DESPRE INVERSIUNE Ceea ce numim inversiune nu este un fenomen al lumii reale, ci al starilor specifice cognifiei, ca proces mental prin

care se produce o miscare intoarsa, prin care se ajunge in alta dimensiune, un alt nivel de intelegere si un alt orizont de explicatie. Prin inversiune categoriile apar intr-o alta perspectiva, relatiile dintre ele semnifica diferit; nversiunea vizeaza transformarile in context intersubiectiv; inversiunea se refera la prima mare strapungere , o intoarcere a conceptului spre sine insusi. Prima fractura a algoritmilor intelegerii inseamna schimbarea radicala a referentialelor, cand consistenta devine paraconsistenta. Aceasta miscare subtila din clasa inversiunilor in caile cognitive, tine in egala masura de experienta teoretica si practica, isi largeste orizontul de semnificatii si relationeaza in formula procesuala interactiva cu crearea contextelor. Transformarea recursiva idee-concret, doua functii ale cognitiei si productiei, despartite pana in acest moment, devin una singura, in mod simbolic Logica si Poietica fiind totuna. Nu incape indoialaca exista si o inversiune abstracta situata intre tipurile de economie pe care leam numit platonica si functionala. Panorama conceptelor de economie are un continut mozaicat cu propensiuni, spre stabilitatea formulelor in conformitate cu ordinea naturala,ca si propensiuni spre forme de progres centrat pe mijloace devenite scop in sine dar prefigureaza si propensiuni spre ordinea spontana de tip antropic. Panorama exprima drama conceptualizarii economice care repeta drama cailor de cognitiei in general, al carei motiv a fost si va ramane pozitionarea omului in propria lui creatie. Omul obiect, resursa a procesului economic sau omul creator si ordonator de valori, inclusiv economice. Omul resursa sau omul susa a lucrurilor, materiale sau spirituale. Cand omul se inalta prin creatie, panorama coneptelor de economie va fimai cuprinzatoare cand se afunda in tenebrele castigului cu orice pret, panorama reducandu-se la caile sale deviante.