Ghiaurii de la Gurile Dunarii nu se pot ocarmui singuri

Lucian Dirdala, Preaputernice Sultan, ghiaurii acestia de la Gurile Dunarii atat sunt de neputinciosi in a se ocarmui singuri, incat mai ca au ajuns de rasul tuturor. Se tot chinuie ei sa aiba o stapanire cumsecade, dar nu prea le iese. Iata-i, asadar, ca se intreaba daca e bine sa scoata aurul acela pe care n-am putut sa-l gasim noi, iar mai apoi nici muscalii. Au incheiat acum vreo cincisprezece ani dregatorii lor, cu niste smecheri de peste marea cea lata, o intelegere pentru care Luminatia Ta i-ar fi scurtat nu de un cap, ci de doua. Adica, vin veneticii cu niste dracii mari care rup muntele in cinci, smulg pietrele, toarna otrava, scot aurul si apoi baga restul in niste puturi mari, zicand ca o sa stea acolo pana se va intoarce - cer indurare - profetul lor. Multi sunt inspaimantati si zic Divanului sa lase muntele in pace. Asa ca, de saptamani bune, ies mii de ghiauri in strada, strigand impotriva veneticilor, marsaluind, cantand si impreunandu-si mainile in jurul unei cladiri urate si mari, ca o placinta, unde salasluieste adunarea lor. N-ai voie sa pui biciul pe ei, dupa cum nu-i poti altoi nici pe cei care striga pentru Sfarma-Piatra. Nimeni nu prea intelege mare lucru, din cauza ca stapanirea lor, desi aduce putin cu acelea din Apus, nu-i deloc la fel. Ar trebui ca poporul sa-si aleaga dregatorii si sa-i faca sa se tina de cuvant, dar putini dintre ghiauri inteleg cum se face. Mai mult, unii au fost prostiti la cap de muscali; altii - chiar de ai lor, cei veniti odata cu muscalii; sau de sultanul acela pe care l-a plimbat cu caleasca regina Ingliterei, dupa care a patit-o in cetatea Targovistei, de la niste fosti colegi; altii - de pomana pe care le-o arunca zi de zi dregatorii, ca sa se uite in alta parte cand iau ei pesches. Iar ceilalti nu prea sunt in stare sa vorbeasca pe rand si cuviincios, asa ca in tara asta stapanitorii pot sta linistiti: daca-ti schimbi turbanul, ramai in jilt, iar de pici, nu patesti mare lucru - daca n-ai facut prostia sa-i superi chiar pe toti. Rau este ca poporul spune adesea ca, daca nu furi macar putin, esti prost. Pana si marele lor vizir pare-se ca s-a facut de ras la scoala, dupa cum s-a scris undeva, pe latineste: anno 2012 ei crimini dabatur, quod dissertationem suam ab alio auctore describeret. Dar poporul l-ar cam vrea stapanitor cat traieste, ca doar n-a furat nici galbeni, nici camile. Si sunt multi altii, nu doar la partida marelui vizir, ci la toate. Unii spun si despre sultanul lor ca, din cauza lui, nu prea mai au azi ghiaurii corabii. Altfel, Preaputernice, sa stii ca dregatorii fac multe prostii. Uite ce s-a intamplat cand, nemaiavand prea multe de scos de la prostime, au vrut sa vanda o fabrica mare de otravuri pe care tot ei si cei de dinaintea lor o pradasera, ani de zile. I-a batut Apusul la cap sa o vanda, iar ei au pus cativa mascarici sa faca pravilele in asa fel incat negustorii cinstiti au fugit care incotro, si a aparut un ratacit cu doi saci cu bani, taraindu-i pe ulita, de au ras nu doar nemtii sau frantujii, ci si muscalii si chiar curcile muscalilor. Intr-un tarziu au scapat de el, dar nici pe altul n-au gasit, asa ca maine-poimaine veni-vor localnicii cu batele, sa-i intrebe ce si cum. Dar nebunia mai mare e cea de la trasurile de fier. Are stapanirea o multime si plimba cu ele, mai mult in paguba, tot felul de marfuri. De-aia a spus fostul vizir ca in focul verii e cel mai bine pentru punga tarii: atunci nu prea se face negot si pierde Divanul mai putini galbeni. Oricum, mai este un valah care are si el trasuri de fier si uite, Luminatia Ta, ce s-au gandit vizirii: hai sa ne facem ca i le vindem si pe celelalte tot lui, ce daca o sa sara in sus sfatul inteleptilor si Evropa, ca e monopol? (Monopol, adica e unul singur care are si vinde, asa cum se-ntampla la tot pasul la acesti ghiauri, desi ei zic ca nu). Care va sa zica, stapanirea spune ca le vinde, el spune

ca le cumpara si - cum nu e prost - n-o sa dea banii, si uite asa vor sa-i pacaleasca pe camatarii din Apus. Si sa stii, Luminate, ca acestia ori sunt cam saraci cu duhul, ori se prefac bine, asa ca s-ar putea sa le mearga ghiaurilor, de data asta. Zic asta despre camatari pentru ca, desi le-au cerut vizirilor sa nu mai tina atatia slujbasi, acestia nu prea au dat ascultare. Ba mai mult, acum ar vrea sa imparta tara-n opt sau in zece parti, fiecare cu beglerbegul ei, ca sa ia mai multi bani de la Evropa. Dar asta, zic eu, e o minciuna: de fapt, dregatorii vor sa fie si mai multe slujbe, pentru ca ceea ce azi face unul, maine vor face zece. Acum incearca sa-i convinga pe beii mai mici ca nu vor saraci, ci dimpotriva. Dar acestia nu sunt prosti, sunt unsi cu toate alifiile si nu prea vor, desi se tot cazneste Al Doilea Vizir, cel cu caravanele. Iar sultanul spune tot timpul pe dos fata de ceea ce zic vizirii, si i-ar mazili daca ar putea, asa cum au vrut si ei sa-l mazileasca asta-vara. Doar ca n-au fost in stare nici macar sa stie cati ghiauri erau, cu totii, pe hartie, de s-au trezit ca erau mai multi decat trebuia. Si, pana la urma, au strigat apusenii si ei s-au facut subtiri ca ata si au zis ca nu mai fac. Asadar, sultanul nu ca n-ar vrea beglerbegi, dar i-ar placea sa-i puna el, dintre ai lui. Numai ca ai lui sunt putini si slabi, iar multi sunt mana-n mana cu vizirii, de nu stii care si cum e, atat de bine seamana. Acum, Marite, sa stii ca la ei nu poti numi beglerbegi oricum, ca la noi, desi pana la urma e cam tot aia. Trebuie sa schimbi legea cea mare, iar la ghiauri merge greu, desi in adunare cei mai multi tin cu vizirii. Au facut ei un fel de sfat in care s-au adunat oameni de tot felul - brutari, macelari, berari si altii - sa o schimbe. Insa, au baut prea multa licoare din aceea din care le-am dat noi, cafea, sau poate or fi baut sau fumat si altele, ca nu prea le-a iesit. Si acum nu stiu cum s-o dea, ce sa faca. Se gandesc doar cine va fi sultanul si cine vor fi vizirii si cum sa-l paleasca mai bine pe vrajmas. Si le-au aratat legea cea noua venetienilor si i-au intrebat daca-i buna. Iar acestia au zis ca-i destul de buna, ce erau sa faca? Nici altii n-au zis ca-i rea, ca doar putin le pasa de savantlacuri, iar stapanitorii au inteles ce e bine si ce nu. De ani multi, ghiaurii se cearta. Ba sa fie o adunare, ba sa fie doua-ntr-una. Ba sa comande sultanul, ba sa fie puternic marele vizir. Ba sa scrie despre profetul lor, ba sa nu scrie. Ba sa se casatoreasca doar barbatul cu femeia, ba nu numai. Ba sa-i poata usor altoi cadiii pe viziri, ba sa nu poata. Ba sa poti fi si vizir sau bei, si negustor, ba sa nu poti. Ai sa vezi, Maria Ta, ca nu vor inceta galceava nici daca schimba pravila, ca multi dintre ei n-au prea stiut niciodata sa faca altceva, iar, daca au stiut, au uitat. Dar, sa vedem ce vor izbandi ei sa faca anul viitor, desi sa stii ca sunt multi ghiauri care spun ca e bine asa, ca daca nu s-ar certa ar avea timp sa se gandeasca la noi biruri, ca la asta sunt buni si de prea multa vreme se stapanesc. Aici au avut dregatorii si un gand bun, placut Profetului: au pus un bir pe licori, dar nu o sa stranga prea mult de la ghiauri, ca mai toti stiu ce trebuie sa faca. La fel e si cu tutunul. Stii bine, Marite, ca oamenii acestia sunt acum cu Evropa si invata de acolo tot felul de lucruri. Ei, bine, chiar mai repede decat la licori, au invatat sa puna biruri pe tabac, ca sa pufaie mai putin ghiaurii, sa traiasca mai mult si sa-i stoarca mai bine dregatorii. Si sa fie sanatosi, sa nu vada cati au ramas din banii dati stapanirii ca sa-i oblojeasca doftorii, ca nu e bine, se intristeaza. E la fel si cu banii dati pentru batranete, ca stie stapanirea mai bine ce si cat ii trebuie ghiaurului, si de ce. Allah pazeste sa nu le vina in minte sa stranga chiar toti banii de batranete, dupa cum au facut ungurii si lesii. Dar n-o sa faca asta decat in caz de mare urgie. Iar seara, Preaputernice, dregatorii stau inchisi in niste cutii cu capac de sticla, strigand mai tot timpul unii la altii si gazda la toti, ca sunt hoti si nepriceputi. Nu-i adevarat, nu sunt toti asa, dar asta intelege poporul si se bucura, desi nu cunosc prea bine de ce.