Talcuire la Tatal nostru

-brosura- Editura BUNA VESTIRE Beius2005

CUPRINS

Rugaciunea, ceasornicul vietii sufletesti a crestinuluiTatal nostru - Talcuire

Rugaciunea, ceasornicul vietii sufletesti a crestinului

De mare însemnatate în viata duhovniceasca a crestinului este rugaciunea, cale de apropiere anoastra de Dumnezeu si de unire cu Izvorul vietii si al fericirii netrecatoare.Dupa cum organismul omenesc are nevoie de aer pentru a putea trai, tot astfel si sufletul nostruare trebuinta de rugaciune pentru a fi viu în veci.Zilnic înaltam rugaciuni catre Dumnezeu în Sfânta Treime slavit si catre cei binecuvântati de Elsa fie mijlocitorii nostri: Maica Domnului, îngerii si sfintii.Rugaciunea Tatal nostru ne-a învatat s-o rostim Mântuitorul Hristos. Dupa ce S-a rugat într-unloc, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: “Doamne învata-ne sa ne rugam, cum a învatat si Ioan peucenicii lui” (Lc. 11, 1). Si dumnezeiescul Mântuitor a rostit Rugaciunea Domneasca, una dincele mai însemnate, frumoase si cuprinzatoare rugaciuni, care începe cu chemarea: “Tatal nostrucare esti în ceruri”, urmeaza apoi sapte cereri si doxologia finala.De-a lungul veacurilor rugaciunea Tatal nostru a fost tâlcuita de Sfintii Parinti si scriitori bisericesti ca de pilda: Tertulian, Origen, Ciprian, Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin, MaximMarturisitorul, si nu în ultimul rând Sf. Ioan Gura de Aur (+407), patriarhul Constantinopolului, precum si de marii gânditori crestini din toate timpurile.Talmacirea Sfântului Ioan Hrisostom, socotit pâna astazi cel mai mare propovaduitor alcuvântului lui Dumnezeu din Biserica crestina, se caracterizeaza prin simplitate si profunzime,claritatea stilului, expunerea sistematica si înlantuirea logica a ideilor, iata de ce ne-am gândit caar fi bine sa punem la îndemâna credinciosilor Bisericii strabune ortodoxe în colectia“Margaritare duhovnicesti” a Editurii Buna Vestire, explicarea rugaciunii Tatal nostru, facuta deacest mare ierarh si dascal al lumii, în traducerea parintelui Dumitru Fecioru, caruia îi aducem si pe aceasta cale un pios omagiu pentru ca ne-a daruit în româneste atâtea si atâtea traduceri dinscrierile Sf. Ioan, numit de contemporanii sai ,,Hrisoroas”, adica “râu în ale carui valuri curgeaur”.

Sa pretuim aceasta comoara de învataturi daruita de Sf. Ioan Zlataoustul, s-o citim cu evlavie sisa urmam povetele ce le cuprinde.Sa rostim zi de zi, de mai multe ori, Rugaciunea Domneasca, fiind cu mare luare aminte lafiecare cuvânt ce-l spunem, sa putem marturisi, dupa ani si ani, asemeni poetului-medic VasileVoiculescu:“Pe vremea aceea ma închinam mereu.La masa, la culcare, la sculare;Rugaciunea era cheia de aur cu careIntorceam ornicul sufletului meuSi-l potriveam sa mearga dupa Dumnezeu ”(Cheia de aur) Beius, 21 martie 2005Pr. Ioan MORGOVAN

Talcuire la Tatal nostru

“Deci asa va rugati:“Tatal nostru, Care esti în ceruri”"(Matei 6, 9) .

Vezi ca îndata a desteptat luarea aminte a ascultatorilor, amintind, chiar, prin cel dintâi cuvânt alrugaciunii, de toate binefacerile lui Dumnezeu.Cel care numeste Tata pe Dumnezeu, prin aceasta singura numire, a marturisit: iertarea pacatelor,ridicarea pedepsei, dreptatea, sfintenia, rascumpararea, înfierea, mostenirea, însusirea de frate cuUnul-Nascut, daruirea Duhului. Ca nu-i cu putinta sa numesti Tata pe Dumnezeu, daca n-aidobândit toate aceste bunatati.Hristos, deci, desteapta luarea aminte a ascultatorilor Lui prin doua lucruri: si prin vredniciaCelui pe Care Il numesc Tata, si prin maretia bunatatilor de care se bucura. Când spune: “Careesti în ceruri”, nu o spune ca sa închida pe Dumnezeu în cer, ci ca sa îndeparteze de pamânt pecel ce roaga si sa-l ridice la locurile cele înalte si la locasurile cele de sus. Tot prin aceste cuvinte,ne mai învata sa facem rugaciune de obste pentru toti fratii.Ca n-a spus: “Tatal meu care esti în ceruri”, ci: “Tatal nostru”, poruncindu-ne sa înaltamrugaciuni pentru toti oamenii si sa nu urmarim niciodata folosul nostru, ci totdeauna folosulaproapelui. Prin asta stârpeste dusmania, doboara mândria, alunga invidia, aduce dragostea,mama tuturor bunatatilor, izgoneste inegalitatea dintre oameni, arata ca este de aceeasi cinste siîmparatul si saracul, pentru ca participam cu totii, în comun, la cele mai mari si la cele mainecesare bunuri. Ce paguba avem de pe urma obârsiei noastre de jos, când, de pe urma obârsieinoastre de sus, toti suntem la fel, nimeni nu are ceva mai mult decât altul, nici bogatul mai multdecât saracul, nici stapânul mai mult decât sluga, nici domnul mai mult decât supusul, niciîmparatul mai mult decât ostasul, nici filozoful mai mult decât barbarul, nici înteleptul mai multdecât prostul?

Tuturor ni s-a daruit aceeasi noblete, învrednicindu-ne pe toti la fel sa-I zicem lui Dumnezeu:“Tata”.Deci dupa ce ne-a amintit de aceasta noblete, de darul cel de sus, de egalitatea de cinste dintretoti oamenii, de dragoste, dupa ce ne-a departat de la pamânt si ne-a urcat în ceruri, sa vedemacum ce ne porunceste sa cerem.De altfel este îndestulator numai cuvântul “Tata”, ca sa ne învete toata virtutea. Ca acela care-Lnumeste pe Dumnezeu “Tala”, si “Tata obstesc”, trebuie sa duca o astfel de viata încât sa nu searate nevrednic de aceasta noblete si sa se straduiasca sa fie egal cu darul primit.Dar Domnul nu Se multumeste cu atâta, ci adauga si o alta cerere, spunând asa:

“Sfinteasca-se numele Tau”

Rugaciunea, vrednica de cel ce-L numeste pe Dumnezeu Tata, este a nu cere nimic înainte de aslavi pe Tatal, ci de a socoti pe toate în urma laudei aduse Tatalui.“Sfinteasca-se” înseamna: “Slaveasca-se”.Dumnezeu are deplina slava Sa si este totdeauna aceeasi; totusi Hristos porunceste ca acela ce seroaga sa-L slaveasca pe Tatal, ca Tatal sa fie slavit si prin viata noastra. Acelasi lucru îl spuneaDomnul si mai înainte: ,,Asa sa lumineze lumina voastra înaintea oamenilor, ca sa vada faptelevoastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri”( Matei 5, 16); ca si serafimii,când slavesc pe Dumnezeu, spun la fel: “Sfânt, Sfânt, Sfânt”(Isaia 6, 3).Prin urmare, “Sfinteasca-se” înseamna: “Slaveasca-se”. Cu alte cuvinte, Hristos spune asa:“învredniceste-ne sa ducem o viata asa de curata, încât prin noi sa Te slaveasca toti oamenii”. Siiarasi, înseamna sa ai o filozofie desavârsita când oferi tuturor o viata atât de curata, încât fiecaredin cei ce o vad sa înalte pentru aceasta lauda lui Dumnezeu.

” Vie împaratia Ta” (Matei 6, 10)

Si aceste cuvinte sunt iarasi cuvintele unui copil recunoscator, care nu-si lipeste sufletul de celece se vad, nici nu socoteste mare lucru pe cele din lumea aceasta, ci se grabeste câtre Tatal sidoreste cu înfocare pe cele viitoare. Toate acestea se nasc dintr-o constiinta curata si dintr-unsuflet desprins de lucrurile de pe pamânt.Dorinta aceasta o avea si Pavel în fiecare zi; de aceea si spunea: “Si noi, care avem pârgaduhului, suspinam, asteptând înfierea, izbavirea trupului nostru” (Rom. 8, 23). Cel ce are aceastadragoste nu poate sa se îngâmfe nici cu fericirea vietii sale, dar nici nu poate sa fie doborât denecazuri si suparari, ci, ca si cum ar trai chiar în cer, este slobod si de una si de alta din acesteanomalii.