Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Femininul Regăsit vladimir colin

Femininul Regăsit vladimir colin

Ratings: (0)|Views: 4|Likes:
Published by aura_qqq

More info:

Published by: aura_qqq on Dec 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/08/2014

pdf

text

original

 
Femininul Regăsit
- o interpretare analitică a basmului
Slava, Fiica Pământului 
, de Vladimir Colin -
 Ca produse ale minţii omeneşti, basmele, alături de vise, legende, opere de artă, se pretează unei interpretări psihologice. Analiza de basm este o tehnică valoroasă în cadrul psihoterapiei analitice. De asemenea, ne permite să descifrăm dintr-o nouă perspectivă poveştile care ne-au încntat copilăria şi să le dăm un sens.!"lava, #iica $ămntului%, basm cules de &ladimir Colin, este o alegorie a descoperirii ii interioare, feminine, a fiinţei. "imbolic, mntul este asimilat cu mama, reprezentnd fecunditatea şi regenerarea. Astfel, titlul basmului trimite att conştient, ct şi inconştient, la feminitate.!
 A fost ce a fost. Dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi apucat oamenii să vorbească
.% 'autologia de la începutul basmului ne plasează în afara dualităţii, prin urmare, în afara conştiinţei( în orice conte)t, această propozie este adevărată. *asmul se petrece într-un trecut îndepărtat, într-un spaţiu nedefinit sau prea puţin definit. $rezenţa ţarului printre persona+e sugerează răsăritul ca loc de desfăşurare a acţiunii - !locul de origine al lumii%. ste locul interiorităţii, al căutărilor interioare. 'răsăturile persona+elor sunt accentuate, ca ale oricăror persona+e de legendă şi de basm. Cnd !oamenii vorbesc% şi povestea circulă din gură în gură, particularităţile tind să dispară, aspectele caracteristice devin mai pregnante, eroul devine universal.
„A fost odată un moş şi o babă, atât de bătrâni, că nu-şi mai  puteau aminti de câţi ani se află pe lume, şi atât de săraci, că nu aveau în bordeiul lor nici o ulcică din care să bea apă. [… !-aveau bieţii bătrâni nici un copil, n-aveau măcar un câine, sau o  pisică, măcar o "ăină, măcar o broască de care să vadă şi care să le umple de bucurie inimile, nimic n-aveau, nimic.
 ipsa recipientului pentru apă  simbol feminin, matern, precum şi a oricărei vietăţi, sugerează un bloca+ afectiv, ariditate emoţională. De asemenea, trnea şi cia implică o lipsă mult mai profundă, o sărăcire sufletească, o viaţă suspendată."ingura dorinţă a bătrnilor era să aibă un copil. /ată o temă recurentă în basme, dane gndim numai la !'inereţe *ătrneţe şi &iaţă fără de 0oarte%, la !$richindel% sau la #ăt-#rumos din acrimă%( cuplul bătrn şi sterp  !sărac%  ce îşi doreşte cu disperare un copil. Dorinţa de a vea un copil este nevoia, proiectaîn e)terior, de individuare, de naştere a copilului interior. Atunci cnd aceasta se realizează numai la nivel
 
e)terior, părinţii, în loc de a-şi urma propriul drum, se proiectează  în copil şi trăiesc viaţa acestuia, ratnd propria şansă la individuare şi, de asemenea, făcnd dificilă maturizarea copilului. egătura eu-"ine, în acest caz, este ruptă. 1n limba+ul inconştientului, este vorba de un eu alienat, stagnant
„Află că eu voiesc să aud un "lăscior de copil în bordei# 
, îi spuse moşul, în cele din urmă, babei.
„$i cu vorba asta mare a  plecat moşnea"ul şi s-a pus să strân"ă , de unde, el a ştiut, te miri ce. Apoi s-a apucat el să meşterească şi a făcut o fetiţă din lut. %-a  pus două foiţe de trandafir în c&ip de obră'or, i-a făcut din lână şi  pene de corb nişte plete de toată frumuseţea, din două albăstrele i-a croit o perec&e de oc&işori şi, uite-aşa, încet, încet, a isprăvit un c&ip.# 
 a nivel cotient, gestul trnului echivalează cu asumarea unui act divin creaţia omului înfruntnd, astfel, voinţa zeilor. 1nsă conştiinţa se naşte prin cura+ul de a depăşi limitele, interdicţiile, cura+ul de a înfrunta ceea ce este cunoscut şi asumat ca atare. a fel cum $rometeu a furat focul zeilor permiţnd, astfel, evoluţia omului, la fel şi actul creaţiei este un act îndrăzneţ, grevat de h2bris.Ariditatea e)terioară a bătrnilor se cerea a fi îndepărtată din interior. Crearea fetiţei din lut echivalează cu o întoarcere spre primitivitate şi instinctualitate. Conform vechilor credinţe, copiii sunt fii ai $ămntului. i sălăşuiesc în pămnt, în ape, peşteri sau arbuşti, pcnd sunt transferi, prin metode magice, în pntecele viitoarelor mame. 3 zămislire asemănătoare este aceea a 4alateei, din minile lui $2gmelion. 1n acest caz, suflul vital îi este dat 4alateei de zeiţa Afrodita.
„(ine, tătucă, dar noi nu mâncăm) A întrebat fetiţa de lut. trânii au înlemnit. *el mai speriat era moşnea"ul, de+ l alcătuise cu mâinile lui făptura cea mititică şi "las nu avusese de unde să-i "ăsească.# 
 5eacţia general umană în faţa manifestării divinităţii este spaima. Deşi mnat de dorinţa de a auzi !glăscior de copil%, el ştia că păpuşa cu chip de copil, meşterită de el, nu avea cum vorbi. ste prima apariţie în basm a unei voinţe superioare celei umane. *ătrnii, iniţial sceptici, sunt nevoiţi să cedeze în faţa evidenţei(
„(aba [… a luat-o în braţe, a strâns-o, a sărutat-o şi avea în oc&i lacrimi cât cireşele.# 
 acrimile, simbol al "inelui, aduc deblocarea afectia cuplului !bătrn şi sărac%. Alegerea se)ului copilului nu ţine nici ea de voinţa bătrnilor( ei şi-au dorit un copil, iar din minile moşneagului a ieşit o fetiţă. #eminitatea - acel aspect care lipsea cuplului bătrn - implică emoţionalitate, deschidere sufletească, înţelepciune, capacitatea de a stabili relaţii, de a uni.
 
Copilului îi este foame şi îi învaţă pe trni fiar!legumele cele mari şi albe care cresc în apă%  pietrele. "pre uimirea bătrnilor, pietrele chiar au devenit, în urma fierberii, !moi cum e cartoful%. Aceasta constituie o a doua dovaa esenţei arhetipale a fetiţei, dovadă ce aminteşte de transformarea pietrelor în pini, înptuide /isus. De asemenea, în limba romnă e)ise)presia !a se înmuia pietrele 6de milă7%. 1nmuierea pietrelor echivale, prin urmare, cu debolcarea afectivă a unui eu rigid. Apariţia acestei fetiţe, care a adus lacrimi de bucurie în ochii celor doi bătrni şi care a înmuiat pietrele este similară dezvoltării funcţiei inferioare a psihicului  în cazul de faţă, !"entimentul%. ipsa de credinţă a bătrnilor îi determinase să treacă ani de-a rndul pe lngă acele pietre, fără să-şi închipuie că ele pot fi !hrănitoare%. Acestea, la fel ca şi evoluţia psihică, se află la îndemna eului. 1nsă, de obicei, este nevoie de un al doilea 6psihoterapeutul7 care îndeplineasrolul de călăuză şi arate eului ce se află chiar sub ochii săi. $ietrele, scoase din apa rului, sunt transformate prin fierbere  cu a+utorul focului. ste vorba, aici, de o unire a contrariilor apă şi foc, feminin şi masculin, mineral şi vegetal  un adevărat proces alchimic.$ietrele, cu care cei trei continuau se hrănească, îşi schimbau de fiecare dată gustul, după voia fetiţei. moţionalitatea implică varietate8 două clipe nu sunt niciodată identice, chiar şi atunci cnd activitatea desfăşurată este monotonă şi repetitivă. 5aţionalizarea şi trăirea evenimentelor golite de conţinutul lor afectiv sunt acelea care pietrifică.După un timp, fetiţa le cere părinţilor să-i pună un nume. A da nume echivalează cu a da viaţă, a lua în stăpnire, a aduce în lumina conştiinţei. $rin urmare, conţinuturile psihice aflate pnă atunci la un nivel semicotient, acced în cotiinţă. #etiţa primeşte numele de "lava  nume ce sugerează măreţia şi gloria lu Dumnezeu, imagine a "inelui. Deşi !vrednică, înţeleapşi cuminte%, "lava nu creştea. Avem din nou de a face cu o stagnare, de data aceasta, într-o stare paradisiacă. "tagnarea, însă, fie ea şi  în condiţii plăcute, este potrivnică vieţii este locul unde nu se  întmplă nimic.$rincipiul masculin, !0oşul%, se manifestă şi de această dată, e)primndu-şi dorinţa de a trece într-o nouă etapă(
„etiţa tatii, fă-mă să înţele". u, care le ştii pe toate, se poate să nu cunoşti un leac care să te facă să mai salţi oleacă)# „/rei matale să mă ve0i mai mare, a întrebat 1lava. 2ite, nu mă "ândisem... Dar, dacă vrei matale, aşa să fie. *ând o ploua, să mă stropeşti cu niţică apă de ploaie+# 
 "lava este esenţialemente feminină, pasivă, ea !nu gndeşte% cum ar putea fi altfel. Apa de ploaie este simbol

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->