''Uneori... Uneori, oamenii te ndeprteaz ?i te uit. Nu mai merg pe acela?i drum cu tine ?i nu-?

i mai sunt alturi nici fizic, nici suflete?te. Uneori, zmbetele alung lacrimile, alteori lacrimile alung zmbetele. Uneori, te sim?i singur ?i pustiu, chiar dac n realitate nu e?ti nici singur, nici pustiu. Uneori, e?ti orb pentru c pur ?i simplu a?a alegi s fii. Uneori, adormi cu sufletul plngnd de dor sau de gol ?i te treze?ti cu el, cu sufle tul, tremurnd de frigul unei iubiri care nu mai exist sau care poate c nu a existat nicicnd. Uneori, acordm o importan? mult prea mare unor lucruri nensemnate ?i uitm de cele cu adevrat importante. Uneori, alunecm pe panta rzbunrii, n loc s urcm muntele iertrii. Uneori, i ?inem la distan? pe oamenii care ne iubesc, cer?ind aten?ie sau iubire u nor oameni pentru care nu nsemnm nimic. Uneori, de multe ori, oamenii fac alegeri gre?ite. Iar uneori, doar uneori, chiar noi suntem alegerile gre?ite ale altor oameni sau consecin?ele acestora.''

Cu toate c nu mai suntem mpreun de luni ntregi, mai avem seri n care ne mai spunem ct un te iubesc i recunoatem c ne lipsim unul altuia. i ne amintim de cum eram i ct de f rumos putea s fie i cumva regretm, regretm amndoi c nu am luptat mai mult, c ne-am pie dut, c am lsat iubirea nengrijit. i cu toate c sentimentele mai exist, nici unul dintr noi nu are de gnd s fac un pas n plus. Rmnem doar amintindu-ne i ntrebndu-ne ce ar t dac..? . Vezi? Asta am iubit mereu la tine. Faptul c oricte mi-ai fi fcut, niciodat nu ai fost prea orgolios pentru a-mi spune ce simi, i chiar dac nu mi-ai spus, m-ai fcut s simt. Ai fost mereu acolo i mereu am tiut amndoi c ce am avut, a fost cu adevr t special. Asta nu o s se schimbe niciodat.