O noua viata

By ANCA

Cap. 1 SETE

Liceul… O suferinta in plus pentru mine. In fiecare om pe

care il intalneam vedeam o prada asupra careia sa ma arunc si
sa-i beau sangele.Dar nu puteam face asta. O iubeam prea mult
pe Alice si “familia mea adoptiva” ca sa le fac asa ceva. Stiam ca
orice izbucnire de genul asta va duce la plecarea noastra din
Forks. Si chiar nu voiam asta.

Si, totusi, o picatura, macar. Din fericire fiecare membru al

familiei ma intelegea si ma ajuta sa-mi pastrez regimul
“vegetarian”. Dar eu nu voiam sa mai depind de ei, trebuia sa fiu
eu cel care sa spuna NU. Desi setea ma ardea in acest moment
voiam sa le demonstrez celorlalti ca pot rezista cat pot si ei.

Vai, de ce trebuie ca sangele uman sa fie atat de ispititor?

De ce nu ne putem satura pur si simplu cu sangele animalelor?
Da, insasi natura noastra, a vampirilor spune ca suntem bautori
de sange. Se subintelege ca sange uman. Dar de cand venisem
cu Alice la familia Cullen totul s-a schimbat.

Exact acuma,o fetita la masa de langa noi arajandu-si parul

in timp ce aparatele de aer cald impingeau mirosul catre noi. Era
atat de…. delicios…de ademenitor. Incerc sa ma stapanesc,
sprijinindu-mi mana de masa si incercand sa ma gandesc la
altceva. Dar acel miros nu-mi da pace.Cele 2 saptamani in care nu
am vanat isi spun cuvantul.Si, totusi,vreau sa resist, dar mintea
nu vrea sa faca asta.Mi-am imaginat cum ar fi daca m-as ridica de
langa Alice si m-as duce la acea fata.Cum m-as apleca ca si cum i-
as sopti ceva la ureche, dar de fapt eu as musca-o … Cum
sangele ei cald ar curge pe sub pielea mea ,sa simt cum pulsul i s-
ar accelera, nemaiavand cum sa strige … Gustul acela era ata de
bun… In mod inconstient m-am lins pe buze. Atunci, Edward a dat
cu piciorul in scaunul meu. M-am uitat la el pentru o clipa si mi-
am dat seama ca a auzit ce gandeam, apoi am lasat privirea in
jos. Mi-e atat de rusine ca Edward trebuie sa vada cum ma lupt
eu, si de fiecare data aproape cedez dorintei. De ce trebuie sa fiu
atat de slab? De ce nu pot sa indur setea ca toti ceilalti?

—Scuze,am spus.

—Nu aveai de gand sa faci nimic, mi-a soptit Alice.As fi

vazut.

Mi-e si rusine sa vad ca toti se ingrijoreaza pentru mine.

—Te ajuta putin daca te gandesti la ei ca oameni, sugera

Alice cu vocea ei inalta si muzicala mult prea rapida ca sa poata fi
inteleasa de urechea umana - daca ar fi fost cineva destul de
aproape incat sa auda. O cheama Whitney. Are o surioara mai
mica pe care o adora. Mama ei a invitat-o pe Esme la petrecerea
aia din gradina, iti amintesti?
Uram sa vad cum toti incearca sa ma ajute si eu tot sa nu
rezist tentatiei.
—Stiu cine e, am spus eu taios.
Ma saturasem sa vad ca dorintele erau mai puternice decat
mine, si din cauza asta suferea si ea. Alice s-a ridicat si si-a dus
tava cu mancare la gunoi. Stia cand ma saturam sa tot fiu
compatimit. Era un fel de conexiune intre noi, de parca ne puteam
auzi gandurile unul altuia, dar asta se intampla numai intre noi,
caci noi nu dispuneam de abilitatea lui Edward de a citi gandurile.
Mi-am concentrat privirea pe ferestrele afara si mintea mi-a
zburat la Alice si la familia mea. E atat de ciudat sa spun familia
mea, cand timp de atatea secole am stat numai cu Peter si
Charlotte.
 Alice era… speciala. Nu puteam uita ziua in care am intalnit-
o. Mi-a zis ca ma astepta si ca trebuia sa mergem sa ne alaturam
unei familii care nu se hraneste cu sange de oameni. Mi-a mai
spus si ca vazuse totul ,ca avea un dar, si acela de a prevedea
viitorul. Am fost uimit la inceput cand mi-a zis toate astea dar mi-
am dat seama ca ceea ce cautam am gasit in sfarsit. Ma
saturasem sa mai omor oameni , sa le vad emotiile si , mai ales
teama si oroarea pe care le simteau cand realizau ca ei erau
prada si eu vanatorul. In sfarsit gasisem acel ideal pe care il
cautam. Asa ca am pornit impreuna cu ea sa-i cautam pe acesti
vampiri care se opuneau originii lor.

Cap. 2 PROBLEMA

Acasa dupa o zi de “scoala”… Mascarada asta umana a

noastra era atat de convingatoare, desi aproape ma plictisisem sa
ma tot prefac “normal”. Acasa era singurul loc in care puteam sa
ma simt in largul meu, inafara de momentele cand vanam.
Si, totusi, ziua de azi , la scoala fusese speciala. Nu pentru
mine ci pentru Edward. In cantina, in timp ce gandurile imi
zburau departe, in incercarea mea de a uita de mirosurile
ispititoare de acolo, am simtit frustrarea pe care o simtea el. Era
frustrare amestecata cu putina curiozitate. Am vrut sa-l intreb ce
are, dar nu stiu daca mi-ar fi raspuns. Se uita, aproape curios la
fata cea noua, Bella Swan. In tot timpul acesta de cand eram la
scoala nu privise atat de intens pe niciunul din elevi, ca de altfel
nici noi. De ce sa ne batem capul cu ei, din moment ce avem
intreaga eternitate in fata noastra pentru a merge la alte scoli? Si,
totusi, am aruncat si eu o privire in dreptul ei. Tocmai atunci s-a
uitat si ea incoace. Avea o fata ,as putea zice chiar banala,iar in
ochii ei se citeau admiratia si putina frica, cred. De ce Edward
pare atat de fascinate de ea? Atunci am adulmecat, si imediat
mirosul mi-a ars gatul, umplandu-mi gura de venin. Bine ca Alice
nu e aici, sa mai vada si asta, ca iar ar incepe sa ma
compatimeasca. Intr-adevar Edward avea de ce sa fie
fermecat:mirosea atat de dulce, atat de irezistibil, si totusi atat de
interzis. Am lasat problema asta pe mai tarziu, caci sunase si
trebuia sa merg la ora. Eu, Emett si Rosalie eram seniori, iar Alice
si Edward jucau un rol mai tanar. Cata bataie de cap pentru a
mentine acest paravan uman asupra noastra. In timpul orei, m-
am tot gandit la Edward , apoi am renuntat spunandu-mi ca poate
nu e ceva atat grav incat sa ma ingrijorez pentru fratele meu.
Si, totusi, ma inselasem. S-a sunat si m-am indreptat spre
masina. Emett a incercat sa ma faca sa ma razgandesc in privinta
deciziei mele. Voia sa-si ia revansa intr-un nou meci de wrestling,
pe care il pieduse, dar eu nu aveam chef de asemenea prostii.
In masina,Alice parea ingrijorata pentru Edward. Cand ochii i-
au devenit goi, am inteles ca se uita in viitorul fratelui meu. Apoi
a soptit: Pleci. Acest singur cuvant ne-a facut pe toti 3, cei care nu
puteau avea o discutie telepatica sa ne intoarcem spre ea. Dar ea
parca nu ne vedea;statea cu ochii atintiti asupra lui Edward. Cand
am ajuns la cotitura care ducea spre casa noastra a oprit, iar noi
am coborat, apoi am asaltat-o pe Alice cu intrebari. In cateva
cuvinte ne-a explicat ceea ce vazuse.Fata cea noua, Bella Swan
era de vina pentru plecarea lui. Stiam eu ca ceva nu era in regula
cu el. Ne-a explicat ca Edward trebuia sa plece pentru a
preintampina o nenorocire. Nu trebuia sa ne tradam adevarata
natura, de aceea era vital ca el sa plece pentru a n-o omori pe
fata. Stiam si eu cat de greu trebuie sa-i fie, eu ma confruntam cu
asa ceva in fiecare zi. Dar la el erau ani de experienta . Nu-si
putea permite sa dea gres. Bineinteles, ca daca s-ar fi intamplat
ca el sa nu reziste ,am fi plecat din Forks fara sa comentam ceva.
Fiecare isi datora unul altuia macar asta.

Cap. 3 TRECUT

Ei bine, trecutul meu este ceva dureros, desi nu regret nimic

din ceea ce am facut. Nu regret nici faptul ca am trecut la dieta
asta vegetariana. Alice si noua mea familie compenseaza din plin
neajunsurile acestui fel de a ma hrani. Iar eu trebuie sa-i
rasplatesc cumva, trebuie sa fac si eu ceva. Si acel ceva este ca
trebuie sa ma controlez. Nu trebuie sa o fac numai pentru ei, o fac
si pentru mine.
Semilunile argintii de pe pielea mea sunt marturii ale
trecutului meu. Uitandu-ma la ele ma cuprinde nostalgia acelor
vremuri si totul imi revine in minte ca si cum as fi exact in toiul
actiunii, ca si cum acum s-ar intampla toate astea, dar cu singura
diferenta ca stiu ce va urma.
Din viata mea umana nu-mi amintesc prea multe.Amintirile
noastre umane ne apar in ceata si, de multe ori nici nu ne mai
amintim anumite amanunte, insa circumstantele transformarii
noastre ne raman vii in memorie.
M-am nascut in anul 1843(data nu mi-o mai amintesc) si
locuiam in Houston, Texas sub numele de Jasper Whitlock( numele
de Hale mi l-am luat dupa ce am intrat in familia Cullen pentru a
spune ca eu si Rose eram gemeni). In 1861 m-am inrolat in cadrul
Armatei Confederate (Razboiul de secesiune sau cel Dintre Nord si
Sud) .Desi aveam doar 18 ani am fost primit. Bineinteles ca
ceilalti nu au stiut niciodata adevarata mea varsta deoarece am
declarat ca am 20 de ani si faptul ca eram destul de inalt i-au
convins sa ma accepte. Desi cariera mea militara a fost scurta a
fost foarte satisfacatoare. Am avansat repede in grad poate
datorita carismei pe care zicea tatal meu ca o posed sau datorita
calitatilor mele militare. Oricum , armata era noua astfel ca
posibilitatile de avansare erau mari. Astfel am avansat pana la
gradul de maior.
 In batalia de la Galveston eram cel mai tanar maior din
Texas chiar si fara sa-mi declar adevarata varsta. Treaba mea era
sa evacuez femeile si copiii din oras cand barcile Uniunii au ajuns
in port. Nu voi uita niciodata acea noapte. Amanuntele ei s-au
imprimat in memoria mea asa cum fierul inrosit lasa urme pentru
totdeauna pe piele. I-am dus pe toti in oras unde am ramas doar
cat sa ma asigur ca sunt teferi apoi am plecat spre Galveston caci
nu era timp de pierdut. La putin timp dupa ce am plecat m-am
intalnit cu 3 femei care mergeau pe jos. Ma gandeam sa nu fie din
grupul pe care-l dusesem in oras, asa ca am descalecat cu scopul
de a le oferi ajutorul meu in caz ca se ratacisera. Dar cand le-am
vazut fetele in lumina slaba a lunii am ramas incremenit. In nici
un caz nu erau membri pierduti ai grupului nostru. Erau cele mai
frumoase femei pe care le vazusem, nu exista niciun dubiu. Dar
ceva era ciudat in legatura cu ele. Aveau pielea excesiv de palida.
Pana si fata mai mica, cea bruneta, care era in mod clar de
origine mexicana avea pielea ca de portelan.
--- A ramas fara grai, a spus fata cea mai inalta.Avea parul
blond iar vocea… Ei, bine, vocea nu se mai asemana cu nimic din
ce mai auzisem pana acum. Suna ca niste clopotei in bataia
vantului. Aproape prea frumoasa sa cred ca exista intr-adevar.
Cealalta, care era si mai blonda s-a aplecat inspre mine si cu
ochii pe jumatate inchisi a tras adanc aer in piept.Avea chipul
unui inger.
--- Mmm, a oftat ea. Minunat.
Cea bruneta care era sic ea mai scunda a pus o man ape
bratul fetei si i-a vorbit repede. Desi vocea era prea melodiosa
pentru a fi taioasa, ea asa voia sa sune.
--- Concentreaza-te ,Nettie.
Intotdeauna am simtit legaturile dintre oameni si mi-a fost
imedit clar ca bruneta era sefa celorlalte.
--- Arata bine – tanar, puternic, ofiter…a spus ea . Si mai este
ceva… simtiti? Este …irezistibil.
--- Oh , da, a aprobat-o Nettie repede aplecandu-se din nou
inspre mine.
--- Rabdare, a avertizat-o ea. Pe acesta vreau sa-l pastrez.
Nettie s-a incruntat. Parea enervate ,as spune chiar
dezamagita.
 --- Atunci fa-o tu, Maria, a vorbit din nou blonda cea inalta.
Daca este important pentru tine. Eu ii ucid de doua ori mai des
decat ii pastrez.
--- Da, o face u, a spus Maria. Chiar imi place de el. Ia-o pe
Nettie de aici, te rog. Nu vreau sa trebuiasca sa-mi pazesc si
spatele in timp ce incerc sa ma concentrez.
Mi se ridicase parul de pe gat, desi nu intelegeam nimic din
ce vorbeau creaturile alea angelice si cu pielea la fel de alba
precum creta.Instinctele mele aproape urlau in mine. Totul ma
avertiza sa ma pazesc de fetele astea.imi spuneau ca ingerul
vorbise serios cand spusese ca ma va ucide. Nu puteam sa ma
tem de niste femei, fusesem invatat sa le protejez.Deci, cum
puteam sa ma tem de niste fapturi mai slabe decat mine?
Judecata aceasta a dominat, in sfarsit, in ciuda instinctelor mele
de conservare.
--- Hai sa vanam,a spus Nettie si a luat-o de mana pe cea
inalta.
Si si-au luat zborul. Nu la figurat, ci la propriu. Alergau atat
de repede cu rochiile albe in urma lor care fluturau. Doar cat am
clipit, si au si disparut din aria mea vizuala. Apoi m-am intors
incet spre Maria. Nu crezusem niciodata in legende si superstitii.
Nu credeam in prostii de genul fantomelor sau alte finite de genul
asta. Erau prea de domeniul fantasticului. Dar poate ca venise
timpul sa cred.
--- Cum te cheama, soldatule? M-a intrebat Maria.
--- Maior Jasper Whitlock , doa`na. Nu puteam sa fiu
nepoliticos cu o doamna, chiar daca nu parea pamanteanca. Inca
aveam impresia ca visam. Nu puteau exista niste fiinte atat de
frumoase pe Pamant. Nu,trebuiau sa fie ingeri coborati din cer. Si,
totusi, instinctele mele de conservare inca urlau sa-mi iau
talpasita de acolo.
--- Sper din suflet sa supravietuiesti, Jasper,a spus ea pe un
ton compatimitor. Am un sentiment bun in legatura cu tine.
Instinctele imi urlau sa fug,dar picioarele parca imi era prinse
in pamant. Parca eram hipnotizat. Ma uitam in ochii ei de un rosu
rubiniu si ma intrebam ce caut eu acolo. Apoi a facut un pas
inspre mine si s-a aplecat ca si cum ar fi avut de gand sa ma
sarute.
Cap. 4 FOC

Dar brusc ingerul se transforma intr-un demon.In momentul

in care pielea excesiv de palida a intrat in contact cu a mea un
fior de groaza mi-a electrizat sira spinarii facandu-mi parul de pe
maini sa se ridice. Dar, apoi, a facut-o… M-a muscat de gat. Am
incercat sa o indepartez de langa mine,dar ma luptam zadarnic,
caci nici n-a reactionat. Parca era de piatra. Simteam cum sangele
imi paraseste venele, dar tot ceea ce puteam sa fac era sa sper
ca o sa mor. Insa nu s-a intamplat asta. S-a departat de gatul meu
si m-a luat in brate luandu-si zborul cu tot cu mine.
Dar asta nu mai era important in momentul acela. Ma
simteam de parca cineva imi daduse foc. Limbile de foc se
intindeau din locul muscaturii imprastiindu-se cu o durere
insuportabila in tot corpul. Inima imi pompa sangele intr-un ritm
nebunesc de parca ar fi vrut sa-si croiasca drum prin coaste.
Durerea imi ocupa fiecare coltisor din corp si din minte. Gandurile
imi repetau la nesfarsit : DURERE. Stiam ca ma zvarcolesc si urlu.
Dar sunetul tipetelor mele era acum departe. Tot ceea ce imi
doream era sa mor. Sa nu ma fi nascut niciodata. Daca asta era
iadul, ce rau facusem eu? Ce am facut ca sa merit asta? De ce
eu? Ce se intampla?
Am putut sa-mi formulez intrebarile astea doar prêt de o
clipa, apoi durerea a pus din nou stapanire pe mine. Voiam sa fac
ceva. Orice . Numai sa scap de dogoarea asta nesfarsita care isi
facea de cap. Imi venea sa-mi smulg inima- care inca mai batea-
sa ma sfasii, sa termin cu mine, numai sa scap de tortura. Cat
timp trecuse de cand eram in starea asta?
Apoi ,am inceput sa realizez ca ceva s-a schimbat in starea
mea.Incet,foarte incet focul isi pierdea din intensitate. Era ca si
cum cineva incerca sa stinga un foc de tabara cu apa adusa in
pumni. Dar totusi, CEVA se schimba.
Mai intai degetele de la picioare. Focul se stinsese si le lasae
nedureroase de reci. Apoi, incetul cu incetul, foarte incet si
celelalte parti ale corpului intrau in aceasta stare, focul
concentrandu-se sa ajunga la inima. Am simtit cum sangele din
vene se ingrosase ca si cum s-ar fi coagulat. Dar ,cel mai
important, mi-am dat seama ca pot sa ma mai gandesc si la
altceva inafara de durere. In jur era liniste totala. M-am gandit la
famile, la prieteni,la camarazii de razboi, lucrurile pe care as fi
vrut sa le am in minte in ultima clipa.caci eram sigur ca acesta e
sfarsitul. Dar ceea ce era cu adevarat ciudat era faptul ca inca imi
mai simteam fiecare particica din corp. Nu trebuia sa fiu pana
acum cenusa?
Dar nu am mai avut timp sa ma gandesc la asta. Inima parca
innebunise. Venise vremea ultimei batalii.
Inima bubuia de parca ar fi fost in stare sa iasa din piept.
Batea cu o noua viteza infioratoare. Era singurul ei fel de a lupta
cu focul mistuitor. Dar nu voia sa cedeze. Auzeam foarte clar
bataile innebunite. Apoi deveni insuportabil. Dogoarea care se
lupta cu ea era nimicitoare. Dar focul avea sa invinga. Inima mea
mai batu o data, de doua ori si se stinse. Era ca o masina care
daduse rateuri si se innecase in propriul fum.
Singrul lucru pe care l-am realizat a fost absenta durerii,
inafara de gat, pe care mi-l simteam uscat, cuprins de o sete
arzatoare. Apoi am deschis ochii.