"Mintea intuitiva este un dar divin, iar mintea rationala este fidelul servitor al acesteia.

Noi am
creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul"

Albert Einstein

- Vi s-a intamplat vreodata sa intalniti o persoana, pe care nu ati vazut-o de mult timp, dupa ce fara
nici un motiv special v-ati gandit la ea cu putin inainte?

- Ati deschis vreodata la intamplare o carte sau o revista, gasind chiar informatia de care aveati
nevoie in acel moment?

- Nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti frapati de o fraza, de o expresie neobisnuita si apoi sa o

reauziti in cursul zilei, in situatii complet diferite?

- Vi s-a intamplat ca exact in momente de "jena" financiara cineva sa va plateasca o datorie de care
nu va mai aduceati aminte?

- Uneori, dupa ce intreaga zi v-ati chinuit sa gasiti solutia unei probleme, vi s-a intamplat sa gasiti
raspunsul, ca din intamplare, vorbind cu un necunoscut sau apteptand pur si simplu tramvaiul?

- Cate decizii importante pentru existenta dumneavoastra ati luat datorita unor mici evenimente,
aparent fara sens?

Daca in existenta dumneavoastra v-ati intalnit cu cel putin o parte din aceste situatii inseamna ca
sunteti gata pentru a invata sa folositi.

Inainte de a lua startul este necesar sa fixam o premisa. S-a spus ca scopul cunoasterii nu este
euristic ci hedonistic; cu alte cuvinte, cand noi gasim o explicatie pentru un fenomen nu tindem atat
spre a stabili un "adevar" cat spre a gasi un model coerent, care poate satisface necesitatea noastra
de a intelege lumea ce ne inconjoara.

Iata un exemplu: in Grecia antica orice elev invata si prin urmare "stia" ca fulgerele sunt expresia
supararii lui Zeus, in timp ce orice elev de azi invata si deci "stie" ca ele sunt produsul descarcarilor
electrice intre nori.

Dincolo de aparente, eu nu vad mari diferente intre cele doua explicatii, deoarece amandoua
servesc perfect unui singur scop - a lamuri un fenomen. Mai mult, nici una dintre explicatii nu
schimba efectul real: daca sunt lovit de un fulger ma prefac in cenusa.

De ce am dat acest exemplu? Pentru ca de fiecare data cand ne aflam in fata unui argument "border
line" (de granita). este foarte usor sa comitem doua erori comune: prima este excesul de scepticism
care ne determina sa negam tot ce nu reusim sa analizam si sa masuram, definind faptul sau lucrul
respectiv drept o banala superstitie; a doua eroare, de "semn contrar", este aceea de a crede orbeste,
a pune ceea ce percepem ca un fenomen foarte interesant pe seama unor speculatii de genul
fenomenelor paranormale, spiritismului etc.
O analiza aprofundata asupra fenomenului coincidentelor ne-a lasat celebrul psiholog Carl Jung. El
a definit coincidenta sau sincronicitatea ca "relatia dintre doua evenimente asociate intre ele de o
semnificatie, dar nu si de o conexiune cauza-efect". Ca orice alt fenomen, sincronicitatea poate gasi
explicatii variate in functie de sistemele de valori, credinte, viziuni asupra lumii care ne sunt
caracteristice fiecaruia dintre noi. Argumentele pot fi mistice, rationale, psihanalitice, istorice sau
religioase. O analiza completa care ar tinti catre satisfacerea tuturor acestor puncte de vedere ar
cere, evident, mult mai mult spatiu decat un articol de revista si va reamintesc ca ceea ce am obtine
in final ar servi numai pentru a satisface nevoia noastra de a gasi explicatii. De aceea mult mai
interesant mi se pare sa raspundem la doua intrebari:

1. Exista ceva ce am putea defini drept "coincidenta semnificativa"?

2. Daca aceasta exista, putem gasi o modalitate de a o folosi?

Pentru cea mai mare parte a oamenilor de stiinta raspunsul firesc va fi "nu". Ei sustin ca
experientele de acest tip (coincidente semnificative) chiar daca frapeaza prin ciudatenie si o
frecventa destuI de importanta, nu sunt determinate de divin, nu pot fi explicate mistic, ci sunt doar
o expresie normala a intamplarii, a realului care este accesibil sau nu perceptiei noastre. Ignorarea
legilor naturii, spun ei, determina pe cale de consecinta apelul la superstitii, inventarea unor cauze
supranaturale care sa explice fenomenul.

Sa presupunem ca acest punct de vedere este cel mai apropiat de adevar .

Dar, cum explicam atunci acele coincidente care ne conduc catre un sens clar, pentru ca survin prea
ordonat si sunt prea „semnificative" pentru a mai putea crede ca nu sunt altceva decat simplul
produs al intamplarii.

Mie mi se pare surprinzator faptul ca ceea ce acesti oameni de stiinta "hiper-rationalisti" uita
complet (sau, cel putin, refuza sa ia in considerare) sunt chiar descoperiri stiintifice in domeniul
mecanicii cuantice, geometriei fractale si matematicii haosului care ne demonstreaza faptul ca
spatiul si timpul sunt concepte relative, ca observatorul influenteaza lucrul observat, ca exista
anumite limite a ceea ce poate fi cunoscut cu metodele pe care noi ne-am obisnuit sa le numim
stiintifice si mai ales ca legile clasice bazate pe axa cauza-efect functioneaza doar la un nivel
"superficial" al realitatii.

La un nivel mai profund cercetari recente incep sa demonstreze ceea ce misticii de toate religiile
ne-au invatat de milenii: orice lucru care exista in Univers - atomi, celule, molecule, plante.
animale, oameni - nu exista independent, ci participa la o retea dinamica de interconexiuni careia
abia acum incepem sa-i intrevedem unele semnificatii. Pentru ca nu am spatiul necesar sa
aprofundez aceasta problema ii trimit pe cititorii interesati la extraordinara carte a lui Fritjof Capra
-"Taofizica" - tradusa acum si in limba romana.

Va propun sa ne intoarcem la problema ridicata de intrebarea noastra initiala: "Coincidentele au o

semnificatie?". Daca in ciuda parerii scepticilor admitem raspunsul "da", trebuie sa fim gata sa
acceptam o "revolutie" in felul nostru de a vedea lumea. In principal trebuie sa admitem ca
numeroase evenimente nu sunt intamplatoare, ci urmaresc un "desen" preordonat, pe care noi
trebuie sa-I descoperim si sa-I folosim. Fireste, este la latitudinea fiecaruia dintre noi sa gaseasca
propriul raspuns la intrebarea "Cine determina coincidenta?". Poate fi divinitatea, karma,
inconstientul colectiv, sansa, fatalitatea s.a.m.d. Important este sa realizam ca:

1. coincidentele exista;

2. ele contin un mesaj;

3. acest mesaj trebuie decodificat;

4. depinde de starea noastra mentala recunoasterea coincidentelor si decodificarea mesajului

respectiv.

De aici incolo renunt la explicatii si va adresez rugamintea de a testa practic valabilitatea afirmatiile
mele. Va reamintesc ca rezultatele nu pot fi obtinute decat apeland la "sectorul" intuitiv al psihicului
cu o atitudine mentala de incredere si deschidere.

Prin urmare, data viitoare cand veti intalni o coincidenta care va surprinde, in loc de a da din umeri
sau de a gasi o "explicatie" paranormala este mai bine sa va puneti intrebariie: "Cumva Universul
incearca sa-mi comunice ceva?", "De ce s-a intamplat chiar acest lucru?", "Care este mesajul pe
care ar trebui sa-l inteleg?".

Folosindu-va intuita cu maximum de deschidere, uitand pe cat posibil de prejudecati si convingeri

"osificate" de experienta este foarte probabil sa ajungeti la rezultate surprinzatoare.
Dupa ce ati obtinut aceste prime rezultate urmatoarea intrebare la care va invit sa gasim raspuns
este "Numai coincidentele surprinzatoare, iesite din comun, contin un mesaj pentru noi, sau suntem
pur si simplu inconjurati de mesaje de acest tip, dar opacitatea noastra ne impiedica sa le percepem
si sa le intelegem?".

Daca inca mai cititi aceste randuri, si vi se pare ca ceea ce spun are un sens, va asigur ca sunteti
gata pentru a incerca sa faceti inca un pas care fireste este reprezentat de o noua intrebare: "Nu
cumva fiecare persoana pe care o intalnim este de fapt o coincidenta semnificativa?". Atentie insa la
faptul ca raspunzand la aceasta intrebare, puteti pune in discutie intreaga dumneavoastra imagine
despre lume, sistemul de valori pe care l-ati folosit pana acum.
Daca veti raspunde prin "da" inseamna ca admiteti faptul ca nimic nu este intamplator, deci
FIECARE PERSOANA PE CARE O INTALNIM ARE UN MESAJ PENTRU NOI. Consecinta
logica ar fi ca data viitoare cand vom intalni pe cineva, in loc sa schimbam mesaje pline de
banalitati si lucruri comune sa incercam sa ascultam cu atitudine corecta daca respectiva persoana
nu are ceva a ne spune. Multi dintre dumneavoastra vor fi probabil surprinsi de bogatia de idei si
resurse pe care semenii ne-o pot pune la dispozitie daca suntem dispusi sa-i acceptam.
Desigur multi vor obiecta ca este cel putin imprudent sa intram in vorba cu toti necunoscutii. Sunt
de acord, dar daca sunteti dispusi sa acceptati faptul ca o persoana are un mesaj pentru
dumneavoastra, in scurt timp va veti dezvolta capacitatea de a intui cand este cazul sa intrati in
comunicare si cand nu. Cu toate riscurile, imi permit sa va dau cateva sugestii pentru a intelege
cand merita sa incercati un dialog cu o persoana necunoscuta:
1. cand al saselea simt va determina sa credeti ca recunoasteti pe cineva, desi ratiunea va spune ca
nu v-ati intalnit niciodata cu respectiva persoana;

2. cand aparent din intamplare are loc un schimb de priviri ce vi se pare interesant chiar daca pe
moment nu-i gasiti o semnificatie clara;

3. cand intalniti de mai multe ori aceeasi persoana in conditii care nu sunt favorizate de factori
obiectivi.

Este foarte probabil ca la inceput nu veti reusi sa intelegeti imediat si cu claritate mesajul emis de
persoana respectiva, dar daca veti persevera rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Va reamintiti desigur ca cealalta intrebare pe care v-am propus-o era: Este posibil sa folosim
"coincidentele semnificative" in scopuri practice? Pentru a gasi raspunsul va invit sa faceti
urmatorul exercitiu:

1. Retrageti-va pentru cateva minute intr-un loc linistit si incercati si intrati intr-o stare de calm
mental.

2. Gasiti si definiti cat mai precis posibil intrebarea sau dorinta care va preocupa cel mai mult.

3. Concentrati-va exclusiv asupra dimensiunii "Ce?" evitand orice griji in privinta "Cum?". Cu alte
cuvinte focalizai-va asupra scopului ignorand mijloacele.

4. Intoarceti-va la ocupatia cotidiana, dar pastrandu-va o atitudine de incredere si deschidere si

incercati sa observati ce se intampla.

5. Veti constata ca daca nu interveniti asupra acestui "mecanism" cu factori perturbatori de genul
anxietatii, fricii, grabei, raspunsurile vi se vor revela mai repede si mai clar decat ati crezut ca este
posibil.

Nu dezarmati daca nu obtineti de la primele incercari rezultatele dorite.

Procesul mental care este usor de descris in cuvinte este mult mai greu de tradus asa cum se cuvine
in realitate. Este vorba si in acest caz de "antrenament", de practica.

Treptat veti descoperi ca anumite evenimente par sa aiba loc tocmai pentru a va conduce catre
destinatia dorita. Veti descoperi ca deseori un eveniment aparent dezastruos ascunde un mesaj
esential pentru succesul dumneavoastra, ca fapte si situatii aparent potrivnice se pot transforma in
borne de orientare pe drumul evolutiei personale.

Inchei exprimandu-mi speranta ca nu am fortat prea mult sistemul dumneavoastra de valori,

viziunea pe care o aveti asupra lumii. In articolul din numarul trecut mi-am permis sa spun ca
fiecare dintre noi are o misiune de indeplinit pe Pamant, ca aceasta misiune nu poate fi aleasa, ci
trebuie descoperita. De data aceasta am adaugat ca Universul ne furnizeaza toate mijloacele pentru
a indeplini aceasta misiune, cu conditia sa invatam cum trebuie sa privim si sa ascultam folosindu-
ne capacitatea intuitiva.

Poate ar fi fost potrivit sa va ofer mai multe exemple, sugestii, explicatii, dar pentru a nu deveni
plictisitor am incercat sa folosesc un minimum de spatiu.

Spor la lucru si... bune coincidente!