pe spatele pozei. Era un mesaj de la el „Te iubesc, eşti prima persoană care mi-a întrat
foarte adânc în suflet. Voi fi îngerul tău păzitor şi voi avea grijă să fi fericită aşa cum meriţi. Robert”. Mi-au dat
lacrimile, ier el mi le şterse şi mă duse pe hol.
- Încalţăte. Astăzi va fi o zi specială. Doar tu şi eu. Vom face un album gros de poze doar al nostru, îmi
spune el luând aparatul digital de pe masa din bucătărie.
M-am încălţat şi am ieşit la plimbare cu Robert de mână. Mai întâi ne-am plimbat prin tot Palas-ul
văzând cu adevărat ce cuprinde acest rezindenţiat luxox. După două ore de plimbare prin cartier, am ajuns din
nou la blocul lui. Mă trase în faţa lui şi se uită în sus.
- Uită-te sus! Acolo e geamul meu, îmi spune el arătându-mi geamul. Uite aici o să locuim împreună mai
târziu, prinţesă mică.
- Ce? În apartamentul tău? întreb eu râzând.
- Nu-ţi place?
- Ba da...dar nu e cam devreme pentru doar tu şi eu în aceaşi casă?
- Nu m-am referit la asta. Voi avea răbdare, nu te voi grăbi. Mai întâi termini şcoala, facem o mică
facultate şi când vrei tu poţi veni să locuieşti cu mine, îmi spune el luându-mă de mână. Oricând această acasă e
deschisă pentru tine.
- Da sigur, eu şi facultatea, spun eu dând ochii peste cap.
- De ce nu? O să ne mutăm împreună când o să fim logodiţi, aşa e normal nu? râde el.
- Da, să zicem că da.
- Nu vreau decât să mulţumesc şi pe cei de lângă tine. Trebuie să vorbim cu părinţii tăi, cu ai mei, spuse
el printre dinţi, apoi zâmbi. Toate la timpul lor...spune el.
- Aşa e, ai dreptate, pentru început e bine şi prietenia, pun eu pupându-l pe obraz.
- Hai să mergem să ne plimbăm pe Ştefan cel Mare pentru că e închis drumul. Să facem şi pozele nu?
mă întrebă el.
Am afirmat. Ne-am luat de mână şi ne-am dus pe Ştefan cel Mare. Robert îmi făcu poze la fiecare
mişcare. Când am ajuns în faţă la Mitropolie, ne-am propus să ne aşezăm pe o bancă în parcul Vasile Alecsandri
şi să ne odihnim. Ne-am aşezat pe o bancă la soare şi Robert se ridică şi se duse la un necunoscut.
- Bună ziua, nu vă supăraţi, ne faceţi şi nouă câteva poze?!? îl rugă Robert.
- Sigur, nici o problemă, cu cea mai mare plăcere.
Robert veni lângă mine. Îmi puse mâna stângă după gât şi cealaltă dreaptă pe mâna mea cea stângă;
cealaltă a mea era spatele lui cuprizându-i talia. Ne-am uitat unu la altu şi am zâmbit; o lumină ne curpinse.
Persoana care ne acceptă să ne facă poze, era foarte mulţumită. Zeci de poze am făcut până seara târziu, prin
oraş.
După ce ne-am plimbat de ne durea picioarele, ne-am întors acasă la Robert. Vroia să scoată pozele pe
laptop şi să le scaneze. Mi-a dat o poză unde eram noi doi; prima poză cu noi doi, uitându-ne unul la altu. Am
luat poza şi Robert mă conduse acasă.
Când am ajuns în faţa scării, m-am uitat la geamul meu, era întuneric. Mi-am desfăcut centura şi m-am
uitat la Robert.
- Ai grijă de tine până mâine. Noapte bună, prinţesă mică, îmi ura el, apoi mă sărută.
- Nopate bună şi tu ai grijă de tine, apoi l-am mai sărutat o dată.
M-am dat jos din maşină şi am intrat în scară. Eram fericită şi mă simţeam împlinită în dragoste. Am
intrat în casă zâmbind si m-am dus direct în camera mea şi am pus poza într-o ramă argintie. Pe spatele ei scria
„Doar tu şi eu. Irina şi Eduard” .
M-am descălţaţ, mi-am dat geaca jos şi le-am dus în hol. M-am schimbat repede de hainele de stradă şi
apoi m-am uitat la ceas. Era 23:32. M-am aşezat în pat şi am adormit repede.
Le visasem pe Gina şi Oana fiind supărate pe mine pentru că în ultimul timp uitasem de ele.
M-am trezit brusc şi m-a uitat la ceas. Era 9:05, iar soarele bătea în draperie schimbându-i culoarea.
Am oftat...
10. Gina şi Oana

Toate zilele petrecute cu Robert, treceau repede şi uitasem de fete; probabil că erau supărate pe mine şi
mă simţeam vinovată faţă de ele.
M-a ridicat repede din pat, m-am dus mi-am făcut toaleta şi m-am îmbrăcat. Eram singură acasă, aşa că
am lăsat-o baltă cu mâncarea şi am plecat la fete. Am ajuns în faţa uşii şi am sunat...
Oana îmi deschise uşa şi cu o privire supărată mă invită în casă. Am intrat, nu aveam tupeul să
înaintez. Stăteam în faţa uşii, cu privirea către Gina care apăru. Era supărată şi îmi vorbi îndiferent.
- Ţi-ai adus aminte de noi? mă întrebă Gina.
- Îmi cer scuze, dar am avut o grămada de învăţat, spun eu uitându-mă în jos.
- Da sigur şi întâlnirile cu tipul ăla nu? mă întrebă Gina.
Am tăcut, nu ştiam ce să mai zic, ştiam că sunt vinovată. Lor nu le povestisem de Robert, ştiau că mă
văd cu el, dar nu le-am povestit de el. Am lăsat privirea în jos.
- Intră, ce stai la uşă? mă întrebă Oana.
- Las-o! Poate are întâlnire şi tu o reţii, spune Gina uitându-se urât la mine.
- Gina!!! îi spune Oana trăgându-o de mâna.
- Intră, mă invită Gina înăuntru făcându-mi semn.
Am intrat in sufragerie şi m-am aşezat pe canapea. Oana mă servise cu o cană de cappuccino.
- Voi ce-aţi mai făcut? le întreb eu pe fete, luând o înghiţitură de cappuccino.
- Păi ce să fac, să-ţi povestim, începu Gina să-mi zâmbească. Mai ţii minte tipul ăla de la mall? mă
întrebă ea.
- Da, Andrei nu?
- Da. El este prietenul meu. Adică el e Andrei din Bucureşti, care vorbeam eu la telefon toată ziua,
povesti ea...
- Da? Cum l-ai cunoscut printre bucureşteni? întreb eu mirată.
- Da, el e. Păi când lucram la pizzerie, el a venit o dată şi a cumpărat de acolo şi mi-a zâmbit, mi-a lăsat
şi bacşiş. Venea în fiecare zi pe acolo până când am început să ne salutăm şi ştiam din prima ce vroia. La un
moment dat mi.a cerut numărul de telefon şi adresa de e-mail. I-am spus că nu am telefon şi nici de unde să
comunic cu el prin mesaje. A înteles şi nu-ţi zic că mi-a dat un telefon şi l-am întrebat cu ce ocazie. Atunci mi-a
mărturisit că s-a îndrăgotit de mine şi că e sigur de sentimentele lui pentru mine. Am rămas uimită şi fără
cuvinte, mă făcusem la faţă roşie şi el zâmbi. A doua zi mi-a făcut invitaţie în oraş, am accepata şi în seara aceea
mi-a cerut prietenia şi ne-am sărutat fără să vrem. Atunci mi-am dat seama că vreau să fiu cu el. Tata a flat de
el şi a comentat la început ca să-mi iau ceva mai bun şi i-am zis să mă lase în pace, că fac ce vreau şi tot aşsa.
Asta a fost în mare parte, apoi m-a ajutat să vin la Iaşi pentru şcoală şi mi-a promis că vine după ce termină
clasa a XII, adică anul ăsta, dar uite că a avut un conflict şi a plecat de acasă lăsând şcoala, povesti ea.
- Mă bucur pentru tine, chiar mă bucur sincer, îi spun eu zâmbind. Dar tu Oana? Nimic, nimic? o întreb
eu.
- Eeeee…făcea Gina râzând.
- Eu? Ma căutat fostul meu prieten, care apropo, tot Andrei îl cheama şi i-am spus că s-a terminat de
data asta totul. Eu nu sunt rezerva lui…fie…e un prost asta ştiu sigur…râde. Acuma am alt prieten, Alex îl
cheamă, îmi povesti ea visătoare.
- Cum l-ai cunoscut? o întreb eu curioasă.
- Păi…într-o zi când mă plimbam cu Gina pe stradă, am primit amândouă invitaţie la o prezentare de
modă la "Casa LUX" şi dacă tot nu aveam ce face acasă, tu erai ocupată, ne-am dus acolo. Ne-a însoţit şi Andrei
şi acolo am rămas şi la petrecere. L-am văzut pe Alex care era designer-ul, a venit la noi şi surpriză că-l cunoştea
pe Andrei. În fine, l-am felicitat şi m-a invitat la un pahar de cocktail şi îmi spuse despre cariera lui, despre
relaţiile cu fetele, că nu are prietenă că nu are prietenă şi tot aşa şi am rămas să ne mai vedem. Îmi făcea
invitaşie în oraş, la prezentare şi îmi spuse că ar vrea o relaţie cu mine serioasă, că-l accept aşa cum e şi tot aşsa.
AM zis bin şi nah acuma suntem împreună…spune ea râzând.
- Frumos, spun eu râzând.
- Da, şi aşa s-a cuplat cu el. E foarte de treabă Alex…îmi spune Gina uitându-se la Oana.
- Câţi ani au Alex şi Andrei? întreb eu.
- Alex are 24 de ani şi Andrei 18, spune Oana aşezându-se jos lângă canapea.
- Bună treabă…zic eu ridicându-mă de pe canapea.
- Da, apropo…m-a căutat mama…spune Gina cu o faţă serioasă.
- Şi? mă lăsa curioasă.
- M-a rugat să vin acasă, să nu stau pe capul Oanei, să vin că încă nu am 18 ani să fac ce vreau…iiiii...i-
am zis foarte clar în faţă că trebuia să mă înţeleagă…şi mi-a zis că îl cheamă pe tata…Până la urmă după vreo 4
zile cam aşa şi-a cerut iertare şi mi-a zis că dacă am nevoie de ceva să nu ezit să o caut. I-am spus că da…şi m-a
sunat şi tata care mi-a spus să mă pregatesc că am să particip la un concurs prin lume, spune ea râzând.
- Frumos, felicitări, îi spun eu zâmbind.
Deoadată sună la uşă. Oana se ridică şi se duse să deschidă. Era Andrei cu un tip lângă el,
presupuneam că era Alex. Veni în sufragerie şi se opri lângă canapea. Gina se ridică de pe scaun, sări în braţele
lui Andrei şi se sărută pasional. M-am simţit în plus şi mi-am spus să plec...
- Oana, Gina?!? Eu vă las…spun eu zâmbind la fete ridicând din sprâncene.

- Dar mai stai Irina! Nu ne deranjezi…Uite, el e prietenul meu Alex; Alex, ea prietena mea cea mai
bună, Irina. Oana se întinse să îl sărute.
Alex era un tip care se cunoştea că făcea sală, avea ochii albaştri, era şaten cu şuviţe blonde; îi
răspunse şi el la sărutul ei, apoi se uită la mine zâmbind.
- Alex, îmi pare bine de cunoştinţă, îmi întinse el mâna.
- Şi mie, întind mâna să dau cu el.
- Irina! Dar tu nu ne spui nmic de noul tău prieten? mă întrebă Gina râzând şî ţinându-l pe Andrei de
mână.
Am dat din cap că da. Ne-am aşezat cu toţii jos în cerc. Oana a adus popcorn, suc şi bere. Am început să
le povestesc despre Robert de la început, din seara când am fost la discotecă cu Dalia şi doi tipi s-au luat de
mine, iar el a venit şi le-a cerut să mă lase că e prietenul meu şi tatăl lui avocat. Apoi le povestisem cum a
evoluat dragostea noastră, de la întâlnirea pentru mulţumire până astăzi. Chiar mă simţeam fericită cu Robert
şi vroiam să fie bine. Toţi rămaseră impresionaţi cum un străin a venit şi m-a salvat, iar acuma sunt iubita lui.
Am stat până târziu toţi…am ascultat muzică la maxim, am râs, am dansat până a doua zi. Eram fericită că
Gina şi Oana m-au iertat şi erau fericite cu prietenul lor.
A doua zi de dimineaţă am plecat cu Gina şi Andrei la un concurs de pictură. Gina vroia să-şi pună în
valoare talentul. Desena cu cărbunele foarte frumos şi era atentă la fiecare detaliu. După două ore de pictat
trebuia să aşteptăm rezultatele. Cât am aşteptat cu emoţii rezultatul, ne-am dus să bem un suc, apoi ne-am
întors. Se pare că talentul ei a avut succes, pentru că a primit note de 10 şi aplauze din partea juriului. Juriul i-a
propus Gynei să participle la o galerie de artă, cu creaţiile sale, unde va avea loc o licitaţie. Nu a stat pe gânduri
şi a acceptat cu cea mai mare plăcere, sperând că va avea succes. Era foarte fericită şi nu-i venea să creadă că
visul ei de a deveni un mare pictor se împlinise. Cu Andrei alături, Gina s-a pus pe treabă să deseneze.
Oana era şi ea ocupată. Era aleasă să joace într-o piesă de teatru: “Romeo şi Julieta” de William
Shakespeare. Ea o juca pe Julieta şi trebuia să-şi pregătească foarte bine rolul. Alex nu era gelos pe cel care îl
juca pe Romeo pentru că ştia că e doar o piesă de teatru şi nimic mai mult…
Într-o după-amiază, când Oana ieşise de la repetişii, ne propuse să mergem în Parcul Copou să mai
vorbim ca între noi fetele şi să-l cunoască pe Robert. Am vorbit cu Robert şi îmi spusese că după ce termină de
învăţat cu colegii lui, va veni în parc să le cunoască.
Eram la un chioşc cu ziare şi am văzut un afiş cu „Romeo şi Julieta” sărutându-se. Era piesa de tearu a
Oanei, şi îşi făcea anunţarea că în curând piesa va fi jucată şi pe scenă. Oana privi foarte atent afişul şi începu
să vorbească.
- Dacă eram şi acuma cu idiotul de Andrei, cred că îl bătea pe „Romeo”…era gelos pe mine, dacă
vorbeam cu un băiat mă pocnea…spune Oana furioasă.
- Deci care e până la urmă treaba cu Andrei? întreb eu.
- Da apropo, ai spus că ai să ne spui despre el…îi spune Gina luând un ziar.
- Păi…să vă povestesc…se îndrepta Oana spre parc.
Ne-am aşezat toate trei pe o bancă din Parcul Copou, sub un copac care o acoperea ca o umbrelă. Oana
începu să vorbească…
- Când m-am mutat în Galata, Andrei s-a oferit să ne ajute cu mobila şi după ce termină toată treaba
mi-a cerut un număr de telefon. I-am dat numărul…era frumos tipul avea ochii negri ca noaptea şi brunet.
Vorbea foarte frumos şi respecta fetele…Oana se opri din povestit şă-şi aprindă o ţigară…apoi continuă. Am
început să ne împrietenim, mi-a făcut cunoştinţă cu ceilalţi. Toată lumea îmi spunea că ne stă bine împreună.
Raluca, fosta mea prietena bună de acolo, mi-a zis să mă cuplez cu el şi eu am acceptat, dar nu aveam tupeul să
mă duc personal să-i spun că îmi place de el. Am trimis-o pe Raluca şi a vorbit în numele meu, apoi Andrei a
venit la mine şi m-a invitat în oraş. Au trecut să zic cam vreo trei luni perfecte de relaţie, după care am fost la o
petrece cu el şi m-a prezentat unor tipi. Probabil că tipii ăia mă plăceau, mă minţeau spunând că a zis Andrei să
vin la ei, să stau până vine el de la muncă, iar eu, având încredere în Andrei că nu minte m-am dus la ei. A aflat
Andrei şi a crezut că-l înşel şi alte prostii de genul ăsta şi mă pocnea. Şi cea gândit băiatul? Să mă înşele şi el…
povesti Oana furioasă. A început să umble cu fete, dar nu orice fată, fete care stau noaptea pe străzi. L-a văzut
Raluca şi mi-a zis, iar eu i-am făcut scandal lui Andrei spunându-mi că ea minte, că îl place şi spune minciuni ca
să mă despart de el, că el nu ar fii în stare să facă aşa ceva etc. Şi până la urma Andrei mă înşela cu Raluca şi
când se despărţea de aia venea la mine, iar eu ca proasta îi credeam vorbele până am pus punct.
- Wow…ce nesimţit…spun eu mirată.
- Lasă, că Alex o să te facă să-l uiţi pe nenorocitul ăla…o încuraja Gina.
- Are dreptate Gina, se vede că e mult mai matur decât Andrei, o să fie bine, îţi promite-mi noi, îi spun
eu sinceră şi strigându-o în braţe.
În timp ce mai schimbam câteva vorbe cu fetele, Robert apăru şi el în faţa noastră. M-am ridicat şi m-
am dus lângă el. L-am luat de mână şi i-am făcut cunoştinţă cu fetele. Oana şi Gina eu fost încântate de el şi l-
au acceptat repede, de el nici nu mai spun, le plăcea de ele şi le considera surorile lui.
Mă bucuram că se înţelegeau exact ca nişte fraţi.
- Dacă n-ai grijă de el, o să avem noi grijă de tine, spune Gina râzând.
- Da Irina, aveţi grijă, vă stă bine împreună şi vă meritaţi, spune Oana.
Le-am îmbrăţişat pe fete şi le-am mulţumit că erau alături de mine.
11. Program încărcat

Începu semestrul doi. Mai aveam patru luni până la terminarea liceului. Era un semestrul plin de
examene, lucrări, pregătiri, ore suplimenatre. Aveam de dat un examen de competenţe profesionale final şi
trebuia să învăţ foarte bine. Nu vroiam să dezamăgesc pe nimeni, trebuia să fiu puternică şi sigură de ceea ce
vroiam. Toată chestia asta mă stresa cumplit, dar nu mi-e era frică. Eram pregătită pentru orice.
Într-o dimineaţă înnorată şi ploua de te udai într-un minut, când am intra în clasă, Alina veni în faţa
mea nervoasă cu aceaşi privire răutacioasă începu să vorbească dur. Eu aera calmă, numai la prostiile ei nu-mi
stptea capul.
- Ha! Ai ajuns în semestrul doi, spune Alina cu o voce ca de fiară. Lasă că am eu grijă de finalul tău. S-
ar putea să stai să plângi la sfârşit pe bancă şi să mă observi cum iau diploma pentru cea mai bună elevă din
clasele de a 12-a…
- Nu crezi că e invers? o întreb eu calmă.
- Nu…spune ea foarte sigură pe dânsa.
- Şi atunci de ce sunt pe primul loc? întreb eu ridicând o sprânceană.
Alina nu a mai zis nimic, s-a aşezat în banca ei nervoasă. M-am uitat în jur, colegii mei păreau agitaţi
de puţinele luni de şcoală. Pe uşă intră doamna Monalisa, cu un braţ plin de cărţi.
- Bună ziua, luaţi loc, ne anunţă ea punând cărţile pe masă. Mai aveţi patru luni de şcoală…trebuie să
învaţaţi foarte bine…V-am adus variantele de la examenul de competenţe, ne împărţi ea foile. Sunt 50 de
variante, trebuie într-o lună maxim să le facem pe toate. Examenul constă în probă practică, ne informă
aşezându-se la catedră. De exemplu, aveţi varianta 21 să recitaţi o poezie respectând regulie de punctuaţie sau
să jucaţi un rol dintr-un film. Anul acesta aveţi filmul “Liceenii”.
Diriginta se ridică de la catedră şi ne împărţi la fiecare secvenţele din film. M-am uitat peste variante
păreau foarte uşoare. Celelalte două examene era foarte uşoare pentru noi ce-i din clasă. Profesoara de
literatură şi comunicare, celelalte disciplinele de examen, erau foarte severe cu noi şi ne explica de 20 de ori dacă
era nevoie, numai să ştim materia. Nu era nimeni care avea sub 8 la aceste materii.
Terminam orele şi aveam ceva foarte important de rezolvat, să mă duc la studio să vorbesc cu William,
regizorul să mă pregătească pentru proba practică. Robert mă aşteptă ca de fiecare dată, în faţa şcolii. Din
spatele meu, veni Kati cu George şi mă opri.
- Hei! strigă Katy. Stai, nu mergi cu noi acasă?
- Salut! Nu îmi pare rău, dar trebuie să ajung la studio, n-am mai dat pe acolo de două săptămâni şi nu
cred că mai am şanse să trec casting-ul, le explic eu. Vorbim diseară?
- Da…diseară o va cunoaşte mama şi tata pe Kati, spune Geroge râzând şi o îmbrăţişa pe Kati.
- O da! Abia aştept să văd reacţia…spun zâmbind punându-i mâna pe umăr fratelui meu.
Robert mă aştepta în maşină. Am deschis portira şi am aruncat geanta pe bancheta din spate. M-am
aşezat în maşină, iar el mă sărută pe frunte, apoi pe gură spunând-mi între săruturi că mă adoră. M-am retras
după 10 secunde şi m-am întors spre geamul deschis.
- Te superi dacă le ducem pe fete unde au ele nevoie? îl întreb uitându-mă după Gina şi Oana.
- Nu prinţesă, mă alintă. Lasă-mă pe mine.
Robert coborâ din maşină şi se duse după fete. A durat doar un minut şi el veni la maşină cu ele. Le
deschisese portiera şi le invită înăuntru, apoi urcă şi el în maşină. Porni motorul şi se uită la fete.
- Unde mergem? întrebă el.
- La Moldova Mall pentru Oana şi la Galeriile de Artă pentru mine, îi spune Gina.
- Dorinţa vă este împlinită, le spune el zâmbindu-le.
- Cum ţi-a mers azi Irina? mă întrebă Oana.
- Hmm…Bine, diriginta ne-a dat subiectele pentru examen la actorie, probă practică şi ne-a zis să
învăţăm semestrul ăsta că nu e de joacă…
- Lasă fată, că ai să treci, o să fie bine, mă încurajă Gina.
- Are dreptate Gina, îmi spune Robert luându-mă de mână.
Le-am condus pe fete unde au avut nevoi, apoi l-am rugat pe Robert să mă ducă la studio, explicându-i
ce vreau să fac. Mi-am adus aminte că tata vrea să-l cunoască pe prietenul meu. M-am uitat la el, l-am pupat pe
frunte şi am deschis portiera. Mă trase de mână.
- Ne vedem diseară? mă întrebă Robert.
- Da…diseară vine fratele meu cu prietena lui şi vreau să vii şi tu…ne prezentăm iubiţii că ne-a rugat
tata, spun eu dându-mi ochii peste cap.
- Ok…atunci aştept telefonul tău să vin să te iau, apoi mă sărută de rămas bun şi plecă.
Am intrat în studio, unde totul era ciudat. Toată lumea se uită la mine; m-am simţit nedorită în studio
de privirile oamenilor. M-am întors înapoi către uşă să plec, dar ceva mă împiedică să înaintez.
- Stai! ţipă după mine o voce de fată. Unde te duci?
M-am întors şi am văzut-o pe Criss. Era cu părul desprins, îmbrăcată în trening şi cu o doză de Pepsi în
mână. Era nervoasă şi işi aruncă doza într-un coş.
- Ştii? Acuma trebuia să fim cu filmările departe…spune ea furioasă.
- Dar…
- În ciuda faptului că nu ai mai venit la studio două săptămâni şi nici nu ai răspuns la telefon, regizorul
te-a acceptat în film. Ţi-a dat şi un rol principal…mă anunţă ea, dându-şi ochii peste cap.
Când am auzit că am fost acceptată, nu-mi venea a crede, în ciudat faptului că nu am mai dat nici un
semn pe la studio. M-am dus repede la regizor şi mi-am cerut mii de scuze. Regizorul a fost foarte supărat pe
mine şi mi-a spus că mă va ierta cu timpul. Am discutat despre proiect, am semnat contractul şi am luat
scenariile şi mi-am cerut scuze spunându-le că mă grăbesc.
La ieşire mă aştepta Robert. Am intrat în maşină şi ne-am îndreptat către Green Park. Tot drumul nu
am spus nimic, doar am ascultat ştirile de pe un post de radio şi m-am gândit ce părere o să aibă părinţii mei
despre el. Îl vor accepta sau îmi vor spune că nu e bun pentru mine şi alte prostii? Trebuia să fiu curajoasă şi
optimistă. Orice părere îşi făceau despre el, nu mă convingea să renunţ la el. Aveam de gând să merg pe acelaşi
drum cu el, oricât de multe trebuie să îndurăm. Am ajuns şi Robert întinse mâna să cobor. L-am apucat de mână
şi am înaintat spre scară. În urma mea, Robert veni şi mă luă mână, încurajându-mă. Am tras are adânc în
piept şi cu Robert de mână intru în casă. Tata şi mama veni după mine la uşă să ne întâmpine fără să spună
nimic altceva, apoi ne invită la masă. Am intrat în living, unde masa era pregătită şi ne aştepta George cu Kati
şi Dalia.
La naiba, ce căuta Dalia la reuniunea asta? M-am uitat urât la ea şi m-am aşezat lângă tata în dreapta
şi Robert lângă mine. În faţa mea, în stânga lui tata, era Geroge care zâmbi şi Kati lângă el. În faţa lui tata, la
capătul celălalt al mesei era mama şi Dalia în stânga ei. Tata se uită la noi, îşi aprinse o ţigară şi vorbi pe un ton
liniştit.
- Faceţi prezentările…spune tata râzând.
- Tată, mamă, ea e Kati, prietena mea cea dragă…spune George ridicându-se în picioare împreună cu
Kati.
- Ne pare bine Kati, sper să fiţi fericiţi…spune mama cu zâmbetul ei gingaş. Irina?
M-am ridicat în picioare împreună cu Robert, l-am luat de mână şi am tras adânc aer în piept:
- El este Robert, prietenul meu…nu ştiam ce să mai spun.
Mama şi tata mă priveau fără să scoată nici un cuvânt, George şi Kati mă priveau fix.
- Ce e? întreb eu.
- Nimic, felicitări…să fiţi fericiţi…ne felicită tata.
Robert şi Kati au fost acceptaţi de părinţi; eu şi George eram mulţumiţi de reacţia lor, apoi cina a fost
un succes. Tata vorbea cu Robert şi George, iar mama cu noi fetele.
Zilele treceau, examenele veneau mai repede. Programul meu era foarte încărcat: ore până la ora două,
pregătiri până la ora cinci, iar după ora cinci până la 10-11 seara aveam filmările. Nu prea aveam timp să învăţ
acasă, aşa că învăţam din clasă, iar cu Robert mă vedeam foarte puţin. Mi-e era frică de o pauză din partea lui
pentru că nu-mi făceam timp pentru el, dar era foarte înţelegător şi alături de mine. Nici el cu prea avea timp
liber, era la medicină şi avea foarte mult de învăţat pentru examene.
Dar într-o după-amiază înnorată învăţam la literatură. Eram foarte stresată cu învăţatul, cu fetele nu
mă vedeam, la televizor nu mă uitam şi laptop-ul nu-l mai deschisesem de când am început semestrul doi. Mama
intră în camera mea şi se uita la mine. Nu i-am dat importanţă.
- Irina, îmi spune. Mai stai şi i-a o pauză. Ai să te îmbolnăveşti de la atâta oboseală.
- Mamă, nu am timp de stat, peste cinci zile am examen la literatură, am de citit cărţi…teoria o ştiu din
clasă…spun eu agitată.
- Da, dar…vorbeşte cu regizorul să te lase să-ţi termini măcar examenele…spune mama îngrijorată.
- Am să încerc, promit! îi promit eu apoi o sărut pe obraz.
Mama mă sărută pe obraz, apoi ieşi din cameră, iar eu am continuat cu învăţatul.
Veni ziua cea mare…examen la literatură. Agitaţie mare, emoţii, rugăciuni şi tot aşa. Dimineaţa am
făcut repede un duş, mi-am luat nişte haine lejere şi am luat o îngiţitură dintr-un sandwich şi am plecat la
şcoală cu Robert. Acolo mă aşteptau Gina şi Andrei, Oana şi Alex. Le-am salutat, apoi mă uitam cu privirea
după colegi ceilalţi. Erau într-un colţ şi mai erau cinci minute până trebuia să intru. L-am luat pe Robert de
mână, l-am sărutat şi i-am zis că e timpul.
- Hai, succes, să nu te grăbeşti şi să fii atentă la ceea ce scrii…mă sfătui Robert, apoi mă îmbrăţisă cu
putere.
- Dar unde e frati-tău? întreabă Gina.
- Are spectacol la Filarmonică cu Kati…hai că trebuie să intru… vorbim după trei ore.
Am plecat spre grupul de colegi care intrau în şcoală. Am urcat două etaje şi m-am dus la sala de clasă.
Am intrat în sală şi m-am aşezat în banca a doua de la geam. M-am uitat în jurul meu şi se vedeau pe chipul
elevilor că erau pregătiţi de examen; m-am uitat pe geam, afară bătea vântul şi era cer variabil. O domană
profesoară, ntră în clasă fără săs salute şi ne împărţi subiectele.
- Aveţi subiectele…succes şi începeţi…ne spune o doamnă care era la supravegherea elevilor.
M-am uitat peste foaia cu exerciţiile şi totul părea simplu. Aveam de comentat piesa de teatru „O
noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale. Am scris timp de 2 ore continuu despre operă. După ce am terminat am
dat foaia şi am ieşit din clasă. Când am ieşit din şcoală mă simţeam uşurată, dar mai aveam încă două examene
şi cel puţin proba practică era grea. Pentru primul examen emoţiile au trecut şi acuma urma să mă relaxez doar
câteva ore.
- Cum a fost? mă întrebă Alex.
- Floare la ureche, spun eu zâmbind.
- La comunicare când ai? mă întrebă Andrei.
- Peste trei zile, apoi săptămâna viitoare am proba finală, actoria …după care aştept rezultatele…
Totul a fost ok pentru început…cu prietenii alături timpul trecea mai repede şi uşor…
Ştiam că mai aveam puţin timp până la terminarea semestrului, ştiam că mai am de dat două examene
şi nu aveam timp de stat. Le-am spus prieteniilor mei că nu o să ne mai vedem până nu termin cu examenele, iar
ei m-au înţeles. Robert era alături de mine şi mă ajuta să învăţ pentru examen.
Gina deveni treptat un pictor tânăr talentat. Tatăl ei vroia să-i facă propria galerie de artă. Oana îşi
juca piesa de teatru în timpul semestrului, Alex o însoţi peste tot, la fel şi Andrei pe Gina. George şi Kati avea şi
ei examene la muzică şi spectacole. Toată lumea era ocupată.
Veni ziua în care aveam examen la comunicare. Lângă mine, în faţa liceului, erau Robert şi mama. Gina
era cu Andrei la o expoziţie de artă, Oana avea examen la engleză, iar George avea examen la muzică.
- Fata mamii, succes, vorbim după ore, apoi mă îmbrăţisă călduros şi mă binecuvântă.
Am trecut şi prin braţele lui Robert, apoi m-am dus în sala de clasă. M-am aşezat în bancă, am primit
subiectul şi m-am apucat de treabă. După trei ore de scris, ies de la examen fericită şi îl rog pe Robert să mă
însoţească până la studio.
- Ce vrei să faci? mă întrebă el privindu-mă cu ochii lui pătrunzători.
- Să mă duc la William şi să-l rog să mă pregătească pentru examenul final. Am nevoie de un regizor…
- Bună idee, fu el de acord.
M-am dus la studio şi l-am văzut pe William şi pe Criss, munceau din zori la filmările unde nu trebuia
să-mi fac prezenţa. Willuiam veni la mine, mă sărută pe obraz, da mâna cu Robert apoi aştepta să vorbesc.
- Am o rugăminte mare la tine William, spun eu.
- Spune…
- Peste o săptămână am examen la actorie şi am nevoie de ajutorul tău, spun eu.
Regizorul se uită la mine, după care acceptă să mă ajute cu pregătirile.
Timp de o săptămână am stat numai în studio să mă pregătesc pentru examenul de competenţă. Cu
william a fost foarte uşor. Îmi explica fiecare replică, gest, mimică şi miscare pe care trebuie să o fac. Într-o
săptămânăa în care am petrecut de dimineaţă până seară în studio, am învăţat rolul pe care trebuia să-l
pregătesc şi felul de a citi cu intenoţia.
Veni ziua cea are, ultimul examen. M-am pregătit repede şi fără să mănânc am plecat la liceu cu Gina,
Oana şi Kati.
- Azi ai ultimul examen nu? mă întrebă Gina luându-mă de după gât.
- Da…în sfârşit…Doamne ajută! zic eu facându-mi o rugăciune în gând.
- Cât ai de aşteptat pâna la afişarea rezultatelor? mă întrebă Kati.
- Trei zile…apoi am să văd dacă e admis sau respins şi notele …spun eu îngrijorându-mă.
Eram foarte obosită, muncesime din greu pentru examenul ăsta şi nu avea cum să nu-l iau.
- Admis cu 10 eşti, ai să vezi…mă încurajă Oana…Dar unde e Robert? întrebă ea uitându-se după
maşina lui.
- O venit tatăl lui acasă şi na…înţelegeţi voi…spun eu uitându-mă la elevi. E timpul fetelor...
Le-am pupat pe fiecare şi am plecat către sală. Am intrat în sală, era o scenă si trei mese puse de-a
lungul, unde stăteau profesorii. Am trecut pe lângă ei unde am primit plicul şi m-am suit pe scenă să-l desfac.
Inima mi-o lua razna din cauza emoţiilor, dar m-am stăpânit pentru că trebua să iasă foarte bine. L-am
desfăcut; era un subiect unde trebuia să recit primele 20 de strofe din “Luceafărul” de Mihai Eminescu. Am tras
aer adânc în piept şi am închis ochii încercând să-mi imaginez că citesc poezia. Am deschis ochii şi cu imaginea
tipărită în minte am început să recitez poezia ca şi cum aş fii citit-o. Crezând că nu-mi ajung 15 minute m-am
grăbit şi am sărit din semnele de punctuaţie. Profesorii au notat şi mi-au făcut semn că pot pleca…
Am ieşit din clasă uşurată, dar totuşi îngrijorată şi l-am spus fetelor că duc acasă să mă odihnesc că
eram foarte obosită. Cu Robert timp de timp de trei zile nu-l văzusem pentru că avea şi el examene şi avea şi
treabă cu tatăl lui.
Zilele trecu şi se veni ziua aflării rezultatului. Am luat-o pe Gina cu mine şi m-am dus la şcoală să văd
ce note am. Mă simţeam parcă stăteam pe ace şi curiozitatea ardea în mine. Am ajuns în curtea liceului şi m-am
oprit brusc când am văzut că unii colegi plângeau de nu se mai opreau sau alţii erau nemulţumiţi din cauza
notelorsau alţii râdeau de fericire. "Wow de aş râde şi eu de fericire, dar toate la timpul lor".
- Vai, dacă am picat? spun eu agitată.
- N-ai picat, stai calmă, spune Gina, trăgându-mă lângă pieptul ei.
- Dar am sărit o grămada din semnele de punctuaţie…spun eu agitată.
- Lasă că treci…mă încurajă şi mai tare Gina.
Robert nu era cu mine, era la examene şi mă simţeam rău fără el, Oana era la teatru pentru o nouă
piesă, George era cu Kati la Filarmonică, eram doar cu Gina şi trebuia să mă mulţumesc că era cu prietena mea
cea mai bună, care mi-a fost mereu alături. Am tras aer adânc în piept, am luat-o pe Gina de mână şi m-am dus
către panoul cu rezultatele. În faţa mea era Alina, tipa dură cu care aveam război, mă privi cu dispreţ; se vedea
în ochii ei că îşi dorea să pic examenul. Gina mă trase lângă dânsa şi se băga printre mulţime să vedem
rezultatele, dând peste Alina.
Eram în faţa panoului. Am ridicat privirea din pământ şi am început să-mi caut numele. Trebuia să
aflu dacă mergeam la absolvire sau renunţam la şcoală.
12. Absolvire
Îmi găsisem în sfârşit numele. Am rămas locului, mai citisem de 5 ori rezultatul. Nu-mi venea a crede
ochilor.
- Nu-mi vine a crede! spun eu uimită.
- Ce e, Irina? mă întrebă Gina trăgând de mine.
- Literatură 9,89, comunicare 9,24 şi…
- Actorie? întrebă ea.
- 9,00…nu-mi vine a crede la câte semen am pierdut am luat 9 şi …spun eu cu lacrimi în ochii de
fericire.
- Eşti admisă, ştiam eu…spune Gina ţipând.
I-am făcut semn să tacă mai încet şi m-am uitat la Alina care era furioasă. Mi-am luat privirea de la ea
şi am luat-o pe Gina de mână şi m-am dus la Robert la facultate. Am ajuns în faţă, iar el ieşi supărat sau poate
obosit. Gina îmi făcu semn că ceva e neânregulă cu el, iar eu m-am dus la el şi l-am pupat, mă strânse în braţe,
dar nu cum o făcea tot timpul. M-am retras cu doi paşi înapoi şi mă uitam la el. Ochii lui precum ciocolata
neagră nu mai străluceau, iar ai mei deveneau trişti. Un sentiment de singurătate mă apucă şi m-am prefăcut că
nu e nimic rău, dar sufletul meu îngheţa încet văzându-l aşa.
- Salut Gina, o salută Robert şi pupând-o pe obraz. Bună prinţesă. Cum e?
- E admisăăă…pe fruntea ei scrie “absolvire”, spune Gina râzând la el.
- Bravo!!! Ţi-am spus eu…Când ai absolvirea? mă întrebă Robert cu gândul în altă parte.
- Păi într-o lună, atunci am şi banchetul seara…Crezi că poţi veni? îl întreb eu, căutându-i privirea.
- Da, promit că vin! apoi mă strânse în braţe puternic.
Observam la Robert că nu mai era atent la ceea ce-i spuneam eu şi trebuia să rezolv asta. Am condus-o
pe Gina acasă la Andrei, iar eu m-am dus cu Robert pe Ştefan cel Mare să ne plimbăm.
- Robert, îl ţin de mână strâns, ce-i cu tine?
- Tata a venit după mine să mă ia cu el în Londra… crede că pot termina şi facultatea acolo…iar acuma
sunt în conflict cu el pentru că eu nu vreau să plec să te las singură. Am prins drag de tine, nu te iubesc ci te
ador şi cred că va fii foarte greu fără tine…povesti el cu o tristeţe în suflet.
- Dacă trebuie, deşi nu vreau deloc să ne despărţim…spun eu lipindu-mă de pieptul lui.
- Nu spune asta nici în glumă, chiar de-ar fii război între mine şi tata, tot lângă tine rămân. Îmi luă faţa
în palme şi se uita în ochii mei. Ai încredere în mine şi promit că nu te las…apoi mă strânse tare lângă pieptul
lui.
Ştiam că spune adevărul şi se ţine de promisiune. Mi-a demostrat asta de multe ori prin fapte. Nu
vroiam să-l pierd. Am mai stat încă 5 ore cu el iar seara Robert m-a condus până acasă. În faţa blocului m-a
pupat pe frunte şi m-a rugat să am grijă, nimic mai mult. Am urcat cu greu scările şi intrat în casă. Mama era în
bucătărie, tata în living la tv, iar George se uita pe geam. M-am descălţaţ şi cu privirea în pământ am vorbit.
- Peste 20 de zile am absolvirea…atât am spus apoi m-am retras în camera mea.
- Pot intra? întrebă George bătând în uşă.
N-am răspuns, eram prea melancolică după ziua de azi şi după aflarea veştii a lui Robert. Eram pe pat
întinsă şi privieam tavanul. George intră în cameră şi se aşeză lângă mine.
- Ia spunei frăţiorului tău ce s-a întâmplat? mă întrebă el luându-mă de mână.
- Iar te-a trimis tata sau mama să vezi ce am?
- Nici măcar nu te-au auzit când ai spus de absolvire. Totuşi felicitări pentru asta!
- Mersi…
- Spune-mi ce ai?
- Îmi faci o favoare?
- Da…zii…orice…
- Sunt foarte obosită şi nu vreau să vorbesc despre asta…te rog nu te supăra. Noapte bună!
M-am întors pe o parte şi am închis ochii. Probabil ca George s-a supărat că nu i-am spus ce am. Fără să
mă schimb am adormit.
Mai erau 20 de zile până la absolvire şi banchet. Ca să treacă timpul mai repede m-am apucat de
filmări. Filmam dimineaţa alături de Criss şi ceilalţi colegi, de la 9 dimineaţa până la 4 după-amiază. Apoi mă
întâlneam cu Robert. Eram fericită când eram cu el, mă simţeam în siguranţă şi protejată, dar totşi pe zi ce
trecea, sufletul îngheţa câte un pic. Presimţeam ceva urât şi nu vroiam să-i arăt. Nici el nu era foarte fericit,
cum eram înainte. Tăcea mai tot timpul şi relaţia deveni ca la început când eşti timid şi nu ai curajul să vorbeşti.
Încercam să-mi fac timp şi pentru Gina şi Oana.
Într-o zi însorită, când Robert avea treabă cu tatăl lui, le-am propus fetelor să mergem la "Plopii fără
soţ" să mai vorbim. Ne-am aşezat pe bancă şi am început să vorbim. Gina îmi povesti că tatăl ei i-a cumpărat un
spaţiu unde si-a expus creaţiile pe care le-au văzut mari pictori din Bucureşti şi a participat la licitaţie cu ele.
Era foarte mândră de ea. Cu Andrei îi mergea foarte bine, îmi povesti că se iubesc zi de zi şi e cea mai fericită.
Oana juca piese de teatru, avea de muncă la "Casa LUX" când nu făcea pregătiri pentru piesele de teatru. Alex o
angajase ca asistentă a lui şi ca fotomodel când una din fete nu venea. Şi ea era foarte fericită, iar eu aveam o
mică piatră pe suflet din cauza distanţei.
- Mă bucur pentru voi, fetelor, mie îmi merge de minune cu Robert, dar acuma nu mai am timp de
povestit trebuie să mă duc cu el şi mama să-mi cumpăr rochie pentru banchet. O să-mi cumpăr rochia care i-a
plăcut lui ca să-l fac fericit. Apropo de banchet şi absolvire, ţin neapărat să veniţi. Contează mult pentru mine…
Deci?
- Vom veni, promitem, spune Gina şi vorbi în numele Oanei care o aprobă că e de acord.
Am plecat la mall să-mi cumpăr rochia pe care o aveam de mult în minte. Era o rochie de un albastru
deschis, cred că pot spune de culoarea cerului senin, lungă până aproape de genunchi, strânsă pe corp, largă la
coapse să poţi dansa şi o pereche de pantofi albi era întreg costumul pentru banchet, iar Robert îmi luase o
pereche de cercei lungi de aur. Nu am vrut să-i iau, dar el a spus să o fac de dragul lui.
Veni ziua cea mare, ziua banchetului, a absolvirii…
- Hai prinţesă, trezeşte-te azi e ziua cea mare, trage mama de mine.
- Imediat! spun eu căscând.
M-am trezit şi m-am dus repede să mă aranjez. Robert mă aştepta la masă vorbind cu tata. De emoţii
nici măcar nu am mâncat. Părinţii mei au coborât, iar eu am coborât cu Robert. Am ajuns la şcoală, am intrat în
alături de colegi să ne îmbrăcăm costumul de absolvire: o robă şi o tocă neagră. Era amuzant să te vezi îmbrăcat
aşa, parcă făceai parte dintr-un film cu batman. Ne-am îndreptat spre curtea liceului. Afară era mulţimea care
te priveau din cap până în picioare. Ne-am aşezat în rând, alături de noi diriginta noastră, Monalisa. M-am uitat
după prieteni şi părinţii mei. I-am vazut şi le-am facut cu mâna. Mama şi tata stăteau în rândul doi, lânga tata
era Robert zâmbind la mine, lângă mama era George cu Kati, iar lângă Kati era Dalia, verişoara mea. "Nu iar
ea!!!". În faţa lor era Gina cu Andrei, Oana cu Alex şi Criss, cu William?
Directoare a început să-şi ţină discursul şi să împarte dimplomele. Mi-am auzit numele, iar eu trebuia
să urc în faţă să-mi iau diploma, dar Alina sparge gheaţa când să încep să vorbesc:
- Tu!!! Ai trecut, nenorocit-o! ţipă ea ca o fiară înfometată din spatele mulţimii.
Am îngheţat, nu-mi venea a crede că Alina îmi facea una ca asta. Toată lumea s-a ridicat în picioare, iar
Robert se ridică şi veni lângă mine trăgându-mă de mână.
- Ai ajuns aici? Trebuia să fiu eu, nu tu! Ai trecut de pomană clasa…nu merită diploma, e o hoaţă…se
ţipă ea.
- Cred că fata asta are probleme psihice, spune George ducându-se către ea.
- Nu George, tu ştii că ţin la tine, nu aş face aşa ceva, ci pur şi simplu din cauza surorii tale nu am putut
fi împreună, că sor-ta e o nesimţită!
Şi se apucă de plâns ca un copil care i-ai luat jucăriile. N-am zis nimic, mă uitam pur şi simplu la ea, iar
Robert se duse către ea.
- Un moment! ţipă George la ea. Eu nu am nici o treabă cu tine, nici măcar nu-ţi ştiu numele, şi nici în
ruptul capului nu m-aş uita la una ca tine! Uită-te cum arăţi! Parcă eşti o biată fată de pe străzi şi să-ţi intre
bine în cap o iubesc şi o ador pe Kati şi sunt foarte fericit cu ea! Acum chemaţi salvarea să o ia cineva de aici!
Alina începu să se enerveze tari şi sări să-l pocnească, dat tata se aruncă asupra Alinei şi o prinse de
mâini, iar ea se agită să scape. Robert chemă salvarea. Nu-mi venea a crede când am văzut că Alina era luată de
medici. Fata aia avea probleme cu nervi şi avea o obsesie pe mine. Mă învinui că George nu se uita la ea.
- Puteţi continua, spune George întorcânde-se către lume care se uitau miraţi.
Lumea se calmă, dar eu eram încă speriată şi mă simţeam prost pentru ceea ce se întâmplase. Într-un
final directoarea îmi dădu diploma de examen. Am luat diploma, mi-am ţinut micul discurs de mulţumire şi mi-
am cerut scuze pentru ceea ce se întâmplase, apoi m-am dus repede la ai mei.
- Am absolvit!!! ţip eu de fericire, dar vinovată de ce s-a întâmplat.
- Acum poţi deveni o adevărată Angeline Jolie, spune George râzând.
Am avut parte de o îmbrăţişare de familie din partea a lor mei şi a lui Kati. Trebuia să-mi văd şi
prietenele aşa că i-am lăsat pe ai mei să plece acasă şi m-am dus la ele, mă aşteptau pe o bancă.
- Felicitări actriţ-o! spune Gina veselă.
Mă îmbrăţişa şi ea şi Oana, apoi m-am dus la Robert care stătea pe o altă bancă. M-am uitat la el şi m-
am aşezat lângă el. M-a luat în braţe şi m-a strâns tare. Parfumul lui mă ameţi.
- Bravo, prinţesă mică, ai văzut că ai putut? îmi spune el zâmbind cu o voce suavă şi ochii îi sclipeau.
- Datorită ţie că ai fost lângă mine şi a fetelor că m-au înţeles, îi spun eu mângâindu-i faţa.
Robert mă dezlipi de el şi scoase din buzunarul lui o cutie mică de catifea şi mi-a pus-o în mână. N-am
vrut să o iau, dar el mi-a luat uşor mâna şi mi-a desfăcut cutia. Era un lănţişor subţire de aur cu numele lui. Am
închis cutia.
- Nu vreau nici un cadou…am deja un cadou foarte preţios…pe tine, spun eu dându-i cutia.
El îşi dădu ochii peste cap, luă cutia, scoase lanţul şi mi-l puse la gât.
- Îţi stă foarte bine…îmi zâmbi el, apoi mă sărută.
- Chesse…spune Gina pozându-ne.
Am făcut poze cu fiecare; cu Gina şi Oana, cu Robert.
Oana şi Gina au fost alături de mine şi m-au înţeles tot timpul. Nu se supărau pe mine când nu le
dădeam nici un semn de viaţă timp de o săptămână…şi ca să nu mă distrez numai eu cu Robert la banchet, le-
am chemat şi pe ele la petrecere, iar ele au fost mai mult încântate.
Banchetul, alături de colegi, de fetele mele şi de Robert, trecu foarte repede. Muzica, dans, mâncare,
băuturi răcoritoare, poze, video şi aşa am terminat şi cu liceul.
În sfârşit! Eram într-o etapă a vieţii în care trebuia să-mi fac viitorul. Trebuia să-mi câştig banii şi să
am cu ce trăi. Nu puteam să mai cer de la părinţii mei, nu era vorba că nu mă ajutau, dar mi-e era ruşine şi de
acuma era pe cont propriu.
Pentru că aveam un contract semnat şi de filmat pentru un film, m-am pus pe treabă. Timp de două
săptămâni totul mergea conform planului de la studio.
Robert era cu mine, dar era parcă de pe altă planetă. Îl simţeam că nu-i este bine şi nici mie nu mi-e
era. Strălucirea din ochii care o avea când zâmbea ca un copil, nu mai era. Trebuia să aflu ce are, trebuia să-l
ajut să treacă peste ceea ce-l doare şi asta până nu e prea târziu...
13. Despărţire
L-am luat într-o seară caldă de vară, când am ieşit de la studio şi ne-am dus să ne plimbăm prin Green
Park. L-am apucat de mână şi ne-am aşezat pe bancă, dar el nu mă privi. Mă simţeam respinsă şi asta mă apăsa
enorm pe suflet. Mi-am desprins mâna de a lui şi am început să vorbesc încet.
- Ce s-a întîmplat? De ce eşti aşa? îl întreb eu căutându-i privirea, dar nu aveam nici o şansă să o
întâlnesc.
- Nu am nimic, crede-mă sunt doar obosit din cauza zilei…apoi îmi luă mâinile într-a ale lui, dar nu mă
privi în ochii.
- Nu eşti bine…simt asta, ai ceva pe suflet şi ţi-e teamă să-mi spui.
- Promite-mi că nu vei plânge la ceea ce-ţi voi zice…apoi deodată se uită în ochii mei.
- Promit!
-Trebuie să…să…nu-şi găsea cuvintele…Să ne despărţim…spune el cu lacrimi în ochii. Mâine
dimineaţă la ora 4:23, am avion către Londra.
Sufletul mi-a îngheţat şi m-am ridicat în picioare brusc. Trebuia să mă abţin din plâns pentru că îi
promisesem asta. Ochii mi se umeziră. M-am întors cu spatele la el. Poate că nu înţelesem bine, dar a zis să ne
despărţim şi sunt sigură căp avea un motiv anume.
- De ce îmi faci asta? Ai promis că nu vom ajunge aici…îi spun eu cu o voce tremurată.
- Ştiu, şi mă doare enorm de mult că nu-mi pot ţine promisiunea…dar…
- Nici un dar…atunci când mi-ai promis doar te jucai…cu sentimentele mele, îi spun eu furioasă,
lacrimile curgându-mi pe faţă.
- Nu-i adevărat…te ador…dacă vroiam să mă joc nu vorbeam aşa şi nu-ţi arătam că te iubesc şi nu
ajungeam aici…Jur pe ce am mai scump că nu am să te uit niciodată…n-am să mai iubesc pe nimeni aşa cum te
iubesc pe tine...mi-ai intrat foarte adânc în suflet şi nu te mai pot scoate…Irina! mă strigă încet şi mă întorcea
cu faţa la el…Crezi că vreau asta? Mama s-a îmbolnăvit, a făcut un infarct şi trebuie să fiu alături de ea…
trebuie să o îngrijesc…nu are pe nimeni…trebuie să facă tratament şi poate dura ani…de asta ne despărţim…
N-am vrut să mă mai uit la el…sufletul meu era bucăţi…ca o oglindă spartă într-o mie de cioburi…am
dat să plec, dar mă trase de mână înapoi şi mă apropia de el. Mă strângea foarte tare în braţe, aproape că nu
mai aveam aer. Eu plângeam în pieptul lui şi îl strângeam pentru ultima dată. Nu vroiam să mă dezlipesc de el,
dar el mă trase înapoi şi îmi vorbi încet.
- Uită-te la mine…Promite-mi că ai să îţi faci viaţa aşa cum îţi place ţie…cu un tip poate de zece ori mai
bun decât mine…eu mă voi gândi la tine în fiecare zi…o să păstrăm legătura…oriunde voi fi, eu am să te iubesc,
orice ar fi…dar te rog, nu mă aştepta!
La auzul ultimelor cuvinte “nu mă aştepta”, m-am desprins din braţele lui şi am fugit către scară.
Speram să vină după mine, să mă oprească dar nu a fost în zadar. Am urcat scările câte două şi am intrat în
casă trântind uşa, m-am descălţat şi m-am dus în camera mea. Mi-am rupt lanţul de la el şi l-am aruncat pe jos,
punându-mă lângă pat cu capul în genunchi am început să plâng. Sufletul îmi ardea de durere, abia puteam
respira şi o durere de cap cumplită mă apucă. Dar nu-mi păsa ra durerea mea, de care lui nu-i păsa. George
intră în camera mea.
- Acuma ce mai ai? mă întrebă el aprizând becul.
M-am ridicat de jos şi m-am dus la geam. Vedeam banca unde m-am despărţit de el. Durerea din suflet
mă apăsa şi mai tare şi mi-am pus mâinile pe piept.
- Alooo!!! Terra către Irina!!! strigă George.
- Pleacă, lasă-mă în pace! ţip eu.
- Nu plec până nu vorbeşti…trebuie să te descarci…spune el venind în spatele meu.
- Nu fii încăpăţânat!!! spun eu, uitându-mă la aceea bancă.
- Ba uite că sunt, spune-mi de ce plângi. Înţelege că nu-mi place să te văd aşa…deci aştept…
- Ne-am despărţit, îi spun eu cu voce înceată că de abia înţelegeai ce spuneam.
- Off…asta era…de ce? mă întrebă el, trăgându-mă lîngă pieptul lui să mă consoleze.
- Mama lui s-a îmbolnăvit şi mi-a zis să nu-l aştept că nu ştie cât va dura tratamentul…îi spun eu cu o
voce tremurată.
- O să fie bine…ai să vezi că vine înapoi după tine, mă încurajă el-
- Nu…mi-a zis să-mi fac viaţa cu altul…cel mai tare mă dor cuvintele …“oriunde voi fi, eu am să te
iubesc, orice ai fi…dar te rog nu mă aştepta” … apoi m-am aşezat pe pat cu faţa în palme.
- Gata…nu fi aşa…o să vină repede înapoi…a vorbit aşa la supărare …nu trebuie să-ţi pierzi speranţa…
este o vorbă…“Speranţa moare ultima”, îmi spune George.
Am dat din cap că nu-i adevărat, apoi m-am întins pe spate. George mi-a adus un ceai de tei ca să mă
calmez şi să dorm. M-am schimbat într-un tricou şi pantaloni de trening şi m-am aşezat în pat cu sufletul în
flăcări. Am adormit şi brusc m-am trezit. M-am uitat la ceas. Era 3:15 minute. Îmi venise o idee nebunească şi
nu ştiam ce să fac. Mi-am luat inima în dinţi şi mi-am pus ideea în aplicare. Am ieşit uşor din casă fără să mă
schimb de haine şi am coborât scările în fugă. Nu aveam timp de stat după lift. Am ajuns în staţia de taxi şi am
luat un taxi.
- La aeroport! Şi repede…e urgent! spun eu agitată.
Taximetristul a dat din cap că da. Ceasul era 3:33, iar până la aeroport erau de făcut 30 de minute.
Vroiam să-l văd pe Robert pentru ultima dată. Să-i spun că-mi voi ţine promisiunea, să-i spun chiar dacă era
pentru ultima dată, că îl iubesc enorm şi nu îl voi uita niciodată. Vroiam să fug cu el în Londra…poate că mintea
îmi delira, dar asta îmi doream în momentul acela. Agitată cum eram, aglomeraţia spărgea gheaţa. Mai erau de
făcut 10 minute până la aeroport şi 20 de minute până avionul decola şi mi-l lua pe Robert departe. Am plătit la
taximetrist şi printre maşini am luat-o la fugă.
Alergam cu gândul la el, lacrimile îmi curgeau pe faţă, inima îmi bătea cu putere, respiraţia mi se
îngreună, aerul era cald şi vântul uşor îmi bătea în faţă. Aproape de aeroport am auzit un zgomot de avion. Un
avion decolase şi mă rugam să nu fie a lui Robert. Am intrat în aeroport gâfâind aşa de tare încât mă durea când
respiram. Lumea rămasă în sala de aşteptare se uita la mine la cât de caraghios arătam.
M-am dus repede la ghişeul de informaţii dând peste mulţimea de oameni, dar nu-mi păsa. M-am pus
mânile pe birou şi am întrebt.
- Aş dori să ştiu dacă avionul cu destinaţie Londra a plecat? cuvintele îmi ieşeau greu, abia puteam
respira.
- Tocmai a decolat de pe pistă…mă informă domnişoara.
Am simţit că cerul s-a rupt în două, că am ajuns la capătul lumii, că l-am pierdut…pentru totdeauna.
M-am retras de la ghişeu şi m-am aşezat pe un scaun din sala de aşteptare. Mi-am pus faţa în palme şi am
început să plâng fără să mă audă nimeni “A plecat…”
- Hai acasă, îmi spune o voce de băiat.
Mi-am ridicat faţa din palme şi m-am uitat să văd cine e. Era fratele meu cu mâna întinsă după mine să
merg acasă. L-am apucat de mână şi m-am ridicat. Picioarele îmi tremurau, inima parcă îmi vibra, iar lacrimile
curgeau parcă era un râu cu debit mare. Mă tot uitam în urmă, poate era pe aici, dar nici o şansă...Am oftat şi
privieam în jos cu gândul la promisunea lui.
- Ştiam că vei face asta…off…off…ce mă fac eu cu tine? se întrebă George ţinându-mă de umăr. Vei
dormi la Gina, nu vreau să te vadă mama şi tata aşa…mă informă el.
Am luat taxiul şi George m-a condus până la Gina acasă. Acasă unde locuia ea, cu părinţii ei. Oana era
cu Alex plecată la Bucureşti pentru a-şi juca piesa de teatru “Furtuna”.
- Bună, scuze deranjul de la ora 5 dimineaţa, dar ai grijă de ea, îi spune George Gynei, împigându-mă în
casă la ea.
- Dar ce-a păţit? De ce e aşa? întrebă Gyna curioasă.
Nu am vrut să aud motivul pentru care eram aşa, m-am dus în sufragerie şi m-am aşezat pe canapea. În
minte îmi veneau doar cuvintele “nu mă aştepta”. Gina veni şi se aşeză lângă mine pe canapea. Era somnoroasă
şi tristă pentru cum mă simţeam. Nu vroiam să-i fac pe cei din jururl meu să sufere pentru starea mea.
- Ştii…când l-am cunoscut pe Andrei şi am accepetat să fiu prietena lui, mi-am zis că mai mult de 2 luni
nu ţine relaţia mea cu el şi acuma? Suntem cei mai fericiţi…recunosc că avem un an…dar relaţia noastră e
serioasă şi stabilă. Nu mă aşteptam la asta. Uite acuma e alături de mine la licitaţii, la concursuri, la şcoală,
stăm împreună mai tot timpul, ai mei l-au acceptat. Şi ştii de ce am ajuns aşa departe, Irina? Pentru că am
sperat şi am lăsat toate gândurile rele la o parte. Mi-am văzut de viaţa mea cu el şi de restul nu ma interesat.
Este doar drumul meu şi a lui, nimic mai mult. Aşa trebuie să faci şi tu: să vrei şi să speri. Eu şi Oana îţi vom fii
mereu alături orice ce s-ar întâmpla. Aşa că zâmbeşte. Capul sus. Avem o viaţă înainte…Hai încearcă să dormi.
Vorbim mâine dimineaţă.
Gina se ridică şi mă sărută pe frunte, apoi îmi puse o pătură pe mine şi închise becul.
Stăteam în pat cu ochii deschişi şi mă gândeam la cuvintele Ginei “să vrei şi să speri”, sau ale lui
George “ Speranţa moare ultima”. Vorbele lor mă linişti. Bătăile inimii reveni la normal, respiram normal,
lacrimile nu mai curgeau, dar sufletul era distrus, întunecat şi durea enorm. Un foc ardea cu scântei în
el…“Oriunde voi fi, eu am să te iubesc, orice ar fi…dar te rog nu mă aştepta!”...
14. De la capăt
O lună n-am vorbit cu nimeni, nu m-am dat jos din pat decât până la baie. Eram foarte slăbită…nu mai
aveam putere…simţeam că nu mai fac parte din lumea asta. Tata şi mama nu-mi spuneau nimic pntru că îmi
înţelese durerea, iar fetele nu ştiau ce să facă. Veneau şi mă vizitau, dar nu vorbeam cu ele, nici măcar nu le
priveam, George stătea cu mine din când în câ nd şi încerca să mă înveselească spunându-mi tot felul de
bazaconii, dar nimic. La televizor nu mă uitam, de citit nici atât, doar în pat dormind şi gândindu-mă la el, iar
asta îmi provoca o durere, până într-o dimineaţă...
- Hai sus la masă! De data asta trecem la metoda pumnului…îmi spune Gina venind la mine.
Mă uitam la ea, dar mi-am tras pătura peste cap şi am închis ochii. Nu-mi păsa...
- Hai Irina, avem nevoie de tine…eşti ca o legumă, ridică-te din pat …îmi spuse Oana.
- Dacă nu se dă jos din pat o ridicăm pe sus şi îi băgăm mâncare forţat pe gât, spune Kati râzând.
N-am băgat de seamă…dar deodată Kati mă luă în braţe şi mă duse la masă în living. George aranja
tacâmurile pe masă. Părinţii noştri nu erau acasă, erau în Bucureşti pentru un proiect. M-am aşezat în capătul
mesei şi am pus capul pe masă. Stăteam unde era locul meu şi lângă mine stătea mereu el, dar acuma stătea
Andrei, car mă făcea să râd. N-avea şanse...
- Hai cu mine la baie Irina! îmi spune Gina încruntată şi trăgându-mă de mână să mă ridic.
M-am dus la baie cu Gina şi mă aranjă ca nouă; cum era înainte de a-l cunoaşte pe…Părul mi-e era
aranjat, pieptănat cum mi-l făceam eu înainte. Miroseam a parfum de lăcrămioare şi pielea mi-era catifelată. Mă
uitam la ea, îmi părea rău că o făceam să sufere din cauza comportamentului meu...
- Gata eşti frumoasă ca nouă, spune Gina mândră şi mă pupă pe obraz. Hai în cameră să te schmbi de
pijamale!
Oana mi-a deschis dulapul şi a ales cele mai cool haine. M-am uitat să văd rochia albastră de la
banchet, nu era. M-am uşurat din amintirii. M-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni trei sferturi, negri şi un
tricou roş simplu. Mi-am prins părul în coadă şi m-am dus în living. Lumea se uita la mine. M-am uitat la mine
crezând că arăt rău.
- Ce vă uitaţi atât la surioara mea? întrebă George râzând din celălalt capăt al mesei.
- Eşti frumoasă, îmi spune Alex zâmbind.
- Ar trebui să zâmbeşti…aşa vom fi mulţumiţi până la capăt, îmi spune Andrei.
M-am aşezat pe scaun şi m-am uita la fiecare pe rând; Gina cu Andrei erau fericiţi, la fel şi Oana cu
Alex, de George nu mai zic, mereu era vesel şi cu Kati, cândva am fost şi eu. Cândva...
George servi masa. Făcuse paste italiene, le-a învăţat de la mama. Umple paharele cu suc şi se aşeză la
masă. Am luat furculiţa în mână şi am început să învârt o pastă în furculiţă. Eram plictisită, nu trecea aşa totul
repede. M-am uitat pe sub gene la fiecare şi mi-am dat seama că fără ei nu ajungeam aici, poate că în luna
depresiei făceam ceva prostesc şi promisiunea mi-e era încălcată. Am oftat, nimeni nu spunea nimic, aşa că am
spart eu gheaţa:
- George, Oana, Gina…spune eu ridicând privirea din farfurie. Vreau să vă mulţumesc din suflet pentru
că m-aţi ajutat să trec peste aceea perioadă grea şi m-aţi înţeles fără voi, eram şi acuma pe altă planetă. Sincer
îi mulţumesc lui Dumnezeu că am un frate care e încăpăţânat, fără încăpăţânarea lui nu m-aş fii descărcat
niciodată şi pentru că a avut răbdare cu mine. Şi vouă fetelor, Gina şi Oana vă muţumesc din suflet că m-aţi
ajutat să mă ridic, să văd o altă lume fără...simţeam un nod în gât.
- Nu zii numele dacă te doare asta…îmi spune Oana.
- Fată, noi vom fii alături de tine pâna la moarte, poate să vină al treilea război mondial, tot împreună
vom fi…mă încurajă Gina.
Cuvintele lor mă linişti. Aveau dreptate, aveau nevoie de mine, eram o echipă, nu puteam să-i
abandonez din cauza…“O luăm de la capăt” mi-am spus eu în gând şi pentru fericirea lor am zâmbit. Am început
cu glume, poveşti de groază, evitau poveştile iubire, ştiau că-mi fac rău, că nu-s vindecată în totalitate. Lucrurie
de la el le strânsese George într-o lădiţă şi i-a dat-o Ginei să o păstreze: rochia, lanţul, albumul cu poze,
parfumurile, jucăriile de pluj, CD-urile, până şi iPod-ul de la el era acolo. În cameră nu mai aveam nimic de la el,
nici pe laptop nu mai aveam nici un video sau poză cu el, totuşi mirajele erau acolo şi amintirile mă răscoli,
seara pe ascuns când toată lumea dormea.
Mi-am luat viaţa de la capăt şi m-am dus la studio să filmez ca să treacă timpul. Când am intrat am
văzut-o pe Criss uitându-se la mine parcă cu frică să nu mă rănească cumva. I-am zâmbit şi spre surprinderea
ei, a venit la mine cu un braţ de foi. Aveam noroc că regizorul avea de pregătit urgent o reclamă pentru un
produs cât lipseam eu.
- Deci ţi-ai revenit, îmi spuse Criss. Foarte bine, îmi place când zâmbeşti…
- Da, mersi. Ne apucăm de treabă? întreb eu luându-i folie din mână.
- Sigur! Să mergem, ne aşteaptă la machiaj, mă informă.
N-am dus la machiaj, unde nimeni nu mă întreba nimic. Ştiam că am supărat multă lume şi acuma era
timpul să recuperez încrederea. Am afişat un zâmbet şi am început să-mi cer scuze pentru cele întâmplate.
Fiecare m-au înţeles. Treptat lucrurile s-au îndreptat. William îmi asigura protecţie spunându-mi oricând am
nevoie de cineva să mă descars el va fi diponibil. I-am acceptat încrederea aşa mare şi eram cei mai buni
prieteni. Ne-am apucat de filmări şi filmul ieşi cu succes. Uitasem de toţi; nu mă mai gândeam la nimic decât la
cum să-mi iasă rolul mai bine. Filmările avansau şi William era foarte mulţumit de noi.
După o lună de filmări continuu, regizorul ne dădu trei zile libere. Am fost invită de Alex al Oanei, să
vin la prezentarea de modă, colecţia toamnă-iarnă. Am luat-o pe Gina cu mine şi m-am dus la prezentare. M-am
aşezat cu ea, Andrei şi Oana pe locurile din faţă.
Prezentarea începu…Fotomodelele defileau pe podium ca nişte balerinele în costum de toamnă-iarnă.
Aveau şi bărbaţi pentru costume, dar unul din ei se uita insitent la mine, iar eu mă uitam în altă parte. Asta îmi
aducea aminte de privirea insistentă de care m-am îndrăgostit cânva. Prezentările se termină, lumea se ridică în
picioare să aplaude. Ne-am dus cu toţi la petrecerea de după prezentări. Trebuia să sărbătorim succesul lui Alex.
- Salut…bună seara domnişoarelor şi felicitări Alex, spune tipul de pe podium care mă privi insistent.
- Mulţumesc Dan? Uite pe ea nu o ştii. Ea e prietena lui femeia mea, Irina, îi spune Alex tipului
trăgându-mă în faţă.
Am păşit doi paşi mărunţi în faţă şi i-am zâmbit timid. Nu ştiu de ce naibă mă simţeam împinsă de
nişte sentimente false.
- Săru` mâinile, domnişoară, îmi luă mâna şi mi-o sărută. Dan, mă numesc.
Am tras mâna din mâna lui caldă şi am afirmat din cap că şi mie îmi pare bine de cunoştinţă. Dan era
un tip dur după chip, era cu păr brunet şi cu ochii albaştri. Îmi plăceau ochii albaştri, dar nu aşa de mult ca acei
ochi cărpui precum ciocolata. Avea un corp de manechin şi era lucrat. Îmi plăcea tipul cum arăta. Orice femeie
stătea în jurul lui era în siguranţă. În seara petrecerii el vorbi cu mine, îmi povesti despre cariera lui de
fotomodel, dar eu nu am scos nici un sunet. Vorbea foarte frumos şi era foarte amabil.
Spre dimineaţă am plecat cu toţi acasă. La ieşire, Dan îşi luă rămas bun de la mine şi mă sărută pe
obraz, spunându-mi că-s simpatică foc. Am ridicat o sprânceană şi am plecat înainte. Alex şi Oana veni în
spatele meu.
- Îţi place tipul nu? mă întrebă Alex.
- Nu mă fascinează…spun eu dându-mi ochii peste cap.
- Poate reuşiţi ceva, ceva mai târziu…spune Alex râzând.
- Sari gardul şi s-ar putea să te loveşti…spun eu plecând înainte singură.
I-am lăsat pe Alex şi Oana împreună cu prietenii lor şi eu m-am dus să ma plimb singură în parc. M-am
aşezat pe bancă şi m-am uitat la cer. Cerul era senin şi plin cu stele. O stea străluci mai tare decât celelalte.
Dalia, vara mea mă observă din mers şi se opri lângă mine uitându-se la ce mă uit şi eu.
- Salut! Ce faci singură aici? mă întrebă Dalia aşezându-se lângă mine.
- Privesc cerul…spun eu uitându-mă la cer.
- Da e frumos şi steaua care străluceşte e frumoasă…
M-am uitat la Dalia, apoi la cer. Vântul începu să bată uşor, cerul se acoperi de nori, dar nu era vreme
de ploaie, ploua în altă parte, nu aici. M-am ridicat de pe bancă şi am lăsat-o pe Dalia singură. M-am dus acasă
şi în drum mă întâmpină banca despărţirii şi un val de tristeţe mă apucă şi îmi dădea o stare să plâng. Banca
care a distrus o iubire puternică, plină de speranţă şi azi nu mai era nimic, doar o simplă bancă şi un miraj
frumos.
"Trebuia să uit, trebuie să o iau de la capăt" spun în gând cu lacrimi în ochi. Am înaintat şi m-am dus în
casă. Am întrat fără să spun nimic şi m-am dus în camera mea. Mama veni la mine în cameră şi mă îmbrăţişa,
iar eu plângeam lângă ea, şi m-am pus la somn.
A doua zi m-am trezit brusc şi foarte hotărâtă de ce vreau. De data asta am pus piciorul în prag şi mă
uitam la locurile cu amintiri ca la un simplu monument. Filmam din greu, trebuia ca filmul să iasă foarte bine,
personajele trebuiau jucate foarte bine. Dan se ţinu de mine timp de patru luni să-mi fie prieten în calitate de
iubit, iar eu tot timpul îi spuneam "nu", sau "nu pot", sau "nu sunt încă pregătită. Dan nu renunţă şi continuă
până când într-o zi îmi zice:
- Îţi jur că te voi face fericită şi nu voi lăsa pe nimeni să-ţi facă rău. Chiar îmi placi şi vreau să avem o
relaţie serioasă şi sunt foarte sigur de sentimentele mele faţă de tine. Deci...Te iubesc! îmi şopti Dan, cuvântul
acela la ureche. Tu ce simţi pentru mine? Spune-mi sincer…mă rugă el.
- Sincer…te plac, dar nu te pot iubi mai mult decât ca pe un simplu amic, de adorat nici nu o să se
pomenească. Nu vreau să-ţi rănesc sentimentele, dar mai mult decât atât n-am să pot, îi spun eu uitându-mă în
ochii lui albaştri.
- Ok…Am răbdare. Mă mulţumesc şi cu atât pentru început şi am să te fac să mă iubeşti, îmi spune el
luându-mă de mână şi îşi îndrepta buzele lui subţiri către ale mele.
M-am retras, încă nu eram pregătită de aşa ceva. Am acceptat să fiu prietena lui Dan, cu condiţia de a
nu mă forţa să fac ceea ce nu vreau şi de a avea răbdare şi el fu de acord.
- Am răbdare…promit! îmi şopti el la ureche.
M-am retras şi am plecat către studio. În drum spre studio mi-am adus aminte ca Dan îmi spuse că mă
iubeşte. Nu mai cred cuvântul ăsta. Mi se pare un cuvânt urât şi fals. Nu mai cred în iubire adevărată. Stăteam
cu Dan ca să-i fac pe plac, nu de fantezie.
Când am ajuns, m-am schimbat repede şi m-am dus la machiaj. Criss şi William vorbeau. I-am salutat
şi ne-am apucat de filmat. Timpul trecea şi eu filmam din greu. Era în timpul unei secvenţe, când nişte aplauze
îmi atrase atenţia. M-am uitat la William; el se uită la vizitatori:
- 15 minute de pauză Irina, nici un minut în plus, mă avertiză regizorul.
Am afirmat şi m-am dus la ei. Era Geroge cu vara noastră Dalia, Oana şi Gina. Vroiau să vadă cum îmi
merge.
- Bravo! mă felicită Oana şi Gina strângându-mă în braţe.
- Alex mi-a zis că eşti cu Dan…eşti sigură că asta vrei? mă întrebă Oana dubioasă.
- Mie nu-mi place tipul, spune George indiferent.

- Nici mie şi nici lui Andrei, Andrei zice că ascunde ceva, spune Gyna.
- Gata lăsaţi-o…Dan nu o să o părăsească ca idiotul ăla de Robert, spune Dalia furioasă şi încercând să
le convingă pe fete că Dan e mai bun.
Când am auzit numele am rămas cu privirea fixă la Dalia, nu-mi venea a crede că Dalia îl jignise sau
mai degrabă i-a rostit numele cu răutate. Numele lui îmi făcu inima să o ia razna şi să n-am aer. Mi-am făcut cu
mâna aer şi m-am aşezat pe un scaun. Era incredibilă fata asta!
- Eşti nebună, spune George Daliei, ieşi de aici! ţipă el.
- Dar ce-am făcut? întrebă Dalia cu o faţă nevinovată.
- Te joci cu focul şi s-ar putea să te arzi, spune Gina trăgându-mă lângă pieptul ei.
Dalia plecase, iar eu nu aveam aer în continuare. După şase luni de zile am auzit numele acela şi mai
ales cu răutate era rostit. Mă simţeam de parcă cineva încerca să-mi ia inima din piept. Încă îl mai iubeam şi îl
adoram mai mult decât atunci când eram cu el. De ce acuma?
- Te simţi bine? mă întrebă Criss oferindu-mi o cană de apă.
- Da, mulţumesc, îi spun eu luând o înghiţitură de apă. Hai să continuăm, spun eu lui Criss.
- Nu. William a zis să te duci acasă şi să vii mâine. Du-te şi te odihneşte. Mai avem o săptămână de
filmat apoi pornim cu premierile prin lume, spune Criss râzând.
M-am ridicat, m-am dus şi i-am mulţumit lui WIlliam şi m-am dus acasă să mă odihnesc. Când am
ajuns eram singură; m-am schimbat repede şi m-am aşezat în pat. Nu puteam să las ca un nume spus cu răutate
să-mi facă rău. Trebuia să-mi văd de viaţa mea. Îl aveam pe Dan care mă ajută să-l uit pe el, dar se pare că
cineva vine ca o furtună pe neaşteptate şi-mi face rău…
Am adormit şi visam că eram pe banca despăţirii, lângă mine Dan şi el în faţa mea. Rosti ultimele lui
cuvinte “Oriunde voi fi, eu am să te iubesc orice ar fi…dar te rog, nu mă aştepta!”
M-am trezit brusc şi respiram greu. M-am uitat la ceas. Era 3:54. Am oftat şi am pus capul pe pernă.
Trebuia să-l uit, trebuia să o iau de la capăt cu Dan alături…fără el…
15. În centrul
centrul atenţiei
A doua zi, m-am dus la studio şi m-am apucat de filmări. Ultima săptămână pe platourile de filmare,
după care urma să aşteptăm o lună de zile ca să promovăm filmul în cinematografe.
După ce am terminat, o lună de zile mi-am făcut timp să stau numai cu Dan şi să-l cunosc mai bine.
Omul ăsta mă împresiona pe zi ce trecea. Dan nu era ca el, se pare că mă înşelasem în privinţa lui. Era genul
care preferă distracţiile la maxim, să se distreze în cluburi noapte de noapte. Trebuia să accept felul lui de a fi,
nu toţi erau ca el, ca acel el care mă făcea fericită zi de zi, trebuia să accept că în viaţă nu-i totul roz.
După o lună de zile...Eram la Oana acasă şi trebuia să plec la studio să văd filmul. M-am gândit să iau
şi pe ei să meargp cu mine. Aşa că i-am întrebat, calmă.
- Cine merge cu mine şi Dan, să vedem cum mi-a ieşit filmul? întreb eu cu un zâmbet pe buze.
- Nu vin, am treabă cu Andrei, spune Gina, apoi se ridică luându-l pe Andrei de mână şi plecând. Ne
vedem mai târziu, îmi spune ea din pragul uşii.
Am rămas tăcută. M-am uitat la George, dar el dădu din cap semn că nu vine, apoi plecă. Mă uitam la
Oana, Alex şi Dalia.
- Merg eu, spune Dalia ridicându-se în picioare. Sunt curioasă să-l cunosc pe Dan, spune ea zâmbind.
- Oana? Alex? întreb eu uitându-mă la ei pe rând.
- Eu aştept să-l văd la cinema, scuze, spune Oana.
- Ok…nici o problemă. Să mergem, Dalia. Pa! am ieşit pe uşă trăgându-o pe Dalia de mână.
Am luat taxi-ul şi ne-am dus către la studio. Când am ajuns, toţi erau nerăbdători să vadă creaţia. Dan
apăru la spatele meu şi-mi pusese mâna la ochii.
- Dan! mă întorc eu către el. Ea e verişoara mea, Dalia. Dalia, el e prietenul meu, Dan.
- Îmi pare bine de cunoştinţă, Dalia, spune ea cu un zâmbet dând mâna cu Dan.
Dan dădu şi el mâna cu ea, apoi îmi luă mână şi ne-am aşezat pe scaun lângă ceilalţi colegi ai mei.
Filmul începu şi toţi eram atenţi la el. Nu ne venea a crede, ce film reuşit am făcut cu toţi. După două ore de
vizionare, William aplaudă cu o fericire în voce.
- Felicitări, spune William ridicându-se în picioare în faţa noastră. Aţi făcut o treabă bună toţi, de
acuma trebuie să mergem la premieră peste două zile la Bucureşti, Buftea, spune el mândru.
Nu aveam timp de stat, trebuia să ne pregătim pentru premierea filmului. Cele două zile trecură
repede.
Veni ziua în care am plecat la Bucureşti împreună cu colegii mei, regizorul şi Dan. Dan insistă foarte
mult să meargă cu mine. Era genul de tip insistent până obţine acel lucru aşa că l-am luat cu mine numai să nu-
i aud gura. William mă avertiză că nu făcusem bine şi dacă e ceva neînregulă să-i spun.
Când am ajuns la hotel, trebuia să ne pregătim. M-am aranjat repede luându-mi o rochie neagră lungă
până la genunchi, fără bretele şi puţin parfum. Am ieşit din cameră de hotel şi m-am dus la camera Cristianei.
Dan mă aşteptă la scări, privindu-mă insistent.
- Eşti gata? o întreb eu pe Criss.
- Da…mergem? mă întrebă ea veselă.
Am coborât la intrarea hotelului cu Dan şi Criss unde eram aşteptaţi de doi bodyguarzi care ne-au
condus la maşină. Ne-am suit în maşină şi am pornit-o la drum. Când am ajuns, mulţimea era entuziasmată de
apariţia noastră şi şipau numele noastre. William ne spuse că pentru fani trebuie să fim mereu bucurşi
indiferent de situaţie. Aşsa că am lăsat toţi nervi la o parte şi am zis că totul va fi ok
- O da! spune Criss. Primul nostru film, primii noştri fani, spune ea uitându-se pe geam.
Când ne-am dat jos din maşină am păşit pe covorul roşu, curat şi lung aşternut sub picioarele noastre.
Pe partea stângă şi dreaptă era mulţimea venită la premieră. Nu erau mulţi, dar pentru început era bine. Nu-mi
venea să cred că în sfârşit visul mi se împlineşteşi mă simţeam împlinită cu ceva ce mi-am dorit de mică. Mii de
lumini strălucitoare de la bliţuri erau în jurul nostru; vremea ţinea cu noi: era cald, soare şi fără vânt. Cineva
sparge gheaţa; lumea începe să ceară autografe, să facă poze cu actorii; un băiat îmi ceru autograf şi mă pupă pe
obraz. Dan mă trase de mână. Părea că aveam o problemă, era gelos, iar mie nu-mi plac cei exterm de geloşi. M-
am uitat la mâna lui şi mi-am luat-o repede, dar el mă prinse şi mai tare.
- Ce faci? mă întreabă el prizându-mă de mână strâns.
- Ce fac rău? Dă-mi drumul că mă doare, îi spun eu trăgându-mi mâna.
- Discutăm acasă...îmi spune el cu o voce dură.
Promovarea a avut succes, iar fanii erau mulţumiţi de noi şi de film. Petrecerea de după promovare a
avut şi ea succes. Se vedea pe faţa fiecărui că erau mulţumiţi, iar William radia de fericire. Eu nu eram total
mulţumită pentru că Dan nu înceta să mă urmăreasca din priviri, să vadă cu cine umblu, cu cine vorbesc. Mă
simţeam urmărită de propria umbră, iar la masă mă ţinu numai de mână şi îmi spunea mai tot timpul că mă
iubeşte.
După petrecerea de la promovarea filmului, a doua zi, ne-am întors acasă cu toţii. William ne dădu banii
conform contractului şi un mic concediu.
M-am dus acasă unde mă aşteptau Gina şi Oana. Am intrat în camera mea, mi-am lăsat bagajele şi m-
am dus în bucătărie la fete şi mă speriasem văzându-le indiferente.
- Salut fetelor, le salut eu sărutându-le pe obraz .
- Mda...salut, mă salută Gina aruncându-mi în faţă o revistă.
- Ce-i asta? întreb eu uitându-mă la revistă.

- Uită-te, îmi spune Oana. Citeşte fiecare cuvânt...
M-am uitat în revistă. Era un titlu mare „Fotomodelul Dan împreună cu noua actriţă”, unde era ataşată
o poză împreună cu el, la premierea filmului. Am făcut ochii mari, eram curioasă să citesc textul: „Se pare că
fotomodelul Dan şi-a găsit nouă prietenă. Noua actriţă din filmul ”Un vis împlinit” pare că i-a cucerit inima
lui....”. Nu vroiam să mai citesc, pentru că vedeam pe faţa fetelor că ceva era neînregulă. Am pus revista pe masă
şi m-am aşezat pe scaun, am oftat şi le-am întrebat,
- Ce sa întâmplat? le întreb eu.
- Nimic, dar idiotul ăsta e cel mai mare şiret, spune Gina furioasă.
Am ridicat dintr-o sprânceană. Eu nu mă legasem de relaţia nimănui şi nici eu nu suportam asta şi m-
am enervat.
- Ce ai Gina? o întreb eu furioasă ridicându-mă în picioare.
- Alex mi-a spus să ai grijă pentru că e genul să nu te lase prea mult timp liberă, spune Oana cu
privirea spre geam.
- Ştiţi ceva? Eu nu vă comentez despre prietenii voştri! Poate cu mine e o să fie altfel. Mă dezamăgiţă
fetelor, spun eu cu o voce dură.
- Nu, Irina noi îţi vrem binele, ce e greu de înţeles? spune Gina.
- Da, se vede...spun eu ieşind din bucătărie.
- Unde te duci? mă întrebă George din spatele meu.
- Mă duc să mă văd cu Dan şi am ieşit pe uşă.
M-am întâlnit cu Dan în Parcul din spatele Teatrului Vasile Alecsandri. L-am zărit şi am sărit în
braţele lui, dar el mă trase înapoi. Privirea lui îmi spunea că era nervos.
- Nu-mi place cum te-ai comportat la premieră, îmi spune el cu o privire rece.
- Dar ce am făcut? întreb eu gândindu-mă la ceea ce am făcut.
- Te-ai pupat cu tipul ăla, îmi spune el strângându-mă de mână.
- Ce? Eşti cu capul? Era doar un fan care mi-a cerut autograf şi m-a pupat pe obraz! Nimic mai mult!
spun eu împingându-l uşor.
- Data viitoare să nu mai faci aşa, îmi spune el trăgându-mă langă pieptul lui şi mă sărută pe păr.
Nu-mi venea să cred cuvintele lui. Se pare că nu aveam libertate din plin, trebuia să fiu numai pentru
el. El să fie singurul care să mă atingă. Atitudinea lui mă determina să mă gândesc la Rob...nu-i puteam rosti
numele încă în întregime. Dan mă luă de mână şi ne-am dus la el la servici să-mi arate noile creaţii de modă.
Timpul trecu repede, arătându-mi materiale până când o rochi îmi atrase atenţia. Semăna cu rochia de la
banchtul meu. M-a bufnit plânsul, iar Dan a rămas şocat. Nu i-am zis nimic şi m-am dus în fugă să iau un taxi.
M-am dus în casă, m-am descălţat repede şi am intrat în cameră căutând singura poză care am putu să o salvez
din mâna lui George. Are aceaiaşi rochie. Am pus poza sub pernă şi am adormit plângând.
A doua zi de dimineaţă, George intră la mine în cameră şi se aşeză pe pat. Mi-am tras perna pe cap.
- Trezirea!!! spune el trăgând de mine.
- Lasă-mă să dorm...spun eu căscând şi dând perna deoparte.
- Nu! Citeşti asta, apoi poţi dormi la loc, spune el punându-mi o altă revistă pe faţă.
George se ridică şi plecă din cameră. Am luat revista şi m-am uitat la ea. Eram eu cu Dan pe copertă
„ Relaţie cu scântei”. Titlul mă făcu curioasă şi am citit textul de o pagină: „...se zvoneşte că cei doi porumbei se
ceartă mai mereu din cauza ei care dă foarte multă atenţie altor băieţi...”. N-am mai putut citi mai departe
pentru că mă enervasem tare. M-am ridicat din pat şi am aruncat revista la gunoi. Mi-am făcut un ceai şi m-am
dus să mă aranjez pentru o nouă zi. Telefonul sună, m-am grăbit să răspund:
- Alo! Bună dimineaţa, spun eu gâfâind.
- Salut, sunt var-ta, ce faci azi?
Pfff...Dalia!
- Ies cu Dan în oraş, cred...Dar tu ce faci? întreb eu.
- Păi, vroiam să te întreb dacă pot să stau cu tine azi că nu am ce face, îmi spunea ea.
- Da, o să-l sun pe Dan şi am să-l întreb...Vorbim în 5 minute. Pa!
Am închis apelul şi am format numărul lui Dan. Am vorbit cu el despre Dalia şi nu a stat mult pe
gânduri şi mi-a spus că poate să vină şi ea. Mi-am băut ceaiul şi am ieşit pe uşă.
Ne-am întâlnit cu toţi în Bucium la Plopii fără soţ. Nici bine nu am ajuns acolo că am şi fost asaltaţi de
paparazzi cu întrebări despre relaţia. Era ciudat pentru că eram în centrul atenţiei pentru ceva personal.
Vroiam să fiu în centrul atenţiei pentru munca mea, pentru filmele realizate, nu pentru viaţa mea, cu cine
umblu şi ce fac. Ziua trecură repede alături de Dalia şi Dan...şi fotografii după noi.
Zilele petrecute alături de cei doi treceau foarte repede. De Dalia mă apropiasem foarte mult, puteam să
am încredere foarte mare în ea. Nu-mi venea a crede asta! Era văzută cu ochii buni de Dan, era ca o soră pentru
el. Cu cât timpul era mai mult petrecut alături de ei doi, cu atât de mult mă îndepărtam de ceilalţi şi asta nu era
bine.
Într-o zi Dan avea treabă înafara Iaşului, iar Daliei îi era rău şi m-am hotărât să le chem pe fete la
mine.
- Salut, intraţi, le zic eu invitându-le înăuntru.
Nu mi-au răspuns. Au intrat şi le-am invitat în living. George veni şi el din urma fetelor cu o cutie de
pizza. A trântit cutia pe masă şi s-a aşezat pe canapea dând muzica la maxim. M-am dus la el şi am încercat să-i
iau telecomanda, dar el se ridică în picioare nervos. Ceva îl supăra. M-am uitat la fete care dădu din umăr şi
apoi la George.
- Dă mai încetu te rog frumos, să mă înţeleg cu fetele, îl rog eu uitându-mă în ochii lui care nu mai
străluceau.
- Dă-mi pace! Ascult cum vreau eu, spune dându-mă deoparte.
Dădu muzica şi mai tare. M-am dus lângă el şi l-am întrebat.
- Acuma ce ai? l-am întrebat aşezându-mă pe canapea.
Dădu muzica la minim. Se întoarse la mine şi vorbi.
- Păi îţi explic de zeci de mii de ori că nu-mi place tipul cu care umbli şi tu tot mai rău faci, nici măcar
nu mai dai pe acasă! se ţipă el.
George avea dreptate de când ieşeam numai cu Dan şi Dalia, pe acasă nu mai dădeam. Plecam de la
prima oră, 6-7 dimintaţa până seara la 11-12. Nu vedeam pe nimeni la ochii pentru că toţi dormeau sau erau cu
serviciul. Era supărat pe mine, şi fetele la fel. Mă simţeam vinovată faţă de ei. Nu vroiam să-i pierd şi nici pe
ceilalţi. Nu am spus nimic, m-am uitat în altă parte, iar el continuă.
- De când eşti cu Dan, numai în reviste cu scandal eşti şi nu pentru ceea ce ai lucrat, ci pentru relaţia
voastră stranie, îmi spune Gina.
- Mda...Alex stă acuma şi se gândeşte cum să facă să te desparţi de el...Îţi zic nu o să-ţi fie bine, îmi
spune Oana luându-mă de mână.
- Sincer, Irina, fără supărare, îl prefer pe Robert de o mie de ori decât pe Dan, îmi spune George
uitându-se la mine.
- Aş vrea să vă împăcaţi înapoi, de ce nu-l cauţi? mă întrebă Gina.
Mi-au dat lacrimile şi n-am ştiut ce să mai spun. Pur şi simplu aveam nevoie de timp de gândire. Robert
încă îmi era în cap şi în suflet. Pe el îl iubeam şi îl adoram enorm, cred că dacă venea acuma cu propunere de
împăcare spuneam ”da” fără să stau pe gânduri. Cu Dan era alt sentiment, mă simţeam în siguranţă, probabil că
îmi plăcea enorm cum arăta sau culoarea ochilor...Nici eu nu ştiam ce simţeam pentru el. Dar eram sigură de un
lucru: mi-e era dor de Robert şi el nu era aici. Dar nu, asta e imposibil. Mi-am întors privirea către ei şi m-am
ridicat în picioare.
- Ştiţi ce? Lăsaţi-mă dracului odată în pace cu Dan al vostru, că vă place, că nu! E viaţa mea şi fac ce
vreau cu ea! Nu vă convine asta e! am ţipat la ei ştergându-mi ochii înlăcrimaţi şi m-am dus în camera mea.
Am scos de sub pat o valiză mică şi mi-am pus câteva haine şi am plecat din casă.
- Unde pleci?!? se ţipă George după mine.
- Plec ca să nu mai aveţi grija mea! Pa! spun eu coborând scările.
- Pleci de acasă?
- Da! Ai vreo problemă? M-am săturat că nu e bun, ba că e bun...Pa!
- Du-te...Sunt curios ce o să zică mama şi tata când o să audă că ai plecat la afemeiatul ăla. Hai, ai grijă
de tine totuşi şi măcar încearcă să te ascunzi de paparazzi, mă sfătui el.
Probil că i-am supărat pe toţi, dar nu suportam ca cineva să nu mă accepte aşa cum sunt sau să accepte
situaţia nouă. Ei nu înţelegeau că s-a terminat totul între mine şi Robert. Pentru prima dată îmi doream să nu
mai ştiu de nimeni şi nimic...
16. Barcelona
M-am dus la Dalia, acasă dar aceasta nu răspunsese. Nu ştiam unde să mă duc sau la cine să apelez. M-
am dus în Parcul Palas; mă uitam la blocul unde locuia Robert şi amintirile m-au răscolit brusc. Îmi aduceam
aminte de vorbele lui ”Uite aici o să locuim împreună mai târziu, prinţesă mică”, locurile unde ne-am plimbat, le
vizitam azi singură având în faţa mea doar miraje. M-am aşezat pe o bancă din parc şi mi-am scos din geantă
singura poză cu mine şi el de la bachet. Era singura poză care am putut să o salvez fără de ştirea celorlalţi. Eu
lângă Robert, cu un zâmbet pe buze şi cu ochii strălucitori; el lângă mine cu ochii albaştri şi cu zâmbetul lui ca
de un copil, ne ţineam amândoi de mână şi de talie. Azi acest zâmbet nu mai e...Doar o imagine...Care
doare...Păcat!
- Salut Irina! mă salută Alex din spatele meu.
Mă speriasem şi am băgat repede poza în geantă. Nu vroiam să ştie nimeni că sufeream după el.
- Nu trebuie să o ascunzi, ştiu că...apoi nu mai continuă şi se aşeză lângă mine. Uite îmi pare rău că te-
am cuplat cu Dan, spune el.
- Nu tu m-ai cuplat cu el, ci eu am vrut pentru că insista mereu, mă şi săturasem de asta şi am zis hai
să mai încercăm odată, poate de data asta o să fie mai bine, dar...Văd că pe unii nu-i mulţumeşte, spun eu
oftând.
- Păi...Au dreptate, spune Alex uitându-se la mine.
- Dacă vrei ca şi tu să-mi reproşezi ceva...Las-o baltă! îi spun eu ridicându-mă.
- Stai...Nu asta a fost intenţia mea, spune el trăgându-mă de mână.
Mi-am smuls mâna repede, ştiam că undeva printre copaci stau paparazzi pentru o nouă imagine cu
mine, pentru o nouă imagine de scandal. M-am aşezat din nou pe bancă şi am făcut semn să continuie discuţia.
- Uite...eu cu Oana plecăm mâine în Barcelona pentru o prezentare de modă. Aş vrea să mergi şi tu cu
noi dacă nu te superi, mă invită el.
- Sigur, nici o problemă! Aşa mai scap de lumea asta idioată, spun eu dându-mi ochii peste cap.
- Şi dacă nu ai unde să te duci, poţi dormi la noi, îmi spune Alex. Vorbesc eu cu Oana, o să te înţeleagă,
zâmbi.
Zis şi făcut. Alex o sună pe Oana şi vorbi cu ea, iar ea m-a acceptat. Ştiam că ea mă va înţelege de ce
reacţionez aşa. M-am dus la Oana şi m-am pregătit plecare în Barcelona. L-am sunat pe Dan şi i-am spus că
plec, dar el a început să ţipe să nu mă duc că o voi încurca. Pentru că ma enerveat am plecat.
A doua zi dis-de-dimineaţă, m-am trezit, am făcut un dusş m-am îmbrăcat şi am plecat împreună cu
Alex şi Oana la aeroport. Am ajuns la aeroport, mi-am cumpărat biletul, mi-am dat paşaportul la vizat şi am dus
bagajele la control. Se anunţă plecarea şi noi ne îndreptat spre avion. Mi-am luat inima în dinţi şi am dat biletul
la control.
- Eşti sigură? mă întrebă Oana.
- Da...Vreau să mai văd o altă lume...Hai că pierdem avionul! spun eu zâmbind.
- Dar cu Dan ai vorbit? mă întrebă ea agitată.
- Da, i-am spus şi de asta am vrut să plec...A făcut scandal, spun eu dându-mi ochii peste cap.
Zborul a durat 3 ore. Ajunşi în Barcelona, ne-am dus să ne cazăm la un hotel. Prima seară în Spania,
am mers în oraş toţi trei să ne distrăm, muzică, mâncare, viaţă fără griji. Stăteam trei zile şi vroiam să le fac de
vis. Vroiam să uit de România, de Dan, de toţi şi să mă distrez aşa cum ştiu.
Prima seară, primul vis cu Robert; pe băncile din faţa catedralei Sagrada familia din Barcelona stând de
vorbă:
„- De ce m-ai minţit?” îl întreb cu o voce tremurată.

„- Niciodată nu te-am minţit...cu nimic...mai ales pe tine...jur pe ce am mai am mai scump că nu te-am
minţit nicodată...şi sincer încă te iubesc enorm... dar destinul n-a fost să fie”...se uită el în ochii mei.
Îmi lăsasem privirea în jos, apoi el mi-o ridică cu mâinile lui fine.
„- Tu mă mai iubeşti? Sincer...”mă întreabă el cu ochii plin de speranţe.
„- Da, niciodată n-am încetat să te iubesc”...spun eu cu lacrimi în ochi.
„- Atunci ce faci lângă Dan?” mă întrebă el cu o privire dură.
N-am răspuns şi mi-am lăsat privirea în jos iar.
„- Ne vedem mâine la 13:21 în acest loc...Ai grijă de tine! Te rog!” mă imploră, apoi mă sărută pe frunte
şi a plecat.
M-am trezit brusc cu lacrimi în ochii. Mi-am pus faţa în palme şi am oftat. Mă simţeam singură şi
neprotejată. M-am uitat la ceas, era 10:21. M-am dat jos din pat şi m-am pregătit pentru o nouă zi. După ce am
terminat de aranjat am ieşit pe uşă şi mă întâmpină Oana şi Alex.
- Bau...zice Oana râzând.
- Astăzi mergem la Sagrada familia, să vedem cum e, apoi diseară avem prezentarea de modă, mă
informă Alex.
Am afirmat din cap că eram de acord şi am ieşit din hotel. Am pornit la drum pe jos toţi trei. Am
preferat mersul pe jos pentru a vedea diferite locuri din oraş. La zece paşi de noi se zări catedrala. Alex se
întâlni cu un prieten de-a lui şi se opri să vorbească cu el.
- Ne vedem pe bancă în faţă la intrare, spun eu Oanei.

A dat din cap semn că da. M-am îndreptat către catedrală uşor. M-am uitat la ceas, era 13:19. Aproape
de intrare m-am aşezat pe o bancă pentru a-i aşteptat pe Oana şi Alex. M-am uitat în faţa mea, era un tip, o fată
şi un copil mic. Mi-am întors privirea către catedrală şi când m-am întors cu privirea la banca din faţa mea nu-
mi venea a crede ce văd.
Inima începu să-mi bată tare şi cu putere, mâinile îmi tremurau uşor şi am început să transpir. Puteam
să bag mâna în foc că era Robert. Acelaşi stil, aceaşi privire, aceaşi voce suavă pe care o ştiam eu. Eram cu
privirea fixă la el. Mă chinuiam să cred că e chiar el...cu o fată şi un copil. Nu se vedea o legătură între ei, dar
vorbeau şi crezi ceea ce vezi nu?
Se pare că privirea mea insistentă asupra lui, îl determină să vină spre mine.M-am ridicat în picioare.
Eram faţă în faţă şi cum eram sigură că era el, era chiar Robert. Ochii lui căprui începu să strălucească, un mic
zâmbet pe faţa lui se ivi. Zâmbetul lui de copil şi privirea aceea nu mă săturasem niciodată să nu le privesc. Am
oftat.
- Irina, îmi spune el numele uşor.
N-am răspuns. Am ridicat mâna şi am începu să-i mângâi faţa. Avea aceaşi piele suavă pe care o ştiam
din totdeauna. Ochii mi se umeziră.
- Ştii...Deşi sunt cu altu tot la tine îmi stă capul...Nu ştiu ce mi-ai făcut dar nu te pot scoate din mintea
şi sufletul meu. Parcă e mai rău...După atâta timp nu-mi vine a crede că te văd şi realizez că te iubesc foarte
mult...Poate chiar mai mult decât îţi imaginezi, spun eu oftând şi plângând uşor fără zgomot.
- Te rog nu mai continua!îmi spune el luându-mi mâinile şi lăsându-le jos. Şşşş...Ai grijă de tine în
continuare şi nu uita că te ador, spune el în şoaptă, apoi se dădu cu doi paşi în spate.
M-am uitat în spatele lui. Era aceea fată care se uita la noi doi, dar nu spunea nimic. Am lăsat privirea
în jos şi m-am întors înapoi către hotel. Cu cât mă îndepărtam de Robert, cu atâta durerea mă apăsa mai tare pe
suflet. M-am uitat o dată înapoi, dar el nu mai era. Am plecat mai departe spre hotel, fără să mă opresc.
Am ajuns în hotel, i-am dat un sms Oanei să nu-şi facă griji pentru că sunt bine şi voi pleca acasă chiar
în ziua asta. Nu vroiam să mai stau nici măcar o zi în Barcelona ştiind că e şi el aici şi nu vom putea fi
împreună. Mi-am făcut în cele din urmă bagajul şi am plecat la aeroport.
Prinsesem un avion care pleca în zece minut către România. Cu lacrimi în ochi şi cu gândul la el m-am
urcat în avion fără să mă mai uit în urmă nici o secundă.
Pe parcusul zborului m-am tot gândit la acea fată şi acel copil care era cu el. Oare Robert şi-a găsit
fericirea? Şi-a întemeiat o familie...un lucru era clar...erau toţi trei împreună şi niciodată nu voi şti adevărul sau
alt lucru, cel mai dureros...„L-am pierdut pentru totdeauna!”.
17. Reguli
Am ajuns în Iaşi în aeroport. Mi-am deschis telefonul şi am sunat-o pe Gina cât timp aveam să aştept
să-mi iau bagajele.
- Salut Gina...Poţi să vii să ma iei fără să ştie nimeni? Sunt la aeroport, în Iaşi, îi spun eu plângând.
- Dar ce s-a întâmplat? mă întrebă ea speriată.
- Îţi voi povesti pe parcurs...Dar vin-o odată, te rog! o rog eu.
- Bine, aşteaptă-mă! În 30 de minute ajung...spune ea şi închizând apelul.
Gina veni la aeroport să mă i-a la dânsa acasă. Ca să nu fiu recunoscută de paparazzi mi-a adus o
perucă roşcată şi o pereche de ochelari negri. Le-am pus repede şi am plecat la drum. Pe drum i-am povestit
toată întâmplarea mea cu Robert, iar ea era bucuroasă.
- De ce te bucuri? o întreb eu.
- Păi cum să nu mă bucur, Irina? mă întrebă ea râzând. În adâncul sufletului tău eşti cea mai fericită
pentru că tu l-ai văzut, nu-ţi dai seama, dar ai trăit nişte momente fericite, spune ea zâmbind.
- Da, dar...n-am mai continuat şi mi-am îndreptat privirea către geam.
Gina avea dreptate, în inima mea eram mulţumită pe jumătate că l-am vazut din nou pe Robert, dar nu
găseam rolul acelei fete şi acelui copil lângă el. Am ajuns acasă la Gina, am făcut un duş şi m-am dus să mă
odihnesc. Ştiam că am o confruntare cu Dan a doua zi, pentru că am plecat în Barcelona încălcându-i vorbele.
A doua zi, dis-de-dimineaţă m-am dus cu Gina la piaţă. Piaţa era aglomerată şi prin mulţimeîl
observasem pe Dan cu Dalia. Miam dus mâna la frunte şi am oftat. Dădusem de naiba şi nu aveam timp cum să
mă mai ascund că mă observase şi veni cu rapiditate către mine. Am tras-o pe Gina de umăr brus şi i l-am arătat
pe Dan, deja deveni furioasă.
- Deci aşa nu? mă întrebă Dan cu o privire dură care era chiar în faţa mea alături de Dalia.
- Eu ţi-am spus doar, îi spune Dalia.
- Se pare că trebuie să te învăţ nişte reguli iubit-o! Treci acasă! se ţipă el la mine trăgându-mă de mână.
Gina rămase fără cuvinte de comportamentul lui Dan. Eu eram uimită de Dalia. Se pare că a venit
puţină futurnă în relaţia mea cu Dan.
Dan mă duse acasă la el şi trăgându-mă de mână am intrat la el în casă. Dalia era în spate şi râdea. Mă
uitam la ea furioasă.
- De ce ai plecat în Spania?!? se ţipa el.
N-am răspuns, ci doar îi priveam ochii care erau duri. Se pare că mâţa blândă zgârie rău...
- Nu vorbeşti?!? Ai vreun iubit pe acolo?!? mă întrebă el nervos.
- Nu...dar mă duc unde vreau eu şi cu cine vreau eu! ţip eu.
- Nu ridica tonul la mine, nu-ţi permit, mă avertiză el.
M-am uitat la el şi nu-mi venea a crede ce văd. Se pare că Dan era cuprins de faimă. M-am îndreptat
către uşă să plec, dar el veni veni furios şi mă trase înapoi în casă de mână. Dalia râdea înainte şi asta mă
înfuria şi mai tare.
- Atâta timp cât eşti cu mine, ai să respecţi regulile impuse de mine! mă ameninţă el.
- Dar ce facem aici? Jocuri? întreb eu ridicând o sprânceană.
- Nu, dar e o relaţie pe care vreau să o ţin fără probleme, dar tu mereu faci ce-ţi tună şi mă faci să trec
la reguli aspre, îmi spune el luându-mă de mână şi împingându-mă să mă aşez pe pat.
M-am aşezet pe pat şi mă uitam la el. Avea faţa dură şi privirea rece, muşchii erau încordaţi, iar el era
agitat şi nervos. Dalia stătea în pragul uşii şi se uita la mine zâmbind. Nu ştiu de ce, dar Dalia îmi dădu o
senzaţie de furie groaznică. Mi-am dat ochii peste cap, dar Dan îmi apucă faţa cu o mână şi vorbi.
- Prima regulă: Te muţi cu mine, a două faci numai ce spun eu şi a treia regulă ieşi din casă numai cu
mine, dacă eu nu pot să merg cu tine nu pleci din casă, spune el, iar dacă nu le accepţi prietenele tale vor avea de
suferit.
- Ce?!? Eşti idiot?!? ţip eu ridicându-mă în picioare.
Dan făcu semn că a fost ultimul lui cuvânt şi a pus punct. Se pare că nu aveam încotro. Trebuia să
respect regulile idioate şi de el nu mai puteam să scap. M-am băgat singură în „închisoare” şi trebuia să accept
realitatea.
Dan mă lua de mână şi mă duse acasă la mine să-mi iau câteva haine. Nu ştiam ce le voi spune alor
mei.
Când am ajuns acasă şi am deschis uşa i-am observat pe George, Kati şi Gina cu Andrei. Dan era în
spatele meu şi mă împinse în faţă. Georg mă observă şi se ridică furios şi veni încoace. Dan nu era bine-venit în
casa asta.
- Ce caută ăsta aici? mă întrebă George uitându-se urât la Dan.
- A venit Irina să-şi ia câteva haine că ne mutăm împreună, îl anunţă Dan.
- Ce?!? Eşti prostuţă, ce ai? Te-a lovit idiotul ăsta la cap? mă întrebă fratele meu furios.
- Şi în plus o fost ideea ei, minte Dan. Nu-i aşa iubit-o? mă lovi Dan pe la spate uşor.
- Da...aşa e...mint eu cu privirea în pământ.
- Uite ce e Irina...dacă te muţi cu el poţi uita că ai frate ca mine, aşa că odată ce ai ieşit pe uşă nu mai
suntem fraţi. Îmi pare rău, dar nu suport cu unu ca ăsta care umblă cu...apoi se opri.
S-a întors în bucătărie furios şi probabil că a dat cu pumnul în masă, că se auzi o bubuitură. M-am uitat
cu ră la Dan, dar el îmi arată uşă. Mă simţeam ameninţată de privirea lui. M-a luat de mână şi m-a scos din
casă. Mi-am pierdut propriul frate dintr-o prostie de-a mea. Un frate ca George nu mai găsem niciodată nicăieri.
Era unic. Până şi Kati, prietena lui a rămas surprinsă de comportamentul meu. Gina şi Andrei nu mai spuneau
nimic, poate că ştiau că Dan era cel care mă îndruma să fac toate ăstea.
Când am ajuns la Dan şi am intrat m-am dus în bucătărie. M-am aşezat pe scaun şi cu capul pe masă,
m-am apucat de plâns uşor. Mă durea sufletul că i-ampierdut pe cei dragi. Cred că tata deja nu mă mai primise
acasă. Aveam noroc că era plecat şi mama la fel.
- Eşti bestială cu plânsul tău, termină, nu te mai smiorcăi atâta! Ai făcut alegerea cea bună, spune el
zâmbind. Aşa o să te am numai pentru mine şi voi ştii că-mi eşti fidelă, spune el ridicându-mă de pe scaun.
M-am uitat la el şi se vedea pe faţa lui victoria. Era bucuros că l-am ales pe el, că m-am îndepărtat de
cei dragi. Lacrimile îmi curgeau mai tare pe faţă.
- Dacă respecţi regulile şi ai să fi o fată cuminte, o să fie bine, îmi spune el zâmbind la mine.
- Eşti cel mai mare tâmpit! îi spun eu printre dinţi.
Probabil că acel cuvânt „tâmpit” l-a deranjat. M-a apucat brusc de mână şi m-a târât în camera lui şi a
închis uşă. Din câte auzisem eu, închise şi cu cheia, să nu cumva să fug.
M-am uitat în jurul meu. Era o cameră simplă. Pereţii galbeni-lămâi, un pat dublu, un birou cu
calculator, un dulap cu tv şi foarte multe, multe postere cu diferite actriţe. M-am dus la geam şi m-am uitat în
jos. Probabil vroiam să fug pe geam sărind. Dar era o distanţă de nouă etaje. M-am întins în cele din urmă pe
pat şi mă gândeam la Robert...
„Robert...oare ce faci tu acuma? Oare te mai gândeşti la mine? Oare ai spus adevărul când mi-ai spus că
mă adori?” mă întrebam eu în gând. Erau foarte multe întrebări fără raspuns...Mă simţeam fără ajutor,
abandonată de cei dragi, mă simţeam vinovată. Eram deprimată şi ştiam sigur că mi-am pus singură funia în
jurul gâtului şi acuma trebuie să am grijă să nu mă spânzur cu propriile mâini.
18. Paris
Timp de două luni nu l-am băgat pe Dan în seamă. Nici nu prea m-am ridicat din pat decât până la baie
şi mâncam doar odată pe zi. Lui Dan îi convenea că stăteam în casă fără prea multă bătaie de cap. El îşi vedea
de treaba lui cu modelingul, cu Dalia alături, totul trecea uşor pentru el, dar pentru mine parcă timpul stătea în
loc. De fete nu mai ştiam nimic pentru că Dan nu le lăsa să intre intre la el în casă. Fratele meu şi părinţi mei,
nimic. Chiar că mă simţeam singură şi asta mă făcea foarte supărată. Mă durea şi inima în mine la ce supărată
eram.
Într-o zi, Dan a intrat în cameră bucuros. În spatele lui era Gina, Ginuţa mea, cea roşcată, cu ochii
căprui şi cea care mă ştia din totdeauna. Am privit-o şi m-am ridicat în picioare; m-am dus la ea şi am strâns-o
în braţe şi am început să plâng pe umărul ei.
- Gata! îmi spune Gina mângâindu-mă pe păr.
Ne-am aşezat pe pat. Dan înţelesese din privirile pe care i le-am dat să mă lase singură cu ea. Am luat-o
de mână şi m-am aşezat cu pe pat.
- Irina, am venit să te luăm în Paris, îmi spune Gina zâmbind.
- Ce? Ce să fac acolo? întreb eu ştergându-mi ochii.
- Am participat la un concurs judeţean cu desenele mele şi am intrat în finală, pe faza europeană să
spun. Şi expoziţia se ţine la Paris, la Muzeul Louvre. După expozitie avem o mini petrecere, povesti ea visând.
Deci mergi cu mine, da? Nu accept nici un refuz!
- Dar nu pot pleca fără Dan, îi explic eu.
- Am venit cu Andrei şi Alex. Alex ştii că e cel mai bun prieten a lui Dan, aşa că mergi fără el, îmi spune
ea ridicându-se de pe pat.
M-am uitat la ea, dar ea îmi zâmbi ca un copil. Mă gândeam să-i spun ce mă doare mai tare şi aşa voi
face:
- Ştii ce? Încă mai sper ca am să-l revăd pe Robert, îi spun eu în şoaptă.
- Da, ştiam, niciodată să nu renunţi să speri. Dacă îţi doreşti asta cu adevărat, îl vei vedea. Şi în plus,
Dan ar trebui călcat în picioare, spune ea încrutându-se.
- Fratele meu ce mai face? Mama, tata? întreb eu.
- Fă-ţi bagajul că mâine la ora 7 şi 21 avem zborul, mă anunţă Gina, apoi ieşi din cameră.
În timp ce-mi făceam bagajul, mă gândeam de ce Gina nu mi-a răspuns la întrebarea legată de ai mei.
„Oare chiar sunt aşa de supăraţi pe mine?” mă întrebam eu în gând simţindu-mă vinovată.
- Te-ai pregătit? mă întrebă Dan din spatele meu, ţinându-mă de umeri.
- Mda...
- Pentru că ai fost cuminte aşa cum mi-a plăcut mie, îţi dau voie să te duci cu prietenele tale în Paris
fără mine, îmi spune el sărutându-mă pe obraz.
M-am retras repede de lângă el. Nu-l suportam să se atingă de mine după câte mi-a făcut. Nici măcar
mamei nu-i ceream voie să plec şi să cer de la prietenul meu? Mi se părea ridicol. Cine mă auzea, râdea de mine.
După ce mi-am făcut bagajul, m-am pus să dorm.
A doua zi la ora patru, deja nu mai puteam dormi. M-am ridicat din pat şi m-am dus să mă pregătesc.
Era încă 5 jumătate şi mai aveam de aşteptat. Mi-am luat micuţa valiză, m-am încălţat şi am ieşit pe uşă. Când
am ajuns afară, mă simţeam liberă, simţeam aerul, mirosul primăverii şi căldura uşoară. Am tras aer adânc în
piept şi am sunat-o pe Gina; i-am spus că ne întâlnim direct la aeroport.
M-am suit într-un taxi şi am pornit la drum. Când am ajuns acolo, Oana şi Alex mă întâmpină zâmbind.
Din urma mea apăru şi Gina cu Andrei. Toţi eram somnoroşi. Am dat bagajele şi biletul la control şi ne-am urcat
în avion. După zece minute, avionul decola. Aveam un zbor de două ore jumătate.
După trei ore, am ajuns în micul Paris, oraşul iubirii cum îl numeau francezii. Ne-am dus la un hotel în
apropierea de Louvre şi ne-am cazat. Ne-am odihnit cu toţi după zbor, după care ne-am pregătit pentru vizita la
Muzeul Louvre, să adimirăm creaţiile Ginei.
Mi-am luat o rochie galben deschis în colţuri până la genunchi şi fără bretele, nişte sandale albe, cu
părul desprins, aranjat cu puţin mouste, puţin parfum şi am pornit la drum către muzeu singură.
Am ajuns la muzeu. Am căutat expoziţia unde Gina îşi arăta talentele. În sfărşit am găsit încăperea şi
am început să mă uit la galeriile de artă expuse. Am zărit desenul Ginei şi am rămas impresionată de desenul ei.
Era o fată înger îmbrăcată într-o rochie lungă albă, cu aripi negre, cu un trandafir roşu ca focul. Fata plângea cu
lacrimi de sânge şi stătea pe nori negri furioşi. Aşa mă simţeam şi eu...Offf...
- Îţi place? mă întrebă Oana.
- Da e super, îmi place că e sadic, spun eu privind tabloul cu atenţie.
- Hai la masă, începe fiesta. Decernările după petrecere, mă informă Oana.
Am urmat-o pe Oana la masă. Oana avea o rochie elegantă, făcută pe corp, de culoarea bej şi
strălucitoare. Părul ei era coafat. M-am aşezat la masă unde era Alex îmbrăcat la costum. Alex a început să zică
glume, poveşti de ale lui amuzante.
În timp ce Alex povestea, cineva îmi atrase atenţia. Am început să zâmbesc. Inima îmi bătea tare. Era
aceaşi privire insitentă de care m-am îndrăgoti prima dată. A răsărit soarele pe drumul nostru...chair dacă nu
eram împreună. Respiram greu.
- Alo, Irina! Vorbesc singur? mă întrebă Alex trăgându-mă de mână.
- Las-o că l-a văzut pe Robert, îi spune Oana arătându-l pe el.

Oana avea dreptate mare. Îl zărisem pe Robert. Stătea într-un colţ sprijinit de perete şi mă privea fix,
zâmbindu-mi. Am lăsat privirea în jos şi zâmbeam singură.
- Eu nu ştiu de ce nu te duci la el? mă întrebă Alex, dându-şi ochii peste cap.
M-am uitat la Alex mirată, apoi la Robert care se îndrepta către masa noastră. Am făcut ochii mari şi
am început să respir şi mai greu. Aveam senzaţia că leşin.
- Îmi acorzi acest dans? mă întrebă Robert întizând mâna.
- Hai, Irina! Nu-i frumos să refuzi, spune Alex râzând.
M-am uitat la Alex din nou, şi mi-am dat ochii peste cap, dar Oana îmi făcu semn să mă duc la dans. L-
am apucat pe Robert de mână şi ne-am dus să dansăm. Era un vals vienez, „Once upon in december”; Robert mă
apucă cu mâna dreaptă de talie şi cu cealaltă mă ţinea de mână. L-am apucat şi eu de mână şi cu mâna cealaltă
am pus-o pe umărul lui. El zâmbi şi paşi de dans începu uşor.
- Ai rămas cum te-am lăsat! îmi spune el privindu-mă în ochi.
Ochii lui căprui, străluceau iar, se vedea că erau plini de bucurie, zâmbetul lui de copil pe care îl ştiam
era pe faţa lui.
- La ce te referi? întreb eu, privindu-i faţa.
- Adică acea fată pe care o ştiam eu, frumoasă, deşteaptă...
- Şi tu ai rămas la fel...în spun eu uitându-mă la Oana şi Alex cum dansau.
- Nu...e o schimbare pe moment, pentru că te zăresc pe tine, pentru că te văd, te am aproape, îmi şopti
el.
- Te rog...nu mai continua, ai familie, copil, nu ştiu de ce îmi fac speranţe aiurea, îi spun eu şi ochii mi
se umeziră.
- Aia, e sora mea Alice cu nepoata mea Alexandra, îmi spune el râzând.
N-am mai zis nimic, ci m-am uitat în jurul meu. Era lumea care dansa acel vals. Eram fericită în
sufletul meu, dar ştiu că acuşi va pleca...
- Cum e Dan? mă întrebă el curios.
- Foarte bine, mint eu.
- Minţi, dacă nu minţeai nu erai aşa, îmi spune el punându-mi mâna dreaptă pe umărul lui, iar mâna
lui pe talia mea lângă cealaltă.
- Nu mint, sunt...Cum să fiu? întreb eu suspicioasă.
- Păi să vedem, în primul rând am citit toate articolele cu tine în care erai cu Dan, şi erau articole de
scandal. În al doilea rând, sentimentele tale, reacţia ta în faţa mea te dă de gol, spune el zâmbind.
- Nu, nu, sunt doar puţin obosită, mint eu din nou.
- Mda sigur, să nu uiţi asta. Ştii, bătăile inimii tale le simt lângă pieptul meu, respiri greu, privirea îţi
străluceşte de fericire şi abia vorbeşti, îmi explica el.
Avea dreptate, inima îmi bătea tare, cred că aveam 190 de bătăi pe minut, respiram greu parcă mă
înăduşam cu respiraţia lui frumos mirositoare, ochii îmi străluceau de bucurie că îl revăd, iar cuvintele abia mi
se înţelegeau, deci mă cunoaşte foarte bine. Dansam uitându-ne unu la altu fix în ochi. Apoi pe moment se fură
un mic sărut. Mă simţeam că pluteam, cu fluturaşi în stomac. M-am oprit, m-am uitat la el şi apoi mi-am pus
bărbia pe umărul lui privind-o pe Gina cu Andrei, care dansau acest vals. Gina era îmbrăcată cu o rochie verde
din mătase, lungă pâna la genunchi, cu model paietat şi cu lucrătură din mărgeluţe, iar Andrei era în costum de
seară.
Dansul se termină, dar Robert nu vroia să-mi dea drumul. Mă strânse cu putere lângă pieptul lui.
- Robert, mă doare, îi spun încercând să scap din braţele lui.
- Scuze, m-am lăsat copleşit ştiind că nu te voi mai vedea nu ştiu cât timp, spune el cu ochii înlăcrimaţi.
Pentru prima dată în viaţa mea, l-am văzut pe Robert că plângea. I-am ştres lacrimile de pe obraz şi l-
am sărutat pe frunte.
- Trebuie să plec, ai grijă de tine! îmi spune el dându-mă la o parte. Dacă Dan îţi face ceva să-mi spui, că
va avea de-aface cu mine, îmi spune el dându-mi o bucată de hârtie. Apoi mă sărută scurt şi a plecat prin
mulţime.
Am rămas în mijlocul ringului de dans, uitându-mă după el, cu bucata de hârtie de la el. Inima mi se
rupea în două, văzându-l supărat că nu puteam fi împreună. Nu puteam să-l las pe Dan, pentru că eram
ameninţat de el.
M-am dus la Gina şi i-am spus că mă duc la hotel. M-am dus la hotel şi m-am aşezat repede pe pat. Mă
uitam la hârtiuţa de la el. Era numărului de telefon din Londra şi un mic mesaj „Când vei avea nevoie de mine
caută-mă şi voi veni. Te iubesc, Robert”.
A doua zi aflasem că Gina câştigase locul doi la expoziţie şi era foarte fericită. Că să nu ne pară rău că
am venit în Paris fără să facem nimic, ne-am plimbat toţi cinci prin capitala Franţei, făcând poze şi video-uri în
fiecare colţişor din Paris vizitat.
După trei zile de distracţie în Paris, ne-am hotărât să ne întoarcem acasă, pentru că Oana trebuia să se
apuce de o nouă piesă de teatru, Alex avea de pregătit noi rochii, iar Andrei vroia să-şi caute de lucru şi în plus
mă aştepta şi Dan acasă, altă nenorocire şi cu el. Ce mult mi-aş f dorit să ,opresc timpul în loc...
Ne-am urcat în avion şi am aşteptat cu nerăbdare să ajungem acasă.
- Cred că ce scandal vei avea acasă, îmi spune Andrei.
- Cum să se atingă de ea? Dar o să zică că l-a trăsnit fulgerul, spune Gina serioasă.
- Da, am scandal că el crede că l-am înşelat, spun eu dându-mi ochii peste cap.
- De ce nu te desparţi de el? mă întrebă Oana.

N-am răspuns, ci m-am uitat pe geam. Nu vroiam să le spun de ce nu-l pot lăsa...Era ceva care mă
împiedica.
Dan era un tip dur care se baza mereu pe faimă şi frumuseţe. Toate fetele mureau după el, dar el le
respingea pentru mine. Era mulţumit să mă vadă în preajma lui, restul nu-l interesa. Nu-l interesa dacă sufăr,
dacă plâng... pentru el era important doar el să se poate atinge de mine. Dacă îi permiţeam. Nu-l lăsam să se
aproprie de mine şi îmi respecta dorinţa, probabil că-l refuzasem de foarte multe ori, se răzbuna pe mine, prin a
mă face să sufăr, se credea autoritar pe viaţa mea. Şi cel mai tare durea e că nu puteam face nimic, pentru că
ceilalţi erau un fel de „în pericol”.
Am adormit şi visam că acel bileţel de la Robert îl pierdusem şi aveam nevoie mare de el şi îl căutam ca
o disperată şi tot nu-l găseam. Mergeam prin furtună strigându-i numele, dar cineva mă strigă şi nu reuşeam
să-i văd chipul...
19. Adevărul
- Trezeşte-te Irina, am ajuns, îmi spune Gina trăgând de mine.
Am deschis ochii şi Gina mi-a zis să coborâm din avion. Mi-am luat bagajul şi m-am dus cu ea acasă;
acasă la Dan pentru că îi promisem că voi veni acolo.
Am ajuns în faţa uşii şi am tras aer adânc în piept. Am băgat cheia în uşă şi am răsucit-o. Am intrat în
casă încet cu Gina în urma mea. Am auzit voci, se pare că Dan era acasă cu o fată şi nu mă mira asta pentru că
el avea dreptul, ier eu nu. Gina îmi făcu semn să tac şi să ascultăm la uşă. M-a amuzat chestia asta şi am
refuzat-o, dar mă trase tare de mână şi mă duse la uşa camerei unde stătea Dan. Uşa era închisă. M-am pus cu
Gina jos în genunchi şi am făcut linişte deplină.
- Nu ai de gând niciodată să o laşi pe vara-mea? întrebă Dalia.
- Atâta timp cât nu ne descoperă că suntem împreună , n-am să o las, spune Dan.
Am făcut ochii mari, nu-mi venea a crede că Dalia, vara mea era cu Dan pe la spatele meu. Îşi băteau
joc de mine amândoi M-a cuprins o furie groaznică. Ascultam mai departe cu silă şi nervi cu carul...
- Ţi-am spus eu că nu-mi place Dan, îmi şopti Gina.
I-am făcut semn să tacă pentru că cei doi vorbeau de relaţia lor. Dan îi spusei varei mele că o place de
când a cunoscut-o şi că e sigur că ea e singura care îl poate fericit. Dalia îl vroia numai pentru el şi îi spuse că îl
iubeşte cu toată fiinţa mra şi dacă nu o va termina cât de curând cu mine, se va răzbuna. Dalia...vara mea, a
ajuns rivala mea. Nu înţelegeam de ce mă ţinea Dan lângă el cu forţa. Era clar că îi plăcea să râdă de mine. Se
auzi un râs.
- De ce râzi? întrebă Dalia.
- De cât de prostuţă e Irina, nu-mi vine a crede cât de uşor am fraierit-o. Am scăpat de văru-tău şi în
curând am să scap şi de prietenele ei alea două, roşcata şi bruneta aia, spune el.
- Hai să nu mai vorbim despre ea, cât e plecată să ne bucurăm de clipele ăstea, spune vara mea.
- Ce o va aştepta pe Irina, când vine acasă. Am să o bat de faţă cu Gina, nimeni nu-şi bate joc de mine,
ştiu că m-a înşelat acolo în Franţa şi pe mine nici o fată nu mă calcă în picioare, spune el cu o voce dură.
Nu-mi venea a crede ce am auzit. Gina era furioasă şi se ridică brusc în picioare. M-am ridicat şi eu
dându-mi lacrimile.
- Ţi-am spus eu, îl omor cu mâinile mele şi pe el şi pe ea, spune Gyia nervosă în şoaptă. Tot ce-ţi rămâne
e să taci şi să înghiţi, ori acţonezi, îmi spune ea punându-mi mâna pe umăr.
M-am gândit pentru un minut: „De ce să tac? Ca să sufăr mai departe şi să nu pot fi fericită în stilul
meu? Trebuie să pun stop! Şi acuma până nu e prea târziu!”
- Nimeni nu-şi bate joc de mine! spun eu furioasă.
- Aşa te vreau, treci la acţiune, sincer nu te merită, iar Dalia...lasă de nedorit, spune Gina dând ochii
peste cap.
Am tras aer adânc în piept şi mi-am şters ochii. Mă simţeam ca un vulcan care erupea. Am deschis uşa
şi am trântit-o cu putere de perete. Dan şi Dalia s-au ridicat brusc din pat. Erau amândoi acoperiţi cu cearşafuri.
Dalia rămase ca o statuie când m-a văzut, iar Dan râdea ca un nenorocit.
- Înţeleg că eşti la actorie, dar anunţă când intri sau măcar bate la uşă dragă, îmi spune el râzând.
- Nenorocitule, ţi-ai bătut joc de mine timp de un an, spun eu furioasă.
- Aşa şi? comenta Dalia îmbrăcându-se.
- Câtă nesimţire ai pe tine Dalia, îi spune Gina din spatele meu.
Dan se înfuria rău şi se repezi la Gina. Am stat în faţa ei şi Dan se opri. Era ca un animal furios şi
flămând. Deşi mi-e era frică trebuia să fiu tare, nu-i voi permite să tragă în Gina. Dalia îşi puse o bluză pe ea.
- Nu pot, spune Dan întorcându-se lângă Dalia.
- Ce nu poţi să o pocneşti? Îl întrebă Dalia.
Dalia, fata cu chip de înger şi suflet de demon se uita la mine urât şi se duse lângă Dan. Acesta o
strânse tare lângă pieptul lui şi o sărută. M-am uitat la ei şi am văzut cât de fraieri puteau fi. Eu eram nervoasă
şi ei nu aveau nici o treabă, Gina dădu din cap şi începu să comenteze.
- Cum aţi putut face asta? întrebă Gina ieşind în faţă. Aşa oameni cretini ca voi n-am mai văzut, avea
drepatate frati-tău în legătură cu aştia doi, spun ea.
Încă eram nervoasă, Dalia se agită în braţele lui Dan să sară la Gina, dar el o ţinu strâns.
- De ce Dan? îl întreb eu.
- Nu am curaj să-ţi mai zic, ţin la tine, dar Dalia e mai tare în sufletul meu pereche, iar mi-e îmi place
sufletul tău, îmi spune el ţinând-o pe vara-mea strâns de braţe.
- Da...sigur...acuma o dăm în dragoste! spune Gina râzând. De ce ai făcut-o să sufere?
- Nu pot să o ştiu departe de mine pe Irina, iar pe Dalia nu o pot lăsa, o ador şi pe ea, spune el arătând
către mine, ţin enorm de mult la ea.
Eram nervoasă pe Dan foarte tare şi vroiam să ştiu motivul de ce a făcut asta.
- Încă odată Dan, de ce? Ce ţi-am făcut eu? De când eşti cu Dalia? Îl întreb eu luând o ramă din sticlă de
pe birou.
- Sunt cu Dalia, de când am cunoscut-o, a doua zi ne-am şi cuplat, mi-a oferit de toate, dragoste,
căldură, etc, dar pe tine nu te puteam lăsa, am o obsesie pe tine şi te vroiam numai pentru mine chiar dacă nu-
mi ofereai multe, spune el lăsând privirea în jos. Şi odată ce te ţineam lângă mine trebuia să fi cea mai
respectată fată, fidelă şi să respecţi regulile, ca un cuplu, dar...se opri.

Am strâns-o tare pe Gina de mână şi m-am uitat la poza care o aveam în mână, era o poză cu mine într-
o ramă de sticlă.
- Acuma că a aflat de noi, poţi să o dai dracului, spune Dalia nervoasă.
Am ridicat privirea de la poză şi am aruncat cu putere rama în peretele din spatele lor. Mii de cioburi de
sticlă cădeau la picioarele celor doi. Au rămas amândoi uimiţi. Dan o aruncă pe Dalia pe pat şi veni la mine şi
mă apucase de mână strâns. Cu o privire dură în ochi vorbi:
- Mă doare, spun eu încercând să-mi trag mâna.
- Din momentul ăsta ieşi afară din casa asta, o iei pe roşcata asta cu tine şi dispăreţi, am fost bun cu
tine dar tu mă iei de fraier când arunci cu ceva în mine, îmi spune el.
- Hai de aici, îmi spune Gina. Doi proşti, spuse ea punându-mi mâna pe umăr.
Dan îmi dădu drumul la mână uitându-se urât la Gina. Am luat-o pe Gina de mână şi am ieşit pe uşă
izbind-o cu toată puterea mea.
La ieşirea din bloc Andrei ne aştepta cu maşina. Deschise portiera să intrăm înăutru.
- Cum a fost? întrebă Andrei.
Gina începu să-i povestească lui Andrei cele întâmplate. Nu-mi venea a crede că Dan mă ţinu lângă el
cu forţa doar pentru că era obsedat de mine. Nu puteam să-l las cât am fost cu el pentru că el mă ameninţase că
se va lega de prietenii mei, iar mi-e nu-mi plăceau ăstea. Cu ajutorul Ginei am reuşit să-l înving. Îi mulţumesc
lui Dumnezeu că am o prietenă ca Gina. Încă eram furioasă şi plină de ură, mai ales pentru ei, iar cu Dalia nu
va rămâne aşa, chiar dacă ar trebui să mă războiesc cu tata.
Cu toate astea mă gândeam la Robert: „Acuma am cea mai mare nevoie de tine, Robert!”
M-am dus acasă la Gina şi am chemat-o şi pe Oana. Oana apăru cu Alex la uşa Ginei. Din uşă ea ne
întrebă:
- Ce faceţi? întrebă ea.
- Uite. Bine...puţin scandal cu Dan şi Dalia, dar merge, spune Gina.
- De ce? întreba Alex.
Ne-am pus cu toţi la masă şi i-am povestit Oanei şi lui Alex cele întâmplate. Alex râdea câtă minte au
Dan şi Dalia, Gina ne servi cu friptură, Oana era la baie, iar Andrei vorbi la telefon.
- Prea multe azi, adevărul e că m-a jucat cum a vrut el, le spun eu uitându-mă la farfuria mea.
- Îmi pare rău Irina, a fost vina mea că ţi-am făcut cunoştinţă cu el şi îl cunoşteam, îmi spune Alex.
- Nu mai contează, doar acuma n-am să renunţ la toate din cauza idioţenii lui, nu? îi întreb eu.
Fiecare afirma din cap şi ne-am văzut de treaba noastră la masă cu glumele lui Alex. Omul ăsta avea
un farmec
- Şi cu Robert ce facem? mă întrebă Andrei.
- Păi...adevărul e că am să-l caut. Dacă o să fie nevoie să mă duc după el în Londra mă duc, ce-am să fac,
spun eu zâmbind.
- În sfârşit zâmbeşti, râse Gina şi apoi mă sărută pe obraz după care şi Oana făcu acelaşi lucru.
- Ne bucurăm că ai revenit printre noi, vechea Irina, îmi spune Andrei. Totuşi fetelor hai să-i spunem
adevărul...
- ?!? mă întrebam eu.
- Păi...eu cu Andrei l-am invitat pe Robert la expoziţie în Paris, spune Gina cu un zâmbet ascuns.
Am rămas surprinsă.
- Ce?!? întreb eu ridicându-mă de pe scaun.
- Da...nu-mi zi că nu ţi-a plăcut că nu te credem, îmi spune Andrei.
Am dat din cap, nu-mi venea să cred. M-am aşezat pe scaun uşor şi n-am mai zis nimic. Am terminat
mâncarea fără să scot un sunet şi apoi m-am ridicat să plec.
- Unde pleci? mă întrebă Oana.
- De nebună, le zic eu închizând uşa în urma mea.
M-am dus să mă plimb prin oraş, nu ştiam un loc anume, mă duceam unde vedeam cu ochii cu gândul la
ce voi face mai departe. Ce se va alege de viaţa mea...
20. Aşteptarea
După trei ore de plimbare prin oraş m-am întors înapoi la Gina acasă. Era singură, Oana şi Alex erau
plecaţi, iar Andrei era cu familia lui. M-a învitat în casă, m-am dus repede la baie să mă schimb în pijamale şi
m-am aşezat în pat. Nu puteam să dorm, mă foiam când pe o parte, când pe alta. M-am ridicat şi m-am dus în
sufragerie. M-am aşezat pe canapea şi am dat drumul la tv încet. Gina veni şi ea în cameră.
- Nici tu nu poţi dormi? mă întrebă Gina aprizând becul şi aşezându-se lângă mine.
- Nu, îmi prea stă capul la Robert şi acasă. Dar tu de ce nu poţi dormi?
Tăcusem amândouă pentru două minute. Gina se ridică în picioare şi veni în faţa mea.
- Păi...ia şi sună-l şi dute acolo la el şi vorbiţi.
- Crezi? întreb eu ridicând o sprânceană.
- Da măi Irina, Doamneee! Eu în locul tău eram acolo.
- Da, am să-l sunt, dar nu acuma...spun eu lăsând privirea în jos.
Gina se duse în camera la şi se întoarse cu mobilul în mână.
- Păi? mă întrebă Gina întizându-mi telefonul.
M-am uitat la telefon timp de un minut. Nu ştiam ce să fac, dar Gina împingea mobilul către mine. Am
luat în cele din urmă telefonul şi m-am dus să iau bileţelul şi am format numărul. Se auzi un ţârâit uşor. Îi
făceam semn Ginei să tacă. Inima îmi tresări la auzul vocii lui:
- Alo, Robert? întreb eu.
- Alo, da...ce fac? mă întrebă el cu o voce suavă.
- Nu prea bine, am nevoie de tine...
- Ce-ai păţit? Ţi-a făcut ceva Dan?
- Multe, ne putem vedea?
- Este un avion mâine la ora 8:23 spre Londra, te rişti?
Am tăcut pentru cinci secunde lungi...
- Nici o problemă, ne vedem la aeroport...
- Sigur, ai grijă de tine în avion, abia aştept să te revăd, noapte bună...
- Noapte...apelul se întrerupse. Baterie slabă, spun eu Ginei.
I-am dat mobilul şi m-am aşezat pe pat. M-am uitat la ceas. Era 00:50.
- Deci? mă întrebă ea râzând.
- La ora 8:23 am avion către Londra şi m-a întrebat dacă mă risc.
- Păi cum facem? mă întrebă ea.
- Nu-l pot lăsa, e şansa mea, nu?
- Da bine...uite cum facem. Ca să nu trebuiască să te duci acasă, îţi dau haine de la mine şi la ora 5 ne
trezim şi plecăm încolo da?
- Dar deja e unu ceasu, nu mă mai chinui să dorm, spun eu.
- Ba dormi, că ai să uiţi să mai cobori din avion, spunea ea râzând.
M-am dus în cameră, am pus bileţelul sub pernă şi m-am întins în pat. Nu puteam să dorm, eram
agitată, plină de emoţii. Număram orele până am să-l revăd. Parcă aveam de aşteptat ani...aşa de greu trecea
timpul. În cele din urmă am adormit şi visam că eram pe străzile din Londra, singură...aşteptând. Era ciudat că
eu nu am fost niciodată în Londra şi nu aveam de unde să ştiu cum arată, dar visam că aşteptam în faţa la Big
Ben...
Gina mă trezi la 4:58. M-am dus repede am făcut un duş şi m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni,
trei sferturi, negri, un tricou alb, sandale albe în picioare şi cu părul desprins, eram gata de plecare. Gina mă
încurajă şi îmi spunea să nu renunţ orice ar fi şi am plecat amaândouă cu un taxi către aeroport.
Am ajuns la aeroport, am dat biletul şi bagajele şi am aşteptat să facă anunţarea.
- Vai...spun eu.
- Tremuri de fericire, spune Gina.
- Da...abia aştept să-l văd, spun eu nerăbdătoare.
Se făcu anunţarea ca să ne pregătim să ne urcăm în avion. M-am uitat la Gina şi aveam să o rog ceva.
- Am o rugăminte la tine Gina.
- Spune...
- Nu spune la nimeni ce fac acuma, nu ştii nimic...
- Ok...hai, ai grijă şi să mă suni, da?
Am afirmat din cap şi am îmbrăţişat-o, apoi m-am dus către avion uitându-mă în urma după ea.
Am ajuns în avion şi m-am aşezat lângă o fată care plângea. M-am uitat la ea, mi-am pus centura şi mi-
am făcut rugăciunea. Avionul decola de pe pista Iaşului. Peste ceva timp mă vedeam cu Robert. Nu mai aveam
răbdare să aştept, dar trebuia să mă calmez, nu să mă grăbesc şi să iasă totul prost.
Zborul a fost ok, adormisem între timp, dar stewardesa mă trezi că e timpul să cobor. Am tras aer adânc
în piept şi m-am ridicat de pe scaun. M-am întreptat către ieşire şi am coborât scările uşor. Simţeam că inima
mi-o luase razna, aşteptarea mea până îl voi revdea pe Robert se apropia de sfârşit.
Am ajuns în sala de aşteptare, trebuia să aştept să-mi iau bagajele. În cele din urmă mi-am luat
bagajele şi m-am aşezat pe un scaun aşteptând să vină el. Trecu 10 minute şi Robert nu apărea; m-am gândit
poate o fi aglomerat şi mai întârzie.
După alte 15 minute, el tot nu apărea, începusem să-mi fac griji. M-am uitat la telefon, dar era
descărcat, mort. L-am trântit în geantă şi mi-am scos nişte bani să mă duc să-mi iau ceva de mâncare. Mi-e era
foame după jumătate de zi nemâncată, cred şi eu. Mi-am luat un hamburger şi o sticlă de suc şi m-am aşezat pe
scaun, iar aşteptând să vină totuşi Robert. Terminasem de mâncat şi tot singură eram. Sala de aşteptare se goli
treptat. M-am uitat la ceas, trecu o oră de când am ajuns în Londra. Mi-am spus în gând să mai aştept poate o să
vină...Dar se pare că trecu 3 ore de aşteptare şi el nu apăru.
Pe lângă pierderea răbdării şi a nervilor, începeam să mă îngrijorez să nu fi păţit ceva pe drum, erau
multe posibilităţi ce se puteau întâmpla. Mi-am spus să nu mă gândesc la ce e mai rău. Nu-mi venea a crede că
eram aici în aeroport de şase ore şi el nu apăru. Eram foarte îngrijorată, niciodată nu am aşteptat mai mult de
10 minute, dar acuma aşteptarea întrecuse limitele. Trebuia să dau de el cumva şi nu ştiam cum. M-am uitat în
geantă, am încercat să-mi deschid mobilul, dar nu aveam nici o şansă. Găsisem nişte mărunţi şi m-am gândit să-
l sun să văd ce face...dar uitasem numărul sub pernă la Gina. Nu-mi venea a crede cât de prostuţă puteam fi.
Am luat agenda telefonică şi am sunat-o pe Gina, avea mobilul închis. Am încercat la Andrei, era închis.
- Off...toţi aveţi telefoanele închise? spun eu nervoasă.
Am mai stat o oră în aeroport. De acuma erau 7 ore şi aşteptarea mea devena suspicioasă, atât pentru
mine ,cât şi pentru cei din aeroport. M-am dus la informaţii să văd când era plecarea spre Iaşi.
- Good evening! spun eu recepţionerii. Engleza mea suna oribil, cu accent de moldoveancă, dar puteam
măcar să fac o conversaşie lungă.
- Good evening, miss! Can I help you? mă întrebă recepţionera.
- Yes, of course. When is the next plane to România-Iaşi?
- Tomorrow, at 07:03 am. Do you want the ticket right now?
- Yes.
Recepţionera îmi completă biletul cu datele mele din buletin. Se uita cam ciudat la mine. Probabil
pentru că nu înţelesese bine engleza mea sau pentru că am stat aici, atât de mult. După ce completă bileul, mi-l
dădu.
- Thank you! spun eu.
- Have a good journey! îmi ura doamna.
N-am mai spus nimic şi am luat biletul. Ceasul era 20:04. Aveam de aşteptat o grămada până mâine
dimineaţă. „Unde să mă duc?” mă întrebam eu în gând. Nu voiam să mă duc la hotel, pentru că nu puteam să
dorm, oricât aş încerca. Gândul mi-e era la Robert că nu a venit şi m-a făcut să fac drum spre Londra pentru
nimic. Nu vroiam să mă gândesc că a păţit ceva, refuzam să cred asta şi dacă păţea ceva, şimteam asta, îmi era
rău sau aveam o apăsare grea pe suflet şi eram disperată să dau de el. Dar acuma mă simţeam dezamgită şi
păcălită de el. Mi-a spus să vin şi el m-a făcut să-l aştept ore întregi.
Până la ora 6 dimineaţa m-am plimbat pe străzile Londrei, apoi m-am dus la aeroport să iau avionul
către România.
21. Renunţări
După 3 ore de zbor am ajuns în aeroport acasă. Mi-am luat bagajele indiferentă şi m-am dus cu un taxi
la Gina acasă să-i las hainele, apoi aveam de gând să mă duc acasă. Am sunat şi Gina îmi deschise.
- Ce cauţi acasă? mă întrebă Gina uimită.
Am tăcut şi am intrat în casă. Oana veni să-mi ia valiza. Gina nu închise uşa.
- Închide că sunt singură, spun eu tristă.
- Dar Robert? mă întrebă Oana.
- Nu vreau să aud de el. Gata! Am pus punct. Am renunţat la el! spun eu cu lacrimi în ochi.
- Irina, îmi spune Gina. Robert a...
- Taci! o întrerup eu. Mulţumesc pentru haine, valiză şi gazdă. E timpul să mă duc acasă, spun eu
dându-mi ochii peste cap.
- Dar Irina, trebuie să-ţi spun ceva despre Robert. E foarte important, îmi spune Gyna.
- Ascult-o fată! Chiar e foarte important, îmi spune Oana.
- Nu vreau să mai aud de el!!! Ce nu înţelegeţi?!? le întreb eu ridicând vocea la ele.
- Fată!!! ţipă Oana.
Am văzut că fetele nu înţelesese că nu vroiam să mai aud de el. Am dat cu pumnul uşor în perete, am
deschis uşa şi am plecat furiasă către blocul meu. Când am ajuns în faţa uşii mele m-am oprit brusc şi m-am
gânndit la furia tatei, tristeţea mamii şi supărarea lui George. Îmi era greu să sun la uşă după câte am făcut.
Părinţii mei erau supăraţi pe mine că am plecat de acasă. De George nu mai zic. Pentru el nu mai eram sora lui
de când am plecat cu Dan. Am sunat, oftând.
Uşa se deschise uşor. Era mama, cu ochii ei trişti şi căprui. Mă invită în casă.
- Off...Irina...ce-ai făcut mamă? mă întrebă ea luându-mi geaca de pe mine.
- Mamă? Putem vorbi? Am nevoie de tine acuma, spun eu supărată.
- Sigur..deşi să ştii că sunt supărată pe tine...
- Ştiu...ai şi motive.
- Dar motivele tale care sunt de ai făcut una ca asta? mă întrebă ea.
N-am spus nimic. Am luat-o pe mama de mână şi m-am dus în camera mea. Camera era cum am lăsat-o
eu. Am deschis geamul şi m-am aşezat pe pat lângă mama. Am tras aer adânc în piept şi am început să-i
povestec tot ce se întâmplase cu adevărat. Fiecare detaliu, fiecare cuvânt, bucată cu bucată. Ea mă ascultă fără
să spună nimic...
- Şi cu Robert ce faci fetiţa mamii? mă întrebă mama.
- Am renunţat la el, spun eu întinzându-mă pe pat.
- Eşti obosită. Te las să dormi. Noapte bună! îmi spune mama sărutându-mă pe frunte.
Mama era o femeie care ierta repede dacă îi spuneai motivele. Cu tata era mai greu, era o fire mai
severă. Ştiam că mă va aştepta o pedeapsă bună pentru lunile plecate şi nedându-le nici un semn. Trebuia să le
recâştig treptat încrederea. În special tatei şi lui George. Mai era o problemă. Fetele mele, Oana şi Gina. Sigur s-
au supărat pe mine pentru că nu le-am lăsat să vorbească.
M-am ridicat oftând din pat şi m-am schimbat în pijamale. M-am dus în bucătărie să văd ce este. Era
Kati cu George. Mi-e era dor de ei, le-am zâmbit, dar numai Kati îmi răspunse, George se uita în mobil, iar eu m-
am dus la frigider să iau o sticlă de suc.
- Salut! Îmi pare bine să vă revăd, spun eu aşezându-mă pe scaun în faţa lui George.
- Bună, ce faci? mă întrebă Kati.
- Bine, am revenit acasă.
- Mda...acuşi pleacă iar...spune George uitându-se la Kati cu indiferenţă.
- Uite frăţioare. Îmi pare rău pentru ceea am făcut, dar dacă ţi-aş spune nu mai crede, spun eu tristă.
- Eu unu personal, nu mă interesează motivele tale, dar să vezi ce-ţi face tata. Vine mâine acasă şi
treaba ta...eu te-am avertizat, dar tu nimic, spune el privindu-mă indiferent.
- Da ştiu...sunt gata să accept orice cosecinţă de la el, spun eu ridicându-mă.
- Şi cu Robert ce faci? mă întrebă fratele meu.
M-am oprit în tocul uşii. M-am uitat la el, apoi la Kati. Amândoi aşteptau un răspuns. Am întros
privirea către hol şi am oftat.
- Am renunţat la el...spun eu lăsând capul în jos.
- De ce? mă întrebă Kati.
- Sunt obosită...îmi pare rău...vorbim mâine, le spun eu plecând în camera mea.
Am întrat în camera mea şi m-am aşezat în pat. Nu puteam dormi. Mă uitam la tavan ca la un cer plin
cu stele. M-am ridicat din pat şi am ieşit la geam. Mă uitam la parc. Era linişte, vântul adia uşor şi aerul era
cald. Mă uitam la cer. Era senin şi mii de stele străluceau. Steaua cea mai strălucitoare nu era. Am oftat şi m-
am pus înapoi în pat. Mi-am pus mp3-ul în urechi şi ascultam acel vals din Paris, „Once upon in december”. Am
adormit repede cu lacrimi în ochi...
A doua zi soneria se auzi. Venise tata acasă. M-am trezit şi m-am dus să mă spăl. El mă observă când
am intrat în baie şi mă privi dezamăgit.
- După ce te aranjezi vii în living să vorbim, spune tata cu o voce dură.
- Da, tată, spun eu închizând uşa.
M-am spălat repede şi m-am pieptănat uşor. Mă uitam în oglindă. Se vedea pe faţa mea că nu mă
simţeam bine. Am ieşit din baie şi m-am dus să mă schimb de pijamale. Am luat un tricou subţire şi o pereche de
pantaloni de trening, mi-am aranjat în cameră şi m-am dus în living. Erau toţi pe canapea, mama, tata şi
George. Tata îmi făcu semn să mă aşez pe scaun şi el se ridică.
- De ce ai plecat? mă întrebă el.
N-am răspuns. Mă uitam la mama, dar ea îmi făcu semn să spun tot adevărul.
- Sau hai să o luăm pe altă parte. De ce nu mi-ai spus ce îţi face Dan? Ce suntem noi pentru tine? mă
întreba tata cu o privire dură.
- Familia mea, spun eu încet.
- Şi noi nu avem dreptul să ştim despre tine?
- Ba da...
- Te-ai despărţit de Robert, ţi-ai luat unu care te ameninţa şi erai numai în scandal cu el. Apoi te-ai
mutat cu Dan şi culmea ai mai şi plecat din ţară. Ce-a fost în capul tău? mă întrebă el nervos.
- Gunoi, spun eu cu privirea în jos.
George râse uşor.
- Mă bucur că recunoşti, spune George de pe pat.
- George, îi spuse mama.
- Eşti pedepsită până la ziua ta, îmi spune tata. Chiar dacă ai avea tu 19 ani, dar deocamdată stai cu
noi şi trebuie să ne arăţi respect. Măcar puteai să ne spui, dar nu tu ai plecat înainte. Uită-te la fratele tău. I-a
exemplu de la el.
N-am mai zis nimic. M-am uitat la George,dar el dădu din cap. El nu făcuse ce am făcut eu, nu plecat cu
o altă fată care să-l ameninţe, nu a plecat de acasă şi mai ales din ţară, el era cumte...foarte cuminte. Eu am
dezamăgit familia şi mă simţeam vinovată, şi sufletul îmi îngheţase şi mai tare, iar un val de vinovăţioe mă
cuprinse adânc.
- Nu ai voie să mai ieşi cu prietenele tale! Nu au voie să te viziteze! Ai nevoie să te duci undeva îmi spui
când pleci, la ce oră pleci şi la ce oră vii şi cu cine te duci! Poţi pleca în camera ta şi încearcă să renunţi la idei de
a scăpa de pedeapsă, spune el arătându-mi holul.
M-am ridicat de pe scaun. M-am uitat la mama, dar ea dădu din cap să mă duc, George făcu semn că îi
pare rău pentru asta. Nu mă plângeam de pedeapsa primită. Erau 5 luni până la ziua mea. Mult dar trebuia să-
mi îndeplinesc pedeapsa.
M-am dus în camera mea şi m-am întins pe pat. Mi-e era greu să renunţ la fetele mele, aşa că păstram
legătura cu ele pe internet sau la telefon sau dacă erau cazuri speciale când mă mai trimitea tata la magazin sau
ieşeam cu mama la cumpărături. Cu George începusem să mă reîmpac, să revină totul la normal între noi doi ca
fraţi şi tata ne dăduse pe amândoi la şcoala de şoferi.
Până în decembrie la sfârşitul anului, cred că am citit vreo 200 de cărţi şi am văzut vreao 300 de filme şi
50 de seriale. Eram la curent cu toate ştirile de pe internet şi de la televizor, eram la curent cu orice muzică nouă
şi învăţasem de la mama toate mâncărurile pe care le prepara. Aşa au trecut cele cinci luni de pedeapsă,
plictisitoare câteodată.
Dar un lucru am învăţat. Să-mi respect familia şi să nu mai fac aceaiaşi greşeală.
Seara de Revelion am petrecut-o singură acasă, pentru că părinţii mei erau plecaţi la munte, fratele
meu era cu Kati, iar prietenele mele erau plecaţi cu părinţi lor înafara ţării. Eu eram pedepsită şi am încercat să
nu mă plectisesc deloc şi am trecut şi peste noul an, unde am fost cu sentimentele rănite şi cu o vinovăţie în
suflet...totţi îmi era dor de el...
22. Surprize
Cele 14 zile din noul an trecu repede. Veni ziua mea de naştere. 20 de ani. „Wow ce mare!” îmi spun eu
în gând.
M-am trezit şi m-am dat jos din pat. Mi-am tras perdele să între soarele în camera mea. M-am uitat pe
geam. Cerul era senin şi zăpada străluci de la soare. Am inspirat şi expirat lejer.
- Bună dimineaţa soare! îmi spune mama intrând în camera mea. La mulţi ani scumpa mea...să fi cea
mai fericită de azi încolo, îmi ura mama şi mă săruta pe obraz.
- Mulţumesc mamă, te iubesc, îi spun eu îmbrăţişându-o.
De astăzi eram liberă să mă duc unde vreau eu. Mama ieşi din cameră şi eu m-am apucat de aranjat
patul. La mine în cameră era lună, în fiecare zi făceam curat în cameră. George intră la mine în cameră, mă
pupă pe obraz, apoi mă îmbrăţişă.
- La mulţi ani surioară, îmi spune George.
- Mersi, chiar ai fost sincer, îi spun eu râzând.
- Mă bucur că ţi s-a terminat pedeapsa şi sper că te-ai învăţat minte nu? mă întreba el.
- Da...sigur, îi spun eu îndepărtându-l din braţele mele.
George zâmbi la mine, apoi ieşi. M-am hotărât să mă duc să le văd pe Oana şi Gina. Îmi era dor de ele
să le văd, să vorbim faţă în faţă. M-am îmbrăcat gros, mi-am aranjat părul, am trecut pe la bucătărie şi am
pupat-o pe mama, apoi am plecat. Am trecut mai întâi pe la Oana, stătea la dou blocuri de mine. Gina se mutase
cu Andrei în Palas.
Când am ajuns la uşă, mi-am aranjat părul şi am sunat la uşă. Oana deschise uşa şi făcuse ochii mari.
- Ooo...intră, intră sărbătorit-o! La mulţi ani, îmi spune ea strângându-mă în braţe şi pupându-mă pe
obraz.
- Mersi...ce mai faci? Nu te-am mai văzut de cinci luni.
- Da aşa e...i-a loc. Te servesc cu ceva? mă întrebă ea.
- Nu mersi. Ce-ai mai făcut? o întreb eu aşezându-mă pe fotoliu.
Oana începu să zâmbească şi îmi întinse mâna stângă. M-am uitat la mâna ei. Pe degetul inelar avea
un inel cu diamant. Era un inel de logodnă. M-am uitat la ea şi zâmbi visătoare.
- O nu-mi spune că te măriţi!!! spun eu uimită.
- Ba da...Gina şi Andrei îmi sunt naşi, spunea ea veselă.
- Cum de?
- Păi, ne înţelegem bine, nu au fost certuri, sau scandaluri. Am fost alături la bine şi la rău şi Alex mi-a
zis „Vrei să fi soţia mea?”. Normal că ţipam de fericire când i-am spus "da" şi a zis că facem nunta când sunt eu
pregătită. Deocamdată suntem logodiţi, explică Oana.
- Locuiţi împreună?
- Da...la mine aici...Alex munceşte ca designer, eu ca actor în teatru. Ne merge bine, nu ne plângem...
- Mă bucur pentru voi, spun eu zâmbind. Acuma dacă mă scuzi vreau să trec şi pe la Gina, apoi mă
reîntorc.
- Da sigur du-te are o surpriză pentru tine...una mare, spune ea râzând.
M-am ridicat şi gândindu-mă ce poate fi aşa de mare.
- Ce e? întreb eu.
- Ai să auzi cu urechile tale. Aşa surpriză numai ea poate să-ţi spună.
Am râs şi m-am îndreptat către uşă. Am sărutat-o pe Oana pe obraz şi am plcat. Am luat taxi-ul şi m-
am dus la Gina. Am sunat la uşă, ea deschise.
- Ooo...ooo...spune Gina! Aşa mai merge! Intră te rog.
Am intrat în casă şi m-am uitat la ea cât de schimbat era. A pus obrăjori şi burtă, dar tot frumoasă era.
- La mulţi ani fată, eşti mareee, spune Gina râzând.
- Da! O spui de parcă abia acuma fac 18 ani, spun eu râzând.
- Salut Irina şi la mulţi ani, îmi spune Andrei zâmbind.
- Mersi dragilor, le spun eu. Ce mai faceţi?
- Bine, spune Gina râzând.
- Hai în cameră ce staţi pe hol? ne întrebă Andrei.
Ne-am dus în sufragerie. Ne-am aşezat pe canapea toţi. Andrei veni lângă Gina şi o sărută. Gina se
ridică apoi şi se dus în bucătărie. După două minute veni înapoi cu un castron de cereale cu lapte. Se aşeză la
masă şi mâncă uşor. Am rămas surprinsă pentru că era un castron mare de cereale.
- Da cât mănânci fată?!? o întreb eu serioasă.
- De ce mă întrebi?
- Te-ai îngrăşat bine, spun eu uimită.
- Da aşa e, mănâncă ca un flămând, spune Andrei zâmbind.
- Taci Andrei, spune Gyna râzând. Hai să-ţi zic ceva.
Se opri din mâncat şi se ridică de pe scaun. Trecu un minut de tăcere, probabil nu ştia cum să înceapă.
I-am făcut semn să continue. Simţeam că îmi va da o veste care să rămân cu gura căscată. Se duse lângă Andrei
şi se aşeză la el în braţe. Acesta îi puse mâna pe burtă şi ea se uită la mine.
- Sunt însărcinată în 2 luni, spune Gina veselă. Ţuca...am bebe...ce fericită sunt! spune ea sărutându-l
pe Andrei.
- O da!!! spun eu cu gura căscată. Ce cadou de ziua mea şi ce surpriză mare! Asta da veste. Tu vorbeşti
serios?
- Da...îţi arăt ecografiile făcute, spune Gina ridicându-se.
Nu-mi venea să cred ce aud. Gina însărcinată cu Andrei. Dar mă puteam aştepta din partea lor. Le
plăceau enorm copii şi Gina abia aştepta să facă un copil. Îmi dădu ecografiile; chiar era însărcinată şi m-am
bucurat foarte mult pentru ei. Andrei luă ecografiile şi le lipi pe frigider în bucătărie.
- Felicitările mele!!! Să te ajute Dumnezeu să naşti un copil sănătos. Ce vrei, fată sau băiat?
- Băiat, spune Andrei serios din bucătărie.
- Şi eu tot băiat...o să-l cheme Ştefan-Andrei. Ţuca...abia aştept.
- Bravo...ai tăi ce-au zis? o întreb eu pe Gina.
- Păi...m-au felicitat şi m-au oferit sprijinul lor. Mi-a spus că de acuma sunt majoră şi pot face ce vreau
eu. Atâta tot...spunea ea mulţumită.
- Bravo, încă odată. Oana se mărită, tu naşti...eu nimic...spun eu dezamăgită.
- No coment...spune Gina tuşind. Tu ai să-mi botezi copilul, ce zici?
- Sigur, cu cea mai mare plăcere. Acuma dacă nu te superi...trebuie să plec la studio...se pare că am o
ofertă...aşa ca de ziua mea...spun eu râzând.
- Da fată ne vedem...nu mai continuă se opri punând mâna la gură. Nu mă băga în seama...spune ea
râzând.
Am râs uşor, am săruta-o pe obraz şi apoi am plecat la studio. Acolo era Criss, fata cu care filmam la
primul film. Veni către mine zâmbind.
- Salut Criss, îi spun eu strângându-o în braţe. Ce mai faci?
- Ce să fac...bine...filmări...scenarii...bătăi de cap...ştii tu...spune ea obosită.
- Da...merge treaba? întreb eu.
William apăru în spatele meu şi mă strânse în braţe.
- Bun venit la studio Irina, îmi spune William, regizorul. Ce faci aici?
- Am venit să vă vad, spun eu zâmbind. Mi-e era dor de voi.
Regizorul îmi dădu drumul şi veni în faţa mea.
- Eu am încercat să dau de tine, dar nimic, spune Criss din spatele lui.
- Da? Îmi cer scuze...am trecut prin multe şi na...
- Chiar am nevoie de tine Irina...hai să-ţi prezint următorul contract. Poate te intereseză...spune
William trăgându-mă de mână.
Am tras mâna înapoi. Totuşi mă gândesc încă la...nu contează. Era ziua mea şi nu trebuia să sufăr
acuma. William îmi prezenta un contract foarte avantajos. Era o sumă de bani foarte mare. Trebuia să filmăm în
Londra; un film în engleză cu maşini, viteză, dorinţe, distracţie de adolescenţi. Am semnat contractul şi filmările
le începeam în martie. Mă bucuram că rămâneam lângă Criss şi în următorul film, dar ceilalţi toţi erau noi, nu-i
cunoşteam.
După ce am mai stat o oră, m-am dus acasă. Nu era nimeni. Casa era beznă. M-am dus în bucătărie şi
am găsit un bilet de la mama „Îmbracăte elegant şi vin-o la Recital, în Bucium. Mama”. Am aruncat biletul şi m-
am dus în camera mea. Mi-am deschis dulapul şi mă uitam să văd ce rochie să iau. M-am îmbrăcat într-o rochie
roz cu pantofi şi paltonul pe mine, mi-am aranjat din nou părul şi am fugit la restaurant cu un taxi.
Când am ajuns, tata, George şi mama mă aşteptau afară. Am coborât din taxi şi m-am uitat la ei. Tata
veni către mine, bucuros. Am ridicat o sprânceană.
- La mulţi ani! îmi spune tata îmbrăţisându-mă. Asta e surpriza noastră pentru tine.
M-am uitat la restaurant. Se vedea lumea, lumini şi se auzi muzica. Tata închiriase sala pentru
petrecrea de ziua mea. Nu-mi venea să cred că mi-au făcut o aşa surpriză. La câte am făcut nu meritam aşa
ceva. Am urcat scările şi Gina şi Oana mă întâmpină la uşă. Am înaintat şi toţi prietenii mei erau acolo: gaşca
de la bloc şi colegii de pe platourile de filmare.
Distracţia începu. Toţi dansam şi râdeam. Pot spune că astăzi am avut multe surprize la care nu mă
aşteptam. Prima a fost că Oana se mărită, apoi Gina e însărcinată şi îi botez copilul, apoi contractul cu o sumă
mare de bani şi petrecerea aranjată de tata. Chiar dacă eram bucuroasă, undeva în adâncul sufletului meu, ca o
insulă uitată de lume, era un gol, o durere şi un dor nebun după el.
Ora 24:00 veni şi trebuia să suflu în tort şi să desfacem şampania. Lumea se adunară în jurul meu şi
aduceau un tort rotund mare cu ciocolată şi cafea. Când am văzut tortul, deja imaginea lui îmi era în minte
pntru că era tortul lui preferat şi mă simţeam că durerea vrea să iasă din gol şi să umble prin lume. Dar nu azi,
te rog nu azi, trebuia să fiu fericită de dragul celorlalţi. Înainte de toate trebuia să-mi pun o dorinţă. „Aş vrea să-
l mai văd măcar odată pe Robert indiferent de situaţie!” şi am suflat în tort. Cele 21 de lumânările se stinse
toate odată şi au început aplauzele. Mama începu să împartă tortul, iar tata umplu paharele de şampanie.
- Acuma deschide cadourile Irina, îmi spune George luându-mă de după gât.
M-am dus la o masă rotundă care era plină de cadouri. Am desfăcut cadourile împreună cu George.
Erau diferite cadouri; jucării de pluj, parfumuri, brăţări, cercei, ciocolată, rame foto şi multe altele. Toate
cadourile erau în cutii normale cu excepţia uneia care era ca bucată de foaie. Am luat foiţa şi am citit „Te aştept
la unu în sala de jos. Să vii singură.” M-am uitat la scris, mi se părea cunoscut, dar nu ştiam de unde. M-am
uitat la ceas era 00:58. M-am îndreptat către scări.
Am coborât jos şi era întuneric. Am intrat şi mergeam uşor pe lângă mese.
- Am venit...cine e? întreb eu curioasă.
Nu vedeam nimic. Era beznă. M-am lovit de o masă la picior.

- Au...spun eu. Dacă nu te arăţi ies...spun eu nervoasă.
Nici un răspuns am dat să ies spre uşă dar cineva mă trase de mână şi mă sărută. M-am dat repede
înapoi că nu ştiam cine e. Încercam să disting cine e, dar nu reuşeam. Auzeam decât paşi şi la ureche îmi şopti.
- Aşteaptă-mă aici! îmi spune vocea.
Vocea mi se păru cunoscută. Semăna cu a lui Robert, dar nu avea cum să fie el. Probabil că Robert era
departe acuma şi fericit cu noua lui fată. Deodată se auzi muzica, cânta acel vals din Paris. Se aprinse becul şi el
apăru în faţa mea...
23. Speranţa moare ultima

Era Robert. Am rămas fără cuvinte şi nemişcată. Inima bătea parcă cu întreruperi. Parcă aveam un nod
în gât şi nu mă lasă se respir. Robert, îmbrăcat cu o cămaşă crem deschis, deasupra pantalonilor negri, îmi
zâmbi. Eu eram locului, mă holbam ca o idioată de parcă nu am văzut aşa ceva în viaţa mea.
- La mulţi ani, prinţesa mea! îmi spune el încet venind spre mine.
Nu m-am mişcat. Eram prea şocată. După şase luni din nou în faţa mea şi m-ai ales de ziua mea. Mi-am
adus aminte de dorinţă şi nu-mi veni să cred că mi se îndeplini. Durera din gol dipăru uşor, ca o insulă înecată
de ape. Robert se aproprie de mine şi îmi întinse mâna.
- Dansezi? mă întrebă el vesel.
Ochii lui străluceau ca prima dată când ne-am cunoscut. Parfumul lui frumos mă ameţi. Mă lua de
mâini şi le puse în jurul taliei lui, şi ale lui în jurul taliei mele. Începu dansu lin. Mă uitam la el şi eram tot fără
cuvinte.
- Arăţi foarte frumoasă astăzi...chiar îmi place...îmi spune el. De ce nu vorbeşti? mă întrebă el încruntat.
- Spune-mi că e doar un miraj sau un vis... abia spuneam cuvintele.
- Nu...e adevărat! Nu e vis, e realitate. Suntem din nou împreună şi de data asta pentru totdeauna,
povesti el sigur.
Dansu continuă cu o altă melodie lentă. Ne uitam unul la altu. Nu avea cum să fie adevărat.
- Tot nu cred, cred că am băut prea mult şi am vedenii, spun eu.
- N-ai băut, am vorbit eu cu George şi a avut grijă să nu bei...aşa că nu spune prosti, spune el râzând.
- Acuma ai venit să mă vezi şi apoi pleci, ca celelalte dăţi...
- Nu de data asta e definitiv, mama e bine. Am venit cu ea aici. Tata a rămas în Londra că munceşte şi
eu am venit după tine.
Mi-am adus aminte de Londra. M-am retras înapoi. Încă eram supărată pe el că m-a lăsat să aştept ore
întregi singură, necunoscând Londra.
- Ce sa întâmplat? mă întrebă el luându-mă de mână.
- Mi-am adus aminte...de ceva...a fost foarte urât din partea ta. Mai chemat la tine în Londra şi n-ai
venit la aeroport. Am stat prin oraş până a doua zi la plecare făcându-mi griji pentru tine şi tu nu aveai nici o
treabă...spun eu oftând.
- Ce? Dar Gina nu ţi-a spus? întrebă el încruntat.
- Ce să-mi spună?
M-am dezlipit de el şi mă uitam în altă parte.
- Am încercat să te sun dar aveai telefonul închis şi am sunat-o pe Gina să te aducă înapoi că eu nu
puteam să vin că aveam o operaţie de făcut, dar când ajunsese ea avionul pleca şi i-am zis că voi încerca să ajung
la aeroport, dar nu am reuşit.
Mi-am adus aminte că Gina încerca să-mi spună ceva de el când am venit din Londra, dar n-am lăsat-o
că eram supărată şi nervoasă. Am lăsat capul în jos...
- Nu trebuie să te superi. Eram de gardă în ziua aceea şi trebuia să salvez viaţa unui copil. Apoi am
sunat după 5 zile şi Gina îmi povesti ce ai păţit şi după ce mama a terminat tratamentul în decembrie am venit
acasă şi m-am pus la comun acord cu tatăl tău să-ţi fac surpriza asta, dar tu spui că sunt un miraj, un
vis...povesti el.
Robert îmi lăsă mâinile şi se duse să oprească muzica. Apoi se aşeză la masă şi îmi făcu semn să vin şi
eu. M-am dus încet către masă şi m-am aşezat pe scaun în faţa lui punându-mi mâinile pe masă. Robert le luă şi
le sărută. Mă uitam la el şi încercam să cred şi să accept că e real. Ştiam că nu mă minte; mă privea în ochi când
vorbea cu mine şi ochii lui erau sincer; dacă mă minţea nu mă privea. Am oftat...
- Robert...tu ştii prin câte am trecut eu fără tine? întreb eu trăgându-mi mâinile.
- Da, ştiu şi îmi pare rău. Dar contează că ai sperat în continuare că noi vom fi împreună. Şi eu am făcut
la fel.
- Da. Speranţa moare ultima, spun eu oftând.
- Şi eu stăteam şi mă gândeam la tine în fiecare noapte şi nu ştiam cum să fac să te văd, fără să te
rănesc. De multe ori am vrut să te sun, măcar să-ţi aud vocea, să-ţi trimit e-mail-uri, dar când am văzut articolul
cu Dan am încercat să te las să-ţi vezi de viaţa ta. Şi în plus îţi spusesem să nu mă aştepţi. Cât regretam acele
cuvinte când am ajuns în Londra. Mama era din ce în ce mai bolnavă şi nu o puteam lăsa, dar acuma e bine,
sănătoasă. O să mai facă câteva controale dar în rest e bine. M-am împăcat şi cu tata şi a rămas cu Alice, sora
mea. Apropo de Alice, o să vrea să te cunoască...de când ne-am întâlnit în Barcelona, în fiecare zi îmi spunea de
tine...crezi că mi-a fost uşor fără tine? mă întrebă el privindu-mă fix în ochi.
- Nu mai spun nimic...nici mie nu mi-a fost bine fără tine, dar am fost tare şi am sperat de fiecare dată
că ne vom reîntâlni şi a mers.
- Nu mai ai curajul nu? Haide sus ne aşteaptă lumea şi trebuie să te distrezi. Nu vreau să-ţi stric ziua
de naştere...sincer, îmi pare rău.
- Nu ai de ce...Hai sus!
Robert se ridică de la masă şi îmi oferi mâna lui să mă ridic. M-am ridicat singură şi până la urmă, l-am
luat de mână şi ne-am dus sus să continuăm petrecerea. Nu mai erau mulţi la petrecre, doar câţiva. Gina cu
Andrei stăteau la masă vorbind. Oana şi Alex stăteau la altă masă râzând. Cuplu acesta mereu râdea. George şi
Kati stăteau de vorbă cu tata. Mama veni către noi fericită. Era fericită co, copii ei erau fericiţi.
- Deci în sfârşit împreună, spune mama luându-ne pe amândoi de după gât şi ne duse la masa unde era
tata cu George şi Kati.
- Vine cuplu anului, spune George râzând.
- Le stă bine împreună, spune Kati zâmbind la noi.
Mi-am dat ochii peste cap şi m-am aşezat pe scaun lângă Geroge şi Robert lângă mine. George îmi făcu
un semn pe care nu l-am înţeles. Tata şi mama ne priveau.
- Uite iubit-o, copii noştri cu perechea lor, spune tata râzând. George care anul ăsta face 18 ani, cu Kati
împreună de un an jumătate acuşi doi, iar Irina cu Robert după atâtea încercări sunt din nou împreună, povesti
el luându-mă de mână.
- Da aşa e, se iubesc copii şi se vor iubi pe vecie, ca doi noi iubitule, spune mama care radia de fericire.
- Da 22 de ani de când suntem împreună şi ne menţinem, spune tata. Să fiţi fericiţi şi mereu vă vom
sprijini şi vă vom ajuta. Doar suntem o familie nu?
- Da, spune George. Mi-e somn. Mergem acasă?
- Da, hai că e 4 dimineaţa, spune tata.
Ne-am ridicat cu toţi la masă. I-am condus pe Gina şi Oana acasă mulţumindu-le că au venit la
petrecerea mea.
Am ajuns în Green Park şi le-am spus alor mei că mai rămân cu Robert afară.
Robert scose din maşina lui o pătură, mă luă de mână şi ne-am aşezat pe bancă. Era aceaşi bancă unde
mă despărţisem de el. Am încercat să nu-mi aduc aminte de acel moment neplăcut, ci doar să mă gândesc la el.
Acuma eram în prezent şi conta viitorul alături de Robert. Fiecare era fericit în felul lui. Oana se
logodise cu Alex, Gina avea un copil cu Andrei, George şi Kati avea şi ei planuri, sincer nici nu le ştiu că nu mi
le-au spus. Dan era cu Dalia şi făcuse nuntă cât am fost eu pedepsită. Aflasem asta de pe internet şi văzusem şi
video de la nunta lor. Toată lumea era fericită alături de cei dragi.
Robert mă luă lângă pieptul lui şi mă strânse pentru că era ger şi noi stăteam afară. Priveam amândoi
cerul care era senin şi înstelat. O stea străluci mai tare ca celelalte.
- Acum vom fi mereu fericiţi? întreb eu.
- Da printeşă. Toate s-au rezolvat şi de acuma a venit rândul nostru să ne iubim fără încetare. Cu
timpul o să avansăm la logodnă, căsătoie, copii, o să fim bunici, poate şi străbunici, spune el râzând.
- Toate la timpul lor. Te iubesc!
- Eu te ador şi te iubesc!
- Şi eu...la fel.
Relaţia mea cu Robert o luă de la capăt. Un nou drum, de fapt acelaşi drum poate de data asta fără
gropi...

Amandoipeacelasidrum

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Amandoipeacelasidrum

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Amândoi pe acelaşi drum Irina Pintilie

Amândoi pe acelaşi drum

2. Cele mai bune prietene

abia înţelegeai ce spunea.

3. Prietena lui George

început să ţip la ea, ca să fiu sigură ca aude:

„- Te-aş ruga frumos să o laşi în pace! spune un tip.

10. Gina şi Oana

- Oana, Gina?!? Eu vă las…spun eu zâmbind la fete ridicând din sprâncene.

11. Program încărcat

- Mie nu-mi place tipul, spune George indiferent.

- Ce-i asta? întreb eu uitându-mă la revistă.

„- De ce m-ai minţit?” îl întreb cu o voce tremurată.

- Ne vedem pe bancă în faţă la intrare, spun eu Oanei.

- Las-o că l-a văzut pe Robert, îi spune Oana arătându-l pe el.

- De ce nu te desparţi de el? mă întrebă Oana.

respectată fată, fidelă şi să respecţi regulile, ca un cuplu, dar...se opri.

Nu vedeam nimic. Era beznă. M-am lovit de o masă la picior.

23. Speranţa moare ultima

You might also like