You are on page 1of 29

Voia lui Yehowah

Dacă pînă în momentul respectiv n-aţi reuşit, n-aţi putut sau n-aţi
vrut să aflaţi voia lui Yehowah, din viaţă, din Biblie, din Coran sau din
Chemarea Înţelepciunii, încerc să vă ajut să o înţelegeţi măcar acum.

Într-o lume în care există mai multe dogme, teorii, filosofii, păreri
şi afirmaţii despre voia lui Dumnezeu decît oameni, căci unii dintre voi
reuşesc să se depăşească în şmecherie pe ei înşişi, avînd cîte două sau
chiar cîte trei păreri deodată, mă străduiesc să vă prezint voia lui Yehowah
fără a da naştere unei noi tîmpenii, oferindu-vă posibilitatea să raţionaţi şi
să o aflaţi singuri.
Ştiu că mulţi dintre voi sînteţi ferm convinşi de faptul că ştiţi voia
lui Dumnezeu şi vă consideraţi dacă nu sfinţi atunci prea-curaţi, dar,
stimaţi credincioşi,
- oare pomul nu după roadele lui se apreciază?
- Dacă da, atunci eu ce concluzii pot trage de pe urma roadelor
voastre?
- Că voi cunoaşteţi şi îndepliniţi voia divină!? Eventual dacă dracul
se consideră şi el divin.

Voi, creştinii, consideraţi că voia lui Dumnezeu e una şi vă alinaţi


cu gîndul că faptele voastre sînt exact ceea ce vrea El de la oameni.
Musulmanii sînt siguri că voia lui Dumnezeu e alta şi sînt gata să
bage mîna în foc că anume ei îndeplinesc voia Celui Atotputernic.
Iudeii sînt de părerea că anume gîndurile, vorbele şi faptele lor, nu
a altcuiva, reprezintă voia lui Dumnezeu.
Budiştii, hinduşii, taosiştii şi mulţi alţii ca ei pretind că ei sînt
deţinătorii secretelor divine şi se străduiesc din răsputeri să convingă toată
lumea că numai faptele lor îl fac pe Dumnezeu să se îndure de omenire.
- Cine, însă, are dreptate şi cine nu, ştie cineva dintre d-stră?
- Cine, pe lumea aceasta, cunoaşte cu adevărat voia lui
Dumnezeu şi cine nu?
“Ei bine,” - veţi zice voi - “ai găsit cu cine să ne compari: - cu
musulmanii, cu iudeii şi cu hinduşii ... Cu papuaşii de pe Lună nu vrei să
ne compari? Sigur că noi, creştinii, avem dreptate, nu ceilalţi.”.
Să admitem că voi cunoaşteţi voia adevăratului Dumnezeu şi
numai voi o puneţi în practică, dar, iertat să fiu că sînt prea curios de fire
şi vreau să cunosc lucrul acesta, - cine anume dintre voi, creştinii,
cunoaşteţi adevărata voie a Lui şi cine nu?

Dumnezeu e unul. Isus Hristos a fost unul. Duhul sfînt se pretinde


a fi şi el unul. Normal este ca voia Lor să fie şi ea una, sau cel mult trei.
- De unde puzderia de subconfesiuni în care se divide religia
voastră? - De la Isus Hristos?
- Oare Isus Hristos v-a învăţat pe fiecare dintre voi diferit?
- N-a fost oare voia lui una şi aceeaşi pentru toţi creştinii?
- Dacă da, atunci care subconfesiune creştină o reprezintă şi, dacă nu
e secret, cine v-a spus că anume subconfesiunea voastră este preafericita
continuatoare a învăţăturilor lui Isus?

OMULE! Din moment ce există un singur Dumnezeu, normal


este să existe doar o singură voie a Lui, pentru toţi oamenii.
- Nu-i aşa?
- Şi din moment ce există un milion de credinţe total diferite
una de alta şi perfect incompatibile între ele, care se acuză reciproc de
falsitate şi pretind că numai ele deţin şi îndeplinesc adevărata voie a
adevăratului Dumnezeu, nu este oare logic că numai una dintre ele are
dreptate, sau niciuna?
- Da sau nu?
- Dacă da, atunci care este acea credinţă adevărată, căci vreau să o
cunosc şi eu?
Nu intru în detalii, prezentîndu-vă diferenţele dintre voi: - dintre
catolici, ortodocşi, protestanţi, penticostali, baptişti şi pretinşii martori ai
lui Iehova, etc., etc., căci nu are nici un rost. Cert este faptul că ele există,
cu toate că nu trebuiau să existe.

Cu cîteva mii de ani în urmă, strămoşii noştri: - atît ai mei cît şi ai


voştri, considerau că lui Dumnezeu tare îi place sîngele de om, mai ales
cel de bărbaţi puternici şi de femei frumoase, şi mii, zeci de mii, sau poate
chiar milioane de flăcăi zdraveni şi fete încîntătoare au fost sacrificaţi
pentru a-i astupa gura şi a-i potoli foamea.
- Ce credeţi voi despre credinţa acelor timpuri şi despre moda jerfelor
umane practicată atunci?
- Faină bucată, nu!?
- Să-i văd pe cei ce sînt de părere bună despre ea în locul jertfelor şi
să-i aud atunci ce cîntă despre ea!

Ceva mai tîrziu, sau poate că odată cu moda jertfelor umane, sau
poate chiar înainte de apariţia prostălanilor ce în numele tîmpeniei lor
“divine” îşi sacrificau copiii, fraţii, rudele şi semenii, a apărut curentul
religios ce afirma în gura mare că lui Dumnezeu i s-a aplecat de jertfele
umane, deoarece carnea de om: - fie ea de bărbat, femeie, copil sau prunc,
e grea şi provoacă greţuri, aşa că a trecut la carnea de vită, care se reclama
în tot Universul că este bună, gustoasă, uşoară şi, pe deasupra, dietică.
Astfel s-a născut ideea, unanim acceptată de întreaga lume antică, că
scopul vieţii umane este să crească cît mai multe vite cornute, mari şi
mici, ca să hrănească cu ele oastea cerească, idee care a înlocuit dogma
precedentă ce afirma că scopul vieţii umane este să ajungi păstrăma,
ciolama, bifştecs sau hot-dog dinaintea “celui ce-ţi poate face rău.”.
E drept că şi ideea cu gertfele animale e bistoş, adică băţ, nu numai
cea cu gertfele umane, căci “frumoase” lucruri le treceau strămoşilor
noştri prin tărtăcuţă, numai că atunci cînd citeşti epizoadele biblice ce
desriu punerea în practică a credinţei respective ţi se face părul măciucă
de groază: - Imaginea acelor momente “înălţătoare” de măcel, vărsare de
sînge şi urgie poate devia de la normal mintea oricărui om modern ce nu
este criminal, sadist sau masochist. De aceea nu cred că mulţi dintre voi
sînteţi încîntaţi de ea.

A sclipit prin istoria omenirii şi “incomparabila” modă a


prostituţiei, atît a celei feminine cît şi a celei masculine, în numele lui
dumnezeu, modă care a adus multe bucurii, plăceri senzuale şi surprize, de
genul florilor din buchetul Venerei, celor ce o practicau. Şi, cu toate că în
unele ţări, precum India, şi astăzi unii mai cred că voia lui dumnezeu este
ca supuşii săi să se masturbeze, să se călărească unii pe alţii: - toţi pe unul
şi unul pe toţi, şi să-şi bată joc de animale, confundîndu-le cu obiecte
sexuale, şi această modă a fost dată uitării la nivel mondial.

Multe: mari şi mărunte, splendide şi mizerabile au fost părerile


oamenilor despre voia lui Dumnezeu faţă de ei, dar, pînă la urmă, toate
sau trecut.
Astăzi, de la înălţimea civilizaţiei la care a ajuns specia noastră
umană, rămîi trăsnit de înfăţişarea credinţelor, dogmelor, învăţăturilor,
pretenţilor şi filosofiilor ce pe timpuri erau la modă şi reprezentau
expresia celor mai luminate minţi a neamurilor Pămîntului. Rămîi trăsnit
nu de măreţia, frumuseţea şi grandoarea lor, ci de prostia, nebunia şi
nimicnicia la care semenii şi strămoşii noştri decădeau de bună voie. Dar
nu vă grăbiţi, înduioşaţi, să vă aruncaţi în braţele religiei voastre moderne
care vă pune la “adăpost” de putregaiul şi mucegaiul religiilor “păgîne”,
căci încă-i devreme!

De două mii de ani încoace există o nouă concepţie despre scopul


vieţii omeneşti şi despre voia lui Dumnezeu. Pe ruinele religiilor distruse
de ea, s-a ridicat dogma că omul se naşte, trăieşte, se zbuciumă, şi, pînă la
urmă, moare pentru a se transforma benevol, într-un mod disciplinat şi
conştiincios, în dobitoc; în timp ce voia lui Dumnezeu este să facă din
întreaga omenire turma odorului Său.
Contrar aşteptărilor multora dintre voi, sarcina ce revine pe umerii
celor ce binevoiesc să devină animale şi să poarte misiunea de
îndobitocire a lumii nu este nici pe departe uşoară. Din contra: - spre
uimirea celor ce reuşesc să-şi pună mintea la treabă şi observă ce se
întîmplă în jurul lor, povara celor ce vor să se transforme în oiţe este cu
mult mai grea şi anevoioasă decît povara ce revine pe umerii
credincioşilor tuturor celorlalte credinţe, aşa zis păgîne, şi e mai grea,
periculoasă şi neplăcută chiar şi decît povara ce trebuie să o poarte cei
ce vor să devină Oameni.
- Nu vă vine a crede?
- N-aveţi decît să vă convingeţi singuri:

Yehowah a creat omul ca el să stăpînească Pămîntul şi să se


bucure de bogăţiile şi frumuseţea lui.

- Ce vă învaţă religia voastră?


- Că nu trebuie să stăpîneşti, trebuie să te umileşti;
- Nu trebuie să te bucuri de ceea ce e frumos, căci trebuie să fii
cucernic;
- Că nu-i voie să te foloseşti de roadele Pămîntului, căci ele nu pentru
tine sînt făcute, ci pentru papa de la Roma;
- Şi că este mai bine să fii trist, îndurerat şi zdrobit decît să fii vesel,
fericit şi plin de viaţă!?

Yehowah i-a creat pe oameni bărbaţi şi femei, ca ei să se


bucure unii de alţii, să conveţuiască împreună şi să se înmulţească.
- Ce spune religia voastră despre relaţia dintre bărbat şi femeie?
Nu vă grăbiţi cu afirmaţiile, căci de cîte ori o faceţi daţi cu nasu-n
bară! Nu religia voastră a ridicat femeia la nivelul pe care-l cunoaşteţi
astăzi şi nu religia voastră a luptat pentru drepturile ei: - necredincioşii,
ateii, evoluţioniştii şi comuniştii sînt cei ce au zmuls femeia din ghiarele
discriminării sexuale, în care anume religia voastră a aruncat-o, şi ei i-au
oferit aceleaşi drepturi ca ale bărbatului, nu voi. Religia voastră doar a
acceptat, din slăbiciune, căci se afla la ananghie, pretenţiile noilor
vremuri. Iată însă care este atitudinea biblică, adică cea adevărată, a
religiei voastre faţă de relaţia dintre cele două sexe:
Creştinismul numeşte întinare, adică murdărire sau spurcare,
procesul fără de care astăzi nu vă puteţi închipui existenţa, şi vă
recomandă, cu stricteţe, abţinerea de la acest lucru vicios, inclusiv de la
procreare.
“- Nu-i adevărat!”- vor sări în sus unii dintre voi: “- Aberaţii!
Blasfemii! etc.. Noi sîntem cei mai buni. Noi sîntem cei mai tari! Datorită
nouă străluceşte Soarele pe cer şi numai datorită credinţei noastre mai
răsare Luna. Libertatea vine de la noi, şi de la noi vine tot ce e bun,
inclusiv instituţia familiară pe care o cunoaşteţi astăzi şi dragostea curată
de care se bucură întreaga omenire în timpul de faţă.”.
- Da!?
- De unde atunci a provenit moda călugăritului, de la mahomedani
sau de la voi?
- Şi de ce se insistă, chiar şi astăzi, pe construirea şi reconstruirea
mănăstirilor: - de dragul turismului sau de dragul noilor papuaşi autohtoni
ce au nefericirea să cadă în mrejele ideologiei voastre?

Yehowah l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa ...

- De ce, credeţi voi, a făcut El lucrul acesta?


- Ca să vă bateţi joc de chipul Lui, să călcaţi în picioare calităţile
Lui şi să vă ruşinaţi de asemănarea cu El?
- Nu!!

Nu pentru a depune efortul de a vă transforma în oiţe şi a vă


înrola în turma cuiva ne-a creat Yehowah după chipul Său. Dacă n-ar
fi fost aşa aţi fi fost creaţi după înfăţişarea animalelor drept care vă daţi.
Nu pentru a vă transforma în fiare şi pentru a folosi calităţile
Lui în scopul de a distruge lumea ne-a creat Yehowah după
asemănarea Sa. Dacă El vă crea pentru a distruge nu v-ar fi înzestrat cu
raţiune, cu care distingeţi ce-i bine şi ce-i rău, şi n-ar fi creat frumuseţea,
care nu poate fi întreţinută prin distrugere.

Şi nu pentru trîndăvie, lăcomie şi nebunie ne-a creat Yehowah


pe noi.
Dacă lenea, mîncarea, băutura şi distracţia ar fi fost scopul vieţii
oamenilor, nu crea Dumnezeu timpul, care nu iartă nimănui nici o clipă
pierdută şi-i bate nemilos pe cei ce-l nesocotesc, vă ferea de grija zilei de
mîine, care este duşmanul invincibil al celor ce pierd timpul, şi vă ferea de
obezitate, infarct, intoxicaţii şi de alte rezultate ale abuzului de mîncare,
băutură şi distracţie.

- De ce, credeţi voi, v-a oferit Yehowah mintea:


- Ca să vă luaţi rămas bun de la ea cînd vă întîlniţi cu păhărelul?
- Să o pierdeţi din urma fustiţelor?
- Să o tociţi prin tot felul de şcoli şi instituţii superioare, pînă
dispare cu totul?
- Să o dospiţi, nepunînd-o la treabă?
- Să uneltiţi cu ea maşinării şi drăcovenii cu ajutorul cărora să vă
înrobiţi şi să vă distrugeţi unii pe alţii?
- Sau să o puneţi la treabă: - să vă daţi seama pe ce lume trăiţi,
să ajungeţi la un consens comun cu semenii voştri, să vă uniţi şi să
luptaţi şi să lucraţi ca să transformaţi Pămîntul în Paradis?

Nu pentru a vă face parlamentari şi a vă trage de floace unii pe alţii


v-a creat Yehowah şi v-a dat minte. Nici pentru a zace zi şi noapte în
biblioteci şi laboratoare, unde născociţi moarte şi vă faceţi paraziţii
societăţii, v-a fost acordată inteligenţa. Şi nu pentru a deveni reclame vii
pentru pălării, şlepci şi căciuli tradiţionale, sau pentru a deveni mari
experţi şi consumatori de mîncăruri, băuturi şi hrănuri spirituale, de tip
yoga, meditaţie transcedentală, evoluţionism, creştinism etc., v-a fost pus
capul pe umeri.

Puţini, în lumea aceasta, sînt cu adevărat mulţumiţi de viaţa lor şi


se pot considera fericiţi, din multe motive. Mulţi însă sînt nemulţumiţi de
ea, nemulţumiţi de ei înşişi, de lumea ce-i înconjoară şi de tot şi de toate,
şi sînt aproape întotdeauna disperaţi şi nefericiţi.
- De ce întîmplă lucrul acesta?
Picioarele voastre îşi fac datoria faţă de voi, purtîndu-vă în lungul
şi latul Pămîntului, de aţi ajuns pînă şi pe Lună. Mîinile îşi fac şi ele
datoria, făcînd tot posibilul să contribuie la bunăstarea voastră materială şi
spirituală. Dinţii şi stomacul vostru nu numai că-şi fac datoria faţă de voi,
dar se şi sacrifică pentru binele vostru.
- Cine dar, sau ce, nu-şi face datoria faţă de oameni de aproape
optzeci de procente din populaţia Pămîntului se îneacă în mizerie, durere,
disperare şi ignoranţă?
- Nu cumva cutioarele alea ce le purtaţi pe umeri, pe care unii
dintre voi le consideră o prelungire a gurii sau o extremitate inutilă a
gîtului, sînt de vină?
- Nu cumva ele trebuie să îndeplinească o funcţie de care, în afară
de înţelepţii Sionului, nimeni habar n-aveţi!?
Să ştiţi că vă apriopiaţi de adevăr: - nu de cel bisericesc, nu vă
frecaţi mîinile de bucurie, şi sînteţi pe punctul de a afla pentru ce sînt
chestiile în care sînt înfipţi ochii: - cu care vă uitaţi la televizor, în care
sînt cele două găurele: - cu care ascultaţi muzică, şi în care se află mult
apreciata gură: - cu care ... ştiţi voi ce faceţi cu ea.
E un lucru straniu, dar adevărat, să porţi pe umeri o viaţă întreagă
un obiect aşa de considerabil cum este capul, care la unii dintre voi ajunge
pînă la un sfert din greutatea corpului, pe care nu-l poţi ascunde şi pe care
ţi-i dat să-l porţi anume prin văzul lumii, şi să nu ştii pentru ce este el.
Să ştiţi însă că anume capul este vinovat de răul din lume: - el este
vinovat de mizeria voastră şi anume el este vinovat de nefericirea voastră!
- Cum, de ce şi din ce cauză?
Simplu: - pentru că nu-şi îndeplineşete funcţia principală pentru
care a fost creat. Nu gîndeşte şi nici nu vrea să gîndească. Nouăzeci şi
nouă întregi şi nouă mii nouă sute nouăzeci şi nouă de procente din
oamenii ce s-au perindat de-a lungul secolelor prin istoria omenirii n-au
gîndit, nu gîndesc şi nici nu au de gînd să gîndească.
Îmi dau seama că unii dintre voi m-ar mînca cu tot cu unghii
pentru ofensa pe care-şi imaginează că le-o aduc prin aluzia că ei nu
gîndesc, dar să vedem dacă aveţi, într-adevăr, motiv să faceţi lucrul acesta:
V-aţi născut, aţi crescut şi aţi fost educaţi. Aţi născut, aţi crescut şi
aţi educat. Se nasc, cresc, se educă şi educă. S-au chinuit oamenii pînă la
voi, vă chinuiţi voi, şi se vor chinui şi cei de după voi. Au murit pînă la
voi, veţi muri şi voi, şi vor muri şi cei de după voi.
- Dar de ce, pentru ce, cu ce scop, de cînd există şi pînă cînd va
exista această roată blestemată a sorţii, v-aţi întrebat vreodată?

Cineva şi-a dedicat viaţa părinţilor voştri: - ca ei să devină maturi


şi să fie în stare să pornească de sinestătător în viaţă. Părinţii voştri şi-au
dedicat viaţa vouă, cu acelaşi scop. Voi trăiţi pentru copiii voştri care, la
rîndul lor, vor trăi pentru copiii lor,
- dar cu ce scop vă lansaţi unii pe alţii în spaţiul terestru, ştie
cineva dintre voi?
- Nu.
- Şi mai pretindeţi că vă insult cînd vă zic că nu ştiţi pentru ce
aveţi capuri pe umeri.

Plantele au fost create să servească drept hrană, îmbrăcăminte,


adăpost şi medicamente pentru oameni şi animale. Animalele există ca să
servească drept ajutor, hrană şi îmbrăcăminte pentru oameni. Păsările îşi
au şi ele rostul lor.
- Dar omul: - omul pentru ce există, cine vroiaţi să se întrebe lucrul
acesta, picioarele?
Vai de picioarele care ajung să îndeplinească funcţia capului!

Sînt sigur că staţi nedumeriţi şi nu înţelegeţi ce am în vedere cînd


afirm că nu gîndiţi şi nici nu vreţi să gîndiţi, din moment ce d-stră, sau
fratele d-stră, sau o rudă de-a d-stră, sau un sătean de-al d-stră, sau chiar
un conaţional de-al d-stră a terminat şcoala primară pe zece şi lucrează în
prezent la o firmă “prestigioasă” şi e considerat deştept foc.
- Dar oare a ajunge funcţionar, patron sau chiar pretinsul buric al
Pămîntului, a agonisi bani, imobile şi averi, a creşte copii, nepoţi şi
strănepoţi, şi a face minuni, autostopul sau chiar trotuarul înseamnă a
gîndi?
- Nu încă!
De la faptele acestea pînă la gîndire e cale de mii de ani lumină.

Iată care este voia lui Yehowah:


(Am mai vorbit despre ea şi nu o singură dată, dar nu mă jenez să
repet lucrurile de care depinde viaţa, bunăstarea, pacea, liniştea şi fericirea
întregii lumi, inclusiv a mea şi a voastră.)

Primul lucru pe care Yehowah îl vrea de la oameni, şi de la voi, nu


sînt bunurile voastre, femeile voastre, vieţile voastre sau lumînările
voastre, ci să vă puneţi creierii în mişcare, după cum le este menirea.
Yehowah vrea ca voi să gîndiţi: - să vă daţi seama pe ce
“planetă” trăiţi şi să acţionaţi conform concluziilor făcute.
Yehowah vă vrea înţelepţi: - nu debili, handicapaţi mintal sau
descreieraţi, dar Înţelepciunea începe numai cu cunoaşterea Lui şi cu
respectul faţă de El.
Yehowah vrea ca voi să ştiţi care este menirea voastră pe
Pămînt şi care este rostul vieţii voastre ca specie: - adică de ce şi
pentru ce existaţi!
- Credeţi că lucrul acesta este imposibil de îndeplinit?

Următorul lucru pe care Yehowah îl pretinde de la voi este să vă


aflaţi rostul personal al vieţii voastre şi să-l duceţi la bun sfîrşit.
- Este oare şi acesta un lucru imposibil de realizat, sau prea multe
vrea Dumnezeu de la voi?

Menirea oamenilor ca specie este să demonstreze


superioritatea legilor lui Yehowah faţă de cele ale lui Azazel
şi să tragă concluziile necesare de pe urma observaţiilor
făcute.

Voi nu aveţi de unde vă face o părere cît de cît bine întemeiată


despre legile lui Yehowah, deoarece nu aveţi de unde cunoaşte roadele lor,
căci oamenii le-au evitat în dezvoltarea lor pe cît de mult a fost posibil, cu
toate că pomenesc despre ele la tot pasul. Cît despre legile lui Azazel: -
puteţi scrie mii de romane despre ele, necătînd la faptul că majoritatea
dintre voi vă deziceţi public de ele.

- Cum puteţi discerne care sînt Legile lui Yehowah şi care sînt
legile lui Azazel, şi în ce constă îndeplinirea lor?
Nu este greu de răspuns la întrebarea aceasta, dar nimic nu este
posibil pentru cei ce nu vor cu adevărat să facă lucrul acesta şi nu fac tot
posibilul pentru a-l afla.
Dacă Legile lui Yehowah sînt cele ce împodobesc faţada omenirii,
reprezentînd partea teoretică şi utopică a relaţiei dintre oameni, cu legile
lui Azazel vă întîlniţi la tot pasul, căci ele sînt înscrise în inima fiecăruia
dintre voi şi aproape toţi oamenii le împărtăşesc şi le urmează.

Făcînd abstracţie de Biblie şi de Coran, căci ştiu că nu vă arde


acum de ele, unde este scris clar, negru pe alb, care este voia lui Yehowah,
voi încerca să vă prezint voia Celui ce ne-a creat pe baza deducţiei logice.

Din moment ce noi nu putem lucra pentru Yehowah: - nu putem


prăşi, ara şi construi pentru El, şi dat fiind faptul că El nu are nevoie de
bogăţiile noastre, - ce am putea face noi pentru El?
- Ce aşteptaţi voi de la lucrul mîinilor voastre, de la animalele şi de
la copiii voştri?
- Pretindeţi bătăi din palme, slujbe religioase şi obiceiuri frumoase
din partea lor, sau aşteptaţi să vă bucuraţi de respect, cinste şi onoare de
pe urma urmaşilor voştri şi a tuturor celor ce formează familiile voastre?

La fel şi Yehowah are nevoie de respect, dacă nu chiar de


dragoste, din partea celor creaţi de El, nu de făţărnicie bisericească.
Şi de onoare şi cinste de pe urma voastră are El nevoie, nu de
cruci pe la marginile drumurilor şi de praznice pe la înmormîntări.

- Ce onoare are Yehowah de la voi, după ce v-a creat şi vă poartă


de grijă:
- Că nu vreţi nici să auziţi de El?
- Că doriţi să vă transformaţi în oile lui Isus?
- Că vă este lene să vă mişcaţi fundurile şi pentru binele vostru
personal, nu încă pentru cel al aproapelui vostru?
- Şi că în loc de pace, bunăstare, linişte şi fericire pe Pămînt, voi
promovaţi război, mizerie, dezastru şi durere?

A pretinde că-L iubiţi pe Dumnezeu încă nu înseamnă nimic


pentru Yehowah. Poate că pentru alţi d-zei, inclusiv pentru Azazel,
poreclit de către voi diavolul şi satan, pretenţiile voastre cucernice au vreo
valoare, dar pentru Yehowah vorbele lipsite de fapte sînt egale cu zero.
Pe Yehowah îl interesează mai mult faptele voastre decît
pretenţiile. Puteţi să vă consideraţi voi sfinţii sfinţilor, papii papilor şi
înlocţiitorii nu numai a fiului lui Dumnezeu dar şi a dracului însuşi, căci
dacă în faţa lui Yehowah sînteţi nimeni, nimeni veţi fi pînă la sfîrşitul
veacurilor.

Yehowah îi iubeşte pe cei înţelepţi, curajoşi, plini de voinţă,


cinstiţi, morali şi harnici, cît despre cei ce nu vor să gîndească, despre
cei fricoşi, lipsiţi de voinţă şi de caracter, şi despre cei leneşi, vicioşi şi
scrupuloşi nici nu se pomeneşte în prezenţa Lui.

A spune poiezii dimineaţa, la amiază şi seara, sau chiar de cinci ori


pe zi, după cum fac musulmanii,
a face efortul “supraomenesc” de a merge la biserică, la casa de
rugăciune şi la palatele şi sălile regatelor,
a plăti dăjdii, contribuţii şi cotizaţii unor neruşinaţi ce transformă
credinţa în Dumnezeu în business, şi a da de pomană lichelelor care de
dragul banilor sînt gata să mănînce şi de pe vii şi de pe morţi, nu înseamnă
nici pe departe îndeplinirea voii lui Yehowah şi urmarea legilor Lui: - să-
L iubeşti pe Yehowah, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi cu
toată puterea ta! Şi să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi!
Fiţi atenţi la următorul lucru: - Dacă cea de a doua îndrumare
divină poate fi îndeplinită fără existenţa primeia, prima îndrumare
nu poate exista fără îndeplinirea celei de a doua, căci dragostea şi
respectul faţă de Yehowah se manifestă în special prin relaţia noastră
cu semenii noştri. Vorba lui Isus Nazarineanul: “- Cum poate cineva
pretinde că-L iubeşte pe Dumnezeu, pe care nu-L vede, cînd el îl urăşte pe
aproapele său, cu care împărtăşeşte aceeaşi soartă?” - este cît se poate de
instructivă în cazul respectiv.

Nu vă împăcaţi cu gîndul că dacă n-aţi omorît capra vecinului


personal, ci l-aţi iudit pe altcineva să o facă, şi dacă oferiţi din paşti în
paşti cîte o ofrandă bezmeticilor ce de dragul banilor fac pipi pe
demnitatea lor umană şi cerşesc pe la colţuri, vă faceţi datoria faţă de
aproapele vostru şi îndepliniţi îndrumarea cu privire la dragostea faţă de
el!
Iubirea adevărată faţă de aproapele nostru, cea pe care
YHWH o vrea de la oameni, nu are nimic în comun cu actele de
caritate pe care le faceţi voi uneori, mai mult de ochii lumii decît din
dragoste pentru el sau pentru Dumnezeu.
- Să vezi cum tîlharii îi fac felul aproapelui tău şi să te faci că
plouă, numai dragoste de Dumnezeu nu poate fi!
- Să vezi cum bandiţii şi mafioţii ţin sub teroare o ţară întreagă şi-
şi bat joc de toţi, inclusiv de tine, şi să vorbeşti de Dumnezeu:- nu
credinţă în Dumnezeu este ci blasfemie la adresa Lui!
- Să vezi cum nemernicii şi spurcaţii se cocoşează la cîrma statului
şi sug de acolo, prin legile şi deciziile lor tîmpite, nu ceea ce ar trebui să
sugă, ci sîngele şi viaţa de la bieţii oameni ce au nefericirea să
nimerească sub stăpînirea lor, şi să aştepţi viaţă veşnică de la Dumnezeu,
probabil că pentru faptul că nu faci nimic pentru semenii tăi, din frică, din
lene, din indiferenţă sau din rea-voinţă, este insulta cea mai mare adusă
lui Yehowah, nu faptă plăcută înaintea Lui!
- Să te umileşti în faţa celor ce te calcă în picioare este faptă de
eroism doar la creştini, nu şi în faţa lui Yehowah!
- Şi să te laşi prigonit şi omorît, în numele cui n-ar fi, de către cei
ce luptă împotriva lui Yehowah, nu este faptă demnă nici de dobitoace, nu
încă de oameni, căci Yehowah a acordat dreptul de a se apăra tuturor
fiinţelor de pe Pămînt, cu atît mai mult oamenilor, pentru care a se
apăra pe ei şi pe semenii lor nu este doar un drept, ci o datorie fără
îndeplinirea căreia nu se poate vorbi despre credinţă în Dumnezeu!

Îndeplinirea voii lui Yehowah, stimaţi semeni, nu


înseamnă altceva decît
a lupta pentru binele omenirii,
a lupta pentru instaurarea ordinii, dreptăţii şi legilor
lui Yehowah pe Pămînt şi
a lupta pentru transformarea Pămîntului în Paradis,
nu în deşert, după cum o faceţi voi în timpul de faţă.

Pretindeţi că credeţi în Isus Hristos, dar oare nu v-a spus Isus să


nu căutaţi raiul prin biserici, mănăstiri, pe dealuri şi pe urlaţi, căci el nu
este acolo, şi să nu aşteptaţi să vi-l ofere cineva pe tavă, după cum
aşteptaţi voi acum, dar să vă vindeţi haina de pe voi: - nu pentru a oferi
banii săracilor să-i bea, ci să vă cumpăraţi: - nu Biblii, căci Biblii nu
existau pe timpul lui Isus, ci săbii, şi să luptaţi pentru instaurarea
Raiului pe Pămînt, căci el este în mijlocul vostru?
Isus v-a învăţat să vă iubiţi duşmanii, dar a pomenit el, măcar
odată, de faptul că nu e voie de-i pus pe duşmanii omenirii şi a lui
Dumnezeu cu botul pe labe?
- Oare exemplul lui cu alungarea acelor nefericiţi ce au confundat
templul lui Dumnezeu cu supermarketul din New York nu vă vorbeşte
despre nimic?
Pe acei creştini ce interpretaţi vorba lui Isus cu obrazul celălalt ca
un îndemn la ne-împotrivire în faţa răului, vă întreb:
- Aţi auzit voi oare vre-odată despre afirmaţia lui Isus referitor la
cea mai mare faptă din lume, sau nu?
- Dacă da, atunci care este acea faptă?
- Să te laşi păpat de lei, cîini şi de hiene, sau să-ţi rişti viaţa pentru
aproapele tău?

Cea mai mare faptă din lume, pe care omul poate să o


săvîrşească, este să-ţi rişti viaţa pentru aproapele tău, nu să te
laşi în voia soartei! De aceea, dacă nu vă lasă inima, frica sau
laşitatea să vă apăraţi propria piele de injuriile, răutăţile şi
fărădelegile celor ce nu ştiu de Yehowah, apăraţii măcar pe
semenii voştri de ele!

- Nu urmaţi fapta primilor creştini, care nu din eroism s-au lăsat


păpaţi de fiare, ci din debilism, căci boii ce n-au îndrăznit să se apere de
urgia lui Nero de dragul lor personal puteau să se lase convinşi să lupte
împotriva răului măcar de dragul familiilor, copiilor, părinţilor, fraţilor,
surorilor şi prietenilor lor ce erau sfîşiaţi, tăiaţi, arşi şi răstigniţi sub ochii
lor!
Dar, indiferent de ceea ce a spus sau nu a spus Isus şi indiferent de
ceea ce au făcut sau n-au făcut primii creştini, vă spun:

Cine nu pune mîna pe sabie şi nu luptă împotriva


răului, indiferent de starea lui socială, de poziţia lui pe scara
ierarhică a lumii şi de apartenenţa lui familiară, nu va intra în
Împărăţia lui Yehowah cum nu intră cămilele lui Isus prin
urechea acului.
Nu vă înşelaţi pe voi înşivă în zadar, căci religiile, dogmele,
filosofiile, teoriile, prostiile şi tîmpeniile voastre nu vă vor ajuta cu nimic
în privinţa aceasta: - ele sînt ochelari de cal, piedici şi opium pentru voi,
nu cale, adevăr şi viaţă!

Celor ce nu v-aţi dat seama încă, vă spun:

Viaţa omenească este un examen, asemănător celor pe care


voi le susţineţi la intrarea şi ieşirea din instituţiile voastre de învăţămînt,
scopul căruia este evaluarea, pregătirea şi alegerea
candidaţilor pentru viaţa veşnică.
Încercările puse în faţa voastră nu sînt uşoare, dar nici nu depăşesc
puterile şi capacităţile voastre.
Asemănător testelor omeneşti de evaluare a calităţilor şi
inteligenţei umane, examenul acesta divin, viaţa, cunoaşte trepte şi nivele
de gradare, cunoaşte clipe de învăţătură şi clipe de încercare, şi cunoaşte
momente de răgaz după fiecare încercare depăşită.

Cînd te gîndeşti că numai pentru a intra, a învăţa şi a absolvi o


prăpădită de facultate, care te transformă din bou în vacă, e nevoie de
sacrificat ani de zile, dintr-o viaţă care şi fără lipsa lor este destul de
scurtă, şi e nevoie de muncă anevoioasă şi de cheltuieli considerabile, care
uneori depăşesc posibilităţile multora, examenul de intrare în Împărăţia
Cerurilor, care este viaţa noastră, nu este greu deloc. Dat fiind faptul
că ni se oferă şansa de a obţine viaţă veşnică cu preţul unei vieţi de
nimic, de a ne bucura veşnic de pace, linişte, bunăstare, bucurie şi
fericire în mijlocul unor frumuseţi net superioare celor pămînteşti, cu
singura condiţie de a ne trăi viaţa aceasta omeneşte, nu dobitoceşte, şi
de a deveni cetăţeni cu drepturi depline nu a Europei, nici a SUA, ci a
Universului, cu singura condiţie de a ne ridica de pe acum la nivelul
moral al locuitorilor Universului, nu să devenim şomeri cu studii
superioare şi rataţi ai societăţii, cerinţele puse în faţa noastră nu sînt
deloc mari.

- Care sînt acele cerinţe şi care sînt condiţiile de intrare în


Împărăţia Universului!?
Să zicem că sînteţi posesorii unei grădini minunate şi aţi hotărît să
o puneţi la dispoziţia semenilor voştri.
- Care ar fi condiţiile ce le-aţi înainta celor ce vor dori să intre şi
să locuiască în ea?
- Să vă urască?
- Să vă bîrfească?
- Să bea, să fumeze?
- şi să fure, să prade şi să omoare?
sau
- Să vă respecte!?
- Să vă binecuvînteze!?
- Să fie cinstiţi!?
- Să fie gospodari!?
- Să dorească şi să facă bine grădinii şi celor ce locuiesc în
ea!?
- Şi să fie dispuşi să lupte pentru apărarea lor!?

Uite cam acestea sînt şi condiţiile puse de Yehowah în faţa celor


ce binevoiesc să intre în Împărăţia Sa!

- Cum cred domniile voastre, stimaţi creştini şi necreştini, dacă


Yehowah dă drumul în Împărăţia Universului golanilor, prostălanilor,
hoţilor, bandiţilor, tîlharilor, handicapaţilor, economiştilor şi politicienilor,
nu se va transforma oare raiul în iad?
- Şi dacă laşii, fricoşii, indiferenţii, creştinii şi mulţi alţii ca ei, care
se tem să lupte pentru binele lor şi a semenilor lor, vor fi cei în mîinile
cărora v-a încăpea Împărăţia Cerurilor, ştiţi ce se va întîmpla cu ea în
cazul în care apare un nou Azazel: - adică un nou rebel împotriva lui
Yehowah şi a ordinii universale?
- Nu se va transforma ea oare în arenele lui Nero şi în haos!?
Ba da! Cam acest lucru s-ar întîmpla în momentul în care cei ce
trebuie să apere ordinea şi liniştea Universului s-ar împrăştia ca vrăbiile
dinaintea răului şi ar aştepta să lupte Stăpînul Universului, de unul singur,
pentru ei.

„Stimaţi” filantropi şi adepţi ai non-apărării! - Aţi auzit despre


existenţa unui aşa personaj mitologic, numit şarpele, diavolul, satan şi
balaurul sau n-aţi auzit!? - Şi aţi auzit, din poveştile bunicuţelor domniilor
voastre, că acel personaj, rău şi ne-iubitor de bine, s-a răsculat împotriva
Creatorului său, şi al nostru totodată, şi a încercat să pună laba pe creaţia
Lui, inclusiv pe voi, creînd moarte, pustiire şi dezastru, sau n-aţi auzit!?
- Dar ştiţi cum Şi-a apărat Dumnezeu creaţia?
- S-a pus în genunchi şi s-a rugat înaintea duşmanului Lui pînă i s-
a făcut aceluia milă de El şi L-a lăsat în pace!?
- S-a lăsat la cheremul şi bună-dispoziţia lui!?
- Sau s-a lăsat răstignit de către el!?

- Nu! scumpii mei. El n-a făcut nici unul din lucrurile acestea.

Yehowah n-a aşteptat pînă a prinde Azazel la minte şi i s-a urî de


făcut rău. Nici n-a aşteptat să vină Isus Hristos să se milogească pentru El
şi pentru creaţia Sa, ca să le scape din ghiarele rebelului.
- Yehowah a luptat!
Şi dacă nu vă vine a crede lucrul acesta, găsiţi măcar o singură
dovadă, de unde vreţi voi, care să afirme că El n-a luptat!
- Nu este oare Yehowah reprezentat în toate cărţile sfinte ale
marilor religii drept Conducătorul oştirilor şi Luptătorul
luptătorilor?
De asemenea, găsiţi măcar o singură afirmaţie despre Yehowah în
care se vorbeşte că El are înclinaţii filantropice şi îi iubeşte pe cei ce nu
se împotrivesc răului?
- Nu sînt oare David şi vitejii lui oamenii despre care se spune că
au fost cei mai plăcuţi înaintea lui Yehowah?
- Dacă da, atunci pe ce bază?
- Nu pentru că erau cei mai buni luptători ai neamului evreu?

Băgaţi bine în minte, stimaţi semeni, următorul lucru:

Cel mai mult urăşte Yehowah la oameni laşitatea, căci


nici ura, nici trufia, nici prostia şi nici vre-un oarecare alt viciu nu sînt
într-atît de demne de dispreţ precum laşitatea, deoarece şi proştii sînt în
stare, uneori, în mod inconştient sau conştient, de fapte eroice, pe cînd
fricoşii şi laşii niciodată.

Astfel:
Cei ce doriţi să faceţi voia lui Yehowah,
Cei ce simţiţi că sînteţi chemaţi de către Stăpînul Universului
să apăraţi ordinea Lui în lume,
Şi cei ce nu vă complaceţi în mizeria lumii existente, dar vă
doriţi una mai bună,
- nu vă sfiiţi!
- nu vă ruşinaţi!
- nu vă temeţi!
- şi nu amînaţi să puneţi mîna pe arme şi să
răspundeţi la apelul făcut vouă de către Yehowah!
Nu aduce anul cît aduce clipa, de aceea:

- nu şovăiţi să începeţi lupta împotriva răului din


lume!
- nu ezitaţi să luptaţi pentru instaurarea binelui în
drepturile sale!
- nu vă temeţi să puneţi mîna pe arme pentru a lupta
în favoarea instaurării ordinii universale pe Pămînt!
- şi nu vă fie frică să luptaţi pentru cauza lui
Yehowah, căci acesta este rostul vieţii omeneşti, pentru
aceasta aţi fost creaţi şi pentru aceasta existaţi!

Nu vă temeţi de urmări, căci


nu există urmări negative pentru cei ce luptă de partea lui
YHWH: - nici oamenii, nici Azazel şi nici măcar moartea nu poate să le
facă nici un rău fiilor Stăpînului Universului!
Cel ce ne-a creat odată, ne poate crea de mii de ori, şi nu
numai aşa cum sîntem, ci mai buni decît cum sîntem.

Ştia Mahomed ce ştia cînd a afirmat că cei ce luptă pentru


Yehowah ajung direct în Rai. În orice caz, cert este un lucru:

- Cei ce luptă pentru Yehowah, îşi riscă viaţa pentru


cauza Lui şi-I sînt fideli pînă la moarte Lui vor căpăta, fără
judecată şi negocieri, viaţă veşnică şi cetăţenia Universului.
Cît priveşte faptul dacă ei intră în Împărăţia lui Yehowah imediat
după moarte sau vor intra la o dată respectivă stabilită de către Yehowah
anume cu acest scop, nu are mare importanţă: - oricum la înviere nimeni
nu-şi va da seama că a trecut mai mult de o clipă din momentul morţii lui
pînă atunci.

Cu alte cuvinte, scopul existenţei fiinţei umane ca specie constă


în următoarele:
- să apere dreptatea, pacea şi liniştea în lume!
- să lupte pentru instaurarea şi dăinuirea legilor lui
Yehowah pe Pămînt!
- şi să aducă prin gîndurile, vorbele şi faptele sale
laudă şi bucurie Celui ce ne-a creat!

Scopul pesonal al fiecărui om reprezintă modul prin care


el îşi aduce la îndeplinire datoria de om.

Nu toţi ne naştem cu aceleaşi calităţi, posibilităţi şi capacităţi, de


aceea e normal ca fiecare dintre noi să lupte pentru cauza lui Yehowah în
felul său. Dat fiind faptul că Legile lui Yehowah prevăd în primul rînd
binele, pacea, liniştea, bunăstarea şi fericirea oamenilor, este o
binecuvîntare într-adevăr divină să putem contribui la instaurarea lor pe
Pămînt în mod diferit.

Singurele lucruri care trebuie să fie unice la toţi oamenii,


indiferent de vîrsta şi sexul lor, este determinarea fermă de a îndeplini
oriunde şi oricînd voia lui Yehowah, plus decizia de a lupta pînă la sfîrşit
sub drapelul Lui. În rest: - fiecare trebuie să-şi urmeze vocaţia!

- Cine are talent de a cînta, să cînte! Dar nu de dragul cîntatului,


de dragul banilor sau de flori de cuc, ci cu scopul de a vă pune talentul la
dispoziţia semenilor voştri, de a înfrumuseţa viaţa lor, de a aduce laudă
Celui ce ne-a creat şi de a contribui la instaurarea Voii Lui pe Pămînt.

- Cel ce are darul de a picta, să picteze! Dar nu pentru a perverti


simţul estetic al oamenilor şi a-i convinge că ceea ce este hîd şi pocit este
frumos, ci cu aceleaşi intenţii ca şi cel ce are darul de a cînta.
- Cei cărora vă place munca, munciţi! Dar nu pentru a
transforma rodul muncii voastre în năzuinţa, visul, scopul, şi speranţa
vieţii voastre, ci pentru a contribui cu el la transformarea Pămîntului în
Paradis.

- Cei ce abundaţi în energie şi curaj nu le irosiţi înzadar,


devenind marionete în mîinile răufăcătorilor şi potlogarilor, şi folosindu-le
împotriva semenilor voştri, apărînd interesele meschine a celor ce profită
de naivitatea şi nedorinţa voastră de a gîndi, ci folosiţile în scopul pentru
care v-au fost date: - luptaţi pentru binele omenirii şi deveniţi
promotorii şi apărătorii legilor lui Yehowah pe Pămînt!

Cine a încercat măcar o singură dată să cînte, sigur că s-a ciocnit


cu realitatea simplă că cine nu are talent n-are ce căuta pe tărîmul muzicii.
Cine a pus mîna pe pensulă şi a încercat să dea naştere unei opere de artă
s-a convins şi el de faptul că fără vocaţie nu faci nici în pictură mare
treabă.
- Cum credeţi, oare numai în muzică şi pictură e nevoie de vocaţie
divină?
Încercaţi să vă coaseţi ciubote singuri şi o să vedeţi dacă e nevoie
sau nu de talent în celelalte domenii ale vieţii.
- Dar oare pentru a conduce o ţară nu e nevoie de
binecuvîntarea şi ajutorul lui Yehowah?
- Oare e mai greu de cîntat şi de desenat decît de organizat o
societate, de nimeni nu se gîndeşte să ţină cont de vocaţia divină în
domeniul organizării şi dirijării societăţii voastre?

Imaginaţi-vă că arta nimereşte în mîinile celor ce n-au nici o


tangenţă cu ea: - că muzica este compusă şi cîntată de surzi, că pictura
este creată de orbi şi că baletul este interpretat de către handicapaţi.
- La ce rezultate v-aţi aştepta de la ea?

- Cei ce credeţi că este mai greu să cînţi decît să conduci oameni,


mai dificil să pictezi decît să emiţi legi şi e nevoie de mai multă
inteligenţă, talent, voinţă şi curaj pentru a dansa decît pentru a face un
popor fericit, n-ar fi rău să vă mai relansaţi odată în viaţă, începînd cu
grădiniţa de copii!
E drept că nouăzeci de procente dintre oameni vă consideraţi
conducători înăscuţi şi vă zbateţi întreaga voastră viaţă să faceţi uz de
respectiva vocaţie, împînzind lumea cu partide şi partiduleţe, şi formînd
clase întregi de politicieni, bancheri şi alte soiuri de paraziţi, cînd însă te
confrunţi cu realitatea nudă înţelegi că această pretenţie a voastră nu este
nimic mai mult decît un semn al schizofreniei: - că cei ce teoretic se dau
drept balene în realitate sînt nişte viermi şi nu numai că nu sînt în stare să
conducă oameni, dar nici măcar animalele nu pot fi lăsate pe mîna lor.
Dacă surzii sînt în stare să transforme muzica în orăcăit de broaşte
şi orbii să transforme pictura în mîzgăleli moderne pe care le dau drept
ultimul behăit al modei, cei ce s-au cocoţat la cîrma statului fără să-i fi
rugat cineva să se caţăre acolo şi fără să aibă nici cea mai mică idee
despre ce trebuie să facă acolo, aţi văzut şi singuri ce pot face dintr-o
societate: - ei nu numai că au fost în stare să transforme o civilizaţie
umană în una inumană, dar au reuşit şi să degenereze naţiuni şi popoare
întregi, aducîndu-le la stadiul de amoebe şi rozătoare şi transformîndu-le
în turme şi cirezi.
- Sînteţi mulţumiţi de opera lor?
Eventual, dacă faceţi parte din marea gloată de zombi ce stă la
cheremul lor, puteţi fi mulţumit. Dar dacă mai sînteţi încă om liber, nu
cred că aveţi mare plăcere de la ceea ce ei fac cu ţara voastră.

Aceeaşi poveste pretutindeni: - economiştii abea de ştiu a număra,


politicienii abea de ştiu a citi, în timp ce funcţionarii nici idee n-au pe ce
lume trăiesc. Nu există domeniu important al activităţii umane în care
să miroase, măcar, a talent, vocaţie, inteligenţă şi răspundere.
Dar cine credeţi voi că este de vină în toată afacerea aceasta?
- Cine este de vină că politicienii, miniştrii, economiştii şi celelalte
vietăţi mai egale ca alţii se poartă precum cu dobitoacele cu voi?
- Dumnezeu!?
Nu, dragii mei! Nici Dumnezeu nu e mulţumit de cei ce v-au adus
la plug de lemn.
- Isus Hristos!?
Poate că şi Isus contribuie cu ideologia sa la degradarea societăţii
umane, dar nu el este vinovatul principal.
- Cine dar este el?
Voi, stimaţi locuitori ai planetei Pămînt!

Voi sînteţi vinoveţi de faptul că nu aveţi ce mînca.


Voi sînteţi vinoveţi de faptul că copiii voştri nu au cu ce se
îmbrăca şi înghiaţă iarna de frig.
Voi sînteţi vinoveţi că în orice clipă oricine vă poate scoate
legal din casa proprie şi deporta la fundul mării.
Şi voi sînteţi vinoveţi că cineva este în stare să vă vîndă, cu doi
dolari bucata, sau să vă transforme oricînd în pierderi colaterale de
război.

În aparenţă mulţi dintre voi vă urmaţi vocaţia: - la fiecare colţ de


stradă te izbeşti de cîte un artist uitat, de cîte un pictor rătăcit sau de un
cîntăreţ răguşit. Fiecare al patrulea locuitor al acestei planete are înclinaţie
spre stînga, fiecare al treilea are înclinaţie spre dreapta şi fiecare al doilea
cetăţean este fotbalist, sexofonist, cască gură sau la modă, dar cînd arunci
o privire în esenţa lucrurilor realizezi faptul că mai sus pomenitele genii,
sau gene, umane nu numai că nu-şi urmează vocaţia, dar îşi bat joc de ea
în cel mai teribil mod posibil: - folosind-o exact în sensul opus celui
pentru care le-a fost dată.

E plină lumea de cîntăreţi: - negri, albi, galbeni, roşii şi albaştri,


dar, pe lîngă faptul că abuzează de simţurile estetice ale oamenilor, - ce
folos aduc ei omenirii?
Una dintre cele mai frumoase creaţii ale omenirii se află la
dispoziţia lor, dar cu ce scop o folosesc ei: - de a-i transforma pe oameni
în dobitoace, îndemnîndu-i, în special pe tineri, să renunţe la raţiune în
favoarea instinctelor şi să-şi irosească tinereţea prin beciuri şi subsoluri,
numite conform modei discotreuci, în loc să facă ceva folositor pentru ei
înşişi şi pentru semenii lor?
Sexul este tema îndrăgită a majorităţii cîntecelor “la modă” şi
desfrîul este îndemnul celor mai multe creaţii muzicale, în timp ce
majoritatea curentelor muzicale moderne, a-l căror nume mi-e greaţă să-l
pronunţ, le inspiră “tinerelor speranţe” ale omenirii convingerea că
oamenii sînt cele mai mari dobitoace dintre dobitoace şi că singura faptă
de eroism în lumea modernă este să te remarci ca dobitoc. De la muzica
populară, care cîntă despre “căţeluşi cu părul creţ ce fac ceva răţilor din
coteţ”, şi terminînd cu muzica clasică, care nu este altceva decît o
aglomeraţie de zgomote, certuri şi scandaluri, nici unul din genurile
muzicale nu reprezintă punerea vocaţiei divine, care este talentul muzical,
în slujba omenirii, ci toate sînt mărturii evidente a folosirii ei împotriva
speciei şi fiinţei umane.
- Nu vă vine a crede lucrul acesta, n-aveţi decît? Realitatea-i aşa
cum este ea, nu cum v-o închipuiţi voi că este.

Despre pictura şi sculptura modernă nici nu e nevoie să comentez:


- mîzgălelile şi deformităţile ce sînt pretinse a fi expresia psihică a unor
anumite stări şi fapte nu sînt altceva decît imaginea prostiei celor ce le
consideră a fi opere de artă.

- Nu mă înţelegeţi greşit! Ca om găsesc şi eu destule elemente


frumoase în muzică şi în celelalte genuri de artă ce merită admirate, dar
deoarece ca profet mă interesează nu arta în sine ci efectul ei asupra
oamenilor, nu-mi permit să vorbesc altfel despre ea, şi nu fără un temei
bine fundamentat.

- Dacă măcar un sfert din reprezentanţii artelor, care


actualmente îşi bat joc de vocaţia lor, făcînd reclamă capacităţilor lor
sexuale şi scuturîndu-şi fundurile şi pletele în faţa miilor de admiratori, ar
aduce prin talentul lor laudă şi mulţămire Celui ce le-a dat-o, nu s-ar
schimba oare cu nimic imaginea lumii?

- Dacă măcar un sfert dintre sportivii ce se zbat ca


descreieraţii pentru titluri şi bani şi-ar pune forţa, rezistenţa, iuţeala
şi dibăcia înslujba Celui de la care le-au primit, n-ar exista oare nici o
îmbunătăţire a vieţii oamenilor?

- Dacă măcar un sfert dintre intelectualii ce-şi frămîntă creierii


prin biblioteci şi laboratoare, născocind tîmpenii şi bătîndu-şi joc de cei
ce nimeresc pe mîna lor, şi-ar pune mintea la dispoziţia Celui ce le-a
creat dispozitivele cu care ei pretind că judecă, oare tot la fel de grea
şi insuportabilă ar fi viaţa oamenilor după cum este în prezent?

- Dacă măcar un sfert dintre boxerii şi luptătorii ce-şi dezbat


dinţii şi coastele în ringuri şi subsoluri ar lupta nu de dragul
nemernicilor ce cîştigă tone de bani de pe urma lor, ci pentru Cel ce le dă
sănătate, forţă, voinţă şi curaj, oare chiar nici o schimbare în bine n-
ar surveni în imaginea actuală a omenirii?

- Dacă măcar un sfert dintre cei ce luptă pe toate meridianele


globului pentru SUA, n.a.t.o., c.i.a., k.g.b., Mosaad, etc., ar reprezenta
nu interesele potlogarilor pe care-i doare mai jos de spinare de soarta lor,
ci interesele Celui ce le-a dat viaţă şi se îngrijeşte de soarta lor, credeţi
că ar mai exista atîta nedreptate şi suferinţă în lume ca astăzi?

- Şi dacă măcar un procent dintre locuitorii Pămîntului ar trăi


nu pentru a ajunge îngrăşăminte naturale ale solului , ci pentru a pune în
aplicare Legile Celui ce le-a oferit Pămîntul şi bunătăţile lui spre
folosinţă, nu credeţi că Pămîntul s-ar transforma în Rai?

Dar nu artele sînt domeniul în care trebuie să vă urmăriţi neapărat


Chemarea Divină căci, de bine de rău, ele tot contribuie la înfrumuseţarea
vieţii pămînteşti, în timp ce oamenii înţelepţi nu se lasă niciodată
influienţaţi de gunoaiele din ele; şi nici sportul nu este acel domeniu.
- Care dar este el?
- Voi ce părere aveţi:
- Care este domeniul cel mai important al existenţei umane,
domeniu care vă influienţează viaţa cel mai mult?
Fiţi atenţi la ceea ce răspundeţi, căci anume acel domeniu este
sfera activităţii omeneşti în care fiecare dintre noi trebuie să lucreze ca
ceasul!
- Care este el?

Organizarea, construirea, administrarea şi apărarea societăţii


umane sînt acele activităţi în care fiecare dintre noi trebuie să se
implice, dar nu aşa cum vor “muşchii” d-stră, ci numai în acord cu
Chemarea Stăpînului Universului şi în funcţie de capacităţile şi
aptitudinile de care dispune!

- E de-a mirării oare faptul că societatea noastră este în pragul


dezastrului, cînd de organizarea şi administrarea ei se ocupă cei ce nici în
iad nu sînt bineveniţi? Nu cred că e de-a mirării.

- Cine însă sînt cei ce trebuie să se ocupe de organizarea şi


administrarea societăţii voastre, dacă nu cei ce actualmente vă duc ţara de
rîpă?
- Cum puteţi să-i recunoaşteţi pe cei ce într-adevăr pot face ceva
pentru ridicarea nivelului de bunăstare a societăţii voastre?
- Şi cum pot acei oameni ajunge să-şi pună cunoştinţele şi
capacităţile în slujba voastră, în actualele condiţii economice şi politice?
- Voi ce părere aveţi?

Imaginaţi-vă că aveţi posibilitatea şi bunăvoinţa să construiţi


Palatul Fericirii pe Pămînt, dar locul pe care aţi găsit de cuviinţă să
inauguraţi respectivul edificiu este plin de dărîmături, gunoaie, buruiene şi
multe alte “bunătăţi” de acest soi, de care şi societatea noastră este plină.
- Cu ce credeţi că ar trebui începute lucrările de construire a
palatului:
- cu repararea dărîmăturilor,
- cu alegerea gunoaielor
- şi cu cultivarea buruienelor?
- Da!?
- Cam aşa începeţi voi lucrările de construire a unei clădiri
importante?
- Nu începeţi voi oare cu curăţirea terenului de dărîmături,
gunoaie, buruiene şi de tot ce e rău pe el, şi cu pregătirea lui pentru
lucrările ulterioare?
- Dacă da, de ce nu procedaţi la fel şi cu ridicarea Cetăţii societăţii
voastre, sau pentru voi societatea în care trăiţi nu contează?
- Sînt oare clădirile propriu-zise mai importante decît bunăstarea
naţiunii şi a omenirii de vă străduiţi, generaţie după generaţie, să faceţi
sită de mătase din cozi de cîine şi lideri ai neamului din lepădături şi cozi
de topor?

- Cine vrea să trăiască şi nu numai să trăiască, dar să trăiască


bine,
- Cine doreşte să aibă, atît el cît şi copii lui, un viitor sigur,
luminos şi fericit,
- Cine vrea dreptate,
- şi cine vrea să facă voia lui Yehowah,
- nu dormiţi!
- nu staţi cu mîinile în sîn!
- şi nu căscaţi gura pe dealuri, căci nu e timp de pierdut!
Fiecare lucru se face la timpul său şi cu cît mai importantă este
o acţiune cu atît este mai bine ca ea să înceapă la timp!

-Pregătiţi, instruiţi şi organizaţi arhitecţii, maieştrii şi


răspunzătorii ce se vor ocupa nemijlocit de ridicarea
edificiului!
- Căutaţi, găsiţi şi pregătiţi lucrători calificaţi, căci nici
un lucru nu se face de la sine, fără asistenţă umană!
- Faceţi, găsiţi şi pregătiţi materialele şi instrumentele
de lucru, căci nici măcar o colibă pentru cîine nu se face din nimic şi cu
mîinile goale, cu atît mai mult Palatul Fericirii Omenirii!
- Curăţiţi terenul de toate gunoaiele ce se află pe el,
pînă daţi de sol bun şi sănătos pe care se poate instala fundamentul
viitoarei societăţi!
- Aşezaţi temelia!
- Ridicaţi Palatul!

- Cine vreţi să facă lucrul acesta pentru voi, Lenin?


- Nu vă este îndeajuns exemplul lui?

- Cine poate fi arhitect, maiestru şi răspunzător!?


- Şi cine sînt lucrătorii!?
- Cam cine credeţi voi că sînt ei?

Cînd merge vorba despre construirea unei cetăţi, fiecare locuitor al


meleagului unde ea urmeză a fi ridicată este un posibil lucrător al ei, de
aceea căutaţi, instruiţi şi pregătiţi lucrătorii începînd de la
sine şi terminînd cu lumea întreagă; în timp ce oricine are
curajul să lupte împotriva răului şi este decis să înfrunte un
posibil duşman de şase miliarde de războinici înăscuţi,
chiar şi de unul singur, şi are voinţă şi bunăvoinţă să treacă
la datorie imediat, indiferent de condiţiile în care începe
lucrul, plus determinarea fermă de a îndeplini voia lui
Yehowah oriunde şi oricînd, poate îndeplini funcţia de
organizator, răspunzător şi apărător al misiunii începute.
Reţineţi însă următorul lucru:

Yehowah este cel ce distribuie funcţiile şi împarte datoriile, -


deaceea nimeni nu poate îndeplini o funcţie de răspundere în
reconstruirea lumii decît dacă este ferm convins că dispune de
binecuvîntarea lui Yehowah pentru rolul şi sarcina ce şi-o asumă!

Nu uitaţi:
- Puteţi fi în stare să înşelaţi lumea întreagă cu privire la un lucru şi
puteţi să vă înşelaţi chiar şi pe voi înşivă referitor la el, dar nimeni
niciodată nu L-a înşelat, nu-L înşeală şi nu-L va înşela pe Yehowah.

Găsirea instrumentelor nu reprezintă o problemă pentru cei ce nu


s-au dezvăţat să gîndească, căci pentru un om înţelept orice obiect poate
include în sine o comoară.

Ca material pentru construirea edificiului Raţiunii, Dreptăţii


şi Fericirii, Yehowah Dumnezeu ne recomandă să folosim geniul
uman: - cel mai trainic, rezistent şi durabil material existent ce poate fi
folosit la construirea cetăţii despre care merge vorba.

Cînd oamenii, materialele şi instrumentele sînt gata de lucru, se


calculează momentul oportun îndeplinirii lucrărilor de curăţare şi pregătire
a terenului, lucrări a căror importanţă nu trebuie neglijată nici cîtuşi de
puţin, căci de ele depinde mersul lucrărilor ulterioare ce se vor desfăşura
conform calculelor şi estimărilor făcute de către cei însărcinaţi cu lucrul
acesta.

- Nu vă înspăimîntaţi la vederea terenului ce trebuie prelucrat, căci


un gospodar adevărat nu se sperie niciodată de numărul gunoaielor! Vorba
bătrînească: -“Ochii sperie, dar mîinile bucură!” vă poate sluji drept
încurajare în cazul respectiv. Fricosul moare de frică şi la vederea propriei
umbre. Leneşul moare de oboseală doar de la gîndul că trebuie să facă
ceva. Şi cel lipsit de voinţă şi personalitate piere de teamă şi ruşine pînă şi
de la simplul fapt că există.
Dar cel curajos nu moare nici în faţa morţii.
Cel ce nu se teme de greutăţi ajunge şi pe Lună, numai să ducă
la bun sfîrşit planul inimii sale.
în timp ce cel stăpîn pe sine şi pe soarta sa schimbă şi cursul
istoriei, dacă este necesar, numai să săvîrşească fapte demne de
personalitatea sa.
- D-stră din ce categorie faceţi parte?
Cunoaşteţi zicala: -“Leneşul mai mult aleargă, zgîrcitul mai mult
pierde şi prostul mai mult îndură!”
Cum credeţi: - În situaţia despre care vorbim această zicală este
veridică sau nu?

- Ce aveţi, ce pierdeţi şi ce cîştigaţi în momentul în care vă


implicaţi sau nu în misiunea de reconstruire a lumii?
Dacă vă implicaţi pierdeţi iluziile, deşertăciunile şi aprecierea
lumii. În schimb cîştigaţi dreptul la viaţă veşnică, dreptul la fericire,
aprecierea lui YHWH şi cetăţenia Universului.

- E cam puţin? Să vedem dacă cineva vă oferă mai mult.

În cazul în care nu vă implicaţi în reconstruirea lumii sub


îndrumarea lui Yehowah, pierdeţi ceea ce vor cîştiga cei ce se implică,
dar veţi cîştiga dreptul de a vă zbuciuma într-o lume mizeră şi de a fi
victima celor în mîinile cărora vă încredinţaţi destinul.

- Care ofertă vă pare mai convenabilă?

Voi lucraţi de dimineaţă pînă seara pentru o bucăţică de pîine şi


niciodată nu sînteţi siguri de ziua de mîine.
Yehowah vă oferă posibilitatea să vă făuriţi viitorul şi să vă
creaţi fericirea.

Voi vă pierdeţi tinereţea, sănătatea şi viaţa în ringuri şi în arene de


luptă, fără nici o altă gratificare a calităţilor şi efortului decît satisfacţia
temporală. Yehowah vă oferă şansa de a vă folosi forţa, vigoarea,
virtuţile şi curajul nu pentru a vă dezbate unii altora dinţii şi plămînii, ci
pentru a vă apăra drepturile voastre şi ale apropiaţilor voştri la viaţă
şi fericire.

Voi vă riscaţi viaţa luptînd pe toate meridianele şi paralelele


Pămîntului de dragul intereselor celor ce vă asupresc şi vă doresc pieirea.
Yehowah vă oferă posibilitatea de a vă apăra propriile interese şi
interesele celor dragi vouă.

- Este oare oferta lui Yehowah mai mică, mai rea şi mai
neînsemnată decît cea oferită vouă de către cei cărora le slujiţi în
prezent?

Miliarde de oameni alergaţi, vă zbateţi, vă spetiţi şi vă tîrîţi pe


brînci de dragul banilor, femeilor, alcoolului, ţigărilor, pasiunilor şi
iluziilor, dar
- Oare chiar nimeni nu vreţi să lucraţi de dragul Celui
ce v-a creat?

Milioane de tineri curajoşi şi frumoşi vă schilodiţi şi vă omorîţi


unii pe alţii de dragul aceloraşi zei, dumnezei, idoli şi tîmpenii, şi
- oare chiar nimeni, din şase miliarde de locuitori ai
Pămîntului, nu vreţi să luptaţi pentru Stăpînul Universului?

Milioane de oameni vă aruncaţi în foc, sub gloanţe şi în apă, şi


sînteţi gata să luptaţi şi împotriva propriilor părinţi sub diferite steaguri şi
culori, pentru diferite idei şi ideologii, şi în diferite armate şi legiuni, ce
reprezintă orice, numai forţa binelui nu, şi
- chiar nimeni, nimeni nu vreţi să vă înrolaţi sub
drapelul Celui ce vrea binele omenirii?

Eu arborez drapelul Stăpînului Universului în lume.

În cazul în care veţi răspunde chemării făcute de


către Yehowah, binecuvîntaţi veţi fi!
În cazul în care nu veţi răspunde Chemării divine, Yehowah nu
pierde nimic.

Eu îmi îndeplinesc datoria faţă de Yehowah şi vă aduc la


cunoştinţă voia Lui.
- Voi procedaţi cum vă duce capul!
Dacă mai vine cineva sub el, bucuria va fi atît a mea cît şi a lui.
Dacă nimeni nu va veni, voi lupta de unul singur, şi nu cred că am ceva de
pierdut.
Omenirea va fi fericită numai atunci cînd oamenii vor deveni
asemenea albinelor: - nu la înfăţişare, ci la conştiinţă.
Numai atunci cînd fiecare om îşi va cunoaşte locul în
societate, cînd fiecare îşi va îndeplini conştiincios datoria, şi
numai cînd fiecare va fi gata să-şi sacrifice viaţa pentru
societatea lui, după cum fac albinele, numai atunci vă veţi
bucura pe deplin de viaţă şi veţi fi mulţămiţi de ea.

Dar lucrul acesta nu se va întîmpla niciodată, dacă nu


răspundeţi Chemării lui Yehowah.

You might also like