P. 1
psihologia sportului

psihologia sportului

Ratings: (0)|Views: 2,672|Likes:
Published by duddyw

More info:

Categories:Types, Research
Published by: duddyw on Sep 18, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/18/2013

pdf

text

original

 
9
CAPITOLUL I
SISTEMUL DE PERSONALITATE I.1. Caracterizare
 ş
i tr
ă
 s
ă
 turi generale. Preciz
ă
 ri terminologice
Analiza func
Ń
ional
ă
a diferitelor elemente luate separat conduce la rezultate pozitivenumai atunci când le consider
ă
m ca verigi ale unui întreg indivizibil, aflate în strâns
ă
leg
ă
tur
ă
.În plan psihologic, aceste „elemente” ar fi procesele, func
Ń
iile
ş
i însu
ş
irile psihice, ceea ceconstituie întregul, respectiv
 personalitatea uman
ă 
.
Problematica personalit
ăŃ
ii ocup
ă
 
ş
i ast
ă
ziun loc central, atât în ceea ce privesc cercet
ă
rile teoretice, cât
ş
i în cele cu caracter practic-aplicativ. Cu toate acestea, trebuie s
ă
recunoa
ş
tem faptul c
ă
în afar
ă
de inteligen
Ńă
, nici un altconcept al psihologiei nu este atât de complex ca cel de personalitate. Multitudinea defini
Ń
iilorpe care le cunoa
ş
te termenul nu reprezint
ă
decât una din manifest
ă
rile limitelor cuno
ş
tin
Ń
elor înacest domeniu. Personalitatea a fost
ş
i va r
ă
mâne câmpul de dezbatere al mai multor discipline
ş
tiin
Ń
ifice, cunoa
ş
terea acesteia
ş
i a omului deci, r
ă
mânând suprema performan
Ńă
a
ş
tiin
Ń
ei. Negândim a
ş
adar la
Personologie
, care constituie o „bran
şă
a psihologiei care se adreseaz
ă
înprincipal studiului omului
ş
i factorilor care-i determin
ă
cursul. Este vorba despre un domeniucare procedeaz
ă
la investiga
Ń
ii asupra diferen
Ń
elor individuale
ş
i tipurilor de personalitate” (H.Murray – autor care a
ş
i introdus termenul de personologie în lucrarea
Exploration de la personnalité 
, în 1938).Obiectivele personologiei sunt de ordin conceptual, teoretico-doctrinar, evaluativ-metodologic, investigativ, dar
ş
i aplicativ. De ce este atât de necesar
ă
studierea personalit
ăŃ
ii?Ca sistem deschis
ş
i complex, în permanen
Ńă
schimbare, studiul personalit
ăŃ
ii este
motivat intrinsec
, existând o curiozitate natural
ă
, specific uman
ă
în leg
ă
tur
ă
atât cu propriaindividualitate, cât
ş
i cu a celorlal
Ń
i; identific
ă
m
ş
i un
motiv umanitar 
(multitudinea crizelor
ş
iproblemelor cu care se confrunt
ă
omenirea are ca motiv fundamental fiin
Ń
a uman
ă
 
ş
i, de aici,necesitatea amelior
ă
rii naturii umane). Se apreciaz
ă
c
ă
la ora actual
ă
pot fi delimitate cuu
ş
urin
Ńă
cel pu
Ń
in 10-12
Ş 
coli personologice
, ce au ca nucleu de studiu una din teoriilepersonalit
ăŃ
ii. Printre cele mai cunoscute se num
ă
r
ă
t
eoria psihanalitic
ă 
 
(la care contribu
Ń
ii auadus A.Adler, S.Freud, E. Erikson, C.G.Yung),
teoria behaviorist 
ă 
(al c
ă
rei pionier este J.Watson),
teoria umanist 
ă 
- a tr 
ă 
s
ă 
turilor de personalitate
(al c
ă
rei teoretician este G. Allport,
 
10C. Rogers, A. Maslow)
ş
.a. Fiecare dintre aceste teorii urm
ă
re
ş
te s
ă
g
ă
seasc
ă
un cadru specificde referin
Ńă
 
ş
i un început, unic, care s
ă
deduc
ă
întreaga construc
Ń
ie.În ceea ce prive
ş
te temenul de
 personalitate
, acesta deriv
ă
din latinescul
 persona
carese referea la m
ăş
tile folosite de actori în teatrul antic. Prive
ş
te o aparen
Ńă
, o figur
ă
public
ă
pecare indivizii o dezvolt
ă
pentru cei din jur. Evolueaz
ă
c
ă
tre un con
Ń
inut complex în care se iau în considerare nu doar caracteristicile externe, vizibile, ci
ş
i cele interne, ascunse
ş
i, mai ales,interac
Ń
iunea acestora. Red
ă
un con
Ń
inut original alc
ă
tuit din însu
ş
iri comparabile, darstructurat sui-generis, în virtutea unei legit
ăŃ
i interne, intraindividuale, cu valen
Ńă
irepetabil
ă
,de unicat, ceea ce acord
ă
un grad de stabilitate
ş
i predictibilitate a personalit
ăŃ
ii.Conceptul de personalitate este uzitat în toate
ş
tiin
Ń
ele socio-umane: de exemplu, înpsihologie se vorbe
ş
te de „persoan
ă
”, „personalitate” „personaj” sau „tulbur
ă
ri depersonalitate”, în sociologie se utilizeaz
ă
frecvent termenul de „personalitate social
ă
”, înfilosofie de „om” sau „esen
Ńă
uman
ă
”.Tot în literatura de specialitate g
ă
sim o întreag
ă
în
ş
iruire de defini
Ń
ii ale personalit
ăŃ
ii.De exemplu, G.W.Allport, în 1973, enumera nu mai pu
Ń
in de 50 de defini
Ń
ii, iar McClellandg
ă
se
ş
te peste 100 de definiri ale aceluia
ş
i termen. Unii autori încearc
ă
s
ă
exprime în defini
Ń
iecaracterul complex al structurii personalit
ăŃ
ii, accentuând asupra ordinii
ş
i regulii decompunere a unor elemente calitativ distincte (cum sunt cele biologice, fiziologice,psihologice
ş
i socioculturale). Ilustr
ă
m în continuare câteva exemple de
defini
 Ń 
ii aduse personalit 
ăŃ 
ii
dup
ă
cum urmeaz
ă
:
 
Personalitatea reprezint
ă
configurarea caracteristicilor individuale
ş
i c
ă
ile decomportament care determin
ă
adaptarea unic
ă
a unui individ la mediul s
ă
u (E. Hilgard
ş
i R.Atkinson,
 Introduction to Psychology
);
 
„Acel element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaz
ă
 
ş
i odiferen
Ń
iaz
ă
de o alt
ă
persoan
ă
(Norbert Sillamy,
 Dictionarul de Psihologie Larousse
, EdituraEnciclopedic
ă
, Bucure
ş
ti, 1996, pag. 231);
 
Termenul de personalitate se refer
ă
la acele „dispozi
Ń
ii generale
ş
i caracteristice pe carele exprim
ă
o persoan
ă
 
ş
i care contureaz
ă
identitatea ei specific
ă
” (coord. Ursula Schiopu,
 Dictionar de Psihologie
, Editura Babel, Bucuresti, pag. 517);
 
Personalitatea constituie totalitatea particularit
ăŃ
ilor psihologice care caracterizeaz
ă
unom particular (R. Meili,
 La structure de personnalité 
);
 
11
 
Personalitatea este definit
ă
ca fiind un model al caracteristicilor de gândire, sim
Ń
ire
ş
icomportamente ce persist
ă
peste timp
ş
i situa
Ń
ie, de distinc
Ń
ii ale unei persoane fa
Ńă
de alta (E.J.Phares,
 Introduction to Personality
);
 
Personalitatea este „ansamblul de tr
ă
s
ă
turi morale
ş
i intelectuale, de însu
ş
iri
ş
iaptitudini sau defecte care caracterizeaza modul propriu de a fi al unei persoane,individualitatea ei comparativ cu alte persoane” (Constantin Gorgos,
 Dic
 Ń 
ionarul Enciclopedicde Psihiatrie
, Editura Medical
ă
, Bucure
ş
ti, 1989, pag. 428);
 
Dup
ă
Sheldon (inspirat din lucr
ă
rile lui Warren
ş
i Allport) personalitatea este„organizarea dinamic
ă
a aspectelor cognitive, afective, conative, fiziologice
ş
i morfologice aleindividului” (H. Piéron, în
Vocabularul psihologiei
, Editura Univers Enciclopedic, Bucure
ş
ti,2001, pag. 260);
 
„Personalitatea am asociat-o cu mecanismul
ş
i logica general
ă
de organizare
ş
iintegrare în sistem genetic supraordonat a componentelor bioconstitu
Ń
ionale, psihice
ş
i socio-culturale. Persoana
ş
i personalitatea sunt determinan
Ń
ii pe care le atribuim exclusiv omului”(M.Golu,
Fundamentele psihologiei. Compendiu
, Editura Funda
Ń
iei
 România de Mâine
,Bucure
ş
ti, 2000, pag. 285); „Personalitatea este un sistem hipercomplex, cu autoorganizare,teleonomic, determinat biologic
ş
i socio-cultural, cu o dinamic
ă
specific
ă
, individualizat
ă
(Idem, pag. 287).Evident c
ă
exemplele ar putea continua, ceea ce trebuie îns
ă
s
ă
subliniem este faptul c
ă
  în ciuda deosebirii punctelor de plecare
ş
i a procedeelor de analiz
ă
, majoritatea autorilorcontemporani relev
ă
, în calitate de radical comun al definirii personalit
ăŃ
ii, atributul unit
ăŃ
ii,integralit
ăŃ
ii
ş
i structuralit
ăŃ
ii. Chestiunea care continu
ă
s
ă
fie controversat
ă
este aceea araportului dintre ponderea determin
ă
rilor interne (ereditare)
ş
i cea a condi
Ń
ion
ă
rilor externe înstructurarea întregului personalit
ăŃ
ii, dintre stabil
ş
i dinamic.O defini
Ń
ie clasic
ă
a personalit
ăŃ
ii, prin gen proxim, probabil c
ă
nici nu este posibil
ă
.Cel pu
Ń
in la ora actual
ă
nu putem avea preten
Ń
ie la a
ş
a ceva; vom continua mult
ă
vreme s
ă
 oper
ă
m cu defini
Ń
ii relative, par
Ń
iale, care delimiteaz
ă
diferite direc
Ń
ii concrete de investiga
Ń
ie,diferite laturi ale personalit
ăŃ
ii.Adoptând ideea c
ă
personalitatea este un sistem dinamic hipercomplex, trebuie s
ă
 admitem o serie de conven
Ń
ii de ordin opera
Ń
ional-logic
ş
i anume: delimitarea ei de la unanumit nivel de abstractizare; organizarea ierarhic
ă
, plurinivelar
ă
; realizarea unei comunica
Ń
ii

Activity (42)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Cristian Ștefan liked this
Andreea Damian liked this
Mariana Pruna liked this
valesco liked this
badaraucorp liked this
scortenschi liked this
Crisan Rares liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->