Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Curs 1- 3 Fonetica

Curs 1- 3 Fonetica

Ratings: (0)|Views: 4 |Likes:
Published by Ani H. Any
curs
curs

More info:

Published by: Ani H. Any on Jan 05, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/05/2014

pdf

text

original

 
Cursurile 1-3
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE1. Argument pentru o fonetic integr!t
 Fonetica
 se constituie ca ştiinţă de sine stătătoare la începutul secolului al XX-lea, datorându-şi apariţia curentelor structuraliste. Precursorii foneticii aparţin secolului anterior, dar putem vorbi despre  preocuri pentru studiul
 sunetelo
 mult mai devreme decât secolul al XIX-lea. Întoarcerea în timp se  poate face până la antichitatea reacă sau la vechii indieni, ultimii anticind chiar termenul de
 fonem
, obiect de studiu al
 fonologiei
 moderne.
!
 "umeroase teorii ale limba#ului, în încercarea de clarificare a raporturilor numelui cu obiectul, deşi nu e$plicit, se raportea%ă şi la sunete, mai ales atunci când se pune problema caracterului arbitrar sau motivat al
 semnului lingvistic
. &el care va intera
 semnificantu
 în structura semnului şi-i va determina funcţiile va fi 'aussure
(
, care va folosi, în bună măsură, ideile înaintaşilor săi, dar pe care le va încadra într-un sistem articulat şi proresist
)
. *ai târ%iu, +. *eillet
, . endr/es
0
, *. &ohen
1
, aparţinând şcolii socioloice france%e şi continuatori ai lui 'aussure, au de%voltat, printre altele, problematica schimbărilor linvistice, comentând acţiunea leilor fonetice în evoluţia limbilor. &ea mai importantă contribuţie în de%voltarea ştiinţei sunetelor o are însă
Şcoala lingvistică de la Praga
, cunoscută şi sub numele de
Şcoala fonologică de la Praga
. &el care este recunoscut pentru a fi elaborat teoria fonoloică în cadrul 2colii de la Praa este "i3ola# 'erheevici 4rubet%3o/
5
.4rubet%3o/ aplică ideile saussuriene la domeniul sunetelor, unde determină distincţii între sunetele din vorbire şi sunetele din limbă, adică fonemele. Pentru aceasta 4rubet%3o/ foloseşte metoda substituţiei 6
 f 
ată,
 p
ată,
v
ată7. Introduce termenul de trăsătură pertinentă şi trăsătură non- pertinentă, atunci nd difereiasau nu dounităţi fonetice, în spă, dounităţi linvistice. Introduce, de asemenea, clasele de opo%iţii 6bilaterale-proporţionale8 e$.
t-
, în română, şi multilaterale7. 9n sistem fonoloic este cu atât mai simplu cu cât posedă mai multe opo%iţii proporţionale şi multilaterale. :po%iţiile propuse de 4rubet%3o/ sunt
 privative
 6e$. opo%iţia dintre
t-d:
 
 este surdă în raport cu
7,
 graduale
 6
e
 şi ; în france%ă7 sau
echipolente
când doi termeni au valoare eală. 4rubet%3o/ a rupat particularităţile fonetice în trei clase< vocalice, consonantice şi pro%odice. + definit noţiunile de neutrali%are, sincretism şi arhifonem. =>l a fost primul care a cercetat pe ba%a noţiunii de opo%iţie, în eneral, şi pe ba%a opo%iţiei
!
 Panini şi, mai târ%iu, Patan#ali fac o distincţie clară între fonem 6spotha7 şi sunet 6dha
va
ni7, fapt recunoscut şi de a3obson. +pud &onstantin ?râncu,
op.cit.,
 p. (@@
(
 ?erdinand de 'aussure în !A5A, la (! de ani, dădea o =strălucită lucrare de fonetică indo-europeană<
 Mémoire sur le systeme primitif des voyelles dans la langues indo-européennes”,
 iar mai târ%iu a elaborat cunoscutul său
urs de lingvistică generală
 în care se reăsesc ba%ele linvisticii enerale ca ştiinţă şi care a dat naştere unei adevărate şcoli linvistice internaţionale. +p. &. ?râncu,
op. cit.,
 
 p. A. e%i şi ?erdinand de 'aussure,
urs de lingvistică  genera,
Polirom, Iaşi, !BBA.
)
 Cinvistica a fost şi este o ştiinţă cumulativă şi oarecum conservatoare, folosind de cele mai multe ori, armonios, tot ceea ce s-a constituit de-a lunul timpului, ca puncte nodale, în cadrul cercetărilor asupra limbilor. 6
v. !i  Fr"ncu, #$$%, &''
7 Distincţia dintre semnificant şi semnificat sau altfel spus, dintre Eceea ce este în voce= de Eceea ce este în suflet=, apare prima dată la +ristotel şi mai târ%iu la stoici. 4ot +ristotel este cel care iniţia%ă teoria conform căreia cuvintele nu semnifică Eprin natura lorE ci Eîn virtutea a ceea ce s-a stabilit= sau în acord cu tradiţia, devenită teoria modernă a arbitrarului semnului linvistic, reăsită şi la an Fumboldt, dar şi la linvistul american D. G. Ghithne/ sau la precursorul foneticii moderne, Haudouin de &ourtena/. 6Cinvist rus, de oriine  polone, !A0-!B(B. Pe lână problema arbitrarului, Haudouin de &ourtena/ distine disciplina care se ocucu studiul sunetelor de disciplina filoloică care studia%ă imainile fonice şi funcţia lor linvistică. Distincţia dintre sunet şi fonem pare să-i aparţină unui elev al lui Haudouin de &ourtena/, polone%ul ruseJs3i. +p &. ?râncu,
op. cit.,
 pp. )5-)B. e%i şi +l. Kosetti,
 (ntroducere )n foneti,
 !B1)7.
 +ntoine *eillet
 , *inguisti+ue histori+ue et linguisti+ue rale
, I, Paris, !B(!.
0
 . endr/es,
 *e langage,
 Paris, !B(!, ed. a II-a, Paris, !B0@.
1
 +ntoine *eillet, *. &ohen,
 *es langues du monde
, Paris, !B(, ed. a II-a, Paris, !B0(8 *. &ohen,
 
 *inguisti+ue et matérialisme dialecti+ue,
 Paris, !BA şi *. &ohen,
 Pour une sociologie du langage
"
 Paris, !B01.
5
 ". '. 4rubet%3o/,
 Principes de phonologie,
Paris, !BB, ed. a II-a, Paris, !B05.
!
 
 binare, în special, relaţiile care e$isîntre invariantele fonetice, după ce el a deosebit prin criterii funcţionale fonemul, ca sunet al limbii, de reali%ările lui 6sunete7. 4rubet%3o/ a făcut  prima tentatide a crea o sistematică în fonoloie şi de a clasa distiniile pertinente utili%ate de limba#ul uman=. Pe de altă parte, 4rubet%3o/ sepafonetica de fonoloie, prima fiind considerată o ştiinţă naturală, cea de-a doua o disciplină linvistică, teorie criticată pe bună dreptate. &f. &. ?râncu,
op. cit.
 p. 10- 11.4rubet%3o/ va fi urmat de Koman a3obson
A
 şi de +ndr; *artinet
B
. 'ub aceeaşi influenţă saussuriană se va afla şi
Şcoala lingvistică de la openhaga
 sau
Şcoala glosematică
=, al cărei repre%entant de marcă este Couis F#elmslev. Keformulând definiţia saussuriană a semnului linvistic, format din semnificant şi semnificat, Couis F#elmslev vorbeşte de două planuri< al conţinutului şi al e$presiei, care menţin ansamblul funcţiei semnului 6
v. !i Fr"ncu, #$%%, 
7
. *ai departe, F#elmslev distine pentru fiecare plan o formă şi o substanţă
. 'ubstanţa e$presiei este materialul fonetic şi este studiat, după F#elmslev, de fonetică, disciplină e$tralinvistică, care ţine de fi%ică sau de fi%ioloie, iar fonoloia studia%ă forma e$presiei, %uca sistem fonoloic al unei limbi. &oncepţia losematică a fost criticată însă tocmai pentru despărţirea formei de substanţă şi pentru neluarea în seamă a substanţei. Din linvistica americană reţinem numele lui >duard 'apir, repre%entant al direcţiei mentaliste, care, deşi accidental, foloseşte înaintea structuraliştilor prahe%i termenul de sunet fundamental în opo%iţie cu variantele individuale. 9lterior, el va folosi e$pres termenul de fonem într-un articol  publicat
. 9n alt repre%entant este Ceonard Hloomfield
 şi mai târ%iu, "oam &homs3i
.
A
 &reator al fonoloiei istorice, K. a3obson şi colaboratorii săi elaborea%ă teoria binară, teorie fonoloică conform căreia sistemele fonoloice ale diverselor limbi pot fi descrise utili%ând un repertoriu de !( trăsături binare, de natură preponderent acustică, dar şi articulatorie 6primele nouă ba%ându-se pe trăsături de sonoritate, iar ultimele trei, pe trăsături de tonalitate7.
B
 +ndr; *artinet,
 /lements de linguisti+ue gérale,
 Paris, !B1@8 în româneşte în traducerea lui Paul *iclău, !B5@. În anumite interpretări linvistice funcţionaliste 6+ndr; *artinet şi adepţii săi7
 planul e0presiei
 pre%intă o dublă structură în care unităţile de nivel inferior 6
 sunetele
7 se combină pentru a forma unităţi de nivel superior 6morfeme, cuvinte7. +rticulaţia dublă
1du2la articulare3
 identifică două tipuri de unităţi<
unităţile cu dublă faţă, care se pot au%i şi vedea şi care au un sens. În succesiunea
luna este pe cer 
, se recunosc  patru unităţi cu dublă faţă<
luna 4 este 4 pe 4 cer5
unităţile cu faţă unică, strict formală, lipsită de sens8 literele
l4u4n4a
 etc. şi fonemele
#l#u#n#!#
 etc. 9nităţile celei de-a doua articulaţii sunt numite foneme 6pentru manifestarea orală7 şi rafeme 6pentru cea scrisă7.
6e7i !i Ş8*
 
#$$%: %'.
!@
 Couis F#elmslev,
 Prolegomene la o teorie a lim2ii,
 >2, Hucureşti, !B5@.
!!
 Între forma e$presiei şi forma conţinutului e$istă o leătură stabilită prin leea comutaţiei< orice schimbare în forma e$presiei produce o schimbare în forma conţinutului şi invers. &omutarea apare ca metodă care presupune înlocuirea unui element prin alt element al paradimei. &omutarea se referă la invariante, în timp ce substituţia se referă la variante 6e$.
 din
lo
 comută cu c din
loc
, dar este vorba de substituţie între
 şi
h
 aspirat din acelaşi cuvânt,
lo
h
 3
.
!(
 În !B)), în
 *a alipsychologi+ue des phonémes.
!)
 >l repre%intă
Şcoala mecanicistă
 care pune ba%ele anali%ei formale şi mecaniciste. +ceasta nu ia în considerare criteriul semantic şi-l înlocuieşte cu criteriul distribuţional. &ea mai importantă contribuţie a lui Hloomfield este introducerea
anali7ei )n constituen9i imedia9i
, ca metodă de reducere a variantelor la invariante în sinta$ă. Ke%ultă un număr finit de modele structurale care repre%intă invariante, pe care se ba%ea%ă întreaa varietate de enunţuri reali%ate în vorbire. e%i şi
o!eriu &''': #&&-#&
.
!
 &reator al direcţiei enerativ-transformaţionale. >l introduce termenii de
 structură de ad"ncime
 şi
 structură de  suprafa9ă
, prima cuprin%ând ansamblul indicatorilor sintamatici şi interpretarea lor semantică, cea de-a doua cuprin%ând indicatorii sintamatici derivaţi finali şi interpretarea lor fonetică. &omponentul fonoloic al structurii de suprafaţă conţine reuli care traduc structura abstractă enerată de componentul sintactic şi interpretată de cel semantic în secvenţe de semnale sonore< fiecare le$em este o înlănţuire de foneme8 fiecare fonem este un ansamblu de trăsături distinctive. e%i &. ?râncu,
op. cit.,
 p. !@).
(
 
+utor al unui curs de
 (ntroducere )n lingvisti
 6!B0!7 şi a numeroase lucrări în domeniul linvisticii diacronice şi sincronice, profesorul >uen &oşeriu repre%intă cel mai elocvent spiritul acestui început de mileniu, în care rioarea se împleteşte cu fle$ibilitatea şi cu respectul faţă de cercetările înaintaşilor. Pentru ştiinţa sunetelor articulate, dintre lucrările sale interesea%ă nu numai cele de linvistică enerală, ci şi cele privind teoriile limba#ului sau semantica
. +ducând în prim plan limba funcţională şi actul linvistic ca loc de reali%are efectivă a vorbirii, >uen &oşeriu oferă punctul de plecare pentru ideea studierii interate a foneticii. În primul rând, prin interare în linvistică, prin utili%area întreului fundament ştiinţific pe care aceasta i-l pune la dispo%iţie, iar în al doilea rând, ca ştiinţă relaţionată, în rade diferite, cu toate celelalte discipline linvistice, cu disciplinele de raniţă, dar şi cu disciplinele e$tralinvistice. ?onetica structurală rămâne în continuare disciplina tradiţionaşi funcţională la care se va raporta şi pe care o va e$ploata constant fonetica interată. 9ltima însă va ieşi din riiditatea schemei, va trece accentul de pe paradimatic pe sintamatic şi va atrae atenţia asupra rolului pe care îl îndeplineşte
 semnificantu
 în reali%area
 semnifica9iei
,
)n procesul de comunicare
.
$. Comunic!re!
'emnele şi semnalele folosite de pre-homini%i şi probabil de homini%ii de dinainte de oamenii &ro*anon au permis înţeleerea imediată la un anumit nivel, insuficient însă, în ciuda evoluţiei, pentru a transmite seturi mai luni de informaţii. >i au evoluat material, confecţionându-şi unelte tot mai eficiente, folosind focul, orani%ându-se, dar pâna la apariţia limba#ului, nu putea fi vorba de evoluţie culturală. Pe de altă parte, limba#ul articulat nu era folosit din simplul motiv că, aşa cum s-a constatat, primii oameni nu aveau capacitatea de a articula sunetele. +bia atunci când au putut să vorbească au reuşit să transmită eneraţiilor următoare nu numai secretele confecţionării uneltelor şi obţinerii hranei, ci şi informaţii privind viaţa, obiceiurile, leendele, miturile create în sânul comunităţii. Din acest moment se poate vorbi de o evoluţie cu adevărat rapidă a societăţii umane. 2i aceasta deoarece fusese depăşit  praul limitelor de comunicare şi totodată al limitării abilităţilor de a ândi şi a inova.
: dată cu apariţia limba#ului, societatea comunicaţională a evoluat într-un ritm uimitor, principiul pe care s-a ba%at această de%voltare fiind unul de acumulare, completat de altul şi anume acela că Enatura proceselor de comunicare din cadrul unei societăţi este leată în mod semnificativ de fiecare aspect al vieţii %ilnice a oamenilor care fac parte din ea= 6
 e Fleur, ;all-<o=each #$$$: &% 
7, principii considerate de cei doi autori ca aparţinând unei teorii a tran%iţiilor.4receri rapide s-au produs apoi de la epoca vorbirii şi a limba#ului, la epoca scrisului, la epoca tiparului, ca să se a#ună la epoca mi#loacelor comunicării de masă,
 
din care, în ultimul timp se desprinde tot mai prenantă comunicarea computeri%ată, deocamdată ca formă a comunicării de masă 6
 e Fleur, ;all-<o=each #$$$
7.
omunicarea
, în sens eneral, este un proces care dispune de patru componente fundamentale<
un emi9ător, un canal, informa9ie
 şi un
receptor 
.*odelul elementar al comunicării<emiţător 
 informaţie
canal
informaţie
 receptor 
!0
 
 *ingvistica integrală
, interviu cu >ueniu &oşeriu reali%at de "icolae 'aramandu, >ditura ?undaţiei &ulturale Komâne, Hucureşti, !BB18
 Prelegeri !i conferin9e
 6!BB(-!BB)7, ca supliment al publicaţiei +nuar de linvistică şi istorie literară, 4. XXXIII, !BB(-!BB), 'eria + Cinvisti8
 (ntroducere )n lingvisti
, 4raducere de >lena +rdeleanu şi >uenia Ho#oa, &uvânt înainte de *ircea Horcilă, >ditura >chino$, &lu#, !BB08
 *ec9ii de lingvistică  genera
, 4raducere din spaniolă de >uenia Ho#oa, &uvânt înainte de *ircea Horcilă, >ditura +rc, (@@@8
>incronie, diacronie !i istorie
,
 Pro2lema schim2ării lingvistice
, ersiune în limba română de "icolae 'aramandu, >ditura >nciclopedică, Hucureşti !BB58
?eoria del lengua@e y linguistica general,
 *adrid, !B5)8
 Principios de  semantica estructural 
, *adrid, !B5A etc.
!1
 *odurile reoaie de a comunica reflectau şi susţineau în acelaşi timp procese de ândire limitate, având în vedere că reulile de ândire mer în paralel cu reulile de vorbire, că ândul şi raţionamentul sunt manipulări interne ale limbii. *elvin C. De ?leur, 'andra Hall-Ko3each
 , ?eorii ale comunicării de masă,
Polirom, !BBB
"
 p. (5.
)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->