Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Mediul si arta

Mediul si arta

Ratings: (0)|Views: 56|Likes:
Published by Adrian Dica
Valoarea raportului dintre mediul inconjurator si arta este problema acestei lucrari, in care nu cronologia ori suprematia unui termen intriga, cat importanta in context. In urma unei analize subiective dar dreapta, fara intrebari de natura metafizica, nu se cauta judecati animate de un verdict, ci o intelegere a raportului. Imposibilitatea cercetarii obiective a fost compensata de alegerea unei perspective, dintre cea a contemplatorului ori a creatorului de arta. Desi teoretica, in realitate neexistand o clasificare radicala, am preferat ultima pozitionare pentru a arata cum se schiteaza o axa interna data de omul posesor de constiinta, cautarea divinitatii si arta, incorporata mediului. Nu voi purcede catre analiza fara a dumiri termenii implicati. Pe langa claritatea expunerii, faptul va atrage raspunsuri intermediare, premisele cercetarii. Dezbatute in timp fara rezultate de agatat in cui, voi lamuri elementele, evidentiind utilul pentru lucrare, evitand o solutie eclectica. In ocolirea unui rezultat hibrid, analiza a ramas fidela problemei, plecand din interior si postuland ori confruntand cu rezultatele marilor ganditori. Fericitul caz in care ideile au coincis a fost acceptat ca insufletind speranta ca adevarul poate fi aproape, in timp ce nepotrivirile au adus noi intrebari, neschimband cursul initial. Incursiunea ar fi dus spre o cercetare adanca, implicand tomuri peste tomuri. Cu toate ca ideile, prin rezonanta, trezesc alte idei si ispita unei dezbateri copleseste, trebuia urmat fagasul impus de tema, cu o consecventa menita sa evidentieze constantele problemei, lucru care inca aduce neajunsuri, limitand1. Valabilitatea concluziilor poate fi aflata verificand pe cale-inversa, rezultatul final cu exemple concrete
Valoarea raportului dintre mediul inconjurator si arta este problema acestei lucrari, in care nu cronologia ori suprematia unui termen intriga, cat importanta in context. In urma unei analize subiective dar dreapta, fara intrebari de natura metafizica, nu se cauta judecati animate de un verdict, ci o intelegere a raportului. Imposibilitatea cercetarii obiective a fost compensata de alegerea unei perspective, dintre cea a contemplatorului ori a creatorului de arta. Desi teoretica, in realitate neexistand o clasificare radicala, am preferat ultima pozitionare pentru a arata cum se schiteaza o axa interna data de omul posesor de constiinta, cautarea divinitatii si arta, incorporata mediului. Nu voi purcede catre analiza fara a dumiri termenii implicati. Pe langa claritatea expunerii, faptul va atrage raspunsuri intermediare, premisele cercetarii. Dezbatute in timp fara rezultate de agatat in cui, voi lamuri elementele, evidentiind utilul pentru lucrare, evitand o solutie eclectica. In ocolirea unui rezultat hibrid, analiza a ramas fidela problemei, plecand din interior si postuland ori confruntand cu rezultatele marilor ganditori. Fericitul caz in care ideile au coincis a fost acceptat ca insufletind speranta ca adevarul poate fi aproape, in timp ce nepotrivirile au adus noi intrebari, neschimband cursul initial. Incursiunea ar fi dus spre o cercetare adanca, implicand tomuri peste tomuri. Cu toate ca ideile, prin rezonanta, trezesc alte idei si ispita unei dezbateri copleseste, trebuia urmat fagasul impus de tema, cu o consecventa menita sa evidentieze constantele problemei, lucru care inca aduce neajunsuri, limitand1. Valabilitatea concluziilor poate fi aflata verificand pe cale-inversa, rezultatul final cu exemple concrete

More info:

Categories:Presentations
Published by: Adrian Dica on Jan 07, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/07/2014

pdf

text

original

 
 
Mediul si Arta
Valoarea raportului dintre mediul inconjurator si arta este problema acestei lucrari, in care nu cronologia ori suprematia unui termen intriga, cat importanta in context. In urma unei analize subiective dar dreapta, fara intrebari de natura metafizica, nu se cauta judecati animate de un verdict, ci o intelegere a raportului. Imposibilitatea cercetarii obiective a fost compensata de alegerea unei perspective, dintre cea a contemplatorului ori a creatorului de arta. Desi teoretica, in realitate neexistand o clasificare radicala, am preferat ultima pozitionare pentru a arata cum se schiteaza o axa interna data de omul posesor de constiinta, cautarea divinitatii si arta, incorporata mediului. Nu voi  purcede catre analiza fara a dumiri termenii implicati. Pe langa claritatea expunerii, faptul va atrage raspunsuri intermediare, premisele cercetarii. Dezbatute in timp fara rezultate de agatat in cui, voi lamuri elementele, evidentiind utilul pentru lucrare, evitand o solutie eclectica. In ocolirea unui rezultat hibrid, analiza a ramas fidela  problemei, plecand din interior si postuland ori confruntand cu rezultatele marilor ganditori. Fericitul caz in care ideile au coincis a fost acceptat ca insufletind speranta ca adevarul poate fi aproape, in timp ce nepotrivirile au adus noi intrebari, neschimband cursul initial. Incursiunea ar fi dus spre o cercetare adanca, implicand tomuri peste tomuri. Cu toate ca ideile, prin rezonanta, trezesc alte idei si ispita unei dezbateri copleseste, trebuia urmat fagasul impus de tema, cu o consecventa menita sa evidentieze constantele problemei, lucru care inca aduce neajunsuri, limitand
1
. Valabilitatea concluziilor poate fi aflata verificand pe cale-inversa, rezultatul final cu exemple concrete.
Axa interna constiinta-cautare-arta si relatia sa cu mediul  Nu stiu daca a fost primul un Papa, urmat de un Vatican, poate cel mai sfant loc de pe pamant, sau orasul-stat deja exista, intruchipandu-si mai apoi reprezentantul intr-un asa-zis Suveran Pontif. La fel de strain imi este si daca un cardinal, inaintand in rang si numit Papa, va subjuga oranduirile micului stat sau invers, proaspatul prelat se va smieri in fata Vaticanului. Problema  buna de pasat istoricilor care deopotriva ar consemna ambele variante, dar si amatorilor de  polemici, spre exemplu contestatarii ori sustinatorii lui Papa Clement al V-lea, francezul care in Evul Mediu a dus Statul Pontif de la Roma la Avignon, intr-o incercare pe cat de indrazneata, pe atat de halucinanta, de multiplicare, stramutare si nationalizare a sfinteniei. Istoricii il recunosc  pe Sfantul Petru nascut pe teritoriul Siriei si prim discipol al lui Iisus. A sfarsit martiric in numele crestinismului, rastignit cu capul in jos. De secole, generatii de pelerini merg la Vatican rugandu-se la mormantul apostolului, in cautarea divinitatii. Spun ca nu locul, ci esenta divina  prin omul care a cunoscut-o, aduce sfintenie unei mlastini, pana atunci ocolita de semeni, noroioasa, intelinita, obscura si data uitarii, cum era locul in care a fost inmormantat Sfantul Petru. Omul sfinteste locul iar Raiul, pana una-alta o utopie, este singura bucata sfanta de  pamant, aflata in constiinta omului. De la cavernele paleoliticului si lacul de la Stellmoor, in mezolitic, la templele sumero-akkadienilor si pana la Mecca, prin astfel de peregrinari, mituri, traditii, ritualuri pagane, practici oculte, rugaciuni, experiente extatice, totemism, activitati stiintifice, atitudini si preocupari filosofice, oamenii tot cauta locuri sfinte si divinitatea - sacrul opus profanului
2
. Mai usor si concis spus
”(...)
este greu sa ne imaginam cum ar putea functiona spiritul uman fara a avea convingerea ca ceva ireductibil real exista in lume
1
. Scormonind la cei
 
 2
care au disecat problema, vedem cum arta se gaseste chiar in mijlocul unor astfel de chestiuni; de acum putem vorbi de un mediu artistic.
”Incepand(...)
cu paleoliticul recent dispunem de gravuri si picturi rupestre(...)cel putin de intentionalitate <religioasa>
2
, o gandire magica, dublate in sens de experientele extatice de ideologie samanica. Omul ajunge aproape de divinitate prin arta,
”caci pretutindeni,
 in afara artei, domneste intunericul, in avertismentul amenintator al predicilor, in suspinele obosite ale literaturii, in expunerile monotone din cronici si din documente,
 pretutindeni tipa tot felul de pacate si se tanguie mizeira”
3
. Fara indoiala vedem cum se naste o axa interna data de om, prin cautarea divinitatii si arta, incorporata unui context, ca elementele unui tot. Inca nu se poate afirma daca axa genereaza contextul ori invers; preconizez prima varianta ca fiind adevarata. Neclara este si ordinea celor trei date ca fiind aleatorie, daca o  probabila succedare ar avea vreo importanta, si care sunt valorile raporturilor determinate. Cert e ca intre componente exista intrepatrunderea unui sistem, iar omul pare a fi elementul cheie. Evidentierea elementelor cu manifestare constanta in cadrul problemei Tema umanitatii a starnit minti ascutite de la Aristotel pana in prezent. Si-au batut capul generatii de ganditori elaborand teorii sub forma de definitii, scrisori ori conferinte menite sa arate ce este omul. Aici trebuie privit din punctul de vedere al individului, ce anume il determina sa caute divinitatea si care e pana la urma legatura sa cu arta. Nu voi prezenta subiectul omului creator de arta, ci invers pentru a analiza arta, ca element al axei, ma voi referi tot la om - pe  parcurs voi explica de ce. Problema e dura pentru ca toti suntem numiti oameni, insa niciunul nu  putem defini omul, fara a fi contrazisi din vreo perspectiva, desi fiecare avem o constiinta
4
. Acest lucru este universal valabil (excluzand categoriile oamenilor care nu detin o constiinta, diferitele anomalii, abateri- din aria cercetarii) si trebuie imediat asociat cu actele si obiectele constiintei si cu o alternare a lor 
5
. Avand constiinta, omul poate acorda o perspectiva largita lucrurilor, favorizand cautarea sacrului
6
, chiar impotriva instinctului de autoconservare, gata sa apara rastignit cu capul in jos pe pamantul unui viitor Vatican, in numele credintei. Substantivul credinta trebuie inteles ca atare,
din verbul “
a crede
, evitand capcana de a confunda cautarea sacrului cu crestinismul ori mai rau, cu stiinta teologiei. Nu se poate suprapune perfect nici termenului de religie fiindca exista si religii care nu implica o divinitate, remarca ce ma obliga sa
renunt la “divinitate” din “cautarea divinitatii”, pastrand numai “cautare”. Este potrivit singur, de
dragul limbajului, dar trebuie mentionat ca si in cadrul religiilor care nu postuleaza o divinitate
1
, se crede si se cauta. Inca nu este vorba de un sistem al valorilor, ierarhizandu-le teoretic, deci de
 
 3
o valoare religioasa incrucisata de una estetica
2
. Este o cautare aparuta in urma intrebarilor nascute din uimire, caracteristica omului cu constiinta. Stabilind originea cautarii, se ajunge la o cercetare metafizica si in final se postuleaza existenta ideii de absolut, opusa celei de relativ, numit in mod special, in cadrul majoritatii religiilor ca fiind pacatul
.
Am gasit un raspuns intermediar 
 si anume ca omul este o fiinta superioara ce poseda constiinta, aflat intr-o cautare a absolutului izvorata din uimire si constant ademenita de relativ.
 Mereu prezenta in mijlocul  procesului de cautare, Kant socotea arta,
ca fiind “o finalitate fara scop”
in timp ce o definitie contemporana spune ca arta
este “
activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu c
aracter specific”
.
3
 Trebuie aflat ce presupune aceasta activitate. Fapt cert e creatie a omului, excluzand din discutie inspiratia si mania
4
, amanunte importante asupra carora nu voi insista, dar care stirbesc din corectitudinea concluziilor. Omul, uimindu-se, incepe cautarea, nestiind concret ce cauta, intuieste ca este vorba despre absolut. In timpul cautarii, sedus de relativ, cade in pacatul de moment, poticnindu-se. Deltminteri tradus ca activitate umana, procesul e insotit de constiinta. Posesor al constiintei,  prin actele acesteia, omul din dorinta unui ajutor, a unei compensatii, a unei materializari, pe  parcursul cautarii misterioase si insufletit de o forta antagonista, creeaza operele de arta. Rezultata dintr-un joc secund, arta poate fi privita aici ca avand o valoare reziduala, asemanatoare celei utilizate de economisti, ca o suma a efectelor ulterioare dar si de moment ale  procesului descris; o transmutare a cautarii in opera de arta. Arta este o finalitate, asa cum afirma Kant dar se observa ca poate avea si un scop, unul care serveste tot artei si acestui proces. Pare o contrazicere a definitiei marelui ganditor, dar e una scoasa din context, arta fiindu-si scop. Ea  poate fi scop, pana sa serveasca altui scop, anume sa dezmorteasca in alti oameni constiinta, apoi cautarea, determinand un ciclu. Hranindu-se reciproc in acest proces, cautarea si arta isi au originea in uimirea omului fata de lucruri. Daca am tot ajuns pe parcursul cercetarii la Vatican, iata cum cararile gandirii duc iar la Kant. Postuland conceptul finalitatii naturii
5
, nu putem sa vorbim despre un raport al artei cu mediul ce o inconjoara si nici de o cercetare obiectiva. Desi raportul exista in sine, tocmai pentru ca nu putem percepe arta in mod obiectiv, ca obiect in sine, la fel cum nici mediul nu poate fi perceput ca obiect in sine,
 raportul artei in sine cu mediul in  sine nu poate fi aflat. Se poate incerca stabilirea raportului pe care il are omul care contempla ori creaza arta cu mediul. Totodata asa explic de ce am ales inca de la inceput omul, pentru a vorbi despre arta.
 Alt raspuns intermediar care va fi completat ulterior. Iata aici un neajuns de

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->