1

ASIGURAREA DE BUNURI
n cadrul asigurrii de bunuri, societatea de asigurri se oblig ca la producerea riscului asigurat s plteasc asiguratorului (beneficiarului) o despgubire. Nu este obligatoriu ca asigurtorul s plteasc ntreaga sum pentru refacerea situaiei financiare a asiguratului care a suferit o daun, deoarece n contract pot exista prevederi care limiteaz suma asigurat. Asigurri de bunuri pot ncheia persoane fizice i persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reedina n Romnia. ntr-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie s aib un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoan are un interes patrimonial dac producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. n cazul n care n contractul de asigurare este menionat un beneficiar, altul dect persoana asigurat, acesta trebuie s aibe un interes patrimonial fa de bunul asigurat. O regul general n asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial s existe att n momentul ncheierii asigurrii, ct i n momentul producerii riscului asigurat. n asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regul, din statutul de proprietate al persoanei care dorete s se asigure. Exist situaii n care i alte persoane dect proprietarul pot avea interes fa de un bun, cum ar fi: 1) proprietate n comun - o persoan care deine un bun n comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la ntrega valoare. Aceasta nu nseamn c, n caz de distrugere a bunului asigurat, aceast persoan va fi singura despgubit, ci va beneficia de despgubire doar n limita dreptului ei de proprietate; 2) proprietatea ipotecat - n caz de ipotec, ambele pri au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - n calitate de proprietar, iar societatea ipotecar - n calitate de creditor. n aceste situaii se ncheie un contract de asigurare n numele ambelor pri; 3) proprietatea inchiriat - n cazul n care chiriaul ncheie un contract de asigurare, o face n numele i folosul proprietarului, deci nu poate pretinde ncasarea despgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar; 4) proprietatea aflat n custodie - custodele are un interes asigurabil, n ceea ce privete bunul pe care l deine n custodie, pentru c, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice daun produs bunului respectiv; 5) persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determin existena unui interes asigurabil al acestora fa de bunul respectiv. n concluzie, pot fi asigurate bunuri aparinnd persoanelor fizice i persoanelor juridice, bunuri primite n folosin sau aflate spre pstrare, reparare, prelucrare, vnzare sau pentru a fi expuse n cadrul muzeelor i expoziiilor i bunuri ce fac obiectul cantractului de nchiriere sau locaie de gestiune. Perioda de asigurare n general, asigurarea de bunuri se ncheie pe o perioad de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate ncheia i pe o perioad mai mic, de trei sau ase luni. nceputul i ncetarea rspunderii Asigurarea se consider ncheiat prin plata primei de asigurare i emiterea de asigurtor a poliei de asigurare, fiind valabil numai pentru bunurile i riscurile specificate n poli la adresele ncheiate n aceasta.

Rspunderea asigurtorului ncepe la ora 000 a zilei menionate n poli ca reprezentnd nceputul asigurrii, cu condiia ca prima de asigurare s fi fost achitat, i nceteaz la ora 2400 a zilei la care nceteaz asigurarea. Rspunderea asiguratorului mai nceteaz i n cazul n care contractul de asigurare este reziliat, situaie ce apare n urmtoarele mprejurri: prima de asigurare se pltete n rate, iar asiguratul nu a achitat o rat la termenul stabilit i nici n termenul de graie oferit de asigurtor; asiguratul a dat rspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asigurtorului schimbrile eseniale la mprejurrile privind riscurile. Dup ncheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibil. Riscul asigurat n asigurarea de bunuri exist o clasificare a riscurilor n: riscuri civile - asociate cldirilor care folosesc ca locuine i birouri i a bunurilor din acestea; riscuri comerciale i industriale - asociate cldirilor ce folosesc ca uniti de producie i comercializare i bunurile aflate n acestea. n general, n asigurarea de bunuri riscurile preluate n asigurare de societile de asigurare sunt: incendiu; trznet; explozie; ploaie torenial; grindin; inundaie; furtun; cutremur; prbuiri i alunecri de teren; greutatea stratului de zpad cu ghea; avalane de zpad; cderea pe cldiri a altor corpuri; lovirea de ctre un autovehicul. Unele societi de asigurare ofer asigurare pentru maini, utilaje i instalaii, pentru cazurile de avarie accidental. n astfel de polie sunt acoperite riscuri cum sunt: ruperi sau deformri n timpul funcionrii; ciocniri sau izbiri cu alte corpuri; explozii; efectele unor substane chimice; scurtcircuit; etc. Bunurile sau alte valori (numerar, timbre potale) pot fi asigurate i n vederea furtului sau jafului. Unele societi trateaz aceste riscuri ca fiind de sine stttoare, n timp ce altele le asigur complementar, cu plata primei corespunztoare sau le refuz. Cele mai multe societi de asigurare ofer polie de asigurare pe mai multe nivele care, n funcie de riscurile acoperite, pot fi: polie de asigurare mpotriva incendiului; polie de asigurare standard (acoper riscurile de: incendiu, trsnet, explozie i cdere de corpuri); polie de asigurare care acoper, pe lng riscurile cuprinse n polia standard, i cteva riscuri suplimentare;

polie de asigurare totale, care acoper toate riscurile (all risks) n care nu sunt
nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse. Dei de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor poliei identificate n mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauz a poliei, a crei funcie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune. n general, n polia de asigurare de bunuri nu se acord despgubiri pentru pagubele provocate de rzboi, invazie, revoluie, naionalizare sau rechiziionare. Alte excluderi se refer la uzura fizic, la pagubele provocate n urma actelor intenionate ale asigurailor sau la alte evenimente non-accidentale, n urma radiaiei nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului). Suma asigurat Aceasta nu trebuie s depeasc valoarea real a bunurilor n momentul ncheierii contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie s fie n deplin concordan cu valoarea real a acestora. Pentru prevenirea subasigurrii, majoritatea societilor de asigurare aplic principiul rspunderii proporionale. Prin valoarea bunurilor la data asigurrii se nelege: a) la cldiri i construcii - valoarea de nlocuire (costul construciei sau achiziionrii cldirii respective sau a uneia similare la preurile uzuale pe piaa local) din care se scade uzura (n raport de vechime i starea construciei); b) la mijloacele fixe i obiecte de inventar - valoarea de nlocuire a acestora, din care se scade uzura (n raport de vechime i starea de ntreinere a acestora); c) la materii prime, materiale, produse finite, mrfuri - preul de cost sau de achiziie al acestora; d) colecii i obiecte de art - valoarea de circulaie (de pia) determinat pe baz de cataloage sau expertize. n general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate bunurile din aceeai grup prevazut n tariful de prime. Pentru obiectele de art sumele se stabilesc pentru fiecare obiect n parte. Prima de asigurare La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determin prin nmulirea sumei asigurate cu cota de prim tarifar, ce se exprim n procente sau promile. n cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt difereniate: - pe tipuri de localiti (municipii, orase, comune); - pe grupe de bunuri (locuine, mobilier, aparatur audio-video). n cazul unitilor de producie, a magazinelor i depozitelor, cotele de prim se difereniaz n funcie de natura produselor folosite n procesul produciei n: - produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile; - produse combustibile; - produse inflamabile; - produse explozibile. Obligaiile asiguratului Asigurarul trebuie s ndeplineasc o serie de obligaii specificate n condiia de asigurare, a cror nendeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurtorului de a plti despgubirea.

Exist obligaii corespunztoare producerii unei daune i obligaii care trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune. Una din obligaiile asiguratului este de a ntreine i folosi bunul asigurat n bune condiii, n scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dac prin nerespectarea acestor obligaii s-ar putea produce pagube, asigurtorul are dreptul s renune la asigurare, fr restituirea primelor de asigurare. Constatarea i evaluarea daunei i stabilirea despgubirii Cnd se produce un risc asigurat, n urma cruia asiguratul nregistreaz o pagub, se declaneaz, automat, mecanismul despgubirii. Despgubirea se face n raport cu starea bunului n momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depi cuantumul pagubei - suma asigurat, nici valoarea bunului n momentul producerii evenimentului asigurat. La asigurarea de bunuri exist trei principii care se aplic la acoperirea pagubei: principiul rspunderii proporionale; principiul primului risc; principiul rspunderii limitate. Cuantumul pagubei se stabilete n funcie de tipul pagubei (total sau parial). Prin pagub total se nelege: a) la cldiri - distrugerea cldirilor n asemenea grad nct refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibil sau cheltuielile ar depi suma asigurat; b) la bunurile a cror cantitate se exprim n uniti de msur (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din cantitatea total care a fost distrus n ntregime sau a disprut; c) la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor ntr-un asemenea grad nct refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibil sau cheltuielile ar depi suma asigurat. Prin pagub parial se nelege: a) la cldiri - distrugerea sau deprecierea parial a lor, astfel nct prin repararea acestora poate fi readus la starea iniial dinaintea producerii evenimentului asigurat; b) la bunurile a cror cantitate se exprim n uniti de msur (l, kg, m, m2, m3) deprecierea unei pri din cantitatea total care a rmas dup producerea evenimentului asigurat i care scade valoarea bunurilor; c) la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel nct, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea iniial. Cuantumul pagubei reprezint, n caz de daun total: a) la cldiri - valoarea de nlocuire a cldirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea dat si valoarea resturilor care se pot ntrebuina sau valorifica; b) la bunurile a cror cantitate se exprim n uniti de msur - valoarea real la data producerii evenimentului asigurat; c) la celelalte bunuri - valoarea real la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiai dat, a restuilor care se pot valorifica. Cuantumul daunei, n caz de daun parial, reprezint: a) la cldiri - costul reparaiei din care se scade uzura i valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau ntrebuina; b) la bunurile a cror cantitate se exprim n uniti de msur - valoarea pierderii din cantitate a aceleiai pri din cantitatea total care diminueaz valoarea total;

c) la celelalte bunuri - costul reparaiilor prilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de nlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunztoare i valoarea resturilor care se pot valorifica. n limita sumei asigurate, societatea de asigurare acord despgubiri i pentru: cheltuielile fcute n scopul limitrii daunei; cheltuielile legate de ndeprtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat; daunele provocate bunurilor menionate n contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea lor, datorit msurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau mpiedicarea consecinelor producerii riscurilor. Din cuantumul pagubei se scad: franchisa prevzut n contractul de asigurare; primele datorate pn la sfritul perioadei de asigurare. Exist situaii n care societatea de asigurri poate refuza plata despgubirilor, i anume: dac dauna a fost provocat, n mod intenionat, de una din urmtoarele pri: - asiguratul sau beneficiarul; - persoane fizice majore care locuiesc mpreun cu asiguratul sau gospodresc, mpreun cu acesta, bunul asigurat; - un membru din conducerea persoanei juridice asigurate; - reprezentani ai asiguratului sau beneficiarului. n cazul n care una din aceleai persoane enumerate mai sus nu a luat msurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, dei putea s fac acest lucru; dac cererea de despgubire este fcut cu rea credin sau dac asiguratul a contribuit, n mod deliberat sau prin neglijan, la producerea daunei. n cazul n care asiguratul a ncheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleai riscuri, asigurtorul datoreaz numai o parte a despgubirii, i anume acea parte care rezult din repartizarea proporional a despgubirii datorate de toi asigurtorii. n felul acesta se urmrete ca despgubirea pltit asiguratului s nu depeasc valoarea pagubei. Dup fiecare daun, suma asigurat se diminueaz cu valoarea despgubirii acordate cu ncepere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continu pentru suma rmas. Revenirea la suma asigurat iniial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentar, contra plii diferenei de prim corespunztoare.

Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor

Cartea I: Introducere
1. Teoria generala

Scopul carti este acela de a pune in contrast argumentele si concluziile cu cele ale teoriei clasice. Postulatele teoriei clasice sunt aplicabile in caz particular, nu si in caz general, presupanand limitarea pozitiei de echilibru.
2. Postulatele economiei clasice

Volumul de resurse disponibile, in sensul de cantitate de forta de munca, bogatii bogatii naturale si capital au fost tratate descriptiv. Dar teoria a angajarii efective a resurselor a fost putin examinata. I. Teoria clasica a ocuparii fortei de munca s-a bazat pe postulatele: I. Salariul este egal cu productivitatea marginala a muncii. II. Utilitatea salariului unui volum dat marginala a acelei cantitatii de munca angajata. Acest postulat este compatibil cu somajul "frictional" si cu somajul "voluntar". Postulatele clasice nu admit somajul involuntar. II. O reducere a salariului nominal existent ar conduce la o retragere a valorii salariului nominal de pe piata, nu inseamna si ca reducerea salariului nominal exprimat in bunuri ar avea acelasi efect, daca reducerea s-ar datora cresterii preturilor bunurilor. Daca oferta nu este o funcite a salariului real ca si unica variabila atunci problema ocuparii efectibe este nerezolvata. Forta de munca nu este mai agresiva in perioada de depresiune decat in cea de boom. Modificarile salariilor nominale sunt de obicei inverse fata de modificarile salariilor reale. Al doilea postulat nu este valid pentru ca cosul bunurilor echivalent salariului nominal nu este un indicator corect al disutilitatii marginale a muncii. Forta de munca poate decide salariul real dar nu cantitatea de forta de munca disponibila in cazul acestui salariu. Teoria traditionala afirma ca salariul real este determinat de negocierile dintre patronat si muncitori. Concluziile teoriei clasice se bazeaza pe faptul ca intr-un sistem inchis reducerea salariului nominal presupune pe termen scurt si in anumite conditii reducerea salariilor reale dar proportional. Exista doua obiectii asupra celui de-al doilea postulat: prima fiind legata de comportamentul real al fortei de unca care presupune ca la o scadere Cea de-a doua decurge din disputa ca nivelul general al salariului real este determinat direct de negocierile salariale. de munca angajata este egala cu dizutilitatea

Nu exista niciun mijloc prin care oferta de munca sa-si reduca salariul real prin negocierile nominale cu angajatorul si sunt alte forte care determina nivelul general al salariului real. III. Salariul real este considerat adesea ca fiind disputa asupra salariului echivalent bunurilor de consum dintre indivizi si grupuri. Daca un individ sau un grup accepta o reducere relativa a salariului echivalent bunurilor de consumatunci va suferi o reducere relativa a salariului real dar va rezista reducerii, dar nu va rezista la fiecare reducere a salariului real datorata schimbarii puterii de cumparare a banilor. Disputa legata de salariul echivalent bunurilor de consum afecteaza distributia salariului real si nu salariul real mediu pe unitatea de munca angajata. IV. Somajul involuntar este atunci cand datorita unei cresteri a pretului bunurilor de consum relativ la salariul nominal, atat oferta cat si cererea agregata de forta de munca ar fi mai mare decat volumul existent de forta de munca angajata. Somajul existen (in afara exceptiilor admise) se datoreaza refuzului factorilor de munca neangajati de a accepta o rasplata pentru productivitatiile lor marginale. V. Salariul real, volumul productiei, capitalul fix si tehnologic sunt unic corelate astfel incat cresterea volumului fortei de munca ocupate apare insotita de o scadere a salariului real. Intr-o organizatie salariul real obtinut de o unitate de munca angajata este unic invers corelat cu cantitatea de munca angajata. Daca volumul de munca creste atunci pe termen scurt recompensa pe unitatea de munca exprimata in bunuri de consum scade, iar profitul creste. VI. In perioada lui Say si Ricardo, economisti considerau ca oferta isi creeaza propria cerere adica totalitatea costurilor de productie trebuiecheltuitala nivel agregat pentru procurarea productiei. In teoria clasica (Pigou) exista convingerea ca bani sunt neutri si ca teoria productiei si a ocuparii fortei de muna (Mill) pot fi dezvoltate pe baza schimburilor reale. Venitul pe care indivizii il consuma sau il pastreaza ca rezultat al activitatii lor productiva este productia in numerar din aceea activitate. Concluzia conform careia costurile de productie sunt acoperite la nivelul agregat de veniturile din vanzare este plauzibila pentru ca venitul rezultat la nivel agrregat din toate elementele comunitatii implicate intr-o activitate productiva are o valoare exact egala cu valoarea productiei. Economiile individuale conduc in mod inevitabil la investitii. Cererea productiei agregate si oferta au acelasi pret este "axioma paralelelor" a teoriei clasice.

VII. Teoria clasica depinde de: 1. salariul real este egal cu disutilitatea marginala a volumului de forta de munca angajata 2. nu exista somaj involuntar in sensul strict al cuvantului; 3. oferta iti creeaza propria cerere, in sensul ca cererea si oferta agregate au acelasi pret pentru orice nivel al productiei si somajului.
3. Principiile cererii efective

I. Exista doua tipuri de cheltuieli: - costul cu factorul munca in cauza; - costul de utilizare al fortei de munca angajate. Pretul ofertei agregate dintr-o cantitate data de forta de munca angajata este egal cu beneficiul asteptat ce face rezonabila angajarea fortei de munca de catre angajator. Z= pretul ofertei productiei rezultate din angajarea a N persoane.

D= beneficiul pe care intreprinzatorul se asteapta sa-l obtina din angajarea a N persoane. D= f(N) functia cererii agregate. Daca la o anumita valoare N avem D>Z atunci creste volumul de munca angajata peste N si daca este nevoie sa ridice costurile concurand intre ei pentru factorii de productie psns ls valoarea lui N pentru care Z=D. Volumul fortei de munca angajata este in puncul de intersectie al curbei cererii si ofertei agregate, profiturile sunt maxime. Daca D corespunde acestui punct poarta numele de cerere efectiva.

pentru orice N. Teoria clasica presupune ca pretul cererii agregate se adapteaza la pretul ofertei agregate D=Z pentru orice N. II. Atunci cand cantitatea de forta de munca ocupata creste salariul real agregat creste. Atunci cand venitul real agregat creste, consumul agregat creste dar nu la fel de mult ca si venitul. Nivelul ocuparii fortei de munca se poate stabili cu ajutorul propensitatii spre consum si rata investitiilor noi, iar volumul fortei de munca ocupate este asociat in mod unic cu un nivel dat al salariului real si nu invers. Insuficienta cererii efective va inhiba procesul de productie chiar daca productivitatea marginala a muncii depaseste inca disutilitatea marginala a muncii. Propensitatea spre consum este slaba intr-o societate bogata, oportunitatile pentru investitii sunt putin atractive cu exceptia cazului in care rata dobanzii scade la o rata suficient de rapida.

III. Ricardo considera ca functia cereri agregate poate fi neglijata fara consecinte grave in timp ce Malthus incearca sa explice cum si de ce cererea efectiva poate fi insuficienta sau in exces.
Cartea a-II-a : Definitii si concepte

4. Alegerea unitatilor

I. Cele trei dileme sunt: alegerea unitatilor de cantitate potrivite problemelor sistemului economic de ansamblu, ro;u; [e care il joaca asteptarile in analiza economica si definitia venitului. II. Unitatile cu care lucreaza economisti sunt inadecvate exemplu dividend national, stoc de capital real si nivelul general al preturilor. Ele sunt nu numai lipsite de precizie dar sunt si inutile. Analiza cantitativa trebuie exprimata fara folosirea unor expresii cantitative vagi. III. Intreprinzatorul este preocupat de decizii legate de proportia in care utilizeaza volumul dat de capital tehnic. Asteptarile ca o crestere a cereri agregate sa conduca la o crestere a productiei agregate inseamna ca firmele vor fi motivate sa angajeze un volum mai mare de forta de munca. Atunci cand vorbim despre comportamentul sistemului economic in ansamblul sau trebuie sa ne limitam strict la doua unitati: bani si forta de munca pentru a evita cpmplicatii nedorite. IV. Atributele pot fi manipulate usor cu ajutorul celor doua unitati prin intermediul functiei ofertei agregate.
5. I.Asteptarile determinand productia si gradul de ocupare

Scopul final al productiei este de a satisface nevoile consumatorului. Asteptarile intreprinzatorului se impart in doua categori: pe termen scurt si pe termen lung. Schimbarea asteptarilor are un impact deplin asupra ocuparii fortei de munca numai dupa o perioada de timp. II. Nivelul prezent al ocuparii fortei de munca poate fi caracterizat in mod corect ca fiind guvernat de asteptarile curente in conjunctie cu capitalul tehnic prezent. Pe termen scurt influenta rezultatelor asteptate si cea a celor realizate se intersecteaza si se suprapun. Previziunile producatorului se schimba treptat tinand seama de rezultate mai mult decat de anticiparile schimbarilor viitoare. In cazul bunurilor de folosinta indelungata asteptarile pe termen scurt ale producatorilor se bazeaza pe asteptarile curente pe termen lung si investitorilor.

10

Asteptarile curente pe termen lung nu pot fi eliminate sau inlocuite de catre rezultatele realizate.
6.Definitia venitului, economisirii si investitiei

I. Venitul Exista doua metode de calcul pentru venit fiecare avand o semnificatie: prima are legatura cu procesul de productie iar cealalta are legatura cu consumul. Venitul intreprinzatorului este valoarea in exces peste costul de productie a productie finale vandute intr-o perioada data. Cererea efectiva este venitul agregat pe care intreprinzatorul se asteapta sa-l primeasca, incluzand veniturile pe care le va plati celorlalti factori de productie. Putem egala beneficiul marginal cu costul marginal cu factorii. Ignoram faptul ca volumul pierderilor asteptate depinde de momentul in care sunt formulate asteptarile, denumin deprecierea capitalului tehnic involuntara dar nu neasteptata- adica execedentul de depreciere asteptat peste costul de utilizare cost suplimentar. Venitul si profitul net sunt venitul si profitul brut minus costul suplimentar. Venitul net este ceeea ce se pressupune ca o persoana obisnuita considera ca fiind venitul sau disponibil atunci cand decide cat sa cheltuiasca pe consumul prezent. Costul suplimentar cuprinde acele deduceri din venit pe care un intreprinzator le realizeaza inainte sa calculeze venitul sau net, pentru a aloca dividendul sau pentru a decide consumul sau curent. Venitul net este relevant numai pentru deciziile privitoare la consum si este despartit de o linie subtire de alti factori care influenteaza consumul. Economiile depasesc investitiile cu aceeasi cantitate cu care profitul normal depaseste profitul realizat. II. Economiile si investitiile Economiile reprezinta excedentul de venit peste cheltuielile pentru consum. Cheltuielile pentru consum inseamna valoarea bunurilor vandute consumatorilor de-a lungul unei perioade. Investitiile curente reprezinta adaosul curent la valoarea capitalului tehnic rezultat din activitatea productiva intr-o anumita perioada. Venit= valoarea productiei= consum + investitii Economii= venit-consum Ecomonii=investitii Deciziile de consum si cele de investitii impreuna determina nivelul veniturilor.

11

Pentru ca venitul nominal, sa aiba o valoare determinata existenta unei valori de piata reprezinta o conditie, in acelasi timp o conditie suficienta pentru ca economiile agregate sa fie egale cu investitiile agregate. Decizia de a consuma sau nu si de a investi sau nu sta in puterea individului. Costul de utilizare reprezinta una dintre verigile de legatura intre prezent si viitor; reprezinta o reducere a valorii echipamentului cauzata de utilizarea lui spre deosebire de neutilizarea lui. Costul de utilizare si cel suplimentar au avantajul ca pot fi aplicate in egala masura atat capitalului fix cat si celui de lucru si lichid.
7. Intelesul conceptelor de economisire si investitir. Consuderatuu suplimentare

Economiille si investitiile au fost definite ca fiind egale din punct de vedere cantitativ fiind doua aspecte diferite ale aceluiasi lucru, insa scriitori contemporani au dat definitii speciale din care rezulta ca cele doua cantitatii pot fi inegale. Investitia reprezinta cresterea capitalului tehnic. Formarea si consumul capitalului nu sunt identice cu investitia si dezinvestitia asa cum au fost utilizate de scoala austriaca. Volumul fortei de munca angajata este determinat de motivatia intreprinzatorului de a-si maximiza profitul prezent si viitor. Asteptarile ca excesul de investitii peste economii vor creste determina intreprinzatorul sa sporeasca productia si forta de munca.

Economisirea fortata reprezinta fenomenul care rezulta direct din modificarile masei monetare sau a creditelor bancare in acceptiunea profesorului Hayek si a lui Robbins. Expresia economisire fortata nu are nici un sens daca nu definim o rata stanfard a economisirii. Economisirea fortata reprezinta excedentul economiiilor efective peste economiile pe care le-am fi facut pe termen lung in conditiile ocuparii totale a fortei de munca. Ideea de economisire si investitie nu trebuie sa difere dar aceasta idee se datoreaza faptului ca relatia dinte depunator si banca este privita intr-un singur sens in loc sa fie privita ca o relatie in dublu sens cum este de fapt. Cartea a-III-a : Propensitatea spre consum
8. Propensitatea spre consum. I Factorii obiectivi

I.Scopul final al analizei

12

Este de a descoperi ce factori determina volumul ocuparii fortei de munca; aceasta este determinata de punctul de intersectie dintre curba ofertei agregate si curba cererii agregate. Functia cererii agregate leaga nivelul dat al ocuparii fortei de munca de beneficiul produs de acest nivel al ocuparii Beneficul este compus din suma care va fi cheltuita pentru consum cand ocuparea fortei ce munca este la acel nivel dat si suma care va fi dedicata investitiilor. Propensitatea spre consum este o relatie functionala X dintre Yw un nivel dat al venitului exprimat in unitati salariale si Cw cheltuielile din acest venit pt consum. Cw= X(Yw ) sau C=W* X(Yw) Cantitatea pe care o cheltuieste o societate pentru consum depinde de: venitul sau, alte circumstante obiective concomitente si de nevoile subiective si de propensitatea psihologica, de deprinderile indivizilor. Factori subiectivi includ caracteristicile psiholigice de naturii uname.practicile sociale si institutii care pot suferimodificari substantiale de-a lungul unei perioade scurte, numai in circumstante anormale sau revolutionare. II.Factori obiectivi care influenteaza propensitatea spre consum sunt: Modificarea unitatii salariale. Atunci cand volumul agregat al productiei se modifica, venitul sau real creste proportional dar mai putin decat venitul masurat in unitati salariale. O modificare a diferentei dintre venit si venitul net. Daca nu exista o relatie intre cele doua cantitati orice modificare a venitului care nu este reflectata in venitul net trebuie neglijata deoarece nu are niciun efect asupra consumului. Modificari neasteptate ale valorii capitalului neluate in considerare in calculul venitului net. Modificari ale ratei de actualizare, adica ale ratei de schimb intre bunurile prezente si cele viitoare. Rata de actualizare este diferita de rata dobanzii. Modificari ale politicii fiscale. Modificari ale asteptarilor cu privire la relatia dintre nivelul prezent si cel viitor al venitului. Propensitatea spre consum poate fi considerata o functie relativ stabila daca eliminam variatiile unitatii salariale exprimate in unitati nominale. Consumul agregat masurat in unitati salariale este principala variabila de care depinde consumul-componenta a functiei cererii agregate. III.Legea psihologica fundamentala este ca in medie si de reguls oamenii sunt inclinati sa-si mareasca consumul pe masura ce venitul creste, dar nu cu aceeasi cantitate cu care creste venitul.

13

O crestere a venitului va fi adesea insotita de crestere economiilor, iar scaderea venitului de scaderea economiilor, intr-o proportie mai mare la inceput decat ulterior. Stabilitatea sistemului economic depinde de reusita legi fundamentale in practica. Adica daca ocuparea fortei de munca si deci venitul agregat cresc, nu va fi necesara toata forta de munca aditionala pentru satisfacerea nevoilor de consum suplimentare. Daca ocuparea scade la un nivel minim, consumul agregat scade cu o cantitate mai mica decat cea cu care scade venitul real. Ocuparea fortei de munca poate sa creasca numai pari passu cu cresterea investitiilor, exceptiei fiind cazul in care exista variatii ale propensitatii sper consum. IV. Capitalurile de amortizare retin puterea de cumparare a consumatorului cu mult inainte de aparitia cererii efective, ele diminueaza cererea curenta care creste doar in anul in care are loc inlocuirea efectiva. Daca apare "prudenta financiara" adica se ia in consideratie recomandarea amortizarii costurilor initiale mai rapide decat a uzurii reale a echipamentelor, rezultatele cumulate pot fi foarte serioase. Consumul este singura finalitate si singurul obiectiv al intregii activitati economice. Oportunitatile de angajare a fortei de munca sunt neaparat limitate de proportiile cererii agregate. Toata investitia in capital este destinata a fi transformata in dezinvestitie de capital. Investitia noua in capital poate sa fie in excedent fata de dezinvestitia curenta numai in cazul cand cheltuielile pentru consumul viitor se asteapta sa creasca.
9. Prosperitatea spre consum: II. Factorii subiectivi

Exista opt motive principale cu caracter subiectiv care determina indivizii sa se abtina de la cheltuieli din veniturile lor: Creare de rezerve pentru situatii neprevazute; Asigurarea pentru relatiile viitoare anticipate intre venitul si nevoile individului sau familiei sala; Pentru a se bucura de dobanza; Pentru a se bucura de cheltuieli care cresc in mod treptat; Pentru a se bucura de un simt al independentei si al puterii de a face lucruri; Pentru a asigura o masse de manoeuvre pentru proiecte speculative sau de afaceri; Pentru a lasa mostenire; Pentru a satisface pur si simplu avaritia; Motivele pentru care o societate se abtine de la cheltuieli sunt:

14

Motive antreprenoriala; Motive de lichiditate; Motive de ameliorare; Motive de prudenta financiara; II. Deoarece principalii stimulenti subiectivi si sociali se modifica foarte lent, variatuule pe termen scurt ale consumului depind de variatiile ratei la care se dobandeste venitul si nu de variatiile propensitatii spre consum la un nivel dat al venitului. Inflenta variatiilor ratei dobanzii asupracantitatii efectiv economisite este importanta dar este in directie opusa fata de cea presupuna in mod obisnuit. O crestere a ratei dobanzii va diminua investitiile. Chiar daca o crestere a ratei dobanzii determina societatea sa economiseasca mai mult la un nivel dat al venitului, putem crede ca o crestere a ratei dobanzii va determina o scadere a economiilor agregate efective.
10. Prosensitatea marginala spre consum si Multiplicatorul

Putem stabili un raport categoric inte venit si investitie numit multiplicator, iar raportul inte forta de munca totala angajata si cea angajata pe baza investitiilor se va numi angajare primara. I.Fluctuatiile venitului real sunt acelea care rezulta din angajarea diferitelor cantitati de forta de munca pe un capital tehnic dat, astfel incat venitul real creste sau scade odata cu unitatile de munca angajate. Multiplicatorul investitiilor ne arata ca atunci cand exista o crestere a investitiilor agregate, venitul va creste cu o cantitate de k ori mai mare decat cresterea investitiilor. II. Cresterea investitiilor masurate in unitati salariale nu poate sa apara decat daca publicul este pregatit sa-si sporeasca economiile exprimate in unitati salariale. Multiplicatorul ne spune cu cat trebuie sa creasca angajarea fortei de munca pentru a produce o crestere a venitului realsuficienta pentru a induce populatia sa faca extraeconomiile necesare, fiind astfel o o functie a propensitatilor lor psihologice. Propensitatea marginala spre consum se situeaza undeva mult mai aproape de unu decat de zero. Cand ocuparea totala este atinsa, orice incercare de a creste si mai mult investitiile va introduce o tendinta de crestere fara limita a preturilor nominale, indiferent de propensitatea spre consum. III. Exista mai multi factori care intra in rezultatul final, in afara de o crestere specifica investitiilor de un anumit fel. Conform domnului Kahn, factorii sunt urmatorii: Metoda de finantare a politicii si a cresterii lichiditatilor de lucru;

15

O psihologie confuza care predomina adesea programul guvernamental ar putea, prin efectul sau asupra"increderii", sa ridice preferinta pentru lichiditate, sau sa diminueze eficienta marginala a capitalului; Un sistem deschis cu relatii comerciale externe. Propensitatea marginala spre consum nu este aceeasi pentru toste nivelurile de ocupare e fortei de munca si este probabil sa aiba o tendinta de diminuare, pe masura ce ocuparea fortei de munca creste.

Este posibil ca multiplicatorul sa fie mai mare pentru o crestere multiplicatorul sa fie mai mare pentru o crestere neta mica a investitiilor, decat pentru o crestere mare O anumita fluctuatie a investitiilor va fi asociata cu o fluctuatie mai putin violenta a ocuparii fortei de munca intr-o tara in care comertul exterior detine o mare parte, iar ajutorul de somaj este finantat foarte mult din imprumuturi decat o tara in care acesti factori sunt mai putin importanti. IV. O expansiune a industriei producatoare de bunuri de capital cauzeaza o serie de cresteri sle investitiilor agregate, care apar in perioade succesive intr-un interval de timp, precum si o serie de valori ale propensitatii marginale spre consum in aceste perioade. In orice interval de timp teoria multiplicatorului ramane valabila, in sensul ca o crestere a cererii agregate este egala cu produsul dintre cresterea investitiilor agregate si multiplicator, asa cum este determinat de propensitatea marginala spre consum. V. Multiplicatorul si perturbarea ocuparii fortei de munca ce corespunde unei variatii date a investitiilor este cu atat mai mare cu cat propensitatea marginala spre consum este mai mare. In timp ce multiplicatorul este mai mare intr-o tara saraca, efectul fluctuatiilor investitiilor asupra fortei de munca va fi mai mare intr-o tara bogata. Lucrarile publice, desi de o utilitate indoielnica, s-ar putea dovedi utile prin ele insele pe timp de somaj sever, chiar si numai pentru diminuarea costului cu ajutorul de somaj, in conditiile in care presupunem ca este economisita o proportie mai mica din venit, atunci cand somajul este mai mare. VI. Cand exista somaj involuntar, disutilitatea marginala a muncii este inevitabil mai mica decat utilitatea productivitatii marginale. Simtul practic strecurandu-se pentru a scapa de concluzii absulte a fost capabil sa atinga o preferinta pentru formele total "risipitoare" ale cheltuielilor guvernamentale din imprumuturi in detrimentul celor partial risipitoare care tind sa fie judecate pe principii strict "de afaceri". Cartea a IV-a: Stimularea investitiilor

16

11. Productivitatea marginala a capitalului

I. Beneficiul viitor al investitiei reprezinta cand o persoana face o investitie sau cumpara un bun de capital, aceasta achizitioneaza dreptul la o serie de venituri viitoare, pe care se asteapta sa le obtina prin vanzarea productiei. Pretul de oferta este pretul care ar motiva suficient un producator, pentru a produce o noua unitate aditionala din acel activ. Productivitatea marginala a capitalului este relatia dintre beneficiul viitor adus de o unitate aditionala din acel bun de capital si costil de productie al acelei unitati. Ea depinde de rata de randamen asteptata a banilor, daca acestia ar fi investiti in active nou produse. Functia cererii de investitii/functia productivitatii marginale a capitalului este o functie care pune in legatura rata investitiilor agregate cu productivitatea marginala corespunzatoare a capitalului in general pe care acea rata a investitiilor o va stabili. II. Beneficiile agregate curente aduse de capital nu sunt intr-o relatie directa cu productivitatea sa marginala; in timp ce beneficiul sau curent corespunzator productiei marginale. Asteptari de reducedre a valorii banilor stimuleaza investitiile, deci angajarea fortei de munca in general, deoarece creste functia productivitatii marginale a capitalulu, adica functia de cerere pentru investitii; iar o asteptare de crestere a valorii banilor cauzeaza depresiune, deoarece coboara functia productivitatii marginale a capitalului. Daca rata dobanzii ar creste pari passu cu productivitatea marginala a capitalului, atunci nu ar exista niciun efect stimulator al anticiparii de crestere a preturilor. O asteptare de scadere a ratei dobanzii va avea efectul de scadere a productivitatii marginale a capitalului. III. Succesiunea de boom si depresiune economica poate fi descrisa si analizata in functie de fluctuatiile productivitatii marginale a capitalului relativ la rata dobanzii. IV. Volumul investitiilor este afectat de doua tipuri de risc: Riscul intreprinzatorului. Daca o persoana isi risca propriii bani, acesta este singurul risc. Riscul creditorului. Unde exista un sistem de debitare. Am putea adauga si un ar treilea risc, si anume o schimbare posibil nefavorabila a valorii standardului monetar. V. Functia productivitatii marginale a capitalului este importanta deoarece asteptarile cu privire la viitor influenteaza rata dobanzii in principal prin acest factor.

17

Viitorul economic este legat de prezent, datorita existentei bunurilor de folosinta indelungata. De aceea asteptarile cu privire la viitor ar trebui sa influenteze prezentul prin pretul de cerere al bunurilor de folosinta indelungata.
12. Asteptarile pe termen lung

I. Asteptarile cu privire la beneficiile viitoare depind partial de factorii existenti si partial de evenimente viitoare care pot fi doar anticipate cu mai multa sau mai putina incredere. Putem sintetiza starea de asteptari psihologice, considerand cea de-a doua categorie ca fiind starea de asteptari pe termen lung. II. Asteptarile pe termen lung nu depind numai de cea mai probabila previziune pe care o putem face dar si de increderea cu care facem aceasta previziune. Starea de incredere este relevanta deoarece este unul dintre factori majori determinandu-l pe cel dintai, fiind acelasi lucru cu functia cererii de investitii. Efectul variatiilor ratei dobanziieste duprapus cu usurinta peste efectul variatiilor starii de incredere. incredere. IV. In practica se recurge la o conventie care presupune ca starea de fapt existenta va continuala nesfarsit, doar cu exceptia cazului in care avem motive clare pentru a ne astepta la o schimbare. Presupunand ca evaluarea de piata existenta este corecta in mod unic relativ la cunostintele existente despre faptele care vor influenta beneficiile aduse dce investitie si ca ea se va schimba numai in raport cu modificarile acestor cunostinte. Insa nu este surprinzator ca o conventie , in mod absolut atat de arbitrara, sa aiba puncte slabe. V. Cativa factori care accentueaza acest caracter precar pot fi mentionati: - ca urma a cresterii treptate a proportiei actiunilor in investitia agregata a societatii aflate in posesia persoanelor care nu administreaza si nu au cunostinte speciale cu privire la acestea. - fluctuatiile zilnice ale profiturilor investitiilor existente, au o influenta excesiva si chiar absurda asupra pietei. - o evaluare conventionala care este stabilita ca rezultat al psihologiei de masa a unui nr mare de indivizi ignoranti este expusa la o schimbare violenta ca rezultat al unei fluctuatii bruste de opinie. - se presupune faptul ca concurenta intre specialisti care au opinii diferite de ale investitorului privat mediu, ar corecta inconsistentele individului ignorant lasat de unul singur. Nu exista nicio evidenta clara din exdperienta reala ca politica de investitii care este social anvantajoasa coincide cu cea care este si cea mai profitabila.

18

-starea de incredere a speculatorului sau investitorului speculativ care daca e satisfacut de perspective are autoritate nelimitata asupra banilor la rata de piata a dobanzii. Un colaps al pretului actiunilor, care are reactii dezastruoase asupra productivitatii marginale a capitalului, ar putea sa se datoreze fie slabirii increderii speculative, fie starii de credit. Slabirea creditului este suficienta pentru a cauza un colaps, insa pentru redresare revigorarea sa este o conditie necesara dar nu suficienta. VI. Speculatia reprezinta activitatii de previziune a psihologiei de piata si termenul antrepriza activitatii de previziune a beneficiului viitor al activelor de-a lungul vietii lor. Atat timp cat este posibil pentru un individ sa-si foloseasca avutia pentru stocarea sau darea cu imprumut a banilor, alternativa de a procura bunuri de capital reale nu poate fi considerata ca suficient de atractiva. Atat timp cat este posibil pentru un individ sa-si foloseasca avutia pentru stocarea sau darea cu imprumut a banilor, alternativa de a procura bunuri de capital reale nu poate fi considerata ca suficient de atractiva. Singura solutie radicala pentru criza de incredere care tulbura viata economica a lumii moderne ar fi sa nu i se acorde nicio alegere individului intre a-si consuma venitul si a comanda productia unui anumit bun de capital. VII. In afara de instabilitate cauzata de speculatii, exista si instabilitate cauzata de caracteristica naturii umane. Antrepriza care depinde de sperantele angreneaza comunitatea in ansamblulei prin beneficiile viitoare. Depresiunile si crizele economice sunt exagerate in amploare, dar si prosperitatea economica este mult prea depedenta de atmosfera politica si sociala. Starea de asteptate de termen lung este adesea stabila si chiar daca nu este ceilalti factori isi exercita efectele lor compensatoare. VIII. Datorita actiunii dobanzii compuse, combinata cu probabilitatea invechirii exista multe investitii individuale ale caror beneficii viitoare sunt dominate de beneficii aduse in viitorul relativ apropiat.

13. Teoria generala a dobanzii.

I. Functia productivitatii marginale a capitalului guverneaza conditiile in care sunt cerute fondurile de imprumut pentru noile investitii; in vreme ce rata dobanzii guverneaza conditiile in care sunt oferite fondurile.

19

Preferintele psihologice temporale ale unei persoane necesita luarea a doua seturi diferite de decizii. Primul set are in vedere acel aspect al preferintei temporale pe care l-am denumit propensitatea spre consum, cat din venitul sau va consuma si cat va rezerva sub o anumita forma de disponibilitate a consumului viitor. Rata dobanzii este rasplata pentru renuntarea la lichiditate pentru o anumita perioada de timp. Asteptarile cu privire la rata dobanzii viitoare fixate de catre psihologia de masa au propriile lor reactii la preferinta pentru lichiditate-dar cu amendamentul ca individul care crede ca rata viitoare a dobanzii va fi mai mare decat ratele presupuse de piata are un motiv pentru pastrarea de bani gheata. Preferintele pentru lichiditate pof fi caracterizate de depinzand de: motive tranzactionale, motive de precautie si motive speculative. Daca exista o cerere neglijabila de bani gheata pentru motive speculative, cu exceptia unui interval de tranzitie scurt, o crestere a cantitatii de bani va trebui sa reduca rata dobanzii aproape imediat, oricat de mult este necesar pentru a spori ocuparea fortei de munca si unitate salariala suficient de mult, astfel incat sa determine cantitatea aditionala de bani gheata sa fie absorbita de catre motivele tranzactionaale si cele de precautie. III. Se asteapta ca o crestere a cantitatii de bani sa reduca, ceteris paribus, rata dobanzii, acest lucru nu se va intampla daca preferintele pentru lichiditate ale publicului cresc mai mult decat cantitatea de bani. O scadere a ratei dobanzii se asteapta, ceteris paribus, sa sporeasca investitiile, acest lucru nu se va intampla daca functia productivitatii marginale a capitalului scade mai rapid decat rata dobanzii. Efectul cresterii de productie si cresterii preturilor asupra preferintei pentru lichiditate va fi unul de crestere a cantitatii de bani necesari pentru a mentine o anumita rata a dobanzii. V. Conceptul de acumulare poate fi privit ca o prima aproximare a conceptului de preferinta pentru lichiditate, daca am inlocui acumulare cu propensitatea spre consum am obtine efectiv acelasi lucru.