Professional Documents
Culture Documents
William Morris este numele care se suprapune perfect peste numele mişcării
Arts and Crafts. Influenţată de teoriile lui Ruskin şi practica lui Pugin, a fost o
pledoarie romantică pentru renaşterea principiilor spirituale şi estetice ale Evului
Mediu – într-o lume nouă în care industrializarea şi aglomerarea urbană urâţeau şi
vulgarizau viaţa. Lumea patriarhală a oraşului medieval, harnică şi onestă,
democratică în felul ei, constituia un model social progresist. A fost deci o reacţie la
efectele negative ale industrializării, care producea nedreptăţi sociale, lipsă de igienă,
sămânţa infracţionalităţii, o arhitectură metalică urâtă, produse de fabrică ieftine şi
derizorii. Evadarea artistică a fost deci în natură, în trecutul valoros şi în mediul rural.
Din punct de vedere estetic, asociată mişcării revoluţionare a pictorilor
prerafaleiţi (mişcare anticlasică, anticonvenţională ce promova arta derivată din
antură) această ideologie nouă a avut ca principal merit (după părerea mea) disocierea
radicală de eclectism şi orice formă de istoricism. Reperele noii estetici goticul
domestic existent în fibra englezilor şi natura, cu care dintotdeauna au comunicat
aproape osmotic.
Segmentul social pe care focaliza atenţia socialistului William Morris erau
masele, din care grosul era alcătuit din ceea ce în curând se va chema clasa socială a
proletariatului. Aceşti muncitori în industrie produceau în serie câte o componentă a
unui viitor produs de serie, de obicei urât şi de calitate proastă. De aici nostalgia faţă
de onestul meşteşugar medieval, care muncea cu bucurie, creativ, la un obiect care
căpăta finalitate sub mâna lui şi de aceea era un produs de calitate. Acum prostul gust
al produsului anonim şi mecanic îi consuma muncitorului energia, nu-i dădea nici o
satisfacţie a muncii şi-i atrofia inteligenţa. În plus, ameninţa să deformeze gustul
public.
Interior conceput şi executat de William Morris Vitraliu, design Eduard Burne Jones,
pentru casa proprie. pentru atelierul lui William Morris.
(Eduard Burne-Jones şi William Morris
fuseseră colegi la Oxford şi au audiat
acolo conferinţele lui Ruskin.)
Principalele sloganuri ale mişcării erau:
- Arta în toate
- Arta pentru toţi
- Produse frumoase şi ieftine,
sloganuri lansate de William Morris încă de pe la 1860, dar aveau să devină un credo
al artiştilor afiliaţi ideologiei Art Nouveau şi a avut ecouri prelungite până în
Bauhaus. Au stat deci nu numai la baza mişcării Art Nouveau, ci chiar a
Funcţionalismului şi a designului.
Între timp industria cea urâtă şi decadentă s-a dovedit însă o realitate ce nu mai
putea fi ignorată. Până şi mentorul acestei ideologii, John Ruskin, recunoştea acum că
arhitectura va trebui să dezvolte un alt gust estetic, care să includă şi metalul.
Meritul incontestabil al acestei arhitecturi de pionierat ideologic şi estetic a
fost ridicarea standardului professional al arhitecturii şi acelei ramuri a ei care se va
numi mai târziu design, interior design, industrial design, design de obiect.
A rupt-o cu estetica stilurilor, trasând drumul pe care s-a lansat în continuare
estetica occidentală.
A fost o bună intenţie a unei burhezii progresiste, care şi-a asumat
responsabilităţi sociale. Din păcate, realitatea capitalistă n-a ţinut cu intenţiile cam
idealiste ale mişcării, de a creea o societate rafinată, ci direcţia de mers a pmenirii a
fost către industrializarea cea urâtă dar profitabilă.
Primul război mondial a pus capăt visurilor ambelor mişcări - Arts and Crafts
şi Art Nouveau. În cea mai crută criză a oraşului industrial, a locuirii, nici vorbă să se
mai poată conta pe rolul formator al artei şi al designului.
Alţi exponenţia ai Arts & Crafts (în general urmaşi):