20. Rasarit.

Ma durea undeva de ce aveau ei sa imi spuna. Erau vinovati. Mai

vinovati decat oricine. Ar face bine sa plece cat, cat mai repede.
M-am uitat insa pe fata ingerasului meu si mi-am dat seama ca el ar fi
vrut sa ii ascult, sau nu. Dar oricum, nu le puteam zice ce anume vroiam
eu in momentul asta.
Am facut un semn mut sa inceapa odata. Nu aveam timp de ei. Nu
vroiam sa am timp decat pentru iubitul meu. Scumpul meu, ce ma fac
acum fara tine?
- Incepeti, va asculta. Spuse tata, inainte ca gandurile sa imi fuga
altundeva decat erau programate.
- Ne intrebam daca ai putea intoarce puterea lui Alec si a mea, astfel
incat, cine stie. Poate e o sansa?
Lacrimile mi se dezlantuira atunci. Nu ii intelegeam, intelegeam doar ca
ceea ce spun ei e o prostie care nu ma intereseaza.
- Pentru ce anume sansa? Am marait la ei.
- Pentru caine. Adica, pentru Jacob. Spuse Alec cu un ton francez.
Nu intelegeam ce sansa putea sa aiba. Murise...
- Renesmee, au pe o parte dreptate, daca Alec are puterea de a lua
simturile iar Jane de a te face sa suferi, daca le-ai intoarce
puterea...continua tata.
- Nu imi pasa! Lasati-ma. Vreau sa fiu singura. Nu exista sanse, de
ce sa ma amagesc degeaba? Am urlat.
- Incearca, ma ruga mama privindu-ma cu ochii ei aurii tristi. Nu
vroia sa isi piarda copii, vedeam asta. Nici eu nu vroiam asa ca m-
am intins inca cu Jake in brate, inspre obrazul ei si am pupato cat
mai mult. Urma sa o pierd in curand, din nou.
- Nu cred ca pot. Nu pot..nu...am zis franta. Cate se intamplasera?
Cat mai puteam suporta? Dar totusi, o mica parte din mintea mea
stia ca e postibil asa ceva. M-am intors spre vampirii micuti din
spatele meu.
Ok, voi incerca. Am spus apoi, cu ultimele puteri , mi-am strans la
piept iubirea si strangand din dinti, am inceput intai cu Jane. La
inceput mi se parea ca merge, o parte din rani i se vindecara. Dar
nimic mai mult...nu se trezea. Inima nu ii batea. Nimic.
Mama, distrusa dupa aceasta ultima speranta, incepu sa planga fara
lacrimi, ca o melodie de la sfarstitul operei „ Romeo si Julieta” Astia
eram noi defapt, ura unora ne-a distrus increderea in noi, si el iubindu-
ma mi-a salvat viata ,chiar daca eu gresisem. Iar eu il voi urma. Nu il
pot lasa balta.
 Daca m-as fi gandit vreodata la moartea lui Jake, probabil mi-as fi
imaginat ca voi muri cu siguranta atunci in clipa aceea, de durere.
Acum , simteam durerea, ii simteam cantitatea si stiam ca o pot
suporta doar gandindu-ma la iubitul meu si la mine strangandu-l in
brate de atatea ori de cate o facusem.
Cine ma va face sa zambesc? Cine imi va mai acorda ajutor la
poker? Cine ma va plimba cand sunt obosita? Cine ma va scoate din
monotonie atunci cand sunt plictisita? Cine?
Ce sanse erau ca eu sa rezist pe pamant fara el? Ce motive aveam
sa fac asta? Niciunul, as fi fost a cincea roata de la caruta, as distruge
mica fericire a familiei mele prin simpla mea prezenta!!
Oare Dumnezeu ma va pedepsi intr-atat incat sa ma lase fara suflet,
fara corp , fara inima, fara sentimente? Oare? Oare nu ma va lasa sa
merg cu sufletul meu, cu corpul cu inima si cu sentimentele mele langa
Jake? El fiindu-mi tot.
Mama, tata. Ei erau bine. Eu aveam toate sarcinile indeplinite.
Puteam sa fiu libera sa aleg ce vroiam.
- Nessie, te rog, mai incearca, ma tot ruga Leah si cu ea toata haita.
Toata familia si toti prietenii.
Cu totii sufereau pentru mine. Cu totii se imprietenisera intre ei,
formam deja cu totii o familie. Defapt, ei formau...eu nu puteam face
parte din ceva fara dragostea mea.
- Nu merge Leah! Nu merge! I-am raspuns, stergandu-mi in acest
timp toate visurile toate sperantele cu care ma alesesem in timpul
celor mai fericiti ani , toti anii anii traiti.
Tata parea ingandurat parca ii daduse cineva o idee.
- Incearca mai intai cu Alec, el da viata pana la urma. Spuse o alta
voce care ma sperie, era cea a bunicului, al scumpului meu doctor
Carlisle.
Am dat din cap, si cu o speranta ce rodise in inima la auzul vocii , desi
nu vroiam sa o las acolo, in inima, i-am intors puterea lui Alec.
Culoarea ce o vedeam era poate cea mai frumoasa, crem cu picaturi
negre si albe, si nuante rosii deschis, inspre roz. Era culoarea vietii. Cu
un suras pe buze, am inceput sa atrag culoarea spre iubitul meu, se
misca foarte greu, imi era aproape imposibil sa o chem la mine, insa
cand mi-am dat seama ca pentru Jake al meu, nimic nu e imposibil,
culoarea, insasi Viata, isi dadu seama ca am atata nevoie de ea, incat
ma lasase sa o conduc incet, incet spre soarele meu ce acum
apusese.
Carlisle, care in ultimii ani devenise expert in patru feluri de rase ,
vampiri,oameni, varcolaci si semi-vampiri, se pusese langa Jake si ii
apasa pe piept in speranta ca poate, ceva se va intampla.
Simteam, da in sfarsit , simteam cum inima lui batuse odata, apoi
lenes, pornise intr-un ritm ciudat. Fiind varcolac, inima i se repara..o
auzeam.
- Nes, repede, Jane. Nu ii da drumul lui Alec. Ai grija.
Nu am mai stat pe ganduri, avea dreptate, cu corpul ce prindea viata in
propriile mele brate, i-am luat puterea sangerie a unei fete-vampir ce ii
daduse sansa vietii varcolacului meu drag, si cu cea mai mare grija,
incercand doar sa indepartez foarte putin puterea lui Alec, am atins
corpul lui Jake cu ea, si atunci am vazut cum soarele meu rasarise
din nou, mai mandru si mai frumos, dupa cea mai neagra noapte ce imi
bantuise viata.

*********

-Jake! Jake ! Se trezeste!!! spuse nimeni alta decat Rosalie, care se

bucura doar umpic mai putin decat ma bucuram eu.
Nu imi venea sa cred, ii vedeam ranile disparand, odata cu ranile din
mine, ele se limpeazeau, se curatau si incet, se vindecau. Ii auzeam
sangele ce ii curgea alene prin vene, iubeam acel sunet!
Balta de sange se parea ca disparea, insa oricum, nu deranjase pe
nimeni mirosul ei, durerea mortii lui durea mai tare de mii de ori decat
arsura din gat.
Inca reinviand din morti, inca nedeschizand ochii, inca nevindecat
complet , isi deschise frumoasa lui gura si imi soptii numele cu durere
si cu o mare grija, de parca eu eram in pericol si nu el.
Parca o auzeam pe mama exclamand bucuroasa ca nu o voi parasi,
ceva de genul „ Si cu un picior in groapa si tot o iubeste!”
Era adevarat. Era in viata. Era aici cu mine.
- Nu pentru mult timp daca nu il stabilizam, sopti tata extrem de
obosit, insa tonul fericit pe care il folosise ma facea sa cred ca
soarele meu imi va incalzi din nou pielea cu razele sale.
- Se pare ca vrajitorii sunt buni si la altceva, vorbeau Stefan si
Vladimir intre ei. Speram sa nu tina ura din nou pe mica parte din
Volturii, pana la urma, isi indreptasera aproximativ tot raul facut,nu?
- Jake, nu! tipa Carlisle. Ce ? Se intampla ceva cu scumpul meu? Nu,
murise, nu !!! Nu ! Te rog sa nu, te rog, te roog!!
- Jake, nu te ridica acum. Nu stim cate fracturi ai.
- Nu.Prea. Imi. Pasa. Acum. Asta. Spuse vocea atat de pretioasa care
imi luminase noaptea.
- Jake, sunt aici. Stai calm, iubire, sunt aici. Shh, i-am soptit
sarutandu-i fruntea uda de la atatea lacrimi pe care le varsasem.
- Ness....esti b...bine?
- Da, shh...sunt aici. Bine datorita tie.
 Si cam asta a fost tot dialogul intre noi.
In ziua aceea, i-am spus tatei ce ma rugase Marcus. Cand a vazut din
ce cauza vroia asta, a acceptat. Il va ruga pe Jasper si pe Alec sa o
faca. Totul era bine.
Iubitul meu trebuia sa se faca bine asa ca dupa ce am fost siguri ca
totul va fi bine , am urcat in primul avion, impreuna cu clanul Denali
care vroia sa ne fie alaturi.
Desi ceilalti , chiar si Alec si Jane, vroiau sa afle ce vom face in
continuare au preferat sa se ocupe de restul taberii „Rick”. Sam
ramasese si el cu cativa varcolaci ca sa isi cheme familia inapoi din
hawaii in Forks.
Respirand din ce in ce mai normal, dupa un somn bun, tras in avion
( a trebuit as ma fortez ca sa il trezesc dormea asa de frumos in
bratele mele) si dupa ce s-a asezat destul de confortabil in camera „ de
garda” din casa noastra, Jake putea deja sa povesteasca ce se
intamplase, sa faca glume impreuna cu Emmet si chiar sa o cicaleasca
destul de cuminte pe matusa Rosalie.
Nu vroiam sa fac nimic altceva decat sa ma uit la el, desi nu
dormisem de cateva zile foarte lungi, tot nu puteam sa adorm atata
timp cat el era in pericol. Tata ma linistea, totul , zicand el, va fi mult
mai bine.
Dupa niste controale foarte lungi , si dupa ce ii fusese vindecat tot
corpul, ne-am retras cu totii sa spunem ce se intamplase defapt.
- Deci, dupa ce ati plecat, si nu vreau sa ma innebunesti acum cu
intrebari de genu „ de ce m-ai obligat sa merg in luna de miere?”,
comenta tata incruntat, stiind cu totii ce se va intampla, am
incercat sa ne grupam foarte bine, am reusit, Alice era cu noi,
puteam vedea fiecare miscare care o vor face, mai putin treaba cu
focul. Insa, se pare ca nu le auzeam gandurile Volturilor, nici macar
pe cele a le lui Rick. A fost foarte greu. Exact cand ar fi trebuit sa
incepem batalia, am vazut focul si simtind ca puteam scapa cu totii,
am ales sa fugim. Nu a stiut nimeni ce se intamplase, dupa o scurta
vreme in care am alergat cu totii, ne-au prins Volturi, o parte dintre
ei, si desi fiecare a incercat sa lupte, Rick i-a controlat puterea
mamei tale si de cat ei au fost cei protejati...restul probabil stiti , noi
ne-am trezit abia cand te-am vazut pe tine acolo, nu-i asa?
- Da, aprobara toti ei care fusesera acolo.
- Iar eu,am zburat inspre Forks si...incepu Jacob.
- Stai putin, ce motiv aveam eu sa merg in Forks?, l-am intrebat pe
Jake. De ce ai mers tu, cireasa de pe tort, in Forks? Eu am mers in
Italia, unde era si normal sa merg. Acolo se presupunea ca sunt
Volturii.
- Scumpo, pai credeam ca verifici si tu inainte sa mergi la aia acasa,
e vina mea ca esti intr-atat de desteapta incat sa mergi dupa
ajutoare, ma rog, tu credeai ca si noi ca Volturii , adica partea aia de
Volturii sunt ei bine, rai.
- Da..ai dreptate i-am spus scotandu-i limba. Cine era el sa ma
judece? Adica...avea dreptate totala, adica era cel mai frumos soare
de prin preajma si pentru mine, eu gravitam pe langa el nepasandu-
mi de nimic altceva, deci nici de tichinarile destul de dragute ale lui.
- Asa... am cautat urme, incepu din nou Jacob, si am gasit un bilet in
care scria sa merg la tata. El trimitandu-ma la Sam acasa, i-am
vazut pe vampirii aia, cum ii chema? Aaa, da Alec si..aaa.. nu
conteaza , asa deci i-am vazut si salutandu-ma destul de periculos,
am vazut ceva in privirile lor care erau rugatoare, de parca mi-ar fi
spus sa plec, sa plec sa nu ajung undeva, dar nu mi-am dat seama
decat dupa ce a aparut si Rick ( desigur ca era oribil,nu se abtinu
Jake sa comenteze) si apoi, urmatorul lucru pe care l-am vazut a
fost ca veneai tu inspre mine si eu aveam un cutit si o voce care iti
spunea tie sa fi omorata de cutitu ala din mana mea. Si normal ca
am vrut sa te apar..nu stiam nici macar ce se intampla dar am
incercat, si tot nu puteam si..
- Si a trebuit tu faci pe salvatoru national. I-am spus atinagand
micuta cicatrice , ultimul semn care inca mai era pe pielea rosiatica
a lui Jake.
- Nu aveam ce sa fac , se planse el. Si mai bine mor la infinit decat
sa te vad pe tine murind.
- Da si stii prin ce am trecut eu? M-am rastit la el.
- Gata terminati, rezolvati-va ceruri din astea in dormitor nu in fata
mea, zise terminand seara unchiul meu pe veci glumet, Emmet.
- Tot una e, intra Jake in jocul sau, apoi, cu totii l-am urmat cu
zambetul pe buze.

****** ***

- In sfarsit! Va incepe vacanta si pentru noi, spuse tata intr-un tarziu.

Mai avem ceva in lista de facut inainte sa trag un somn bun,la
figurat, desigur?
- Aaa...pai normal ca mai avem, suna clopotelul nerabdator al vocii
matusii Alice. Daca Renesmee zicea ca nunta a fost o mascarada,
pai atunci facem alta. Am strambat din nas la auzul vestii, o nunta ,
in momentul acela ma innebunea.
- Da chiar iubito, vrei sa fii sotia mea? Ma intreba Jake strangandu-
ma tare tare intr-o imbratisare la pieptul lui fierbinte. Cand isi
capatase puterea inapoi? Si cand isi capatase tupeul asta inapoi?
- NU! am spus tare si raspicat atragand privirile familiei pentru a nu
stiu cata oara in seara aceea.

PS: Fanficul nu s-a terminat, deci stati fara griji ;) Pupici, Adriana.
PSS: Puteti sa imi spuneti parerea voastra despre fanficul meu,
prin comentarii sau la adriana_gradila ( id-ul meu) .