BILET 1; 31; 61; 91; 121

Ce este un audit ; definiti auditul financiar si aratati rolul si obiectivele

acestuia ?

Notiunea de audit, �n general

Audit vine de la cuv�ntul italian �audire", a asculta; cuv�nt de origine latina,
transformat �n timp de practica anglosaxona, semnifica azi, �n sens strict,
revizia conturilor realizata de experti independenti �n vederea exprimarii unei
opinii asupra regularitatii si sinceritatii acestora. Prin audit, �n general, se
�ntelege examinarea profesionala a unei informatii �n vederea exprimarii unei
opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard,
norma) de calitate.
Obiectivul oricarui tip de audit �l constituie �mbunatatirea utilizarii
informatiei.
Se retin elementele principale care definesc auditul, �n general, a caror absenta
poate pune �n discutie daca o activitate este sau nu audit si anume: - examinarea
unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala:
- scopul examinarii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra
acesteia;
- opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie res�ponsabila si
independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare are
anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana
indepen�denta;
- examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte
stabilite, cuprinse �ntr-un standard sau norma legala sau profesionala care
constituie criteriu de calitate.

Conceptul de audit financiar

Atunci ce semnificatie are �auditul financiar"? Daca este vorba de �audit
financiar care conduce la certificarea situatiilor financiare", fara nici o
�ndoiala este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau auditul
statutar. Denumirea simpla de �audit financiar" poate fi folosita pentru a desemna
numeroase alte misiuni ca, de exemplu:
- auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii;
- auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a ve�rifica prezentarea
regulamentara a acestora �n situatiile financiare;
- auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica
respectarea legislatiei sociale; auditul financiar asupra situatiei fiscale;
- auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca
evaluarea creantelor �ndoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc.
Altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra
unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale
unei entitati poate fi calificata ca �audit financiar". O misiune de audit
financiar poate fi prealabila unei misiuni de audit operational sau unei misiuni
de audit de gestiune. Din cele prezentate rezulta ca sintagma �audit financiar"
este mult mai cuprinzatoare dec�t cea de �audit statutar".
Reglementarea europeana (Directiva a VI-a) si reglementarile nationale se refera
numai la auditul statutar, adica auditul asupra situatiilor financiare ale
entitatii. Din acest punct de vedere, consideram ca folosirea sintagmei �audit
financiar" �n legislatia rom�neasca �n vigoare �n locul celei de �audit statutar"
folosita �n legislatia europeana este de natura a crea confuzii.

Obiectul si caracteristicile principale ale auditului intern si extern se pot

prezenta sintetic astfel:
I.Audit intern (respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii
si alte comenzi sau solicitari ale conducerii).
?Face parte din controlul intern al entitatii.
?Se realizeaza de regula prin angajati (servicii, birouri etc.) independenti de
celelalte structuri executive.
?Nu are obligatii extra entitate (de regula).
?Independenta e limitata la nivelul �ntelegerii conducerii executive.
II. Auditul extern
Auditul statutar (auditarea situatiilor financiare si alte sarcini sau obiective
stabilite de lege)
?Se realizeaza prin persoane fizice sau juridice stabilite de actionari.
?Se respecta normele unui organism profesional.
?Asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale
entitatii.
?Independenta - principiul de baza pentru credibilitate.
Auditul contractual (poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar
(�n anumite conditii de deontologie, stabilite de organismul profesional) si poate
realiza orice misiune de audit)
? Se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate.
? Independenta si responsabilitatea (acoperita prin asigurare) conduce la un �nalt
grad de credibilitate a situatiilor financiare auditate.

BILET 2; 32; 62; 92; 122

Imaginea fidela, clara si completa a patrimoniului, situatiei financiare si

rezultatul exercitiului � obiectiv fundamental al auditarii conturilor anuale,
verificarii si certificarii bilanturilor. Explicati elementele pe care se sprijina
notiunea de imagine fidela: regularitatea, sinceritatea si cele 6 criterii ce
trebuiesc �ndeplinite de conturile anuale ale unei entitati economice

Conceptul de imagine fidela

Notiunea de imagine fidela �n audit nu este clar definita; de o maniera generala,
�nsa, imaginea fidela este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si
sinceritatea contabilitatii.
REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile contabile, deci la
principiile contabile general admise; reglementarile contabile rom�nesti prevad,
de altfel, ca pentru a da o imagine fidela patrimoniului, situatiei financiare si
rezultatelor obtinute trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului
si celelalte norme si principii contabile, cum sunt:
- principiul prudentei: prudenta presupune o apreciere rezo-nabila a faptelor �n
scopul evitarii riscului de a transfera �n viitor incertitudini prezente
susceptibile de a greva patri�moniul si rezultatele financiare ale �ntreprinderii.
Potrivit acestui principiu, nu este admisa supraevaluarea elemen�telor de activ si
a veniturilor, respectiv subevaluarea ele�mentelor de pasiv si a cheltuielilor,
tin�nd cont de depre�cierile, riscurile si pierderile posibile generate de
desfasu�rarea activitatii exercitiului curent sau anterior;
- principiul permanentei metodelor - care conduce la con�tinuitatea aplicarii
regulilor si normelor privind evaluarea,
�nregistrarea �n contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a
rezultatelor, asigur�nd comparabilitatea
�n timp a informatiilor contabile;
- principiul continuitatii activitatii - potrivit caruia se presu�pune ca unitatea
patrimoniala �si continua �n mod normal functionarea �ntr-un viitor previzibil,
fara a intra �n stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii;
- principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea �n timp a
veniturilor si cheltuielilor aferente
activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acesto�ra si trecerii lor la
rezultatul exercitiului la care se refera;
- principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care
trebuie sa corespunda cu bilantul de �nchi�dere a exercitiului precedent;
- principiul necompensarii - potrivit caruia elementele de activ si de pasiv
trebuie sa fie evaluate si �nregistrate �n contabilitate separat, nefiind admisa
compensarea �ntre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si
�ntre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.
SINCERITATEA presupune aplicarea cu buna credinta a regulilor si procedurilor
contabile, �n functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sa o
aiba despre realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din
�ntreprindere.
Obiectivul auditarii situatiilor financiare este sa permita audi�torului sa
exprime o opinie conform careia situatiile financiare au fost stabilite, sub toate
aspectele lor semnificative, �n conformitate cu un sistem contabil de referinta
identificat.
Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi una din urmatoarele doua
formule, care sunt echivalente:
- �dau o imagine fidela";
- �prezinta �n mod sincer, �n toate aspectele lor semnifi�cative".
Desi opinia auditorului �ntareste credibilitatea situatiilor financiare,
utilizatorul nu poate sa deduca, din acestea, ca ea ofera perenitatea sau
gestionarea eficienta si rentabila a entitatii de catre conducerea ei.

Criterii de apreciere a imaginii fidele

Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa
se asigure ca urmatoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborarii
situatiilor financiare:
? Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc
�ntreprinderea sunt �nregistrate �n contabilitate. Termenul de �operatii" cuprinde
toate drepturile si activele �ntreprinderii c�t si toate obligatiile si pasivele
sale si, de o maniera generala, orice eveniment sau decizie care antre�neaza o
modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al
�ntreprinderii respective.
? Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele
materiale din scripte corespund cu cele iden�tificabile fizic si ca toate
elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflecta valori reale
si nu fictive sau care nu privesc �ntreprinderea �n cauza; altfel spus, toate
informatiile prezentate prin situatiile financiare tre�buie sa poata fi
justificate si verificate.
? Corecta �nregistrare �n contabilitate si prezentare �n si�tuatiile
financiare a operatiilor presupune ca aceste ope�ratii trebuie:
- sa fie contabilizate �n perioada corespunzatoare, urmarindu-se deci
respectarea independentei exercitiilor; criteriul perioadei corecte:
- sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine deter�minate, aritmetic
exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile,
precum si a metodelor de evaluare; deci criteriul corectei evaluari;
- sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; deci criteriul corectei
imputarii;
- sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o
prezentare in conturile anuale conforma cu regulile in vigoare; criteriul corectei
prezentari in conturile anuale.
BILET 3; 33; 63; 93; 123

Factorii de risc � element de referinta �n planificarea activitatii de audit;

diferitele categorii de riscuri.

Riscurile �n audit
Controlul obiectivelor �n cadrul unui audit este planificat �n functie de factorii
de risc si de importanta relativa a acestora, care difera de la �ntreprindere la
�ntreprindere. Riscurile nu au toate aceeasi posibilitate de a se realiza; din
acest punct de vedere se disting, �n general, riscuri potentiale riscuri posibile.

� Riscurile potentiale, adica cele care sunt susceptibil teoretic de a se produce

daca nici un control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si
corect erorile care ar putea sa se produca; aceste riscuri sunt comune tuturor
�ntreprinderilor.
� Riscurile posibile, adica acele riscuri potentiale �mpotriva carora
�ntreprinderea nu dispune de mijloace pentru a limita; c�nd astfel de mijloace
lipsesc, exista o mare probabilitate ca anumite erori sa se produca fara sa fie
detectate sau corectate de catre �ntreprindere.

Pe parcursul exercitarii misiunii sale, auditorul cauta sa identifice

riscurile posibile �n scopul adaptarii controlului si evaluari incidentei erorilor
asupra situatiilor financiare. Intr-o �ntreprindere, auditorul se confrunta, de
regula, cu urmatoarele categorii de riscuri:

Riscuri generale, specifice �ntreprinderii - sunt riscuri de natura sa influenteze

ansamblul operatiilor �ntreprinderii. Fiecare �ntreprindere, �n functie de
sectorul �n care �si desfa�soara activitatea, de structura, talie si organizare,
poseda caracte�ristici proprii care fac mai mult sau mai putin probabila
concre�tizarea riscurilor sale potentiale. Pentru a controla o �ntreprindere,
auditorul trebuie sa identifice deci caracteristicile proprii care o disting de
celelalte; pentru aceasta sunt cercetate si analizate infor�matiile urmatoare:
� activitatea �ntreprinderii si sectorul din care face parte: este esential sa se
stie:
- obiectul de activitate al �ntreprinderii (productie, prestari, comert etc.) caci
problemele de evaluare, de exemplu, nu sunt absolut identice;
- daca �ntreprinderea face parte dintr-un sector �n plina expansiune sau �n declin
(riscurile de �ncetare a activi�tatii fiind diferite);
- daca exista reglementari speciale ale sectorului (aprovi�zionare, v�nzari,
finantari, formare preturi etc).
� organizarea si structura �ntreprinderii: problemele de control se pun diferit
atunci c�nd:
- o �ntreprindere face parte dintr-un grup, fata de una ne�integrata;
- toate activitatile sunt concentrate sau sunt dispersate �n mai multe localitati;

- organigrama �ntreprinderii este bine stabilita sau respon�sabilitatile sunt

defectuos stabilite etc.;
� politicile generale ale �ntreprinderii:
- financiare;
- comerciale;
- sociale.
� perspectivele de dezvoltare ale �ntreprinderii: de exemplu daca �ntreprinderea
prevede o dezvoltare rapida, auditorul trebuie sa acorde atentie mijloacelor
materiale si financiare necesare acestui program, iar daca perspectivele
�ntreprinderii sunt pesimiste, auditorul va acorda atentie aspectelor legate de
continuitatea activitatii;
� organizarea administrativa si contabila: - existenta unui sistem informatic;
- existenta unei proceduri administrative si contabile;
- existenta unui sistem de control bugetar;
- existenta unui sistem de control intern influenteaza modul de organizare si
eficienta controlului propriu al auditorului.
� politicile contabile ale �ntreprinderii: chiar �nainte de a aborda controlul
sau, auditorul trebuie sa se asigure de: - principiile contabile aplicate; -
fundamentarea alegerii acestora, cel putin pentru postu�rile principale sau
punctele caracteristice ale activitatii. Informatiile de mai sus permit aprecieri
cu privire la riscurile generale urmatoare:
- riscuri legate de situatia economica a �ntreprinderii (elemente susceptibile de
a pune �n discutie continuitatea activitatii, de exemplu);
- riscuri legate de organizarea generala (de exemplu, ab�senta unor proceduri sau
excesul de proceduri);
- riscuri legate de atitudinea conducerii (de exemplu, ex�pertul va acorda o
anumita atentie �n control atunci c�nd conducerea manifesta preocupari cu
predilectie pentru productie si comercializare si alta atentie c�nd conducerea e
preocupata de problemele de control intern si de calitatea informatiei
financiare).

Riscuri legate de natura operatiilor tratate. Conturile anuale reflecta operatiile

tratate de catre �ntreprindere. Datele prezentate prin contabilitate pot fi
�mpartite �n trei categorii, fiecare fiind purta�toare de riscuri particulare:
- date repetitive - sunt cele care rezulta din activitatea obisnuita a
�ntreprinderii: v�nzari, cumparari, salarii etc; acestea se trateaza �n mod
uniform �n functie de sistemul ales;
- date punctuale - sunt complementare celor repetitive, dar sunt puse �n evidenta
la intervale de timp mai mult sau mai putin regulate ca, de exemplu: inventare
fizice, eva�luare de sf�rsit de exercitiu etc. Acestea sunt purtatoare de riscuri
semnificative atunci c�nd descoperirea lor nu este facuta la timp si deci este
necesar ca auditorul sa le cunoasca din timp pentru a-si organiza controalele care
se impun;
- date exceptionale - rezulta din operatii sau decizii care deriva din activitati
curente: reevaluari, fuziuni, restruc�turari, �ntreprinderea nu dispune de
criterii prealabile, de elemente comparative, de personal experimentat pentru
astfel de operatii, astfel ca riscurile de producere a erorilor si de redactare a
acestora sunt foarte importante. Cu c�t valoarea (individuala sau cumulata) a unei
categorii de operatii (repetitiva, punctuala sau exceptionala) este mai
im�portanta cu at�t erorile sunt susceptibile de a avea o influenta anume asupra
situatiilor financiare.

Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor. Conceperea

sistemelor de descoperire si de tratare a operatiilor trebuie sa permita
prevenirea erorilor sau sa detecteze pe cele care s-au produs pentru a le corija.
Riscurile pot fi limitate mai usor �n cazul datelor repetitive atunci c�nd
conceperea sistemelor este fiabila; de exemplu, posi�bilitatea de descoperire a
unor stocuri alterate este mult mai usoara daca sistemul adoptat prevede ca orice
iesire din stoc trebuie sa faca obiectul unui document si ca toate aceste
documente trebuie sa faca obiectul unei facturari (pentru marfuri). Deseori �nsa,
chiar daca sistemul conceput este fiabil, el poate prezenta defectiuni �n
functionare daca controalele interne pre�vazute nu se efectueaza.
 Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului: alegerea de catre auditor a
procedurilor, a �ntinderii si datei interventiilor antre� neaza �n mod obligatoriu
un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie sa-l diminueze tot mai mult.
Este unanim recunoscut faptul ca nu este posibil, mai ales din motive de costuri
si de eficacitate, sa se obtina o asigurare absoluta ca �n situatiile financiare
nu sunt erori, oricare ar fi sistemul adoptat de �ntreprindere si oricare ar fi
tehnicile de control adoptate de auditor.

Riscul de audit consta �n faptul ca erori semnificative exista �n situatiile

financiare si c� auditorul, nedescoperindu-le, formu�leaza o opinie eronata. Ele
trebuie �nsa sa conceapa programul de lucru astfel �nc�t sa obtina o asigurare
rezonabila ca nu exista riscuri semnificative �n situatiile financiare si sa
limiteze astfel riscul de audit la un nivel minim acceptabil. In concluzie,
auditorii trebuie sa aiba o buna cunoastere a factorilor de risc potentiali si sa
caute �n fiecare �ntreprindere controlata riscurile posibile care decurg din
particularitatile sale si din specificul organizarii acesteia, sistemele adoptate
si operatiile tratate.

Cunoasterea factorilor de risc va permite auditorului sa acorde atentia

cuvenita de-a lungul misiunii sale, erorilor posibile care pot avea o incidenta
asupra situatiilor financiare; aceasta cu�noastere este �nsa foarte importanta �n
momentul planificarii unor lucrari de audit cu o c�t mai mare eficacitate prin
orientarea catre zonele unde riscurile de erori sunt cele mai probabile. Prin
�ntelegerea importantei riscurilor, opinia auditorului asupra situatiilor
financiare va fi mai bine �ntemeiata, iar aceasta va fi �n masura sa dea avize si
sfaturi mai utile �ntreprinderii pentru a ameliora fiabilitatea organizarii
contabile si informatiei financiare furnizate.
BILET 5; 35; 65; 95

Succesiunea lucrarilor intr-o misiune de audit al conturilor anuale si

certificarea bilanturilor.

Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de

baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate in 3 (trei)
faze si 10 (zece) etape, in succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot
identifica in Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel:

Faze Etape
Faza initiala - Acceptarea mandatului si contractarea
lucrarilor de audit
- Orientarea si planificarea auditului
Faza executarii lucrarilor - Aprecierea controlului intern
- Controlul conturilor
- Examenul situatiilor financiare
Faza finala - Evanimente posterioare inchiderii
exercitiului
- Utilizarea lucrarilor altor profesionisti
- Alte lucrari necesare inchiderii
- Raportul de audit
- Documentarea lucrarii de audit
Planul misiunii
Redactarea planului de misiune si pe aceasta baza a programului de munca
presupune:
- alegerea membrilor echipei in functie de experienta si cunostintele lor in
sectorul de activitate al intreprinderii;
- repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si spatiu (subunitati, filiale in
tara si in strainatate, etc);
- utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti
auditori externi si experti;
- coordonarea cu auditorii de la societatile-surori si de la societatea-mama;
- solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate
in orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic, etc);
- calendarul sedintelor AGA si CA;
- termenul de depunere a raportului.
Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii
cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor
in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.
Programul de control
In functie de fluxurile de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul
isi stabileste programul de control al conturilor, care poate fi restrans sau
extins.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune
si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura
cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine
rubricile urmatoare:
a) lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare;
pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile necesare a se solicita
intreprinderii, aceste controale trebuie sa fie cat mai detaliate.
b) intinderea esantionului: tinand seama de pragul de semnificatie si de
evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca in aceasta coloana sa se
mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;
c) indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta,
intrucat calitatea unui control depinde de data la care s- a efectuat. Aceasta
coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce
permite urmarirea cronologica a lucrarilor;
d) o referinta pentru foaia de lucru;
e) probleme intalnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor
si pentru a stabili rezultatele controalelor.

Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante

Pe tot parcursul misiunii sale, utilizand diverse procedee si tehnici, auditorul
urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii permita sa dea certificarea
asupra situatiilor financiare. Aceste procedee si tehnici privesc:
- controlul asupra pieselor justificative si controlul de verosimilitate;
- observarea fizica;
- examenul analitic.
Tehnici de control folosite pentru obtinerea elementelor probante:
a) inspectia fizica si observatia = constau in a examina activele, conturile sau
in a observa maniera de aplicare a procedurilor;
b) confirmarea externa (directa) = consta in a obtine de la tertii intreprinderii
informatii asupra soldurilor conturilor bilaterale sau asupra operatiilor
derulate;
c) examenul documentelor primite de catre intreprindere, care servesc ca piese
justificative sau la controlul operatiilor respective;
d) examenul documentelor emise de catre intreprindere: copii, facturi, conturi,
balante, etc.
e) controlul aritmetic;
f) analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;
g) examen analitic, care consta in:
- efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din situatiile financiare si
datele anterioare, posterioare si previzionale ale intreprinderii;
- analiza abaterilor si tendintelor;
- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile
efectuate;
h) informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din
intreprindere.
BILET 6; 36; 66; 96

Acceptarea mandatului; actiuni necesare pentru fundamentarea deciziei de acceptare

a mandatului.

Acceptarea mandatului: Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului

sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii,
si se refera la:
- cunoasterea globala a intreprinderii;
- examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;
- examenul competentei;
- contactul cu fostul auditor sau cenzor;
- decizia de acceptare a mandatului;
- fisa de acceptare a mandatului.
Contractarea lucrarilor de audit. Normele legale romanesti prevad obligatia ca
activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de
prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina
termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati
intr-o �Scrisoare de misiune de audit� sau in orice alt tip de contract adecvat.

BILET 7; 37 ; 67 ; 97

Fisa de acceptare a mandatului; continut, rol.

O astfel de fisa poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a

misiunii :posibilitatea de a colecta informatiile de baza ptr.identificarea
intrep.,a conducerii sale,a obiectului de actvit.,a taliei sale,de a materializa
lucrarile efectuate inaintea acceptarii,de a indica bugetul necesar,de a formaliza
procedurile de accptare,de a asigura indeplinirea obligatiilor profesionale care
decurg dintr-o astfel de acceptare.
Continut :
1.Informatii asupra intrepr.(sediul ;forma juridica ;obiect de activitate ;filiale
;conducerea,cifra de afaceri in ultimul an incheiat ;efectiv de salariati
;expertul contab.consultant ;cenzori ;consultant juridic) ;
2.Natura misiunii(auditor ;originea mandatului ;lucrari de efectuat cu alti
experti ;alte misiuni in aceasta intrepr.) ;
3.Onorarii(barem ;onorarii estimate) ;
4.Decizia si procedura de acceptare(refuz de misiune) ;
5.Repartizarea dosarului(responsabilul lucrarii,responsabili adjuncti) ;
6.Alte proceduri(scrisoare catre cond.unit.,contactul cu auditorul anterior

BILET 8 ; 38 ; 68 ; 98

Orientarea si planificarea misiunii de audit; lucrari necesare.

In aceasta etapa profesionistul contabil obtine inform.cu privire la

particularitatile intr.,zonele sale de risc,domeniile si sistemele
semnificative,inf.ca sa-i permita orientarea si planif.controalelor a.i. sa fie
prevenite ucrari inutile sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de
audit: culegerea de informatii generale asupra intrep.;identificarea domeniilor si
sitemelor semnificative;redactarea planului de misiune(de audit).
Stand.Intern.de Audit nr.300 intitulat �Planificarea lucrarilor de audit�prevede
obligatia planif.
Activit.de audit ca o masura de asigurare ca aceasta activitate se realizeaza de
o maniera eficienta;elaborarea planului de munca(misiune)in care sunt definite
natura,calendarul si intinderea procedurilor de audit necesare.Programul de munca
este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la
misiunea de audit.Poate sa detalieze obiectivele auditului,precum si bugetul de
timp ptr.fiecare rubrica si ptr.fiecare procedura de audit folosita.

BILET 9; 39; 69; 99

Planul de misiune: continut, rol.

Elaborarea planului de munca(misiune)in care sunt definite natura,calendarul si

intinderea procedurilor de audit necesare.Programul de munca este un ansamblu de
instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit care
permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de
audit.Poate sa detalieze obiectivele auditului,precum si bugetul de timp
ptr.fiecare rubrica si ptr.fiecare procedura de audit folosita.
Continutul tip al unui Plan de misiune:
I Prezentarea intrepr.:-denumirea;sediul social,capital social si
actionari;inregistrare;scurt istoric;piata,concurenta.
II Informatii contabile:
- bugete si conturi previzionale;
- particularitatile sist.contabil;
- principiile contab.;
- permanente;
- comparabilitati plurianuale.
III Definirea misiunii:
- natura misiunii(conturi anuale;conturi consolidate;previziuni);
- alti auditori,experti sau cenzori cu misiuni in intrepr.
IV Sist.si domenii semnificative:
- prag de semnificatie;
- functii si conturi semnificative;
- zone de risc identificate;
- controale semnificative pe care ne putem sprijini.
V Orientarea programului de lucru:
- aprecierea contr.intern;
- lucr.deosebite;
- confirmari de obtinut(interne si externe);
- inventare fizice;
- asist.de specialitate necesara(informatica,fiscalitate);
- docum.de obtinut.
VI Echipa si bugetul
VII Planificarea
- repartiz.lucr.;
- datele interv.pe etape;
- lista rapoartelor,scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeaza a
fi emise.

BILET 10 ; 40 ; 70 ; 100

Aprecierea controlului intern : lucrari necesare pentru scoaterea �n evidenta a

celor doua laturi : conceptia sistemului si functionarea sistemului.

In aceasta etapa,auditorul va aprecia evaluarea sistemelor de control intern;cand

estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern ptr. a limita
intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor,el va
verifica functionarea controlului intern.Aprecierea controlului intern este ptr.
auditor un mijloc si niciodata un scop.
Lucrari necesare:
a)intelegerea si descrierea sistemelor semnificative
b)confirmarea intelegerii sistemului;testele de conformitate
c)evaluarea riscurilor de eroare
d)verificarea funct.control.intern
e)evaluarea preliminara;teste de permanenta
f)evaluarea finala si incidenta asupra misiunii

BILET 11; 41; 71; 101

Aprecierea controlului intern: intelegerea si descrierea sistemelor semnificative.

Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care
vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a
controlului intern.
Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor,
sunt:
- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;
- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.
Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce
masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura,
intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.
Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii
controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa
urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului
intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop.
Etapele aprecierii controlului intern sunt:
- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o
ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele
(naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor
si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in
spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor
de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare).
Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:
* narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau
din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor
existente si a controalelor instituite;
* sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme
circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de
salariatii anume imputerniciti.
- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta
etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are
drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta
procedura a fost corect descrisa. Testele de conformitate pot fi realizate dupa
diferite modalitati ca:
- observare directa
- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);
- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand
de la origine, pentru a-l testa.

BILET 12; 42; 72; 102

Aprecierea controlului intern: confirmarea intelegerii sistemului (testele de

conformitate).

Auditorul trebuie sa verifice doar acele elemente ale controlului intern pe care
vrea sa se sprijine, alcatuind in acest sens un program de verificare a
controlului intern.
Cele doua etape importante in aprecierea controlului intern de catre auditor,
sunt:
- aprecierea asupra conceptiei sistemului de control intern;
- aprecierea asupra functionarii sistemului de control intern.
Obiectivul urmarit in aprecierea controlului intern = este de a determina in ce
masura auditorul se poate spriji pe acest control pentru a-si putea defini natura,
intinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.
Toate lucrarile si actiunile intreprinse de auditor in cadrul aprecierii
controlului intern au ca obiective alegerea si decizia in legatura cu etapa
urmatoare, fundamentala, aceea de control al conturilor; aprecierea controlului
intern este deci pentru auditor un mijloc si niciodata un scop.
Etapele aprecierii controlului intern sunt:
- Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative = aceasta faza constituie o
ocazie pentru auditor de a intelege mai bine intreprinderea sub toate aspectele
(naturii activitatii desfasurate, proceselor de fabricatie, circuitul documentelor
si al informatiilor contabile, realitatile ce se ascund sau se pot ascunde in
spatele cifrelor si documentelor sintetice, identificarea si localizarea zonelor
de risc mai importanta care ar putea afecta fiabilitatea situatiilor financiare).
Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor:
- narativa (descriptiva) = respectiv obtinerea prin chestiona-rea prealabila sau
din instructiunile date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor
existente si a controalelor instituite;
- sub forma de diagrame (flow-chart) = care formalizeaza cu ajutorul unor scheme
circulatia documentelor in intreprindere, precum si controalele efectuate de
salariatii anume imputerniciti.
- Confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate = practic, aceasta
etapa se realizeaza in primul an, in acelasi timp cu descrierea sistemului; are
drept obiectiv confirmarea intelegerii procedurii si asigurarea ca aceasta
procedura a fost corect descrisa.
Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati ca:
- observare directa
- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;
- existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere, etc);
- observarea ulterioara, constand din reluarea in intregime a circuitului plecand
de la origine, pentru a-l testa.

BILET 15; 45; 75; 105

Raportul asupra controlului intern: continut, structura

Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care

acesta le are asupra controlului intern, oral sau �n scris. Daca descopera lacune
grave, el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate
sugera ameliorarea sistemului existent.
Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un �Raport asupra controlului
intern�, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a
folosi conducerii societatii;
- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale
societatii pentru a putea fi usor difuzate;
- analiza fiecarei probleme �n mod logic, de o maniera constructiva, pentru a
permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a
procedurilor �n patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe.
Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:
- o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere
a controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate;
- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care
detaliaza problema);
- data si semnatura.
Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor
principali (conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de concluziile
esentiale.
Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza
si poate fi prezentat �n diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si
puncte care vor fi reluate �n partea de �Detalii�, reluarea rapida a tuturor
slabiciunilor constatate.
Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat �n Sumar;
structurarea detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:
- prezentarea punctelor �n ordinea importantei;
- recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi;
- o parte poate fi avuta �n vedere pentru sfaturi mai putin importante;
- o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta
asupra certificarii (�nsa atentie ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa
asupra situatiilor financiare �n raportul general);
- sfaturile date �n cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca
acestora nu li s-a dat curs.
Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:
- descrierea punctelor slabe constatate;
- consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;
- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.

BILET 16; 46; 76; 106

Controlul conturilor: structura, continutul si modul de fundamentare a programului

de control.

Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune

si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura
cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care
contine rubricile urmatoare:
- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor
financiare; aceste controale trebuie c�t mai bine detaliate pentru a fi usor de
identificat documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;
- �ntinderea esantionului: tin�nd seama de pragul de semnificatie si de
evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca �n aceasta coloana sa se
mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;
- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta,
av�nd �n vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat.
Aceasta coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea
ce permite urmarirea cronologica a lucrarilor;
- o referinta pentru foaia de lucru;
- probleme �nt�lnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea
lucrarilor si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.

BILET 17; 47; 77; 107

Controlul conturilor: tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante.

Presupune interventia proprie a auditorului �n contabilitatea firmei, are drept

scop stabilirea elementelor probante adica acele acte, documente, informatii pe
baza carora auditorul �si va forma opinia.
Elementele probante trebuie sa �ndeplineasca 2 calitati:
-sa fie sufieciente - se det. prin raportarea la nr.total al constatarilor
-sa fie juste - se stabilesc �n raport cu gradul de adecvare a constatarilor.
Principalele tehnici pt. obtinerea elementelor probante sunt:
1.inspectia fizica si observatia: se folosesc pt. auditul activelor.Inspectia
fizica consta �n participarea la inventarierea generala a firmei.Participarea
presupune interventia auditorului �n 3 momente diferite:
-�naintea inventarierii c�nd auditorul studiaza procedurile stabilite pt.
efectuarea inventarierii
-�n timpul inventarierii c�nd auditorul face 2 lucrari: observatia asupra modului
�n care comisiile de inventar respecta procedurile prestabilite si reinventaierea
prin sondaj
-dupa inventariere c�nd verifica modul de evaluare a stocurilor, de stabilire a
diferentelor si de regularizare a rezultatelor inventarierii �n contabilitate.
Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la alta opinie de audit
dec�t cea fara reserve, daca nu a gasit metode alternative prin care sa se
convinga de certitudinea stocurilor si soldurilor la 31.12.
2.circularizarea sau confirmarea directa: se foloseste la auditul conturilor de
terti.Se trimit la terti de catre firma client sau auditor, o circulara pt.
confirmarea soldurilor, raspunsurile se primesc pe adresa firmei client.
3.studiul documentelor intrate si iesite din firma: �n auditul activitatii de la
sf�rsitul exercitiului
4.examenul analitic pt. stabilirea riscului legat de faliment.

BILET 18; 48; 78; 108

Sondajul: definitie si rol; decizii prealabile executarii sondajului.

Tin�nd seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu poate

verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta
elementele probante pe un esantion adecvat, utiliz�nd tehnica sondajului cel mai
bine adaptat fiecarei situatii.
Sondajul este definit ca o tehnica ce consta �n selectionarea unui anumit numar
sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a
elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la
�ntreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de Standardul
International de Audit (ISA) nr. 530.

BILET 19; 49; 79; 109

Executarea sondajelor.

Sondajele pe care le realizeaza auditorul �n cursul misiunii sale sunt de doua

naturi diferite:
� �n unele cazuri, �n general cu ocazia verificarii functionarii controlului
intern, auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa,
multimea, prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea
comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate �n astfel de cazuri sunt
sondaje asupra atributiilor;
� �n alte cazuri, �n general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa
verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra
valorilor.
Auditorul poate folosi �n general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si
sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din
urma, �nsa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra
esantionului la �ntreaga masa sau multime. Alegerea �ntre cele doua tipuri de
sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de
credibilitate pe care acesta doreste sa �l dea concluziilor sale.
Oricare ar fi �nsa tipul de sondaj, este important sa fie respectate c�teva reguli
riguroase privind decizia asupra esantionului si parcurgerea unor etape
obligatorii.
BILET 20; 50; 80; 110

Observarea fizica � mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui

active.

Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei

unui activ, �nsa ea nu aduce dec�t o parte din elementele probante necesare si
anume numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca;
proprietatea asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte
tehnici.
Actiunile �ntreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de
exemplu, au ca obiectiv asigurarea ca:
� intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea
activelor �n conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta �n
studierea procedurilor de inventariere si se situeaza deci �naintea inventarierii
propriuzise;
� aceste mijloace sunt puse �n aplicare �n mod satisfacator; aceasta faza consta
�n verificarea faptului ca persoanele �nsarcinate cu inventarierea aplica �n mod
corect procedurile si se situeaza �n timpul inventarierii propriu-zise;
� lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza
consta �n a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea
sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa.

BILET 21; 51; 81; 111

Confirmarea directa � procedura de control al conturilor

Confirmarea externa (directa)

Este o procedura care consta �n a cere unui tert av�nd legaturi de afaceri cu
�ntreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind
existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina
conditiile si �ntinderea acestei proceduri.
Procedura se demareaza cu acordul conducerii �ntreprinderii supusa controlului;
daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se
poate gasi �n una din urmatoarele doua situatii:
- sau considera ca tehnicile compensatorii de control �i aduc elemente
suficiente de proba;
- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de
limitele impuse de conducerea �ntre�prinderii, care va suporta consecintele
necesare cu privire la certificare.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri �n
care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii
directe:
- confirmarea unor cauze �n baza carora s-au realizat unele tranzactii;
- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii
considerate necesare;
- confirmarea conturilor de clienti si debitori;
- confirmarea stocurilor �n depozite vamale, �n consignatie si alte stocuri la
terti;
- valori mobiliare cumparate prin intermediari financiari;
- �mprumuturi de la terti;
- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci c�nd tertul solicitat �si exprima
acordul asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau
negativa, atunci c�nd tertului solicitat i se cere sa nu raspunda dec�t �n cazul
�n care nu este de acord cu informatia care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie sa ia �n consideratie orice fapt de natura sa puna �n discutie
fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de con�firmare externa (directa).
Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare,
�n legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe
(directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin
Standardul International de Audit (ISA) nr. 505, aplicabil �ncep�nd cu auditul
situatiilor financiare ale anului 2001.
Este o tehnica ce consta �n a solicita unui tert, av�nd legaturi de afaceri cu
�ntreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind
existenta operatiunilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a
determina conditiile si �ntinderea acestei proceduri.

BILET 22; 52; 82; 112

Examenul conturilor anuale: obiective, tehnici.

Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte

componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora
auditorul �si exprima opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina
unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite
posturi si rubrici din situatiile financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca
situatiile financiare sunt �n acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect
deciziile conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si
situatiei financiare a intreprinderii.
Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:
� faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale
situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt
prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor �n vigoare si tin
cont de evenimentele posterioare datei de �nchidere;
� faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa
asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute.
Tehnicile de examinare se bazeaza pe:
� stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele
ale exercitiilor precedente si ale sectorului de activitate;
� comparatiile �ntre datele reiesite din situatiile financiare si datele
anterioare, posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi
similare;
� compararea �n procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul
de profit si pierdere.
Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare �l constituie
verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:
� pozitiei financiare intreprinderii;
� rezultatelor financiare;
� situatiei financiare.
�n cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul �si
divizeaza diligentele verific�nd si satisfacerea unor reguli generale si
particulare.
Reguli generale:
- bilantul contabil este �ntocmit conform normelor contabile �n vigoare;
- bilantul contabil este �ntocmit sub o forma comparativa;
- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze
compensatii;
- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de �nchidere al exercitiului
precedent.
Reguli particulare. Auditorul verifica modul de �nregistrare a:
- capitalurilor proprii;
- �mprumuturi si datorii asimilate;
- imobilizari;
- stocuri si productie �n curs de executie;
- conturile de terti;
- conturile de provizioane;
- conturile de trezorerie.
�n legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :
- examineaza unele conturi de cheltuieli;
- examineaza bazele de impozitare stabilite �n materie de taxe si impozite
asupra conturilor de venituri;
- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si
cheltuieli.
In legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza
informatiile furnizate de acestea, analiz�nd �n mod deosebit:
- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;
- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din
contul de profit si pierdere;
- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si
fundamentarea lor.

BILET 23; 53; 83; 113

Dosarul exercitiului: continut, rol, structura.

Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu

depaseste exercitiul controlat; el permite asam�blarea tuturor lucrarilor, de la
organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
- mai buna organizare si control ale misiunii;
- documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigu�rarea ca
programul s-a derulat fara omisiuni;
- �nlesnirea muncii �n echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori;
- justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
Continut In mod uzual, acest dosar cuprinde: Planificarea misiunii:
- programul general de lucru;
- note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de catre altii
(auditori interni, diversi specialisti);
- datele si duratele vizitelor, locurile de interventie;
- compunerea echipei;
- data pentru emiterea raportului;
- buget de timp si realizarea lui;

BILET 24; 54; 84; 114

Dosarul permanent: continut, rol, structura.

Unele informatii si documente primite sau analizate �n cursul diferitelor etape

ale misiunii pot fi folosite pe toata durata man�datului. Ele nu au deci nevoie sa
fie cercetate �n fiecare an. Clasarea lor �ntr-un dosar separat, dosarul
permanent, permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.
Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii �n fiecare an a unor lucrari si
transmiterea de la un exercitiu la altul a ele�mentelor de cunoastere a
�ntreprinderii.
Elementele caracteristice continute de dosarul permanent sunt:
- fisa de prezentare
- scurt istoric al �ntreprinderii
- organigrame
- persoanele care angajeaza �ntreprinderea
- situatiile financiare ale ultimelor exercitii
- note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc.
- note asupra statutului
- procese verbale ale CA si AG
- lista actionarilor sau asociatilor
- structura grupului
- contracte, asigurari
Dosarul permanent se organizeaza �n sectiuni (parti) care usureaza clasarea
documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un
despartitor comport�nd un sumar al continutului. Tinerea la zi se efectueaza pe
sumar, indic�nd data introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide �n 7 sectiuni pentru a facilita lectura si
controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza:
- PA ( Sectiunea A) intitulata �Generali�tati� cuprinde documente precum: fisa
de prezentare a clientului, istoric, organizarea generala, documentatii des�pre
client (brosuri, extrase din presa etc), fisa de acceptare si de mentinere a
misiunii etc.
- PB ( Sectiunea B) intitulata �Docu�mente privind controlul intern� care
cuprinde: rapoarte asupra controlului intern (interne ale �ntreprinderii,
efec�tuate de alti experti si �ntocmite de auditor), sinteze privind aprecierea
(evaluarea) controlului intern etc.
- PC (Sectiunea C) intitulata �Situatii financiare si rapoarte privind
exercitiile precedente� con�tine: situatiile financiare ale exercitiilor
precedente, rapor�tari intermediare, programele de control din exercitiile
precedente, rapoartele de audit, rapoarte speciale si alte rapoarte privind
exercitiile precedente
- PD (Sectiunea D) intitulata �Analize permanente� cuprinde diverse lucrari de
analiza clasate pe elemente ale situatiilor financiare.
- PE (Sectiunea E) intitulat �Fiscal si social� contine declaratii fiscale si
alte aspecte fiscale ale �ntreprinderii, precum si aspecte sociale (contracte
colec�tive, contracte sociale) etc.
- PF(Sectiunea F) intitulat �Juridice�contine documente referitoare la
contracte principale, con�ventii, lista asociatilor, extrase din procese verbale
ale AGA sau CA, extrase din actele constitutive ale �ntreprin�derii etc.
- PG(Sectiunea G) intitulat �Intervenanti externi� care contine documente
referitoare la alti auditori ai �ntreprinderii, avocatii �ntreprinderii, expertul
contabil care asigura asistenta contabila si fiscala a �ntre�prinderii etc.
Pentru a-si indeplini rolul de informare dosarul permanent trebuie :
- tinut la zi;
- sa fie eliminate informatiile perimate;
- sa nu contina documentele voluminoase ale �ntreprinderii (ci numai extrasele
necesare).
De fiecare data c�nd se lucreaza asupra unor posturi din situa�tiile financiare
sau �n alte domenii auditorul poate:
- corecta daca informatii privind subiectul respectiv se ga�sesc �n dosarul
permanent;
- prevedea aducerea la zi a dosarului permanent.

BILET 25; 55; 85; 115

Continutul raportului de audit (normele IFAC)

Raportul de audit trebuie sa contina:

- relatia contractuala de executare a misiunii de audit;
- observatiile reiesite din diverse verificari;
- informatiile a caror mentiune �n raport este prevazuta expres de lege;
- oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut
asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa
pozitiei financiare,performantelor si situatiei financiare generale a
�ntreprin�derii;
- mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Din raportul de audit trebuie sa rezulte �n mod clar:
- mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea
�ntreprinderii;
- descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit;
- situatiile care fac sa apara incertitudini;
- natura si locul observatiilor �n raport.
Elementele de baza ale RA intr-o misiune de audit:
(a) titlul;
(b) destinatarul;
(c) paragraful de deschidere sau introductiv
(i) identificarea situatiilor financiare auditate;
(ii) o declaratie privind responsabilitatea conducerii entitatii, precum si
responsabilitatea auditorului.
(d) Paragraful referitor la sfera angajamentului (�n care se prezinta natura
unui audit)
(i) o referire la ISA sau la standardele ori practicile nationale de audit
relevante;
(ii) o prezentare a raportului de audit efectuat;
(e) paragraful referitor la opinie, ce contine
(i) O trimitere la cadrul general de raportare financiara utilizat pentru
�ntocmirea situatiilor financiare (inclusiv identificarea tarii de origine a
cadrului de raportare financiare atunci c�nd cadrul utilizat nu este reprezentat
de Standardele Internationale de Contabilitate); si
(ii) O exprimare a opiniei asupra situatiilor financiare;
(f) data raportului;
(g) adresa auditorului; si
(h) semnatura auditorului.

BILET 26; 56; 86; 116

Elementele de baza ale raportului de audit.

Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriu

urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,
paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragraful
opiniei, data, adresa si semnatura.

1. Titlul
Raportul de audit trebuie sa aiba un titlu corespunzator. Poate fi adecvata
utilizarea �n titlu a termenului �Auditor independent� pentru a face o distinctie
�ntre raportul de audit si alte rapoarte ce ar putea fi elaborate de catre alte
persoane, cum ar fi cele �ntocmite de catre persoane din conducerea entitatii,
Consiliul de Administratie, sau rapoarte �ntocmite de catre alti auditori ce nu
trebuie sa �ndeplineasca aceleasi cerinte etice ca un auditor independent.

2. Cui se adreseaza - destinatarul

Raportul de audit trebuie sa fie adresat �n conformitate cu conditiile
prevazute �n angajament si �n reglementarile legale.
 �n general, raportul este adresat fie actionarilor, fie consiliului de
administratie al societatii comerciale pentru care se face auditul situatiilor
financiare. �n cazul unor audituri externe efectuate de institutia suprema de
audit � Curtea de Conturi a Rom�niei, raportul de audit se adreseaza
Parlamentului, care a solicitat astfel de audituri.

3. Paragraful de deschidere sau introducere

Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii
care a fost auditata, inclusiv data si perioada acoperita de situatiile
financiare.
�n cadrul raportului de audit trebuie sa fie inclusa o declaratie asupra
faptului ca situatiile financiare revin �n responsabilitatea conducerii entitatii,
precum si o declaratie privind faptul ca responsabilitatea auditorului este de a
exprima o opinie asupra situatiilor financiare pe baza auditului.
Situatiile financiare constituie declaratii ale conducerii. �ntocmirea unor
astfel de situatii, impune din partea conducerii efectuarea estimarilor si
rationamentelor contabile semnificative, precum si determinarea principiilor si
metodelor contabile corespunzatoare utilizate �n pregatirea situatiilor
financiare. �n contrast, responsabilitatea auditorului este de a acredita aceste
situatii financiare, cu scopul de a exprima o opinie asupra lor.
Exemplu: un model de ilustrare a acestor probleme �ntr-un paragraf de
deschidere (introductiv), este :
��am efectuat auditul bilantului anexat la pagina nr.____ al societatii
DELTA la data de 31 decembrie 200x, precum si contul de profit si pierdere si
situatia fluxurilor de numerar aferente pentru anul �ncheiat. Aceste situatii
financiare sunt responsabilitatea conducerii societatii. Responsabilitatea noastra
consta �n exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare pe baza auditului
efectuat�.

4. Paragraful referitor la aria de aplicabilitate - paragraful cuprinz�nd natura

si �ntinderea lucrarilor de audit
�n acesta se prezinta natura unui audit cu referire la standardele
internationale de audit sau la standardele nationale de audit relevante, declar�nd
ca auditul a fost efectuat �n conformitate cu standardele de audit. �Aria de
aplicabilitate� a unui audit se refera la procedurile de audit considerate
necesare pentru a atinge obiectivul auditat.
Raportul trebuie sa includa o declaratie asupra faptului ca auditul a fost
planificat si desfasurat pentru a se obtine o asigurare rezonabila asupra
situatiilor financiare si ca acestea nu contin erori semnificative.
�n raportul de audit trebuie aratat ca auditul efectuat include:
- examinarea pe baza de teste a probelor pentru sustinerea sumelor din
situatiile financiare si a altor informatii prezentate;
- evaluarea principiilor contabile folosite la �ntocmirea situatiilor
financiare;
- evaluarea estimarilor semnificative facute de catre conducere la �ntocmirea
situatiilor financiare;
- evaluarea prezentarii generale a situatiilor financiare si sa includa o
declaratie a auditorului asupra faptului ca auditul confera o baza rezonabila
pentru opinie.
O exemplificare a acestei probleme referitoare la aria de aplicabilitate
poate fi urmatoarea :
�Am efectuat acest audit �n concordanta cu Standardele Internationale de
Audit. Aceste standarde solicita planificarea si efectuarea auditului �n vederea
obtinerii unei asigurari rezonabile ca situatiile financiare nu contin erori
semnificative. Un audit include examinarea, pe baza de teste, a probelor ce sustin
sumele din situatiile financiare ti situatiile prezentate.
Un audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite si
estimarile semnificative facute de catre conducere, precum si evaluarea
prezentarii generale a situatiilor financiare. Consideram ca auditul nostru ofera
o baza rezonabila pentru opinia noastra�.

5. Paragraful referitor la opinie

Raportul de audit trebuie sa contina �n mod clar opinia auditorului asupra
situatiilor financiare, respectiv daca ofera o imagine fidela sau daca prezinta �n
mod corect, sub toate aspectele semnificative, conform unui cadru general de
raportare financiara si atunci c�nd este cazul, conform cerintelor statutare.
Termenii folositi pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: �ofera o
imagine fidela� sau �prezinta �n mod concret, sub toate aspectele semnificative�
sunt echivalente. �n ambele cazuri acesti termeni indica, printre altele, faptul
ca auditorul are �n vedere acele aspecte ce sunt semnificative �n contextul
situatiilor financiare.
De asemenea, pentru a aviza cititorul asupra contextului �n care este
exprimata �fidelitatea�, opinia auditorului trebuie sa indice cadrul general �n
baza caruia au fost �ntocmite situatiile financiare, utiliz�nd expresia cum ar fi:
��n concordanta cu (se indica Standardele Internationale de Contabilitate sau
standardele nationale relevante)�.

6. Data raportului
O conditie foarte importanta a raportului de audit, o reprezinta datarea
acestuia la data c�nd s-a �ncheiat auditul. Prin aceasta este informat cititorul
ca auditorul a analizat efectul asupra situatiilor financiare si asupra raportului
privind evenimentele si tranzactiile cunoscute de auditor, si care s-au produs
p�na la acea data.
Deoarece responsabilitatea auditorului este de a �ntocmi rapoarte asupra
situatiilor financiare intocmite si prezentate de catre conducere, auditorul nu
trebuie sa dateze raportul �nainte de data la care situatiile financiare sunt
semnate sau aprobate de catre conducere.

7. Adresa auditorului � este un element de mare importanta, �n raport trebuie sa

se mentioneze un anumit amplasament care, de regula, este orasul �n care se afla
biroul auditorului ce are responsabilitatea efectuarii auditului.

8. Semnatura auditorului
Raportul de audit este semnat, de regula, �n numele firmei de audit,
deoarece firma este cea care �si asuma responsabilitatea pentru audit. Raportul se
semneaza de auditor, �n numele firmei, pe fiecare pagina.
�n raportul auditorului se exprima o opinie fara rezerve, (necalificata)
atunci c�nd auditorul ajunge la concluzia ca situatiile financiare prezinta o
imagine fidela (sau prezinta �n mod concret sub toate aspectele semnificative), �n
concordanta cu cadrul general de raportare financiara stabilit.
O opinie fara rezerve indica de asemenea �n mod implicit, ca orice
modificari ce apar �n principiile contabile sau �n metodele de aplicare a
acestora, precum si efectele acestora, au fost determinate si prezentate
corespunzator �n situatiile financiare.

BILET 27; 57; 87; 117

Modelul raportului de audit; opinie fara rezerve.

Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriu

urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,
paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragraful
opiniei, data, adresa si semnatura.
Opinia necalificata/favorabila � fara rezerve
Acest tip de opinie este exprimat de auditor c�nd s-a ajuns la concluzia ca:
 a) situatiile financiare au fost �ntocmite cu respectarea principiilor si
politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine
fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii;
b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a
entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat �n conformitate cu
prevederile si reglementarile legale �n vigoare;
c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile
financiare sunt corect mentionate.

BILET 28; 58; 88; 118

Modelul raportului de audit; opinie cu rezeve.

Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriu

urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,
paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragraful
opiniei, data, adresa si semnatura.
Opinia calificata (cu rezerve)
Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci c�nd : auditorul are �ndoieli sau nu
este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situatiilor financiare care sunt
materiale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna
�ntelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau o
opinie cu rezerve. Opinia se exprima �n termeni care indica un rezultat
nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specific�nd clar si precis
elementele cu care auditorul nu este de acord sau pe care le considera �ndoielnice
si care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve.

BILET 29; 59; 89; 119

Modelul raportului de audit: imposibilitatea exprimarii unei opinii.

Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriu

urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,
paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragraful
opiniei, data, adresa si semnatura.
Refuzul de a formula o opinie (imposibilitatea de a exprima o opinie)
Auditul exprima acest tip de opinie atunci c�nd se afla �n imposibilitatea
de a formula o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece exista
inexactitati �n situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului
�l �mpiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve.
Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelor
sunt at�t de materiale (semnificative) �nc�t situatiile financiare �n ansamblul
lor ar putea prezenta eronat pozitia financiara a entitatii auditate. �n acest
caz, auditorul renunta sa exprime o opinie. �n raportul sau, acesta va specifica
clar ca se afla �n imposibilitatea de a exprima o opinie si va preciza clar toate
elementele de incertitudine.
Atunci c�nd exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii
auditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu rezerve sau imposibilitatea
exprimarii unei opinii, raportul de audit trebuie sa prezinte limitarea si sa
indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar putea fi determinate
ca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea.
Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta dec�t aceea
favorabila � necalificata.
Dezacordul cu conducerea
Auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi:
acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora
sau adecvarea prezentarii informatiilor �n situatiile financiare. �n cazul �n care
aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul
trebuie sa exprime o opinie calificata (cu rezerve) sau o opinie contrara.
Exemplu:
- conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii;
- conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor;
- conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i sunt
necesare.
Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din .
- constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor,
creantelor,etc;
- stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori
(greseli) �n calcularea costurilor;
- �ncalcarea principiului independentei exercitiului;
- erori �n clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca clienti
obisnuiti, etc.

BILET 30; 60; 90; 120

Modelul raportului de audit : opinie defavorabila.

Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina �n mod obligatoriu

urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,
paragraful cuprinz�nd natura si �ntinderea lucrarilor de audit, paragraful
opiniei, data, adresa si semnatura.
Opinia contrara (defavorabila)
C�nd auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare
din cauza dezacordului profund ce-l �mpiedica sa formuleze o opinie cu rezerve,
acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare.
Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu
standardele si reglementarile aplicabile, nu confera o imagine fidela si reala si
va mentiona cu clarita