O MIE SI UNA DE NOPTI Volumul 5 Noptile 230-315) CUPRINS: POVESTEA CU KAMARALZAMAN SI CU DOMNITA BUDUR, CEA MAI FRUMOASA LUNA

DINT RE LUNE (continuare) 5 POVESTEA CU FRUMOSUL-FERICIT SI CU FRUMOASA-FERICITA 23 POVESTEA CU ALUNITA 71 POVESTEA CU MULT NVATATA SYMPATHIA 161 PATANIA POETULUI ABU-NOWAS 212 POVESTEA CU SINDBAD MARINARUI 224 Cea dinti istorisire 230 Cea de a doua istorisire 245 Cea de a treia istorisire 258 Cea de a patra istorisire 274 Cea de a cincea istorisire 290 Cea de a sasea istorisire 300 Cea de a saptea istorisire 313

POVESTEA CU KAMARALZAMAN SI CU DOMNITA BUDUR, CEA MAI FRUMOASA LUNA DINT RE LUNE (continuare) Dar n cea de a doua sute treizecea noapte' Spuse: Luati-1 pe tnarul acesta si duceti-1 la hammam! Pe urma mbracati-1 falnic si aduceti-1 dinaintea mea mine dimineata, la ceasul dinti al divanului! Si porunca ru ndeplinita pe clipa. Iar Sett Budur se duse la dragostea sa Haiat-Alnefus si i spuse: Mielusica mea, mult-iubitul nostru s-a ntors! Pe Allah! Am chibzuit un te rtip minunat pentru ca dovedirea noastra sa nu ia vreo ntorsatura pacatoasa pentr u unul care s-ar vedea asa ajuns din gradinar dintr-odata sultan. Si tertipul me u este n asa fel nct, daca ar fi scris cu acele n coltul dinlauntru al ochiului, ar sluji de buna nvatatura celor dornici sa se dascaleasca. Iar Haiat-Alnefus fu atta dc bucuroasa, nct se arunca n bratele domnitei Bud ur; si amndoua, n noaptea aceea, sezura cuminti, ca sa fie gata sa-1 primeasca n to ata prospetimea pe mult-iubitul inimii lor. Or, de dimineata, la divan, fu adus Kamaralzaman, mbracat falnic. Iar ham mamul dase chipului sau toata stralucirea, iar hainele cele usoare, bine croite, i sporeau mndretea mijlocelului cel atta de subtire si a soldurilor voinice. nct tot i emirii, si dregatorii, si musaipii nu se minunara deloc cnd l auzira pe sultan c a i spune vizirului cel mare: Sa-i dai acestui tnar o suta de robi ca sa-1 slujeasca, si sa-i tocmesti niste simbrii de la vistierie care sa fie pe potriva cinului la care l ridic pe d ata! Si l caftani vizir n rnd cu vizirii, si i hotar un tain pentru casa lui, si c ai, si catri, si camile, fara a mai socoti lazile cele pline si dulapurile. Pe ur ma pleca. A doua zi, Sett Budur, tot cu numele de sultan peste Insula de Abanos, p orunci sa vina dinainte-i vizirul cel proaspat, si l mazili din slujba pe vizirul cel mare de pna aci, pe urma l caftani pe Kamaralzaman mare vizir n locul aceluia. Iar Kamaralzaman intra pe data n divan si sfatul fu diriguit sub ocrmuirea lui. Dar dupa ce divanul se ncheie, Kamaralzaman ncepu sa cugete adnc si gndi n si nesi: Hatrurile pe care mi le daruieste sultanul acesta tnar n prietenia cu care ma cinsteste asa, de fata cu toata lumea, de buna seama ca trebuie sa aiba o pricin a! Dar care sa fie pricina? Naierii m-au nsfacat si m-au adus aici sub nvinuirea c a as fi vatamat un baiat, atunci cnd ei ma prepuneau ca as fi fost cndva bucatarul acestui sultan. Iar sultanul, n loc sa ma pedepseasca, ma trimite la hammam si m a caftaneste n slujbe si toate celelalte. O, Kamaralzaman, cam care sa fie pricin

a unei povesti asa de ciudate?" Mai cugeta o vreme, apoi striga: Pe Allah! Am gasit pricina, ci afurisit sa fie Eblis! Negresit ca sultanul acesta, care este tare tnar si tare frumos, ma crede pesemne doritor de baieti; si nu mi arata atta bunavointa dect numai din pri cina aceasta. Si, pe Allah! Nu pot sa primesc a mplini asemenea slujbe. Ba chiar am sa lamuresc pe data atari socoteli; si daca chiar va vrea asta de la mine ori de la el, am sa-i dau pe clipa pe data ndarat toate lucrurile pe care mi le-a da ruit si ma lepad de slujba de mare vizir si ma ntorc la gradina mea! Si Kamaralzaman se duse numaidect la sultan si i spuse: O, norocitule sultan, chiar ca l-ai covrsit pe robul tau cu hatruri si cu cinstiri ce nu se dau de obicei dect unor preacinstiti batrni albiti n ntelepciune; iar cu nu sunt dect un baietandru dintre cei mai baietandri. Or, daca toate astea nu au o pricina tainica, atunci sunt minunea cea mai minunata dintre toate minu nile! La vorbele acestea, Sett Budur zmbi a rde si se uita la Kamaralzaman cu oc hi galesi si i spuse: Negresit, o, vizire al meu preafrumos, toate astea au o pricina, si anum e dragostea pe care frumusetea ta a aprins-o dintr-odata nlauntrurile mele. ntruct chiar ca sunt nrobit pna peste poate de chipul tau atta de gingas si de senin! Si Kamaralzaman spuse: Allah dealungeasca-i zilele sultanului! Dar robul tau arc o sotie pe car e o iubeste si pentru care plnge noapte de noapte, de la o ntmplare ciudata care 1a despartit de ea. nct, o, Maria Ta, robul tau ti cere ngaduinta sa plece la drum, d upa ce are sa dea ndarat n minile tale slujbele cu care ai binevoit sa-1 cinstesti! Si Sett Budur l lua de mna si i spuse: O, vizire al meu preafrumos, stai jos! Ce mai ai sa-mi spui despre calat orit si despre plecare? Rami aici lnga cel ce arde dupa ochii tai si care este cu totul gata, daca vrei sa-i mpartasesti dragostea, sa te puna sa domnesti mpreuna c u el n scaunul acesta de domnie. ntruct sa stii prea bine ca si eu nu am fost facut sultan dect datorita dragostei pe care sultanul cel batrn mi-a marturisit-o si gi ngasiei pe care eu la rndu-mi am avut-o fata de el. Asa ca deda-te cu naravurile noastre, o, flacaule dulce, n veacul acesta n care se da pe drept ntietate fapturilo r frumoase; si nu uita spusele cele asa de potrivite pe care unul dintre poetii nostri cei mai alesi. n clipita aceasta a istorisirii sale, Scherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar n cea de a doua sute treizeci ti doua noapte spuse: Si nu uita spusele cele atta de adevarate ale unuia dintre poetii nostri cei mai de seama: Veacul nostru aminteste Vremurile-acelea, ah, Cnd traia mos Lotb, vestitu l, Ruda celui care-n viata Fost-a Abraham, prieten Al Maritului Allah! Si batrnul Loth, cu barba-i Ca de sare, avea fata De fecior, ca trandafirii Luminosi cnd da u n floare; n cetatea lui fierbinte, Unde ngeri, pasamite, Poposeau adeseori, Mosu1 gazduia pe-oricare, Dndu-si spornic, tuturor, Fetele-i neostoite. Ceru-l descot orosise De-o sotie-asupritoare, Preschimbnd-o-n stean de sare Fara zbucium si ale an. Drept zic: veacul nostru-i veacul Dulce-al celor mici de ani! Dupa ce asculta stihurile si lc pricepu tlcul, Kamaralzaman ramase pna pes te fire de ncurcat si obrajii i se nrosira precum o pnza nvapaiata; pe urma spuse: O, Maria Ta, robul tau ti marturiseste lipsa lui de jind dupa asemenea lu cruri, cu care nu a putut sa se naraveasca. Si-apoi sunt si prea mic ca sa pot nd ura niste poveri si niste masuri pe care nu le-ar putea tabrci dect pe grumazul vr eunui hamal deprins! La vorbele acestea, Sett Budur se puse pe un rs pna peste poate, pe urma i spuse lui Kamaralzaman: Chiar ca, o, flacau dulce, nu pricep nimic din spaima ta! Asculta, asada r, ceea ce am sa-ti spun n privinta aceasta: fie ca esti mic, fie ca esti baban. Daca esti nsa mic si nu ai ajuns la vrsta raspunderii, nu esti ntru nimica de dojen it; ntruct nu au de ce sa fie certate faptele fara de urmari ale celor mici, ori a si mai le privi cu un ochi aspru si crunt; dar daca esti la vrsta raspunderilor degraba asta cred, cnd te aud ca vorbesti cu atta chibzuinta atunci ce ai de sovai

esti si te sfiesti, cnd esti slobod sa faci ce vrei cu trupul tau, si cnd poti sa1 nchini oricarei folosinte de care ai pofta, si cnd nimic nu se ntmpla dect numai ce ea ce ti este scris? Gndestc-tc mai ales ca mie ar trebui sa-mi fie frica mai degr aba, ntruct eu sunt mai mic dect tine; ci eu pun n fapt stihurile cele atta de desavrs ite ale poetului: Vaznd copilul cu priviri senine, Un zvcnet simt cum se trezeste-n mine. El tipa-atunci: Valeu, esti prea namornic!" i spun: Asa-i! Si mai cu seama spornic!" El spune: Ia arara-fi vitejia!" Eu lui: Nu-i slobod!" Ci el: Slobozia Ti-o darui eu ! Grabeste-te-asadara!" Iar eu, numai ca sa nu-i stau n poara. Si ca sa-i fiu pe plac cum se cuvine, mi dau silinta ct pot eu mai bine! Cnd auzi vorbele si stihurile acestea, Kamaralzaman vazu lumina cum se pr eschimba n neguri dinaintea ochilor lui, si si lasa fruntea n jos si i spuse domnite i Budur: O, sultane plin de slava, ai n saraiul tau destule femei tinere, si roabe copile, si fecioare tare frumoase, si asa cum nici un sultan de pe aceste vremu ri nu are altele asemenea. Pentru ce te lepezi de toate, ca sa nu ma vrei dect nu mai pe mine? Au nu stii ca ti este ngaduit sa folosesti cu femeile tot ce te ispit esc poftele, ori sa-ti sporesti ispitele si sa-ti ncerci rvnele? Dar Sett Budur zmbi nchizndu-si ochii pe jumatate si ntorcndu-i ntr-o parte, p e urma raspunse: Nimica nu este mai adevarat dect ceea ce nsiruiesti tu, o, chibzuite vizir al meu preafrumos! Da ce-i de facut, daca poftele noastre si abat dorul, daca si mtirile ni se spilcuiesc ori ni se schimba, si daca poftele si sucesc firea? Ce n e mai ramne de facut? Ci sa lasam ncolo o trancaneala care nu poate sa duca la nim ic, si sa ascultam ce spun n aceasta privinta poetii nostri cei mai pretuiti. Iac ata numai cteva stihuri de-ale lor: Unul a spus: Ia uite-n suk ispite aratoase; Rascoapte poame. Colo, stnd pe frunze De p almier, smochinele patrunse, Ca zgaul murg, cu marginile grase. Ci ia te uita di ncolo, pe tava, l. a rodul dulce-al sicomorilor; Ce fructe, zugravite parca-n sl ava: Ce rumena este chemarea lor! Un altul a spus: Sa-ntrebi pe-o fetiscana: de ce oare, Atunci cnd snii-ncep sa-i deie-n prg, Rvneste doar latnile-acrisoare, Iar la harbuji ori rodii nu-si da srg? Un altul a spus: Oh, tu mi-esti singura iubire, Copile! Frumusetea ta Alean mi-e, mai pre sus de fire; H singura credinta-a tnea Si singura mea mntuire! De dragul tau am da uitarii Toate iubitele pe rnd. Vazndu-ma-nchinat rabda rii, Prietenii sarmani de gnd Socot ca-s prada lepadarii Si schimnic ca m-oi fi f acnd! Un altul a spus: O, tu, Zeinab, cea cu snii ca maslina, Si tu, cu plete maiestrite, Hind, Habar n-aveti voi care e pricina Ca-ti preajma voastra nu ma mai alint. Gasit-am trandafirii, cei pe care ndeosebi abia cle-i poli gasi Pe chipurile dulcilor fec ioare! Uf, o, Zeinab, acum, de vrei sa stii, Nu pe-un obraz de fata oarecare Ci, ya, Zeinab, altundeva-i gasii! Nici tu, o, Hind, cu plete zugravite, Nici tu, Z einab, cu snii tuciurii Nu ma mai duceti, bietele-n ispite, Cu nurii vostri goi s i cusurgii! Un altul a spus: la seama fiferefte-te vreodata sa faci nepotrivita-asem anare ntre obrazul spilcuit de fata si-al capriorului pe care-l iata! De-a tari vederi doar un misel e-n stare Deosebirea este foarte mare! Caci o femeie-fi vine dinainte> Iar tu la fel! Ci capriorul n-are Cum fa ce-afa elpleaca-se-nainte, Si-astfel ncovoindu-se, cuprinde Pamntu-ntreg n ca Ida-m brafisare Deosebirea este foarte mare! Un altul a spus: Copile drag, te-am dezrobit anume Ca sa fii bucuria mea pe lume, O bucti rie care nici nu prada> Nici nu te-ngroapa cu napad de roada; Ca mare spaima-mi bntuie amarul: Sa nu ma tabrceasca rau samarulCu plozi, fi cu nevoi fi angarale, C u care-fi leaga via fa nifte poale!

Un altul a spus: Copile dulce, rob al meu, ftii bine: Te-am slobozit ca altfel sa-mi sluj efti, Caci tu macar nu zamislesti n tine Niscaiva oua, fi nici nu clocefti! Ah, spaima mi-e de-un pntec de femeie Vrtoasa-n coapse, care mi-ar plodi A ttia prunci ca n-ar fti sa le de ie Pamntul adapost la ca fi ar fi! Un altul a spus: Atta tmificu ochi dulci nevasta Si-atta-si juca soldurile greu, Ca ma lasa i trt sa-njrunt napasta Pe-un pat de care m-am ferit mereu. Zadarnic insa, caci navu norocul Sa-n tarte baietelul jinduit. Atunci, aprinsa la obraz ca focul, Tip a: De nu A vad repede zvcnit, Si de nu intra-a-si face datoria, Sa nu te miri cnd mi ne-n zori de zi Ai sa gasesti ca mi-a trecut mnia Si-n frunte-ti niste coarne vei gasiV un altul a spus: Cnd ceri lui Allah indurare Ori sfnta-i binecuvntare, Spre slava bratele ri dici Si strigi ceea ce vrei sa strigi. Femeile nu fac asa! Cnd vor sa capete ceva De la iubitul for nu striga, C i doar picioarele-si ridica! ntr-un sfrsit, un altul a spus: Ades muierea cade-n aiurire: Pentru ca are si ea fund, socoate Ca la nev oie, prin asemuire, De-l daruieste, birui-va, poate! L-am dovedit unei astfel de proaste Ca n atare socoteli se-nsala. Venise n tr-o zi sa ma adaste Cu o zvanga, spun drept, fara greseala. Am lamurit-o: Eu fug ca de streche De ceea ce vrei tu!" Ci ea-mi raspunse : Stiu, veacul nostru lasa moda veche, Dar nu-i nimic: cunosc cele ascunse!" Se-ntoarse-apoi, lasnd vederii mele Un zgau adnc, ca borta cea batrna. Si e u rostii atunci cu vorbe grele: ti multumesc din inima, stapna! Esti, vad, destul de larga primitoare! Ci teama-mi e sa nu ma pierd deod ata ntr-o spartura ce-i cu mult mai mare Ca ntr-un zid de basta rasuflata!" Dupa ce Kamaralzaman asculta toate stihurile acestea, pricepu prea bine ca nu mai avea nici o cale de a se amagi asupra gndurilor domnitei Budur, pe care el o socotea tot sultan, si vazu ca nu i-ar sluji la nimic sa se mai mpotriveasc a; si-apoi se simti si ispitit sa afle n ce sta moda aceea noua despre care vorbe a poetul. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute treizeci si patra noapte spuse: n ce sta moda aceea noua despre care vorbea poetul. Asa ca raspunse: O, sultane al veacului, de vreme ce stii attea, fagaduieste-mi ca nu avem sa facem treaba aceea mpreuna dect numai o data. Si, daca ma nvoiesc, sa stii bine ca o fac ca sa ncerc a-ti dovedi apoi ca este mai de ales sa ne ntoarcem la moda straveche! Oricum, din parte-mi, mi-ar placea sa te aud cum mi fagaduiesti hotart ca niciodata nu ai sa ma mai ispitesti sa savrsesc asemenea fapta, pentru care mi cer dinainte iertare de la Allah cel rara de margini ndurator! Iar Sett Budur striga: Iti fagaduiesc apriat! Si vreau si eu sa cer ndurare de la Allah cel Milo srdnic, a carui bunatate este fara de margini, ca sa ne ajute sa iesim din beznel e gresalelor la lumina ntelepciunii adevarate! Pe urma adauga: Dar chiar ca trebuie numaidect, macar fie si numai o data, ca sa dam drep tate poetului care a spus: Ne-nvinuieste lumea, prietene iubit, Ca savrsim ce nca noi nici n-am savrsi t, Si pttne-n seama noastra multime de pacate Si-attea rele cte prin gnd le trec pe toate. Prietene, hai dara sa fim att de buni, S-adeverim o data aceste mari minc iuni, Si daca ne vorbeste asa de rau tot natul, Hai sa gustam ncalte o data doar pacatul! Ne-om pocai pe urma, satui de ce-am facut. Prietene, hai dara sa osteni m tacut> Sa-i usuram pe-aceia ce stau si ne defaima De vina-nvintiirii nedrepte, ca de-o spaima! Si se ridica sprintena si l tr spre saltelele cele largi, ntinse pe chilimur i, pe cnd el da oarecum sa se apere si clatina din cap cu o nfatisare abatuta si s uspinnd: Nu este ajutorinta dect ntru Allah! Nimica nu se ntmpla dect numai la porunca

lui!

Si, cum Sett Budur, nerabdatoare, l mbulzea sa zoreasca, si scoase ceacsiri i cei largi, apoi schimburile de in, si se pomeni deodata rasturnat pe saltea de catre sultanul care se pologisc peste el si l cuprinsese n brate. Si sultanul i sp use: Ai sa vezi ca nici ngerii nu ar fi n stare sa-ti dea o noapte ca aceasta! Dupa care adauga: An, nghesuie-te! Si si arunca amndoua picioarele mprejurul coapselor lui si i spuse: Ufl da-mi mna! Pune-o colea ntre coapsele mele, ca sa se destepte tncul si sa-1 silesti sa lase somnul, dupa atta vreme de cnd tot doarme! Iar Kamaralzaman, cam stngaci totusi, spuse: Nu cutez! Sultanul spuse: Sa te ajut! Si i lua mna si o duse la locul cu pricina. Atunci Kamaralzaman simti ca atingerea aceea a coapselor sultanului era tare dulce si mai moale dect untul la pipait si cu mult mai gingasa dect matasea. Si tare i mai placu si l ispiti sa cerceteze singur si n sus si n jos, pna ce mna ajun se la o bolta pe care o gasi cutremurata pna peste poate si, ntr-adevar, plina de binecuvntare. Dar degeaba cauta el mult si bine de jur mprejur ca nu izbuti sa dea de nici un minaret! Atunci cugeta n sinesi: Ya Allah! Ascunse mai sunt lucrurile tale! Cum de poate sa fie o bolta fara minaret?" Pe urma si zise: Pesemne ca sulta nul acesta fermecator nu este nici barbat, nici femeie, ci vreun hadmb alb. Asta chiar ca este searbad de tot!" Si i spuse sultanului: O, Maria Ta, nu stiu, dar nu gasesc tncul! La vorbele acestea, Sett Budur fu cuprinsa de un rs de era sa lesine. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa ca totdeauna, tacu. Dar n cea de a doua sute treizeci fi cincea noapte spuse: Sctt Budur fu cuprinsa de un rs de era sa lesine. Pe urma deodata si curma rsul si si lua glasul ci de odinioara, cel atta de dulce si de ncntator, si i spuse l ui Kamaralzaman: O, sotul meu mult-iubit, ce repede ai uitat noptile noastre frumoase de demult! Si se ridica sprintena si, aruncndu-si ct colo hainele barbatesti cu care era mbracata, si turbanul, se ivi goala toata, cu pletele despletite pe spate. La privelistea aceea, Kamaralzaman o cunoscu pe sotia sa Budur, fiica su ltanului Ghaiur, stapnul de peste El-Bahur si El-Kussur. Si o mbratisa, si ea l mbra tisa, si o strnse, si ea l strnse, pe urma amndoi, plngnd de bucurie, se prabusira n s ruturi pe saltele. Iar ea i prociti stihurile acestea, printre multe altele: Acesta mi-e iubitul! Priviti-l: a sosit! E-un caprior cu trupul suleget izvodit! Priviti-l cum pluteste n mersu-i ca vrajit! Acesta-i! Sa nu credeti vreodata ca s-ar plnge De sarcina ce-n seama pici oarelor o strnge, Sub care fi-o camila s-ar ndoi fi frnge! Priviti-l, dar! n cale-i, afterne-voi, covor, Obrajii mei n floare. Ah, du lcele meu dor, Tarna de pe talpe-ti mi-e ochilor odor! Fecioare, voi, din tara Arab iei, vazui cum joaca rasaritul de soare-n o chii lui Cum sa-i mai uit dulceata cum alta-n lume nu-iV 1 La M. A. Salic, poemul este altul: Cu trupul meu unduitor l-am mbiat sa ma cuprinda Si catre el m-am aplecat ca o ispita unduinda. Drziei sufletului sau i-am dat licoarea mea s-o bea, Si se supuse rugamintii doar ca sa faca voia mea. Ca se temea sa nu-l zareasca vreun hulitor cu gura mare dupa care sultana Budur i istorisi lui Kamaralzaman toate cte i se ntmplasera, de la nceput pna la sfrsit; iar el facu Ia fel; pe urma el o certa si i spuse: Chiar ca este pna peste masura ceea ce mi-ai facut n noaptea asta! Ea raspunse: Pe Allah! A fost numai de gluma!

Pe urma si vazura mai departe dc ale lor, printre coapse si brate, pna la revarsat de zori. Atunci sultana Budur se duse la sultanul Armanos, parintele domnitei Hai at-Alnefus, i spuse toata povestea ei adevarata, si i marturisi ca Haiat-Alnefus, fata lui, era nca tot fata, ntocmai cum i-a fost data. Cnd auzi spusele domnitei Budur, fiica sultanului Ghaiur, sultanul Armano s, stapnul peste Insula de Abanos, se minuna pna peste marginile minunarii si poru nci ca povestea aceea minunata sa fie scrisa toata cu slove de aur stralucitoare pe foi dc piele fara de asemanare. Atunci cnd se va arata n za lelei stralucitoare. Se plnge mijlocu-i mladiu de toldurile-ifara mila Cnd calca, e piciorul lui precum piciorul de camila, n och ii lui se mpletesc sclipiri de palose taioase. Iar zalele camafii-i sunt din fir de nopti ntunecoase. Mireasma-i e buna vestire ce cu ivirea-i te mbie, Si fug spre el ca pasarea scapata dintr-o colivie. Mi-aftern obrajii-n calea fui sa-i calce talpiU-i iubite, Cu sulimanul pulberii sa-mi vindec pleoapele ranite. Sub steag ul dragostei l-am strns, imbratifndu-ne fierbinte, Am dezlegat mndria lui de noduri le dinainte, Si-am rnduit un zamparalc, iar el s-a n voit cu mine, Si fara grijile carunte, doar cu zurbalele senine. Eu luna am acoperit cu stele de pe buza lui C um dulcii stropi horesc jucnd pe fata dulce-a vinului. Iar n mihrab eu am gasit de plinul sfintei desfatari, Cu cea al carei har i-aduce pe pacatosi la adevar! Ma jur pe Sura Zorilor * fi-a-nchinaciunii, ca n veci N-am sa te uit, minunea mea, or iunde-ai fi, oriunde pleci! (*Sura Zorilor si Sura nchinaciunii sunt denumirile date capitolelor CXII penultimul si, respectiv, XXXIII din Coran.) Pe urma se ntoarse catre Kamaralzaman si l ntreba: O, fiu al sultanului Sahraman, vrei sa intri n nemotenia mea, primind-o c a pe cea de a doua sotie pe fiica mea Haiat-Alnefus, care este nca neprihanita ca feciorie? Kamaralzaman raspunse: Sunt dator sa ma sfatuiesc cu sotia mea Sett Budur, careia i datorez cins tire si dragoste fara nconjur! Si se ntoarse catre sultana Budur si o ntreba: Pot avea ngaduinta ta ca Haiat-Alnefus sa-mi fie cea de a doua sotie? Budur raspunse: De buna seama ca da! ntruct cu am pastrat-o asa, ca sa sarbatoresc ntoarcer ea ta! Si as fi fericita sa stau chiar si pe cel de al doilea rnd, ntruct i datorez multa multumire domnitei Haiat-Alnefus pentru toate dragalaseniile ci si pentru gazduire! Atunci Kamaralzaman se ntoarse catre sultanul Armanos si i spuse: Sotia mea Sett Budur mi-a raspuns ca se nvoieste (ara de murmur, marturis ind ca s-ar socoti fericita daca ar fi nevoita sa ramie, precum a spus, chiar si roaba a domnitei Haiat-Alnefus! La vorbele acestea, sultanul Armanos se bucura pna peste marginile bucuri ei si se duse numaidect sa stea, pentru acea mprejurare, n scaunul de domnie al jud etelor sale, si porunci sa se adune toti vizirii, si emirii, si musaipii, si mai -marii din mparatie, si le istorisi povestea lui Kamaralzaman si a sotiei acestui a, Sete Budur, de la nceput pna la sfrsit. Pe urma le mpartasi gndul sau de a i-o da pe Haiat-Alnefus ca pe cea de a doua sotie lui Kamaralzaman, si de a-1 caftani, cu acel prilej, sultan peste Insula de Abanos, n locul sotiei lui, sultana Budur. Si toti sarutara pamntul dintre minile sale si raspunsera: De vreme ce emirul Kamaralzaman este sotul sultanei Budur, care a stat m ai nti n scaunul acesta domnesc, l primim cu bucurie sa ne fie sultan, si vom fi fer iciti sa fim robii lui credinciosi! La vorbele acestea, sultanul Armanos se cutremura de multumire pna peste marginile multumirii, si ceru numaidect sa fie chemati cadiii, martorii si capete niile de frunte, si sa se scrie senetul de casatorie al lui Kamaralzaman cu Haia t-Alnefus. Iar aceasta fu prilej de petreceri mari si de ospete minunate, si de sumedenie de vite junghiate pentru cei saraci si nevoiasi, si de daruri pentru t ot norodul si pentru toata oastea. nct nu ramase nimeni n mparatie care sa nu fi fac I

ut urari de viata lunga si de bucurie pentru Kamaralzaman si pentru cele doua so tii ale sale, Budur si Haiat-Alnefus. Iar Kamaralzaman, la rndu-i, dovedi tot atta dreptate n ocrmuirea mparatiei ct a si n a-si multumi cele doua sotii; caci si petrecea cte o noapte cu fiecare dintr e ele, pe rnd. Ct despre Sett Budur si Haiat-Alnefus, ele traira mpreuna ntr-o necurmata nt elegere desavrsita, daruindu-si noptile sotului lor, da pastrndu-si pentru ele cea surile zilei. Dupa care Kamaralzaman trimise olacari la parintele sau, sultanul Sahram an, ca sa-i povesteasca toate acele ntmplari fericite si sa-i spuna ca socotea sa se duca sa-l vada de ndata ce va fi cucerit de la niste necredinciosi o cetate de pe tarmul marii unde i hacuisera pe locuitorii musulmani. ntr-accstca, sultana Budur si sultana Haiat-Alnefus, plodite stralucit de Kamaralzaman, daruira sotului lor fiecare cte un fiu, frumos ca luna. Si toti tr aira ntr-o fericire desavrsita, pna la sfrsitul zilelor lor! Si-aceasta-i povestea c ea minunata cu Kamaralzaman si cu Sett Budur. Iar Seherezada, zmbind, tacu. Or, micuta Doniazada, cea cu obrajii atta de albi de obicei, se nrosise pna peste poate, mai cu seama la sfrsitul povestii, iar ochii i se cascasera de desf atare, de ispita si totodata de rusine, si pna la urma si acoperi privirea cu amndo ua minile, da uitndu-se printre degete. nct, n vreme ce Seherezada, ca sa-si dreaga glasul, si nmuia buzele ntr-o cupa rece cu sorbet de stafide, Doniazada batu din palme si striga: O, sora mea, ce pacat ca povestea asta minunata s-a sfrsit asa de repede! Este cea dinti de felul acesta pe care o aud din gura ta. Si nu stiu de ce m-am rosit asa! Iar Seherezada, dupa ce bau o nghititura, zmbi din coada ochiului catre su rioara ei si i spuse: Dar ce arc sa mai fie cnd ai sa auzi Povestea cu AlunitaDar nu am s-o ist orisesc dect numai dupa gingasa Poveste cu Frumosul-Fericit si cu Frumoasa-Ferici ta\par la vorbele acestea, Doniazada sari n sus de bucurie si de tulburare si str iga: O, sora mea! Ma rog tie, spune mai nti, nainte de a ncepe povestea cu Frumos ul-Feri cit fi cu Frumoasa-Fericita, nasura numai ct i-am auzit numele, Si Seherezada raspunse: Pai, dulceata mea, Alunita este un flacau! Atunci sultanul Sahriar, a carui mohorre pierise de la cele dinti cuvinte din povestea cu Sett Budur, pe care o ascultase de la nceput pna la sfrsit cu mare luare-aminte, spuse: O, Seherezada, povestea asta cu Budur, sunt dator sa-ti marturisesc, m-a fermecat si m-a veselit si, pe deasupra, m-a strnit sa cercetez mai de aproape c e este cu moda aceea despre care vorbea Sett Budur n proza si n stihuri. Asa ca, d aca n povestile pe care ni le fagaduiesti se afla zugravita cu alte amanunte si m oda aceasta despre care eu habar nu am, poti sa ncepi numaidect! Dar n clipita aceea a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza d e ziua si, sfioasa cum era, tacu. Iar sultanul Sahriar gndi n cugetul sau: Pe Allah! Nu am s-o ucid dect dupa ce am sa ascult si alte amanunte despre moda cea noua care mi se pare, gna acum, adumbrita de multa ntunerecime si dc nclceli!" Dar n cea de a doua sute treizeci si saptea noapte doniazada striga: O, Seherezada, sora mea, ncepe, ma rog tie! Iar Seherezada i zmbi surorii sale, pe urma se ntoarse catre sultanul Sahri ar si spuse: POVESTEA CU FRUMOSUL-FERICIT sI CU FRUMOASA-FERICITA1 c povesteste ci Al lah este mai stiutor ca era n cetatea Kufa2 un om care se socotea printre locuito rii cei mai bogati si cei mai de frunte si pe care l chema Primavara3. Din cel dinti an al lui de casatorie, negustorul Primavara simti cum cobo ara asupra casei sale binecuvntarea Celui-Preanalt odata cu nasterea unui fiu tare frumos, care veni pe lume surznd. nct i pusera numele de Frumosul-Fericit4. n cea de a saptea zi de la nasterea fiului sau, negustorul Primavara se d

use la sukul de robi ca sa cumpere o slujnica pentru sotia sa. Cnd ajunse n trg, ar unca o privire roata asupra femeilor si a baietilor adusi spre vnzare, si vazu n m ijlocul unei cete o roaba cu chipul dulce si care o cara n spinare, strnsa cu o ci ngatoare lata, pe fetita ei adormita. Negustorul Primavara gndi atunci: Allah e darnic!" si se duse la misitiu s i l ntreba: Ct face roaba aceasta cu fata ei? Misitiul raspunse: Cincizeci de dinari, nici mai mult, nici mai putin! Primavara spuse: 1 Li M. A. Salic, sc pastreaza numele originale ale ero ilor povestirii, asa incr titlul este Povestea cu Nime fi cu Num. 2 Kufaoras irakian, socotit sfant n legendele islamice, situat la sud dc ruinele stravechiului Babilon. 1 La M. A. Salic: ar-Rabi ibn Hatim. 4 La M. A. Salic: Nimat-Allah Mila lui Allah. O cumpar! Scrie senetul si ia banii! Pe urma, dupa ce scrisa se ndeplini pe clipa, negustorul Primavara i spuse cu blndete femeii: Vino dupa mine, fata mea! Si o duse la el acasa. Cnd fiica socrului sau l vazu pe Primavara ca vine cu acea roaba, l ntreba: O, fiu al unchiului meu, pentru ce cheltuiala asta de prisos? ntruct eu, m acar ca de-abia ridicata dupa lauzie, pot sa-ti tin casa ca si nainte! Negustorul Primavara i raspunse cu blndete: O, fiica a unchiului meu, am cumparat-o pe roaba din pricina fetitei pe care o cara n spinare si pe care noi avem s-o crestem cu copilul nostru FrumosulFericit. Si bine sa stii tu ca daca ai s-o judeci dupa ct am vazut din trasaturil e ci, copilita, cnd are sa creasca, nu va avea pereche ca frumusete n toate tarile Irakului si ale Persiei si ale Arabici. Atunci sotia lui Primavara se ntoarse spre roaba si o ntreba cu bunatate: Cum te cheama? Ea raspunse: Ma cheama mbelsugate1, o, stapna a mea! Sotia negustorului fu bucuroasa toarte de numele acela si spuse: Ti se potriveste, pe Allah! Dar pe fata cum o cheama? Ea raspunse: Norocire2. Atunci sotia negustorului Primavara, bucuroasa pna peste poate, spuse: Drept sa fie precum spui! Iar Allah, odata cu venirea ta, faca sa dainui asca norocirea si mbelsugarea 'La M. A. Salic: Taufic. JLaM. A. Salic: Sad. Asupra celor care te-au cumparat, o, chip de lumina! Dupa care se ntoarse catre sotul sau Primavara si l ntreba: ntruct este ndatin at ca stapnii sa dea un nume robilor pe care i-au cumparat, cum gndesti tu sa se c heme fetita? Primavara raspunse: Cum ti-o placea tie! Ea raspunse: Sa-i dam numele de Frumoasa-Fericita1! Primavara raspunse: Pai de buna seama! Nu gasesc nimica mpotriva. Si copila, n felul acesta, fii numita Frumoasa-Fcricita si fu crescuta la olalta cu Frumosul-Fericit, ntocmai si aidoma. Si amndoi crescura alaturi, sporind zi de zi n frumusete; iar Frumosul-Fericit i zicea FrumoaseiFericite sora mea", ia r ea i zicea fratele meu". Cnd Frumosul-Fericit mplini cinci ani, se gndira sa-i sarbatoreasca taierea -mprejur. Asteptara pentru aceea praznicul nasterii Prorocului (asupra-i fie ruga si mntuirea!), ca sa dea acelei sfinte rnduieli toata stralucirea de frumusete ca re se cerea. Asadar se savrsi cu mare fala taierea-mprejur a Frumosului-Fericit ca re, n loc sa plnga, nu fu departe de a gasi treaba nveselitoare si care, ca de altm

interi n toate mprejurarile, zmbea dulce. Atunci se ntocmi alaiul cel numeros si fal nic, alcatuit din toate rudele, prietenii si cunoscutii lui Primavara si ai fiic ei unchiului sau; apoi, cu prapurii si cu tmpinele n frunte, strabatu toate ulitel e Kufei, iar Frumosul-Fericit sta cocotat ntr-un polog rosu pe un catr nfotazat fal nic cu atlazuri, iar lnga el sedea micuta Frumoasa-Fcricita, care l vntura cu o naf rama de matase. n urma pologului veneau prietenii, vecinii >i copiii care vrajeau vazduhurile cu liu-liu-liu-urile lor 1 Li M. A. Salic: Num Fcricirc, Bunastare, Prosperitate. De veselie, pe cnd vrednicul Primavara ducea de capastru catrul mndru si cu minte. Cnd ajunsera acasa, oaspetii i facura pe rnd negustorului Primavara urarile lor, nainte de a pleca, spunnd: Binecuvntarea si bucuria sa te lumineze! Bucura-tc-ai o viata lunga de be lsugul bucuriilor sufletului. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar n cea de a doua sute treizeci fi opta noapte spuse: Bucura-tc-ai o viata lunga de belsugul bucuriilor sufletului! Pe urma anii se scursera cu bucurie, iar cei doi copii ajunsera la vrsta de doisprezece ani. Atunci Primavara se duse la fiul sau FrumosulFericit, care se juca n tova rasia Frumoasei-Fericite, si l lua dc-o parte si i spuse: Iacata, o, copilul meu, ca ai mplinit vrsta de doisprezece ani, multumita binecuvntarii lui Allah! nct, de astazi, nu trebuie sa-i mai spui sora FrumoaseiIrr icite, ntruct sunt dator sa-ti sgun acum ca FrumoasaFcricita este fata roabei noas tre mbelsugare, macar ca noi am pus-o sa creasca mpreuna cu tine n acelasi leagan s i am socotit-o ca pe fata noastra. Pe deasupra, ea de-acuma trebuie sa-si acoper e obrazul cu i as macul, ntruct mama ei mi-a spus ca Frumoasa-Fericita a ajuns sap tamna trecuta la vrsta ei de maritis. nct maica-ta are sa se ngrijeasca sa-i gaseasca un sot care sa fie pentru noi un rob credincios. L. A vorbele acestea, Frumosul-Fericit i spuse parintelui sau: De vreme ce Frumoasa-Fericita nu este sora cu mine, vreau s-o iau chiar eu de sotie! Primavara raspunse: Trebuie sa cerem ngaduinta de la mama sa! Atunci Frumosul-Fericit se duse la maica-sa si i lua mna si i-o saruta si o duse la frunte; pe urma i spuse: Vreau s-o iau pe Frumoasa-Fericita, fiica roabei noastre mbelsugare, de s otie tainica. Iar mama Frumosului-Fericit raspunse: Frumoasa-Fericita este a ta, copilul meu! ntruct tatal tau a cumparat-o n n umele tau! Numaidect Frumosul-Fericit, fiul lui Primavara, alerga la sora lui de pna aci si o lua de mna si o iubi, iar ea l iubi si ea, si, chiar n scara aceea, se cul cara mpreuna ca sot si sotie, fericiti. Apoi, starea aceea de lucruri neprecurmndu-se nicicum, traira amndoi huzur iti pna peste poate, vreme de nca cinci ani binecuvntati. nct, n toata cetatea Kufei, nu se dovedea copila mai frumoasa, ori mai dulce, ori mai gingasa dect sotia fiul ui lui Primavara. Iot asa nu se dovedi alta mai iscusita ori tot asa de nvatata. n tr-adevar, Frumoasa-Fericita si nchinase ceasurile ei dc tihna nvatarii Coranului, a stiintelor, a frumoasei scrieri kufice si a scrierii obisnuite, a literaturii si a poeziei, a cntatului din laute si din timbale, si ajunsese asa de dibace la mestesugul cntarii, nct stia sa cnte n mai bine de cincisprezece glasuri felurite, si putea, pornind doar dc la cuvntul din stihul dinti al unei cntari, sa dealungeasca ceasuri n sir, ba chiar o noapte ntreaga, mladieri nesfrsite, care vrajeau cu lega narile si cu trilurile lor. nct, dc cte ori nu venisera, Frumosul-Fericit si roaba lui, Frumoasa-Ferici ta, n ceasurile de arsita, sa sada n gradina lor, pe marmura dimprejurul havuzului , unde racoarea apei si a pietrei i patrundea desfatator! Acolo mncau ei harbuji de soi, cu carne topitoare si usoara, si migdale,

si alune, si seminte prajite si sarate, si multe alte bunatati. Si se opreau sa miroasa trandafirii si iasomiile, sau sa prociteasca stihuri vrajitoare. Si atun ci Frumosul-Fericit o ruga pe roaba lui sa cnte; iar Frumoasa-Fericita si lua laut a cea cu strunele puse n doua, din care stia sa scoata niste sunete fara asemuire cu nici un altul. Si amndoi cntau stihuri pe rnd, precum acestea dintre multe alte le minunate: Frumoaso, flori fi pasari ploua! Va ritul Hai sa ne auca sa umblam p amntul Catre Bagdadul plin de minarete!" Ba nu, emire-al meu! Colea-n gradina, Cu minile la ceafa, pe-ndelete, Sub palmii-nalti de aur fi lumina, Doar tihna unui v is sa ne desfete!" Vino, copilo! Ploua nestemate Prin frunze-albastre; crengile s e-ndoaie Ca arcuri n azur. Ah, minunat e! Ridica-te fi scutura suvoaie De stropi ce ti se ratacesc prin plete!" Ba nu, emire-al meu! Stai sa te-mbete fnmiresmatumi sn ca floarea dulce! Ah, lasa pe genunchii-mi sa se culce Drag capul tau! Si-a sculta-n seara-asa Cum cnta vntul lin: Ya leii la-la!" Alte dati, cei doi tineri cntau stihuri precum acestea, ngnndu-se numai cu d afful: Suntfericita fi usoara ca dansatoarea-n dant cnd zboara! Qpriti-va suspinul pe flaut, buze moi! Opriti-va sub deget, timbale dulci, fi voi! Stati s-ascultati cum cnta pl etofii palmieri, Ca nifte fete zvelte cu paru-n adieri; Se-ngna n surdina, iar soa pta frunzei lor Raspunde inserarii fi vntului ufor. Ah, fericita-s fi ttfoara Ca dansatoarea-n dant cnd zboara! Sotia mea fara de pata, Mireasma binecuvntata, La cntecul tau dulce vin pi etrele jucnd Si singure se-asaz n zid maret, pe rnd! Cel care zamislit-a pe-acest pa mnt iubirea ngaduie-ne pururi sa soarbem fericirea, Sotia mea fara de pata, Mireas ma binecuvntata! Eu doar pentru iubirea noastra mi dau cu zugraveala-albastra mpodobindu-mi pleoapele cu kohl; De dragul tau fac degetele-mi stol si-n purpuria hinna le vopsesc: Sa-ti para fructe rofii de gingifar domnesc, Ori aulei curmale coapte ce tie le menesc! Cu-arome de tamie, fi sni, fi fold mi scald, Ca trupul meu sa-ti para mai proaspat fi mai cald, Sub buza-ti dulce fi maiastra, Ah, doar pentru iubirea noastra! Si iac-asa si petreceau serile si diminetile, fiul lui Primavara si fiica mbelsugarii, ntr-o viata tihnita si huzurita. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa cum era, tacu. Dar n cea de a doua sute treizeci fi noua noapte spuse: ntr-o viata tihnita si huzurita. Ci vai! Ceea ce sta tras pe fruntea omului de degetele lui Allah, mna omu lui nu poate sa stearga; si aripi daca ar avea faptura, tot n-ar putea sa scape de ursita ei. Drept aceea, Frumosul-Fericit si Frumoasa-Fericita avura de ndurat o vrem e urgiile soartei. Dar, pna la urma, binecuvntarea de la nastere, pe care o aduses era cu ei pe pamnt, avea sa-i izbaveasca din amarul cel fara de liman. ntr-adevar, valiul care ocrmuia cctatea Kufa n numele califului auzise de f rumusetea FrumoaseiFericite, sotia Fiului lui Primavara, negustorul. Si si zisese n cugetul sau: Trebuie sa gasesc numaidect un mijloc de a pune mna pe Frumoasa-Feri cita pe care toti mi-o lauda pentru desavrsirile si mestesugul ei la cntat! Ar fi un dar mparatesc de facut stapnului meu, emirul drept-credinciosilor, Abd El-Malck ben-Mcruan!" ntr-o zi, asadar, valiul de la Kufa hotar sa-si puna n fapr gndul; si porunci sa vina la el o batrna tare telpiza care, de obicei, era nsarcinata cu cum paratul si cu dascalitul aparte al roabelor copile. Si i spuse: ti cer sa te duci acasa la negustorul Primavara si s-o cauti pe roaba fiului sau, tnara pe crc o che ama Frumoasa-Fericita, despre care se spune ca este atta de iscusita la mestesugu l cntarii, si atta de frumoasa! Si trebuie sa mi-o aduci aici, ntr-un chip ori ntr-a ltul, ntruct vreau s-o trimit ca pesches califului Abd El-Malek. Si batrna raspunse: Ascult si ma supun!

Si pleca ndata ca sa se gateasca de duca. Dimineata, de la ntiul ceas, se mbraca n haine de panura si si petrecu pe dup a gt un ditamai sirag de matanii, ntocmit dintr-un potop de margele, si atrna la bru o tigva cu apa, lua n mna o crja si porni cu pas ostenit spre casa lui Primavara, o prindu-se din vreme n vreme ca sa suspine cu evlavie: Marire lui Allah! Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah! Nu este aju tor dect ntru Allah! Allah este mare! Si nu conteni asa pe tot lungul drumului, spre deplina ncredintare a trec atorilor, pna ce ajunse la poarta locuintei lui Primavara. Batu la poarta, rostin d: Allah e darnic! O, Milostivule! O, Binefacatorii le! Atunci veni sa-i deschida portarul, care era un mosneag falnic, slujitor batrn al lui Primavara. O vazu pe baba cea cucernica si, dupa ce o cerceta, nu nt rezari pe fata ei pecetea vreunei evlavii, ba dimpotriva! Si, la rndu-i, nici el nu-i fu pe plac babei, care i arunca o privire poncisa. Si portarul simti cu sufl etul acea privire si, ca sa izgoneasca piaza rea, rosti n gnd: Cele cinci degete de la mna mea stnga n ochiul tau drept, si celelalte cinci de la dreapta n ochiul tau stng!" Pe urma, cu glas tare, o ntreba: Ce vrei, babo? Ea raspunse: Sunt o biata batrna care nu are alta grija dect pe cea a rugaciunii. Or, nt ruct vad ca se apropie ceasul de rugaciune, as vrea sa intru n casa voastra ca sami fac datorintele n ziua asta sfnta! Preacinstitul portar se burzului si i spuse cu glas repezit: Tulea! Aici nu e nici geamie, nici paraclis! Ci e casa negustorului Prim avara si a fiului sau Frumosul-Fericit! Batrna raspunse: Stiu prea bine! Dar se afla vreo geamie ori vreun paraclis mai vrednic d e rugaciune dect casa binecuvntata a lui Primavara si a nului sau Frumosul-Fericit ? Si sa mai stii, o, portar cu chip vestejit, ca eu sunt o femeie cunoscuta la D amasc, n saraiul emirului dreptcredinciosilor. Si am purces sa cercetez sfintele locuri si sa ma rog aici pe la toate colturile vrednice de nchinaciune. Si portarul i raspunse: Prea bine daca esti cuvioasa, da asta nu-i pricina sa intri aici. Urmeaz a-ti calea pe care ai purces! Dar baba se tinu tare, si atta de ndelung starui, pna ce larma glasului ei razbatu la urechile FrumosuluiFericit, care iesi sa-si dea seama de pricina glcev ii, si o auzi pe batrna spunndu-i portarului: Cum poti sa opresti o batrna de seama mea sa intre n casa la Frumosul-Feri cit, fiul lui Primavara, cnd toate portile cele mai pazite ale emirilor si ale ma imarilor mi sunt oricnd larg deschise? Cnd auzi vorbele acestea, Frumosul-Fericit zmbi, dupa felesagul sau, si o ruga pe batrna sa intre. Atunci baba merse dupa el si ajunsera mpreuna n iatac la F rumoasa-Fericita. Ii ura buna pace n chipul cel mai simtit si, dintr-o ochire, ra mase nauca dc frumusetea ei. Cnd Frumoasa-Fericita o vazu pe sfnta batrna ca intra, grabi sa se ridice n cinstea ei si i ntoarse urarea cu cinstire si i spuse: Venirea ta sa ne fie de piaza buna, maicuta! Binevoieste a te odihni! Si ea i raspunse: Ceasul de rugaciune sta sa bata, copila mea. ngadu ie-mi sa ma rog! Si se ntoarse pe data spre Mecca, si se aseza ghemuita a ruga. Si sezu as a pna scara, fara sa se miste, si nimeni nu cuteza s-o tulbure dintr-o ndeletnicir e atta tic dumnezeiasca. Si de altminteri ca nsasi era asa de. Ufundata n cucernicie , nct nu baga de seama nimic lin ce se petrecea mprejurul ei. ntr-un sfrsit, Frumoasa-Fericita se nviteji oleaca si se apropie sfioasa si i spuse cu glas dulce si cuviincios: Maica, odihneste-ti genunchii, macar un ceas! Batrna raspunse: Acela care nu-si trudeste trupul pe lumea aceasta, nu poate nazui la tih na harazita celor neprihaniti si alesi de dincolo! Frumoasa-Fericita, ntarira n credinta pna peste poate, urma:

Rugamu-ne tie, o, maica a noastra, cinstcstc-ne masa cu lumina ta si pri meste sa mparti cu noi pinea si sarea. Ea raspunse: M-am juruit sa ajunez, copila mea. Nu pot sa-mi calc juramntul. nct nu te m ai ngrija de mine si du-te la sotul tau. Voi, cei care sunteti tineri si frumosi, mncati si beti si fiti fericiti. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute patruzccea noapte spuse: Voi, cei care sunteti tineri si frumosi, mncati si beti si fiti fericiti! Atunci Frumoasa-Fericita se duse la stapnul ei si i spuse: O, stapne al meu, ma rog tie, du-te si juruieste-o pe sfnta aceea sa-si al eaga ca locuinta dc-aci nainte casa noastra, ntruct fata ei topita de cucernicie ar e sa ne lumineze caminul! Frumosul-Fericit raspunse: Fii linistita! I-am pregatit ntr-o odaie anume un asternut nou si o salte a, precum si ibric si un lighean. Si nimeni nu are s-o tulbure. Ct despre baba, aceasta si petrecu toata noaptea rugndu-se si citind cu gla s tare din Coran. Pe urma, la luminat de ziua, se ridica si se duse la FrumosulFericit si la iubita lui si le spuse: Am venit sa-mi iau bun-ramas de la voi. Aiba-va Allah ntru paza sa! Dar Frumoasa-Fericita i spuse: O, maica a noastra, cum poti sa ne lasi asa fara nici o parere de rau, cn d noi amndoi ne si bucuram sa nc vedem casa binecuvntata pe totdeauna de venirea t a, si cnd ti pregatisem odaia cea mai buna unde sa-ti ndeplinesti sfintele datorint e fara a fi tulburata? Baba raspunse: Allah sa va ocroteasca pe amndoi si sa destearna asupra-va darurile si mi lele sale! De vreme ce mila musulmana tine n inima voastra un loc atta de ales, su nt bucuroasa sa fiu adapostita de gazduirea voastra. V-as ruga numai sa-i spunet i portarului vostru, care are un chip atta de acru si de putin binevoitor, sa nu se mai mpotriveasca a ma lasa sa intru aici la ceasul cnd voi putea! Acuma ma duc sa cercetez locurile sfinte de la Kufa, pe unde am sa ma nchin lui Allah ca sa va rasplateasca dupa bunatatea voastra; pe urma am sa ma ntorc sa ma dedulcesc cu g azduirea voastra! Apoi pleca, n vreme ce amndoi i luau minile si si le duceau la buze si la fr unte. Ah, sarmana Frumoasa-Fcricita, daca ai fi stiut tu pricina pentru care b aba aceea de catran intrase n casa ta, si gndurile negre pe care le clocea mpotriva fericirii si a tihnei tale! Dar cine-i acela care poate sa ghiceasca cele ascun se si sa dezvaluiasca viitorul? Afurisita de baba iesi asadar si se ndrepta catre saraiul valiului si se n fatisa dinaintea lui pe data. Atunci el o ntreba: Ei, ce ai facut, o, deznodatoareo de pnze de paianjen, o, mult iscusita s i fara de seaman vicleana? Baba spuse: Orice as face, o, stapne al meu, nu sunt dect ucenica ta si obladuita lumi nilor tale. Iacata! Am vazut-o pe tinerica Frumoasa-Fericita, roaba fiului lui P rimavara. Pntecele plodirii n-a mai zamislit vreodata o frumusete asemenea! Valiul striga: Ya Allah! Batrna urma: E ntocmita din desfatari! E un stiubei neprecurmat de gingasii si de farm ece neprihanite! Valiul striga: O, ochi al meu! O, zvcnet al inimii mele! Batrna urma: Dar ce ai mai zice cnd i-ai auzi sunetul glasului, mai proaspat ca sopotu l apei sub o bolta vuitoare? Ce ai mai face cnd i-ai vedea ochii dc antilopa si p rivirile sfioase?

El striga: Nu as putea dect sa ma minunez de ele cu toata minunarea, ntruct, precum ti -am spus, am harazit-o stapnului nostru, califul. Grabeste dara cu izbnda! Ea spuse: ti cer pentru aceasta un raspas de o luna ntreaga. El spuse: la-ti acest raspas, da sa fie cu folos! Iar la mine ai sa gase sti o marinimie de care ai sa fii multumita. Iacata, de nceput, o mic de dinari c a arvuna a bunavointei melc! Si batrna nghesui mia de dinari la cingatoare si purcese din ziua aceea sa bata nesmintit pragul casei Frumosului-Fericit si a Frumoasei-Fericite, iar ei la rndu-le i dovedeau din zi n zi tot mai multa cinstire si pretuire. Or, starea aceea ncprccurmndu-se nicidecum, baba ajunse sfetnica statorni ca a casei. Asa ca ntr-o zi i spuse Frumoasei-Fericite: Copila mea, rodirea nca nu ti-a cercetat tinerele vintre. Nu vrei sa merg i sa cerem binecuvntare de la sfintii cucernici, dc la seicii iubiti de Allah, de la pustnicii si de la nteleptii care sunt n legatura cu Preanaltul? Fachirii aceia , copila mea, mi sunt prieteni. Eu i cunosc si le stiu puterea cea mare pe care o au dc a savrsi minuni si de a ndeplini lucrurile cele mai uluitoare n numele lui Al lah. Vindeca orbii si ologii, nviaza mortii, plutesc prin vazduh, umbla pe apa. Ct despre rodirea femeilor, acesta este harul cel mai marunt cu care i-a miluit Al lah! Iar tu vei dobndi acest folos numai ct sa te atingi de poala hainei lor, ori sa saruti margelele de la mataniile lor! La vorbele acestea ale batrnei, Frumoasa-Fericita simti n sufletul ei cum se zbate dorul de rodire, si i spuse batrnei: Trebuie sa-i cer stapnului meu Frumosul-Fericit ngaduinta de a iesi. Sa as teptam ntoarcerea lui. Dar baba raspunse: Spune-i numai soacra-tii, atta ajunge. Atunci tnara nevasta se duse la soacra-sa, mama Frumosului-Fericit, si i s puse: Te juruiesc pe Allah, o, stapna a mea, sa-mi dai ngaduinta sa plec cu acea sta sfnta batrna ca sa ma duc sa-i cercetez pe prietenii lui Allah, la sfntul lor l acas. Si ti fagaduiesc ca am sa fiu aici ndarat pna a nu sosi stapnul meu, FrumosulFericit. Atunci sotia lui Primavara raspunse: Fata mea, gndeste-te la supararea stapnului tau daca s-ar ntoarce si nu tear gasi! Are sa-mi spuna: Cum dc a putut Frumoasa-Fericita sa iasa asa, fara ngadu inta mea? Este ntia oara cnd i se ntmpla asta!" n clipita aceea, baba se baga n vorba i spuse catre mama Frumosului-Fericit: Pe Allah! Dam numai o roata iute pe la locurile sfinte, si nici baremi n u am s-o las sa stea sa se hodineasca si am s-o si aduc ndarat fara de zabava. Atunci mama Frumosului-Fericit se nvoi cu plecarea, macar ca tot suspinnd. Asadar baba o lua pe Frumoasa-Fericita si o duse drept la un chiosc din gradina saraiului, o lasa acolo numai o clipita, si alerga sa-1 vesteasca de sos irea ei pe valiu, care se si duse numaidect la chiosc. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute patruzeci fi una noapte spuse: Valiul se si duse numaidect la chiosc si ramase nlemnit n prag, asa de ului t fu de frumusetea aceea. Cnd l vazu intrnd pe insul acela strain, FrumoasaFericita sc grabi sa-si ac opere fata si izbucni deodata n suspine; si cauta cu ochii o iesire ca sa fuga, d ar degeaba. Atunci, cum batrna nu se mai arata nicidecum, Frumoasa-Fericita nu mai av u nici o ndoiala ca afurisita o vnduse, si si aduse aminte unele vorbe pe care i le spusese portarul cel cuminte despre ochii plini de prefacatorii ai cuvioasei. Ct despre valiu, odata ncredintat ca FrumoasaFericita era chiar aceea pe c are o vedea n fata lui, iesi ncuind usa si se duse sa dea niste porunci grabnice; scrise o scrisoare catre califul Abd El-Malek bcn-Meruan, si dete scrisoarea si copila n seama capeteniei strajilor sale, poruncindu-i sa purceada numaidect la dr um catre Damasc.

Atunci capetenia strajilor o lua cu sila pe FrumoasaFericita, o sui pe o camila sprintena, ncalcca si el dinaintea ei si, urmat de ctiva robi, pleca n grab a marc catre Damasc. Ct despre Frumoasa-Fericita, pe tot drumul si ascunse capul sub iasmac si suspina n tacere, fara a lua seama nici la opriri, nici la hurducaturi, nici la p opasuri ori la plecari. Iar capetenia strajilor nu putu sa scoata de la ea nici o vorba si nici un semn, si-asa pna ce ajunsera la Damasc. nct, fara a zabovi, se duse drept la saraiul emirului drept-credinciosilor , dete roaba si scrisoarea n seama capeteniei odaiasilor, lua dovada de primire s i se ntoarse la Kufa precum venise. A doua zi, califul intra n haremul sau si le nstiinta pe sotia si pe sora sa de venirea roabei celei noi, spunndu-le: Valiul de Ia Kufa mi-a trimis pesches o roaba tnara; si mi scrie ca sa-mi spuna ca acea roaba, cumparata de el, este o fiica dc domn, rapita din tara ei d e niste negustori dc robi. Si sotia i raspunse: Allah sporeasca-ti bucuria si milele sale! Iar sora califului ntreba: Cum o cheama? Este oachesa ori alba? Califul raspunse: nca nu am vazut-o. Atunci sora califului, pe care o chema Sett Zahia, ntreba de iatacul n crc se afla copila si se duse numaidect s-o vada. O gasi frnta n doua, cu fata arsa de soare si scaldata n lacrimi; si era aproape lesinata. La privelistea aceea, Sett Zahia, care avea inima duioasa, fu cuprinsa d e mila si se duse lnga copila si o ntreba: De ce plngi, surioara? Tu nu stii ca aici esti la adapost si ca viata ti v a fi usoara si fara de griji? Unde ai fi putut sa cazi mai bine dect n saraiul emi rului drept-credinciosilor? La vorbele acestea, fata roabei mbelsugare ridica ochii uluiti si ntreba: Pai, o, stapna a mea, oare n care cetate ma afiu, daca aici este saraiul e mirului drept-credinciosilor? Sett Zahia raspunse: n cetatea Damascului. Cc, nu stiai? Si negustorul ca re te-a vndut nu ti-a spus ca ai fost cumparata pentru califul Abd El-Malck ben-M eruan? Pai da, sora mea, de-acum nainte esti aici, n stapnirea emirului drept-credi nciosilor, iar eu sunt sora lui. Asa ca sterge-ti lacrimile si spune-mi cum te c heama. La vorbele acestea, copila nu mai putu sa-si opreasca lacrimile care o s ugrumau si suspina: O, stapna a mea, n tara mea mi se spunea Frumoasa-Fericita! Cum sfrsi spusele acestea, intra califul. Veni la Frumoasa-Fericita, zmbin d cu bunatate, sezu lnga ea si i spuse: Ridica-ti iasmacul de pe fata, o, copilo! Dar Frumoasa-Fericita, n loc sa-si dezveleasca fata, numai la asemenea gnd se si nspaimnta de tot si si trase pnza pna sub barbie, cu mna tremurnd. Iar califul u vroi sa sc supere pentru o fapta atta de nemaipomenita si spuse catre Sett Zahi a: Ti-o ncredintez pe copila aceasta si nadajduiesc ca n cteva zile ai s-o dep rinzi cu tine si ai s-o mbarbatezi si ai s-o faci mai putin sfioasa. Pe urma mai arunca o privire asupra FrumoaseiFericite si nu putu sa vada , n afara de hainele n care sta strns nfasurata, dect ncheieturile de la pumnisorii ei gingasi. Dar si numai ceea ce vazu era de ajuns ca sa-1 faca s-o ndrageasca pna p este poate: niste pumnisori asa de minunat ntocmiti nu puteau sa fie dect de la o frumusete desavrsita! Si pleca. Atunci Sett Zahia o lua pe Frumoasa-Fericita si o duse la hammamul din s arai, si o mbraca, dupa scalda, n niste haine tare frumoase, si i nfipse n par mai mu lte rnduri de margaritare si de nestemate; pe urma sezu n tovarasia ei toata ziua, cautnd s-o deprinda cu ea. Si Frumoasa-Fericita, macar ca era tare nedumerita de cinstirile pe care i le dovedea sora califului, nu izbutea sa-si curme lacrimil e si nu voia nici sa dezvaluiasca pricina mhnirilor sale. ntruct si zicea ca acest l

ucru nu i-ar schimba nicidecum tristea. Asa ca si pastra numai pentru ea ascutime a durerii si se mistui mai departe, zi si noapte, cu atta alean, nct nu dupa multa vreme cazu bolnava greu; si se pierdu orice nadejde dc a o mai tamadui, dupa ce se ncercasera asupra ei hakimii cei mai vestiri de la Damasc. Ct despre Frumosul-Fericit, fiul lui Primavara, iacata! Pe seara se ntoars e acasa si, dupa tabietul lui, se tolani pe divan si striga: O, Frumoasa-Fericita! Dar, pentru ntia oara, nimeni nu-i raspunse. Atunci sc ridica repede si o chema a doua oara: O, Frumoasa-Fericita! Dar nimeni nu raspunse; si nimeni nu ndrazni sa intre. Caci toate roabele sc ascunsescra si niciuna nu cuteza sa se clinteasca. Atunci Frumosul-Fericit p orni spre iatacul mamei sale si intra buzna: si o gasi pe maica-sa stnd jos, tris ta toata, cu mna pe obraz si pierduta n gnduri. La privelistea aceea, ngrijorarea lu i nu facu dcct sa sporeasca, si o ntreba cu spaima pc maica-sa: Unde este Frumoasa-Fericita? Dar, drept orice raspuns, sotia lui Primavara izbucni n lacrimi; si pc ur ma suspina: Ocroteasca-ne Allah, o, copilul meu! FrumoasaFericita, n lipsa ta, a veni t sa-mi ceara ngaduinta sa iasa cu batrna ca sa se duca, precum mi-a spus, sa-1 ce rceteze pe un sfnt mii care savrseste minuni. Si nca nu s-a ntors. Ah, fiul meu, ini ma mea nu mai stie ce este linistea de cnd cu venirea acelei batrne n casa noastra. Nici portarul nostru, sluga batrna si credincioasa care ne-a crescut pe toti, ni ci el nu s-a uitat vreodata la ea cu ochi tihnit! ntruna mi se parea ca batrna ace ea are sa ne aduca nenorocirea cu preandelungile ei rugaciuni si cu privirile ei cele atta de viclene! Dar Frumosul-Fericit i curma vorba ca s-o ntrebe: Cnd anume a iesit Frumoasa-Fericita? Ea raspunse: Astazi dis-de-dimineata, dupa ce ai plecat la suk. Si Frumosul-Fericit striga: Iacata, maica, la ce ne slujeste sa ne schimbam datinile si sa le dam fe meilor niste slobozenii cu care habar nu au ce sa faca si care nu pot sa le fie dect pagubitoare! Ah, maica, pentru ce i-ai ngaduit FrumoaseiFericite sa plece? Ci ne stie pe unde s-o fi ratacit ori daca nu o fi cazut n vreo apa, ori daca vreun minaret nu s-o fi prabusit peste ea? Ci am sa dau fuga la valiu ca sa-1 ndatorez sa purceada numaidect n cautarea ei! Si Frumosul-Fericit, scos din fire, alerga la saraiul vizirului, iar val iul l primi, fara a-1 lasa sa astepte, din cinstire pentru tatnele sau Primavara, care era socotit printre navabii cei mai de frunte din cetate. Si FrumosulFerici t, fara ca baremi sa mai zaboveasca n temenelilc neabatute ale salamalecului, i sp use valiului: Roaba mea a plecat azi-dimineata din casa mea, nsotita de o batrna pe care o gazduisem la noi. Am venit sa te rog sa ma ajuti s-o caut. Valiul lua un glas plin de luare-aminte si raspunse: Pai negresit, fiul meu! Nu ma dau n laturi de la nici o osteneala, din ci nstire fata de vrednicul tau parinte. Du-te de-o cauta din partea mea pe capeten ia agiilor si desterne-i treaba. Este un om grozav de priceput si plin de srg, ca re, fara nici o ndoiala, arc sa va gaseasca roaba n putine zile de-aci. Atunci Frumosul-Fericit alerga la capetenia de carauli si i spuse: Vin la tine din partea valiului, ca s-o gasesti pe roaba mea care a plec at de-acasa. Ceausul agiei, stnd jos pe chilim, cu picioarele ncrucisate sub el, pufni de vreo doua, trei ori, si ntreba: Si cu cine a plecat? Frumosul-Fericit raspunse: Cu o batrna care arata asa si asa. Si batrna este mbracata cu panura si poa rta Ia gt niste matanii cu boabele fara de numar. Si capetenia agiei spuse: Pe Allah! Spune-mi unde se afla batrna si ma duc pe data sa-ti aduc roaba

! La vorbele acestea, Frumosul-Fericit raspunse: Pai stiu eu unde se afla baba? Si as mai fi venit aici daca stiam locul unde se afla? Capul de aeie si muta mpleticiunea picioarelor aducndu-le sub el altminteri , si spuse: Fiul meu, nu este dect numai Allah cel Atoatestiutorul care sa vada lucru rile cele nevazute! Atunci Frumosul-Fericit, zadart pna peste poate, striga: Pe Prorocul! Numai pe tine te fac raspunzator de belea! Si, daca va treb ui, am sa ma duc la valiu, si chiar la emirul drept-credinciosilor, ca sa-i lamu resc n privinta ta! Celalalt raspunse: Poti sa te duci unde ti se pare ca e bine! Eu n-am nvatat vrajitoria de a vedea lucrurile cele ascunse! Atunci Frumosul-Fericit se ntoarse la valiu si i spuse: Am fost la capetenia de agii si s-a petrecut cutare si cutare lucru. Si valiul spuse: Nu este cu putinta! Hei, strajeri, duceti-va si aduceti-mi-1 pe plodul a la de cine! Iar cnd acela sosi, valiul i spuse: ti poruncesc sa faci cercetarile cele m ai amanuntite ca s-o gasesti pe roaba Frumosului-Fericit, fiul lui Primavara! Tr imite-ti calarasii n toate partile; da fuga tu nsuti si cauta peste tot; ca trebui e s-o gasesti! Si, estimp, i facu cu ochiul sa nu savrseasca nimic; pe urma se ntoarse spr e Frumosul-Fericit si i spuse: n ce te priveste, fiule, vreau ca de aci nainte sa n u-ti mai ceri roaba dect de la barba mea! Si daca, cine stie (caci se poate ntmpla orice), roaba nu are sa se gaseasca, am sa-ti dau chiar eu, n locul ei, zece feci oare de vrsta huriilor, cu sni tari si cu solduri vrtoase si ntemeiate ca niste buca ti de piatra! Si am sa-1 silesc si pe capetenia de agii sa-ti dea tor asa din ha remul lui zece roabe tinere, la fel de neprihanite ca si ochiul meu! Numai linis teste-ti sufletul, ntruct stii bine ca soarta ti pastreaza pururea ceea ce ti este m enit, si ca, pe de alta parte, nu poti sa ai niciodata ceea ce soarta nu ti-a so rocit. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute patruzeci si doua noapte spuse: Nu poti sa ai niciodata ceea ce soarta nu ti-a sorocit! Atunci Frumosul-Fericit si lua ramas-bun de la valiu si se ntoarse acasa d eznadajduit, dupa ce rataci toata noaptea n cautarea Frumoasei-Fericitc. nct a doua zi fu nevoit sa zaca la pat, prada unei slabiciuni pna peste fire si unei arsiti care nu facu alta dect sa sporeasca zi dc zi, pe masura ce si pierdea si bruma de nadejde n privinta cautarilor poruncite de valiu. Iar doctorii chemati la patul lui raspunsera: Boala nu are alt leac dect ntoarcerea sotiei sale! ntr-acestea, sosi n cetatea Kufa un persian tare priceput la doctoriceala, la mestesugul leacurilor, la citit n stele si n nisipuri ghicitoresti. Si negusto rul Primavara grabi sa-1 pofteasca sa vina la fecioru-sau. Atunci nvatatul persia n, dupa ce fu ntmpinat cu cele mai alese cinstiri dc catre Primavara, se duse la F rumosul-Fericit si i spuse: Da-mi mna! Si i lua mna, i pipai bataile sngelui o buna bucata de vreme, se uita cu lua re-aminte la fata lui, pe urma zmbi, si se ntoarse spre negustorul Primavara sa-i spuna: Boala fiului tau sta n inima lui! Si Primavara raspunse: Pe Allah! Drept graiesti, o, hakimule! nvatatul urma: Iar boala are ca pricina pierderea unei fiinte dragi. Ei bine, cu ajutor ul puterilor cele tainice, am sa va spun locul unde se afla acuma faptura aceea!

Si, sfrsind spusele acestea, persianul se ghemui pe vine jos, scoase dint r-un sac o punga cu nisip pe care l ntinse dinaintea lui; pe urma nfipse n mijlocul nisipului cinci pietre albe si trei pietre negre, le nsira pc un rnd, apoi pe doua rnduri, apoi pe trei rnduri, se uita la ele rostind niste cuvinte pe limba persie neasca, si spuse: O, voi cei care ma ascultati, sa stiti ca faptura aceea se afla n ceasul de-acum la Bassra! Pe urma se razgndi si spuse: Nu! Cele trei ruri pe care le vad aici m-au amagit. Faptura se afla la ce asul de-acum la Damasc, ntr-un sarai mare, si n aceeasi stare de zacasie ca si fiu l tau, o, stralucitule negustor! La vorbele acestea, Primavara striga: Si ce ni se cade sa facem, o, preacinstitule hakim? ndura-tc si ne lamure ste, si nu vei avea a te plnge de zgrcenia lui Primavara. ntruct, pe Allah! Am sa-ti dau ct sa traiesti n belsug vreme de trei vieti de om! Si persianul raspunse: Linistiti-va amndoi sufletele si sa vi se nvioreze pleoapele si sa va acop ere ochii fara de griji! Caci ma nsarcinez sa-i adun iarasi la un loc pe cei doi tineri, iar treaba este nca si mai lesne de facut dect ti-ai nchipui tu! Pe urma adauga, graind catre Primavara: Scoate de la bru patru mii dc dinari! Si Primavara se desfacu numaidect la cingatoare si nsira dinaintea persian ului patru mii de dinari, si nca o mie de dinari. Si persianul spuse: Acuma, ca avem cu ce sa nfruntam toate cheltuielile, pe data am sa purced la drum catre Damasc, lundu-1 cu mine si pe fiul tau! Si, de-o vrea Allah, avem sa ne ntoarcem cu aceea pe care o iubeste! Pc urma se ntoarse spre flacaul ntins pe pat si l ntreba: O, fiu al preacinstitului Primavara, cum te cheama? El raspunse: Frumosul-Fericit! Persianul spuse: Ei bine, Frumosule-Fericit, scoala-tc, si sufletul sa-ti fie izbavit de orice grija, ntruct poti din chiar ceasul de-acum sa si socoti ca ti s-a risipit b oala! Si Frumosul-Fericit, schimbat dintr-odata de nrurirea cea buna a hakimului , se scula si sczu asa. Iar hakimul urma: ntareste-ti barbatia si inima. Alunga t oate grijile. Mannca, bea si dormi! Si, peste o saptamna, odata ce ti se vor ntoarc e puterile, am sa vin sa te iau ca sa fac calatoria cu tine. Si si lua ramas-bun de la Primavara si de Ia Frumosul-Fericit si se duse sa se gateasca si el de plecare. Atunci Primavara i dete fiului sau alte cinci mii de dinari si i cumpara n iste camile pe care puse sa se ncarce marfuri bogate si matasuri dc Kufa, cele att a de frumoase la culoare, si i dete cai pentru el si pentru alaiul lui. Apoi, cnd trecu saptamna, cum FrumosulFericit urmase aratarile nvatatului si se simtea de mi nune, Primavara socoti ca fiul sau putea fara de nici o suparare sa bata drumul Damascului. Asadar FrumosulFericit si lua ramas-bun de la tatal sau, de la maicasa, de la mbelsugare si de la portar si, nsotit de urarile pe care toate bratele a lor sai le chemau asupra capului sau, pleca din Kufa mpreuna cu nvatatul persian. Or, Frumosul-Fericit, la vremea accca, ajunsese la desavrsirea tineretii, iar cei saptesprezece ani ai lui i nveleau cu un puf de matase obrajii rumeiori; ceea ce ii facca nurii mai ademenitori, nct nimeni nu putea sa sc uite la el fara sa se opreasca vrajit. Iar carturarul persian nu zabovi mult pna a se lasa dovedi t dc puterea cea desfatata a nurilor flacaului, si l ndragi din tot sufletul, ntr-a devar, si se lipsi pe sine, cat tinu calatoria, dc orice nlesnire, n folosul baiat ului. Si, daca l vedea multumit, era fericit pna peste fire. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute patruzeci fi treia noapte spuse: Si, daca l vedea multumit, era fericit pna peste fire. n atare mprejurari, c alatoria fu voioasa si fara osteneala, si ajunsera astfel la Damasc.

Numaidect carturarul persian se duse cu FrumosulFericit la sukul cel mare si nchirie, pe clipa pe data, o pravalie mare pe care puse s-o faca tot atunci c a noua. Pe urma puse sa se faca niste rafturi zarife, asternute cu catifea, pe c are si orndui frumos sipurile sale cele scumpe, dictamele, balsamurile, prafurile, zemurile nchise n cristaluri, teriacurile cele tari pastrate n aur lamur, gavanele de farfuriu persienesc cu straluciri ca dc mademuri n care dospeau alifiurile ce le vechi ntocmite din fiertura dc la trei sute dc buruieni rare; si ntre borcanele cele pntecoase, tevarii si alambicuri, puse astrolabul de aur. Dupa care se mbraca n caftanul de vraci si se mpodobi cu ditamai turbanul s au cu sapte rotocoale, apoi se ngriji sa-1 mbrace si pe Frumosul-Fericit, care urm a sa-i slujeasca de ucenic, ntocmind leacurile, pisnd n piulite, croind pungute si scriind leacurile aratate de vraci. Drept aceea, l mbraca el nsusi cu o camasa de m atase albastra si cu o bunda de casmir, i pctrecu pe dupa solduri un sort de mata se visinie pe care jucau niste fire de aur, si i spuse sa-i stea n preajma. Apoi i zise: O, Frumosule-Fericit, din clipita de-acum trebuie sa-mi spui tata, iar e u am sa-ti spun fiul meu, ca sa nu dibaceasca locuitorii din Damasc ca ntre noi a r fi ceva ce pricepi tu! Si Frumosul-Fericit raspunse: Ascult si ma supun! Or, dc-abia se deschisese pravalia n care persianul urma sa-i primeasca p e bolnavi, ca si napadira din toate partile locuitorii cu ghiotura, unii ca sa-s i arate betesugul, altii numai ca sa se minuneze de frumusetea flacaului; si tot i erau nauciti si vrajiti totodata cnd l auzeau pe Frumosul-Fericit cum vorbea cu hakimul pe limba persieneasca, de care ei habar nu aveau si pe care o gaseau des fatatoare n gura preafrumosului ucenic. Dar ceea ce ducea pna peste fire uluirea o aspetilor era felul cum ghicea hakimul persian bolile. ntr-adevar, nvatatul se uita cteva clipite n albul ochilor bolnavului care v enise la el, apoi i da un ol mare si i spunea: Pisa-te! Si bolnavul se pisa n bocal, iar persianul ridica bocalul n dreptul ochilo r si l cerceta, apoi spunea: Tu ai cutare si cutare lucru! Si bolnavul ntotdeauna striga: Pe Allah! Este adevarat! Ceea ce facea ca toata lumea sa ridice minile spunnd: Ya Allah! Ce nvatat de-a mirarilea! Nu am mai auzit sa se fi pomenit vreo data una ca asta! Cum de-o putea sa cunoasca asa bolile dupa ud? nct nu are cum sa fie de mirare ca doctorul persian ajunse vestit n cteva zi le printre toti mai-marii si bogatanii pentru priceperea lui nemaipomenita, si c a zvonul despre toate minunile lui ajunse si la urechile califului si ale surori i sale El-Sett Zahia. Asa, ntr-o zi, pe cnd hakimol sedea jos n mijlocul pravaliei si dicta un le ac Frumosului-Fericit care sta lnga el si tinea calamul n mna, o preacinstita hanma, calare pe un magar cu sa de atlaz rosu nstelat cu nestemate, se opri la usa, leg a frul magarului de inelul de arama care mpodobea oblncul saii, apoi i facu semn nvat atului sa vina si s-o ajute sa descalece. El se ridica numaidect cu mare graba, s ari s-o ia de mna si o ajuta sa descalece de pe magar si sa intre n pravalie, unde o ruga sa sada, dupa ce Frumosul-Fericit i puse la ndemna o perna, zmbind cuviincio s. Atunci hanma scoase de sub izar un bocal plin cu ud si l ntreba pe persian: Chiar tu esti, preacinstitule seic, vraciul venit de la Irak-Ajami ca sa savrseasca minuni de tamaduiri la Damasc? El raspunse: Este chiar robul tau, da! Ea spuse: Nimeni nu este rob, dect numai lui Allah! Afla, dar, o, dascale neasemuit ntru stiinta, ca n bocalul acesta este lucrul la care tu te pricepi, si care este al unei cadne, macar ca nca fecioara, de-a stapnului nostru, emirul drept-credinci osilor. Vracii dc aici nu au putut sa dovcdeasca pricina bolii care a dobort-o la

pat din cea dinti zi a venirii ei la sarai, nct El-Sett Zahia, sora stapnului nostr u, m-a trimis sa-ti aduc bocalul ca sa dovedesti pricina cea nedovedita. I, a vorbele acestea, hakimul raspunse: O, stapna mea, se cere sa-mi spui numele acelei bolnave, ca sa pot sa-mi fac socotclile si sa aflu temeinic ccasul cel mai potrivit cnd sa-i dau sa bea le acurile. Hanma raspunse: O cheama Frumoasa-Fcricita. Atunci hakimul ncepu sa nsiruie pe o bucata de hrtie pe care o tinea n mna su medenie de socoteli, unele cu cerneala rosie, altele cu cerneala verde. Pe urma facu socoata cifrelor rosii si pe cea a cifrelor verzi, le aduna si spuse: O, stapna mea, am dovedit ce boala are! Este o suferinta cunoscuta sub nu mele dc zbaterea baierilor inimii. La vorbele acestea, hanma se minuna: Pe Allah! Este adevarat! ntruct baierile inimii ei se zbat atta de tare, nct le si auzim! Hakimul urma: Ci am trebuinta, nainte de a hotar leacurile, sa stiu din ce tara este bol nava. Este un lucru de mare nsemnatate, ntruct numai asa voi sti, odata ce-mi voi f i facut socotelile, urmarea usuratatii aerului ori a greutatii lui asupra baieri lor bolnavei. Pe deasupra, ca sa judec starea n care sc afla baierile ci gingase, trebuie sa stiu dc asemenea de cta vreme se afla la Damasc si ce vrsta anume are? Hanma raspunse: A fost crescuta, pare-se, la Kufa, cetatea Irakului; este n vrsta de saisp rezece ani, ntruct s-a nascut, dupa cte ne-a spus, n anul n care a ars sukul dc la Ku fa. Ct despre venirea ei la Damasc, a venit numai de cteva saptamni. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza dc ziua si tacu sfielnic. Dar n cea de a doua sute patruzeci si patra noapte spuse: A venit numai de cteva saptamni. La vorbele accstca, nvatatul persian i spuse Frumosului-Fericit, a carui i nima batea ca o piua: Fiul meu, ntocmeste leacurile cutare si cutare, dupa nvatul lui Ibn-Sina, la pontul sapte. Atunci hanma se ntoarse spre flacau, pe care ncepu sa-1 cerceteze mai cu lu are-aminte, ca sa-i spuna dupa cteva clipe: Pe Allah! O, copilul meu, bolnava tare ti se mai aseamana, iar chipul sa u este tot att de frumos si de dulce ca si al tau! Pe urma i zise nvatatului: Spune-mi, o, prcaalese persian, flacaul acesta este fiul sau robul tau? El raspunse: Este fiul meu, preacinstita hanma, si robul tau! Iar hanma cea batrna, peste poate de magulita de toate acele talmuri, raspu nse: Chiar ca nu stiu dc cc se cade sa ma minunez mai mult aici, de stiinta t a, o, stralucitule hakim, ori de urmasul tau! Pc urma taifasui mai departe cu carturarul, pe cnd Frumosul-Fericit ispra vea dc ntocmit pungutele cu leacuri si le punea ntr-o cutie n care strecura un rava scl prin care, n cteva cuvinte1, i da de stire FrumoaseiFericite despre venirea lui la Damasc, cu hakimul persian. Dupa care pecetlui cutia si scrise pe capacul ei numele lui si locul unde se afla, cu litere kufice, pe care locuitorii de la Da masc nu stiau sa le citeasca, da care erau lesne de priceput dc catre Frumoasa-F cricita care stia bine si scrierea arabeasca obisnuita si tot atta de 1 La M. A. Salic, nu serie dect versuri: Doar o privire, numai una de fi-ar trimite-asupra-mi Num, Djuml nsati miar parea o ciuma. Sad' pacoste iesira-n drum! Spuneau: S-o uiti, ca-n! Ocu-i mult e ti mai frumoase vor apare!" cu le-am raspuns: Ci ea nu are n lumea-ntreaga-asema nare!" (*Joc dc cuvinte, bazat pc semnificatia numelor: Djuml = frumusete, Sad = noroc.) bine si pe cea kufica. Iar hanma lua cutia, puse zece dinari dc aur pe t ejgheaua hakimului, si lua ramas-bun de la amndoi si pleca spre a se duce drept la

sarai, unde grabi sa suie la bolnava. O gasi cu ochii pe jumatate nchisi si scaldati n lacrimi la colturile pleo apelor, ca ntotdeauna. Se duse lnga ea si i spuse: Ah, fata mea! Fie ca leacurile acestea sa-ti aduca tot atta bine cta desfa tare mi-a strnit mie chipul celui care le-a facut. Este un flacau frumos ca ngerii , iar pravalia n care sade este un loc al desfatarilor. Iacata cutia pe care mi-a dat-o pentru tine. Atunci Frumoasa-Fericita, ca sa nu sc lepede de darul adus, ntinse mna, lu a cutia si arunca o privire pierduta spre capac; si deodata se schimba la chip cn d vazu cuvintele scrise cu litere kufice: Sunt FrumosulFericit, fiul lui Primavar a de la Kufa". Dar avu destula tarie asupra sufletului sau ca sa nu lesine ori sa sc de a n vileag. Si i spuse batrnei hanme, zmbind: Spui ca este un flacau frumos? Cum arata? Ea raspunse: Este o ngemanare de attea desfatari, nct mi este peste putinta sa ti-1 zugrav esc! Are niste ochi! Si niste sprncene! Ya Allah! Da ce vrajeste sufletul este o alunita pe care o are la coltul din stnga al gurii si o gropita care i sc adnceste , cnd zmbeste, pe obrazul drept. La vorbele acestea, Frumoasa-Fericita nu mai avu nici o ndoiala ca acela nu ar fi stapnul ei preaiubit, si ii spuse batrnei hanme: Daca-i asa, fie ca acel chip sa fie vestitor de bine! I) a-mi leacurile. Si le lua zmbind, si le nghiti dintr-odata. Si tot atunci vazu si ravasul, pe care l desfacu si l citi. Atunci sari jos din pat si striga: Maica mea cea buna, simt ca m-am vindecat. Leacurile acestea sunt facato are de minuni. O, ce zi binecuvntata! Si batrna se minuna: Da! Pe Allah! Asta-i o binecuvntare de la CelPreanalt! Si Frumoasa-Fericita adauga: Ma rog tie, grabeste de-mi adu de mncat si de baut, ca simt ca mor de foa me dupa aproape o luna de cnd n-am putut sa ma ating de nimic! Atunci batrna, dupa ce porunci sa i se aduca Frumoasei-Fericite, de catre roabe, niste tablale pline cu tot soiul de fripturi, de poame si de bauturi, gr abi a se duce sa-i dea de stire califului despre vindecarea roabei, multumita pr iceperii hakimului persian. Si califul spuse: Mergi degraba si du-i din partea mea o mie de dinari! Si batrna grabi a ndeplini porunca, dupa ce nsa trecu pe la Frumoasa-Fcrici ta care i dete si ea un dar pentru hakim ntr-o cutie pecetluita. Cnd ajunse la pravalie, hanma cea batrna i nmna cei o mie de dinari hakimului, iar cutia o dete Frumosului-Fericit, care o deschise si citi cele ce se aflau n ea. Dar atunci tulburarea lui fu asa de mare, nct izbucni n hohote de plns si se pra busi lesinat; caci Frumoasa-Fcricita, ntr-un ravas, i istorisea pc scurt toata pat ania si rapirea, din porunca valiului, si trimiterea ei ca pesches la califul Ab d El-Malek, la Damasc. La privelistea aceea, hanma cca buna l ntreba pe vraci: Dar oare pentru ce a lesinat fiul tau, dupa ce a izbucnit mai nti n plns? El raspunse: Dar cum ai vrea, o, preacinstito, sa fie altminteri, de vreme ce roaba F rumoasa-Fericita, cea pe care am lecuit-o, este bunul chiar al aceluia pe care l crezi fiul meu si care nu este altcineva dect fiul vestitului negustor Primavara de la Kufa? Iar venirea noastra la Damasc nu a avut alt rost dect cautarea tinere i FrumoasaFericita, care a pierit ntr-o zi, rapita de o afurisita de baba cu ochi vnzasi! nct, o, maica a noastra, ne punem n bunavointa ta nadejdea noastra cea mai scumpa, si suntem ncredintati ca avem sa te vedem cum ne ajuti sa dobndim ndarat bu nul nostru cel mai sfnt! Pe urma adauga: Si, ca zalog al ndatorintei noastre, iacata, de nceput, cei o mie de dinar i dc la calif. Sunt ai tai! Iar viitorul arc sa-ti dovedeasca, pe deasupra, ca m ultumita pentru milele tale arc n inima noastra un loc de cinste. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de

ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute patruzeci si cincea noapte spuse: Multumita pentru milele tale arc n inima noastra un loc dc cinste! Atunci hanma cea buna grabi mai nti sa-1 ajute pe vraci sa-1 faca pe Frumos ul-Fericit sa-si vina n simtiri si i spuse: Puteti sa va bizuiti pe bunavointa si pe credinta mea. Si i lasa spre a se duce numaidect la FrumoasaFericita, pe care o gasi cu chipul stralucind de bucurie si de sanatate. Se apropie de ea zmbind si i spuse: Fata mea, pentru ce nu ai avut dintru nceput ncredere n maica ta? Dar si cta dreptate ai avut sa-ti plngi toate lacrimile sufletului ca erai despartita de st apnul tau, Frumosul-Fericit cel chipes, fiul lui Primavara de la Kufa! Si, ntruct vazu uimirea copilei, se grabi sa adauge: Tu, fata mea, poti sa te bizui pe toata tainuirea si pe credinta mea de mama fata de tine. Ma juruiesc tie ca am sa te mpreun iarasi cu cel care ti este d rag, macar de-ar fi sa-mi primejduiesc si viata! Asa ca linisteste-ti sufletul s i las-o pc batrna sa faca pentru binele tau dupa priceperea ei! Pleca apoi de la Frumoasa-Fcricita, care i saruta minile plngnd de bucurie, si se duse sa ntocmeasca o legatura n care puse niste haine femeiesti, niste giuva ieruri si toate fleacurile trebuitoare pentru o stravestire din cap pna n picioare , si se ntoarse la pravalia hakimului, unde i facu semn FrumosuluiFericit sa vina cu ea mai de-o parte. Atunci FrumosulFericit o duse n fundul pravaliei, dupa perd ea, si afla de la ea ce socoteli si facuse, socoteli pe care le gasi chibzuite de savrsit, si se lasa calauzit dupa acea socoata pe care i-o nfatisase ea. Asa ca hanma cea de treaba l mbraca pe FrumosulFericit cu hainele femeiesti pe care le adusese, si i alungi ochii cu kohl, si i spori cu negreala alunita de pe obraz; pe urma i petrecu niste bratari pe dupa ncheieturile minilor si i nfipse ni ste giuvaieruri n parul acoperit cu un val de Mossul; si, cnd sfrsi, mai arunca o p rivire asupra nfatisarii lui, si gasi ca era rapitor asa, si cu mult mai frumos d ect toate femeile din saraiul califului laolalta. Si i spuse atunci: Binecuvntat fie Allah n fapturile sale! Acuma, fiul meu, ti se cade sa iei umbletul fetelor nca fecioare, sa nu calci dect cu pasi maruntei, aruncndu-ti sold ul drept nainte si repezind ndarat soldul stng, tremurndu-ti totodata usurel fundul cu isteciune. Mai nti ncearca oleaca atari tertipuri, pna a pleca! Atunci Frumosul-Fericit, n pravalie, ncepu sa ncerce acele miscari si le sa vrsi n asemenea chip, nct hanma striga: Masallah! Femeile ar putea sa nu se mai laude de-acuma! Ce leganari minu nate de solduri si ce zvcnituri stralucite! Ci, pentru ca treaba sa fie minunata n tru totul, se cere sa dai fetei o nchipuire mai galesa, nclinndu-ti oleaca mai mult capul si privind cu coada ochiului. Asa! E minunat! Acuma poti sa vii dupa mine . Si pleca mpreuna cu el la sarai. Cnd ajunsera la usa de intrare de la latura hotarta haremului, capetenia h admbilor le iesi nainte si spuse: Nici o fiinta straina nu poate intra fara porunca. Mume de la emirul dre pt-credinciosilor. ndarat dara cu fata asta, ori mai bine, daca vrei, intra tu si ngura! Dar batrna hanma spuse: Ce-ai facut cu mintile tale, o, cununa a strajerilor? Iu cel de obicei ns asi dulceata si curtenia, iei acuma un glas care nu se potriveste nicidecum cu nf atisarea ta aleasa! Ori tu nu stii, o, daruitule cu purtari alese, ca roaba acea sta este roaba sultanei Zahia, sora stapnului nostru califul, si ca Sett Zahia, d aca ar auzi de lipsa ta de cinstire fata de roaba ei draga, nu ar pregeta sa por unceasca sa fii dat afara, ba chiar sa si puna sa fii descapatnat? Si numai tu ai fi astfel pricina nenorocirii tale! Pe urma hanma se ntoarse catre Frumosul-Fericit ii spuse: Haide, roaba! Da uitarii lipsa aceasta de cinstire a ceausului nostru, s i mai cu seama sa nu-i spui nimic stapnei tale! Hai! Vino! Si l lua de mna si l pofti sa intre, pe cnd cl si pleca gales capul cnd la dre apta, cnd la stnga, aruncnd un zmbet din ochi capeteniei hadmbilor, care clatina din cap.

Odata ajunsi n curtea haremului, hanma i spuse Frumosului-Fericit: Fiul meu, ti-am pregatit o odaie chiar nlauntrul haremului, si de aici pna acolo ai sa te duci singur. Ca s-o gasesti, vei intra pe usa de colca, vei stra bate sala ce se va nfatisa dinaintea ta, vei face o cotitura la stnga, apoi una la dreapta, vei numara apoi cinci usi si o vei deschide pe cea de a sasea: aceea e ste de la odaia ce ti s-a pregatit si unde va veni la tine Frumoasa-Fericita, la care ma duc sa-i dau de stire. Si ma nsarcinez atunci ca am sa va scot pe amndoi din sarai fara a trezi luareaaminte a strajerilor si hadmbilor. Atunci Frumosul-Fericit intra n harem, si, tulburat cum era, gresi drumul : facu o cotitura la dreapta, apoi la stnga pe o sala lunga n rnd cu cealalta, si i ntra n cea dc a sasea odaie. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar n cea de a doua sute patruzeci fi tasea noapte spuse: n cea de a sasea odaie. Sc pomeni astfel ntr-o sala larga, cu o bolta usoara deasupra si cu peret i mpodobiti cu versete scrise n litere dc aur cc sc nsiruiau peste tot, nlantuite ntr -o sumedenie de rnduri desavrsite; peretii erau captusiti cu matase trandafirie, f erestrele adumbrite cu niste perdele subtiri si stravezii, iar pe jos erau aster nute chilimuri uriase de la Korasan si de la Casmir; pe sofale erau rnduite bocal e cu poame si, de-a dreptul pe chilimuri, se nsiruiau tablalele acoperite cu pesc hire ocrotitoare pe sub care se ghiceau, dupa rotunjimile si dupa miresmele lor minunate, acele zumaricale vestite, desfatari pentru gtlejurile cele mai nazuroas e, si pe care numai Damascul, dintre toate cetatile Rasaritului si ale lumii ntre gi, stia sa le nzestreze cu nsusirile acelea atta de ispititoare. Or, Frumosul-Fericit era departe de a-i da prin gnd ce-i harazisera n sala aceea puterile cele nestiute. n mijlocul salii, era un jilt nvelit n catifea, si altceva nimic; nct Frumosu l-Fericit, necutcznd sa mai dea ndarat, de frica sa nu fie gasit ratacind pe sali, se duse si sezu n jilt si si astepta soarta. Nu sezu asa dect dc-abia cteva clipite, cnd deodata un fosnet de matasuri i ajunse la ureche, rasfrnt de bolta salii, si vazu intrnd pe una din usile laturaln ice o femeie tnara, cu nfatisare mparateasca, mbracata cu hainele ei de casa, fara i asmac pe fata ori naframa pe cap; si era urmata de o roaba copila, cu picioarele desculte, si care avea pe cap niste flori si tinea n mna o lauta din lemn de sico mor. Iar hanma aceea nu era alta dect Sett Zahia nsasi, sora emirului drept-credinc iosilor. Cnd Sett Zahia nsasi vazu faptura aceea nvaluita n iasmac seznd n sala, sc dus e la ea cu dragalasenie si o ntreba: Cine esti tu, o, straino pe care nu te cunosc? Si de ce stai nfasurata as a cu iasmacul n harem, unde nici un ochi obraznic nu arc cum sa te vada? Ci Frumosul-Fericit, care grabise sa se ridice n picioare, nu ndrazni sa ng aime o vorba si lua hotarrea sa se prefaca mut. Si Sett Zahia l ntreba: O, copila cu ochi frumosi, de ce nu raspunzi? Daca esti cumva vreo roaba alungata din sarai de fratele meu, emirul drept-credinciosilor, grabeste de-mi spune si am sa pun o vorba buna pentru tine, ntruct califul mi mplineste toate voile . Ci Frumosul-Fericit nu cuteza sa ngaime nici un raspuns. Iar Sett Zahia gn di ca mutenia aceea va fi avnd ca pricina faptul ca se afla acolo roaba cea micut a, cu ochii holbati, uitndu-se a mirare la fiinta nvaluita n iasmac si atta de sfioa sa. Asa ca spuse: Du-te, micuta mea si stai dinaintea usii, ca sa nu lasi pc nimeni sa int re n sala aici. Si, dupa ce micuta iesi, veni lnga Frumosul-Fericit, care se simti mboldit sa se strnga si mai tare n izarul lui, si i spuse: Spune-mi, acuma, copilo, cine esti, si spune-mi cum te chcama, si pricin a venirii tale n sala aceasta n care nu intru dect eu si emirul drept-credinciosilo r? Poti sa-mi vorbesti cu mna pe inima, ntruct te gasesc fermecatoare, si ochii tai mi plac tare mult! Da! Chiar ca te gasesc rapitoare, micuta mea. Si Sett Zahia, care ndragea peste poate fecioarele albe si gingase, pna a

astepta raspunsul, o si cuprinse pe fata pe dupa mijloc, tragnd-o catre ea, si si duse mna la snii ei, ca s-o alinte, totodata descopcindu-i rochia cu mna cealalta. Dar ramase uluita cnd vazu ca pieptul fetei era neted ca al unui baiat! Dintru-nti se trase ndarat, apoi se apropie iarasi si vru sa-i salte rochia, ca sa cercetez e treaba mai limpede. Cnd vazu miscarea aceea, Frumosul-Fericit socoti mai cuminte sa vorbeasca si, lund mna sultanei Zahia, si-o duse la buze si grai: O, stapna mea, ma ncredintez ntru totul n seama bunatatii tale si ma pun sub aripa ta, cerndu-ti ocrotirea! Sett Zahia spuse: Ti-o daruiesc ntru totul. Vorbeste! El spuse: O, stapna mea, nu sunt fata; sunt FrumosulFericit, fiul lui Primavara de la Kufa. Si, daca am venit aici, cu primejdia vietii mele, am facut-o cu gndul de -a o gasi pe sotia mea, Frumoasa-Fericita, roaba pe care valiul de la Kufa mi-a rapit-o ca s-o trimita pesches emirului drept-credinciosilor. Pe viata Proroculu i nostru, o, stapna a mea, ai mila dc robul tau si dc sotia lui! Si Frumosul-Fericit izbucni n plns. Si Sett Zahia o si chemase pe roaba micuta si i spusese: Fugi repede, draguta mea, la iatacul FrumoasciFericite si spune-i: Te che ama stapna mea Zahia!" Pe urma se ntoarse. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar n cea de a doua sute patruzeci si saptea noapte spuse: Pe urma se ntoarse catre Frumosul-Fericit si i spuse: Linisteste-ti sufletul, tinere. Nu are sa ti se ntmple dect lucruri de bine ! Or, estimp, hanma cea buna se dusese la FrumoasaFericita si i spusese: Vino dupa mine, fata mea. Stapnul tau multiubit este n odaia pe care i-am pregatit-o! Si o duse, galbena de tulburare, n odaia n care gndea ca are sa-1 gaseasca pe Frumosul-Fericit. nct marc le fii durerea si spaima cnd nu-1 gasira acolo; iar b atrna spuse: De buna seama ca trebuie sa se fi ratacit pe sali! ntoarce-te, copila mea , n iatacul tau, n vreme ce cu am sa ma duc sa-1 caut! Si taman atunci intra si roaba copila la FrumoasaFericita, pe care o gas i tremurnd toata si galbena, si i spuse: O, Frumoasa-Fcricita, stapna mea Sett Zahia te cheama! Atunci Frumoasa-Fericita nu mai avu nici o ndoiala n ce priveste pieirea e i si a mult-iubitului ei, si o urma, clatinndu-sc, pc copilita cea gingasa si des culta. Dar de-abia intrase n sala, ca sora califului si veni la ea, cu zmbetul pe buze, o lua de mna si o duse la Frumosul-Fericit, crc sta tot nfasurat n iasmac, sp unndu-le amndurora: Iacata fericirea! Si cei doi tineri se cunoscura pe clipa si cazura lesinati unul n bratele celuilalt. Atunci sora califului, ajutata de roaba cea micuta, i stropi cu apa de tr andafiri, i facu sa-si vina n simtiri si i lasa singuri. Pc urma se ntoarse, peste u n ceas, si i gasi stnd jos, mbratisati strns, si cu ochii plini cu totul de fericire si de ndatorinta fata de bunatatea ei. Si le spuse: Acuma ni se cade sa sarbatorim ntlnirea noastra, bnd mpreuna pentru dainuire a n veci a fericirii voastre! Si numaidect, la un semn, roaba cea micuta si zmbitoare umplu pocalele cu un vin ales, si le aduse dinaintea lor. Baura, iar Sett Zahia lc spuse: Tare va mai iubiti, copiii mei! nct, de buna seama ca trebuie sa stiti si niste stihuri minunate despre dragoste si niste cntece frumoase despre ndragostiti . Mi-ar placea sa va aud cntndu-mi cte ceva! Luati lauta asta! Si, rnd pe rnd,

faceti sa-i rasune sufletul cntaret! Atunci Frumosul-Fericit si Frumoasa-Fericita sarutara minile surorii cali fului, si dupa ce strunira lauta, cntara, cnd unul, cnd altul, strofele acestea min unate: Sub valul meu de Kufa Ti-aduc cununi de floare Si poame poleite cu pulbe re de soare. Iubire fara pata Si fara-asemanare* Ct aur porti n tine ntreg Sudanul n-are! Lumina-ti impletefte n plete sfntul soare; Ti-s ochii catifele de la Damas c, ufoare. Privefte! Vin la tine Cu ceasul de-nserare, Cnd aerulfofnefte Prielnic la visare, Cnd stravezie cade Matasea noptii-n zare, Cnd murmur lin suspina n frunze f i-n izvoare. Ah, te-am gasit, gaze la A noptilor stelare! De ochii tai fi bezna Se-aprinde, orbitoare! Ah, ochii tai, iubire, Ah, ochii tai n care m-afund ca rnduneaua n zboru-i peste mare! Apropie-te sa Ie} Si-aduna dulcea floare, Ca trandafirul fraged n zboru-i peste mare! Ca floarea sa ma scutur Si-n stinsa leganare Sa ma dezvalui tie Din cres tet la picioare! Iubire scumpa! Eu sunt! Eu, prva-aromit oare, Curmala gata coapta, Si taina, ti chemare! Cu lege-ma! Si-ti fi-voi Ca un ntins de zare Larg strabatut de vnturi Si p asari n valtoare1! 1M. A. Salic, mai nti cnta Num versurile urmatoare: Cnd vrajmasii despartire a ne-o vroiau neabatut, Macar ca nici tu. Nici eu nici un rau nu le-am facut, Ne -ndemnau cu vorbe rele fi cu-al vicleniei spor. Si puf ini au fost cei care ne-a u sarit n ajutor. Cu sagetile privirii tale eu i-am nfruntat. Si cu paloful iubiri i, fi cu focul ei curat! Dupa crc Nimc ia lauta si cnta la rndu-i: Cu luna te-af asemui, dar luna asfintefte-n zarei Cu soarele, ci iata ca ci cta minune-i scrisa n iubire! sunt pete fi-n slavi tul soare! Ca o minune qti Si ct noian de gnduri mari, de dor, de chin, de fericire! Ufoara-i calea cnd ma duc catre iubita mea frumoasa. Dar ct de grea-i cnd ma ntorc spre pustiul meu de-acasa ! Apoi cnta sora califului: Alean fi chin s-au cuibarit n mine. Statornice, fi grele, fi depline! Usc at mi-e trupul pna peste fire, nct vad toti ca sufar de iubire! De-abia se stinsesera cele dc pe urma sunete ale cntecului pc buzele Frum oasei-Fericite, topite de fericire, ca deodata perdelele sc si trascra la o part e si califul nsusi intra n sala. La vederea lui, tustrei sarira n picioare si sarutara pamntul dintre minile lui. Iar califul le zmbi tuturora si veni sa sada jos n mijlocul lor pe chilim, s i porunci roabei copile sa toarne vin si sa aduca pocalele. Pe urma spuse: Sa bem ca sa sarbatorim astfel ntoarcerea FrumoaseiFericite Ia sanatate! Si ridica pocalul de aur si rosti: Dc dragul ochilor tai, o, Frumoasa-Fericita! Si bau ncetisor. Puse apoi pocalul jos si, lund aminte la roaba cea cu ias macul pe fata, pe care nu o cunostea, o ntreba pe sora-sa: Dar cine este tinerica asta al carei chip mi pare asa de frumos sub iasma cul subtire? Sett Zahia raspunse: Este o prietena a Frumoasei-Fericite, de care nu poate sa se desparta; c a nu poate nici sa mannce, nici sa bea cu multumire daca nu o stie lnga ea1. Atunci califul trase la o parte valul flacaului si ramase uluit de frumu setea lui! Frumosul-Fericit ntr-adevar nca nu avea un fir de par pe obraji, ci num ai un pufusor care asternea o umbra vrajitoare pe albeata fetei, Iara a mai pune la socoteala si stropul dc musc care i zmbea nurliu pe barbie. Dupa care Nime ia lauta si cnta la rndu-i:

O, cel carui i-am dat via fa-mi, iar el sufletu-mi s/d fie! Cnd am vrut s -o iau acasa nu am mai avut tarie! Da-i rvnita izbavire celui ars de dor fi chin. Pana ce nu vine moartea cu cernitul ei suspin! 1 La M. A. Salic, sora califului adauga: Sunt feluriti la chip fi-i leaga aceasta neasemuire, Caci frumusetea une ori mai vie-i prin deosebire! nct califul, rapit pna peste poate, striga: Pe Allah! O, Zahia, chiar din asta-seara vreau s-o iau dc cadna si pc fat a accasta proaspata, si am sa-i rnduiesc, ca si Frumoasei-Fcricite, un iatac vred nic de frumusetea ei si o nacafa aidoma cu cea a sotiei mele legiuite! Si Sett Zahia raspunse: Negresit, o, fratele meu, copila este vrednica de tine! Pe urma adauga: Tocmai mi-a venit n minte sa-ti nfatisez o poveste pe care am citit-o ntr-o carte scrisa de unul dintre carturarii nostri1. Si califul ntreba: Si care-i povestea? Sett Zahia spuse: Afla, o, emirc al drept-credinciosilor, ca traia n cetatea Kufa un flacau pc care l chema FrumosulFericit, fiul lui Primavara. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. 1 La M. A. Salic, nainte dc expunerea pildei, toti cei dc fata sc delecte aza cu bauturile, iar sora califului procitcstc niste versuri: Paharnicul, de-mi tot va da sa beau ti iar sa beau cu sete Din trei poca le va vedea cum vinul are sa m-mbete Si poala cum o sa-mi rotesc ca un paun cobort or Din os de os mparatesc, emir drept-credinciotilor! Dupa care cnta Num: Iata-l pe cel fara de seaman n lumea noastra, pe cel care l-preamarit dentreg pamntul precum un rasarit de soare. Slavit cum nu e altu-n lume. Domnind n s tralucitu-i jet. El, scutul ti lumina noastra, mndria noastra fara pret! Tu, domn al domnilor ti-al lumii, nemamnita-ti darnicie Asupra-ne-o reverti bogata, cu m ila ti cu bucurie. Allah sa ni te ocroteasca, spre-a ticalotilor pietre. Si daur easca-ti pururi steaua cu-a biruintei stralucire! Dar n cea de a doua sute patruzeci/opta noapte spuse: Un flacau pe care l chema Frumosul-Fericit, fiul lui Primavara. Era stapnu l unei roabe tare frumoase, pe care o iubea si care l iubea si ea, ntruct amndoi fus esera crescuti mpreuna n acelasi leagan si se bucurasera unul de altul nca din cele dinti vremuri ale tineretii lor. Si au fost fericiti ani n sir, pna ce ntr-o zi vre mea s-a ntors mpotriva lor, rapindu-i unul de lnga celalalt. Si o baba a slujit de unealta a nenorocirii soartei crunte. Ea a rapit-o pe tnara roaba si a dat-o pe mn a valiului cetatii, care s-a grabit s-o trimitapesches sultanului. Dar fiul lui Primavara, cnd a anat de pieirea celei pe care o iubea, nu avu tihna pna ce nu o g asi chiar n saraiul sultanului, n inima haremului. Dar chiar n clipita cnd amndoi se bucurau de ntlnirea lor si varsau lacrimi de fericire, sultanul intra n sala n care se gaseau si i prinse laolalta. Mnia lui fu pna peste margini si, fara a mai cauta sa lumineze mprejurarea, porunci sa li se taie capetele la amndoi, pe clipa pe dat a! Or urma Sett Zahia ntruct carturarul care a scris povestea nu ne da si parerea sa despre hotarrea sultanului, as vrea, o, emire al drept-crcdinciosilor, sa-ti c er parerea ta despre fapta acelui sultan, si sa stiu ce ai fi facut tu n locul lu i, n acele mprejurari! Emirul drept-credinciosilor, Abd El-Malek benMeruan, raspunse fara a sov ai: Sultanul acela ar fi trebuit sa se fereasca a hotar cu atta pripeala, si a r fi facut mai bine sa-i fi iertat pc cei doi tineri, si anume pentru trei prici ni: cea dinti este ca cei doi tineri se iubeau temeinic si de multa vreme; cea de a doua este ca ei, la ceasul acela, erau oaspeti ai acelui sultan, ntruct se afla u n saraiul lui; iar cea de-a treia este ca un sultan nu trebuie sa hotarasca dect cu chibzuinta si cu grija. Socot asadar ca sultanul acela a savrsit o fapta nevr ednica dc un sultan adevarat! La vorbele acestea, Sett Zahia se arunca la genunchii fratelui ei si str

iga1:

O, crmuitorule al drept-credinciosilor, tu, fara sa stii, ai judecat sing ur n hotarrea ce urmeaza s-o mplinesti! Te juruiesc pe amintirea sfnta a marilor nos tri stramosi si a slavitului nostru tata neprihanit, sa fii drept n pricina pe ca re am sa ti-o nfatisez! Si califul, uluit, i spuse surora-sii: Poti sa-mi vorbesti cu toata ncrederea. Dar ridica-te! Si sora califului se ridica si se ntoarse catre cei doi tineri si le spus e: Sculati-va n picioare! Si ei se sculara n picioare, iar Sett Zahia i spuse fratelui ei: O, emirc al drept-credinciosilor, fata aceasta atta de dulce si atta de fr umoasa, crc este acoperita cu acest iasmac, nu este altcineva dect Frumosul-Ferici t, fiul lui Primavara. Iar Frumoasa-Fericita este accca care a fost crescuta mpre una cu el si care a ajuns mai trziu sotia lui! Iar rapitorul ei nu este altul dect valiul de la Kufa, pe care l cheama Ben-Yusuf El-Thekafi. Acela a 1 La M. A. Sal ic. Mai nti cnta Num, la ndemnul surorii califului, stihurile acestea: De-a pururi vremea-i crunt izvor de cazne. Rapune inimi, fulgera naprasn e. Pe-ndragostiti amarnica-i desparte, n lacrimi ca de foc obraji-i arde. Ah, viata mea a fost ca o lumina Ct am trait n dragoste deplina! De-atunci cu mari de lacrimi ca de snge Si zi fi noapte dragostea mea plng e. Mintit n scrisoarea n care ti spunea ca a cumparat o roaba pe o mie de dina ri. ti cer pedepsirea lui si iertarea acestor doi tineri atta de vrednici de ierta re. Daruieste-mi viata lor, aducndu-ti aminte ca sunt oaspetii tai si ca se afla adapostiti la umbra ta! La vorbele acestea ale surora-sii, califul spuse: Negresit! Nu am naravul sa-mi ntorc vorba! Pe urma se ntoarse catre Frumoasa-Fericita si o ntreba: O, Frumoasa-Fericita, adeveresti ca acesta este chiar stapnul tau, Frumos ul-Fericit? Ea raspunse: Tu spui, o, crmuitorule al drept-crcdinciosilor! Iar califul ncheie: Va dau ndarat pe unul celuilalt! Dupa care se uita la Frumosul-Fericit si l ntreba: Dar poti macar sa-mi spui cum ai izbutit sa razbati aici si sa afli ca F rumoasa-Fericita se afla n saraiul meu? Frumosul-Fericit raspunse: O, cmirc al drept-credinciosilor, daruieste-i robului tau cteva clipite d e luare-aminte si are sa-ti istoriseasca toata povestea lui! Si numaidect i desternu califului toata ntmplarea, de Ia nceput pna la sfrsit, fara sa sara peste nici un amanunt. Califul ramase uluit pna peste poate si vru sa-1 vada pe hakimul persian care savrsise o fapta atta de-a mirarilea; si l caftani hakim al saraiului sau din Damasc, si l napadi cu huzmeturi si cu cinstiri. Pc urma i opri pe Frumosul-Ferici t si pc Frumoasa-Fericita n saraiul sau vreme de sapte zile si de sapte nopti, un de dete n cinstea lor niste ospete mari, si i trimise la Kufa ncarcati cu daruri si cu falnicii. Si l mazili pe valiul de dinainte si caftani n locul lui pe Primavar a, tatal FrumosuluiFericit. Si-asa traira cu totii fericiti pna peste fire, vreme de-o viata lunga si desfatata. Cnd Seherezada si conteni vorba, sultanul Sahriar striga: Seherezada, povestea asta m-a vrajit, iar stihurile mai ales m-au ncntat pn a peste poate. Dar chiar ca sunt tare nedumerit ca nu am aflat aici amanuntele d espre moda aceea dc dragoste dc care mi pomeneai! Iar Seherezada zmbi a rde usurel si spuse: O, norocitule sultan, chiar acele amanunte fagaduite se afla n Povestea c u Alunita, pe care o pastrez sa ti-o istorisesc, daca tot nu ai somn! Iar sultanul Sahriar striga:

Ce spui tu, o, Seherezada! Pai, pe Allah! Tu nu stii ca, fie si cu prime jdia de a muri de somn, vreau sa ascult Povestea cu Alunita? Dar n clipita aceea, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si amna poves tea pe a doua zi. nct, n cea de a doua sute cincizecea noapte seherezada spuse: i s-a izvodit , o, norocitule sultan, ca a salasluit n Cairo un seic falnic, care era starostel e negustorilor din cetate. Si era pretuit de ntregul suk pentru cinstea lui, pent ru purtarea sa cuminte si aleasa, pentru vorbclc-i masurate, pentru bogatia lui si pentru multimea de robi si dc slugi. l chema Samscddin. ntr-o zi de vineri, nainte de rugaciune, se duse la hammam, pe urma la bar bier unde, precum cer sfintele datini, puse sa i se potriveasca mustatile pe chi ar dunga buzei dc sus si sa fie ras cu grija pe cap. Apoi lua oglinda pe care io ntindea barbierul si se privi n ca, dupa ce mai nti rostise marturisirea de credin ta spre a se pune la adapost de vreo falosie prea vadita fata de trasaturile chi pului sau. Si lua seama, cu o mhnire fara de capat, ca nrcle albe din barba lui a junsesera cu mult mai multe dect cele negre, si ca se cerea multa luarc-aminte ca sa le dibuiesti pe cele din urma din desisurile albe printre care erau mprastiat e. Si cugeta: Barba care ncarunteste este semn dc batrnete, iar batrnetea este preve stire a mortii! Sarmane Samseddin! Iacata-tc aproape de pragul mormntului si nca n u ai nici un urmas! Ai sa te stingi si ai sa ajungi ca si cum niciodata nu ai fi fost!" Pe urma, plin dc gndurile acestea amare, se duse Ia geamie sa-si faca rug aciunea, si de acolo se ntoarse acasa, unde sotia lui, cunoscnd ceasul obisnuit al venirii sale, se gatise sa-1 ntmpine mbaiata, si nmiresmata, si ! n varianta tradusa dc M. A. SaJic, titlul este: Povestea despre Ala-addw Abu-f-Samate. POVESTEA CU ALUNITA1 dichisita cu mare grija. Si i iesi nainte cu un chip zmbaret si i ura seara-buna, spunnd: O seara de fericire fie asupra-ti! Dar starostele, fara a-i ntoarcc sotiei urarea, i spuse cu glas acru: Despre ce fel de fericire mi pomenesti tu? Au poate sa mai fie vreo feric ire pentru mine? Sotia, uluita, i spuse: Numele lui Allah fie asupra-ti si mprejuru-ti! Dar de unde asemenea nchipu iri prdalnice? Ce-i lipseste fericirii talc? Si care ti este pricina dc suparare? El raspunse: Tu numai! Asculta-ma, asadar, muiere! Cugeta si tu la ciuda si la amarac iunea care ma ncearca ori dc cte ori ma duc la suk! Ii vad prin pravalii pc negust ori cum stau alaturi cu cei doi sau trei copii pe care i au si care cresc sub och ii lor. Si sunt mndri de odraslele lor. Si numai eu sunt pagubit de atare mngiere! Si adesea mi doresc moartea, ca sa ma mntui de viata asta fara de mngiere! Si ma rog la Allah, carele i-a chemat la snul lui pe parintii mei, sa-mi scrie si mie un s frsit care sa puna capat zbuciumclor mele! La vorbele acestea, sotia starostelui spuse: Nu te opri acuma la asemenea gnduri si hai de cinsteste masa pc care am a sternut-o pentru tine! Dar starostele striga: Nu, pe Allah! Nu mai vreau nici sa mannc, nici sa beau, nici mai cu seama sa primesc de aci nainte chiar nimic din minile tale! Ca numai tu esti pricina st erpiciunii noastre! Iacata ca s-au si scurs patruzeci de ani de la casatoria noa stra, si fara de nici un rost! Si mereu mi te-ai tot pus mpotriva sa-mi mai iau s i alte sotii si, ca o muiere hapsna ce esti, te-ai prilejuit de slabiciunea carni i mele nca din cea dinti noapte a nuntii noastre ca sa ma pui sa ma leg cu juramnt ca niciodata nu am sa aduc n casa o alta femeie de fata cu tine, si ca niciodata nici macar nu am sa ma culc cu alta femeie afara de tine! Iar eu, ca un prost, t i-am fagaduit roate astea. Si ceea ce este si mai cumplit, este ca mi-am tinut f agaduiala si ca tu, cnd ti-ai vazut stcrpiciunca, nu ai avut marinimia sa ma dezl egi de juramnt! Ci, pe Allah! Ma jur acuma ca mai degraba mi tai madularul dect sa ti-1 mai daruiesc tie ori macar sa te mai alint vreodata. Ca vad bine acuma ca e cazna zadarnica sa mai trudesc cu tine; si tot atta dobnda-i daca-mi mplnt scula ntr

-o gaura de stnca ori daca ncerc sa rodesc o tarina uscata ca a ta! Da, pe Allah! E truda irosita toata truda pc care am paraduit-o n zgaul tau fara fund! Cnd auzi vorbele astea, mai degraba smucite, nevasta starostelui vazu lum ina cum se preschimba n neguri dinaintea privirilor sale si, cu glasul cel mai ac ru pe care izbuti sa-1 ia n mnia ei, tipa la sotul sau, starostele: A, ghiuj streghetat! Ia mai clateste-ti gura nainte de a vorbi! Numele lu i Allah fie asupra-mi si mprejuru-mi! Fereasca-ma el de orice hula si de orice nvi nuire nedreapta! Pai tu socoti ca dintre noi doi eu as fi cea zabavnica? Dezmntate, babosule! Nu te mboboti dect pe tine si pe ouale talc clocite! Pai, da, pe All ah! Ca tare-s clocite, si tare apatoase, si tare fara de vrtute! Du-te de cumpara cu ce sa Ie mai desclocesti si sa le mai nvrtosezi. Si ai sa vezi tu atunci daca rodul meu c plin dc samnta ori e sterp! La vorbele acestea ale sotiei sale zburlite, starostele negustorilor ram ase destul de clatinat n puterile Iui si, cu glas ndoit, ntreba: Sa zicem, precum te ncumeti tu, ca ouale mele ar li reci si stravezite si ca maduva lor ar fi limpede si fara dc vrtute; ai putea tu oare cumva sa-mi dczv aluiesti, ca sa dau fuga si cu, locul unde se vinde leacul n stare sa nvrtoseasca c cca ce este apos? Sotia i raspunse: Ai sa gasesti la cel dinti negustor de leacuri din drum amestecul care nvrt oseste ouale barbatului si le face volnice sa plodeasca o femeie. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi una noapte spuse: Amestecul care nvrtoseste ouale barbatului si le face volnice sa plodeasca o femeie. Cnd auzi vorbele acestea, starostele si zise: Pc Allah! Chiar mine am sa ma duc la negustorul de leacuri sa cumpar oleaca de amestec ca accla, spre a-mi nvrto sa ouale!" nct a doua zi, dc cum se deschise sukul, starostele lua un bocal gol si se duse la un negustor de leacuri si i spuse: Pacca sa fie asupra-ti! Negustorul i ntoarse salamalecul si i spuse: O, ce dimineata binecuvntata crc mi te aducc ca pe ccl dinti musteriu! Poru nceste! Starostele spuse: Vin sa-ti cer a-mi vinde o uncie din dresul care nvrtoseste ouale barbatul ui! Si i ntinse bocalul de farfuriu. La atare vorbe, negustorul nu stiu ce sa socoata, si si zise: Starostele n ostru, cel atta de aspru ndeobste, fara dc ndoiala ca vrea sa glumeasca. Am sa-i ra spund n acelasi chip." Si i spuse: Nu, pc Allah! Ieri nca mai aveam, dar lcacul acesta este atta de cautat, nct marfa mea s-a vndut toata. Du-te dara si ccrc-o la vecinul meu. Atunci starostele se duse la ccl de al doilea negustor de leacuri, apoi la cel de al treilea, apoi la toti negustorii de leacuri din suk, si toti l ntmpina ra cu acelasi raspuns, rzndu-si n barba de o cerere asa de anapoda. Cnd vazu ca toate cautarile lui ramn fara dc folos, starostele se ntoarse l a pravalia lui si sezu jos acolo, potopit dc gnduri si scrbit de viata. Si pe cnd si facea snge rau asa, vazu ca se opreste dinaintea usii sale seicul misitilor, un mncator de hasis ajuns de pomina, un betivan, un halpau de opiu, ntr-un cuvnt icoan a lepadaturilor si ticalosimii din suk. Pe nume l chema Sesam. Dar misitul Sesam l cinstea tare mult pe starostele Samseddin si nu trece a o data pe dinaintea pravaliei sale fara a se temeni pna la pamnt, rostind uraril e cele mai alese. Si nici n dimineata aceea nu pregeta a se ploconi cu temenelile lui obisnuite catrc preacinstitul staroste, care nu se putu opri a-i ntoarce sal amalecul cu un glas tare morocanos. Iar Sesam, care lua seama la aceasta, l ntreba : Ce prapad asa de mare s-a putut petrece, nct sa arunce atta tulburare n sufl etul tau, o, preacinstite staroste al nostru? El raspunse:

Pai chiar ca asa! O, Sesam, vino de sezi colea lnga mine si asculta la vo rbele mele! Si ai sa vezi daca am pricina sa ma mohorasc. Socoate, Sesame, ca ia cata-s patruzeci de ani batuti de cnd sunt nsurat, si nca nu m-am mpartasit nici bar emi cu mireasma unui copil! Si pna la urma mi s-a spus ca zabavnicia vine numai d in pricina mea, care as avea, precum sc pare, samnta prea stravezie si apa prea s alcie si fara de vrtute! Si am fost sfatuit sa caut pe la negustorii de leacuri d resul care nvrtoseste samnta. Dar nici un negustor nu are atare leac n pravalia lui. Asa ca ma vezi tare nevolnic ca nu pot afla cu ce sa dau taria trebuincioasa ze mei celei mai de pret a insului meu! Cnd auzi vorbele acestea ale starostelui, misitul Sesam, n loc sa se arate mirat ori sa rda ca negutatorii de leacuri, ntinse mna cu podul palmei ntors n sus, si spuse: Pune un dinar n palma asta si da-mi bocalul acela dc farfuriu. Am cu ce-t i trebuie! Si starostele raspunse: Pe Allah! Oare este cu putinta? Pai, o, Sesam, sa stii bine ca daca chia r ai sa izbutesti n treaba asta, te-ai procopsit! ti jur pe viata Profetului! Si i acata, pentru nceput, doi dinari, nu unul! Si i puse cei doi dinari n palma si i nmna bocalul. Atunci dezmatatul de pomina care era Sesam se dovedi cu prilejul acela m ai dedat cu hakimia dect toti dresaturgiii din suk. ntr-adevar, dupa ce cumpara di n suk toate cele de care avea trebuinta, se ntoarse la el acasa si se apuca numai dect sa ntocmeasca amestecul urmator: lua doua uncii de peltea de piper chiubeb ch inezesc, o uncie de ulei de turita greceasca, o uncie de cuisoare proaspete, o u ncie de scortisoara rosie de la Serendib, zece drahme de cardamoama alba de la M alabar, cinci de gimbir indicnesc, cinci de piper alb, cinci de ardei rosu din i nsule, o uncie de bace nstelate de badian indicnesc, si o jumatate de uncic de sc hinduf de munte. Le amesteca pe toate cu iscusinta, dupa ce le f ) isa si le trecu printr-o sita, turna peste ele niste miere impede si a lcatui astfel un pasat bine legat la care mai adauga cinci boabe de musc si o un cie de icre bine batute. Mai adauga si oleaca dc salep subtiat cu apa de trandaf iri si puse totul n bocalul de farfuriu. Grabi apoi sa plece spre a-i duce bocalul starostelui Samseddin, spunndui: Iacata leacul desavrsit care ntareste samnta barbatului si nvrtoseaza zeama p rea apoasa. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfioasa. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi doua noapte spuse: Iacata leacul desavrsit care ntareste samnta barbatului si nvrtoseaza zeama p rea apoasa! Pe urma adauga: Se cere sa mannci pasatul acesta cu doua ceasuri nainte de a te culca. Dar mai nti sc cere ca trei zile n sir sa nu mai mannci nimic altceva dect hulubi fripti , ardeiati pna peste poate, peste cu lapti si, ntr-un sfrsit, fudulii dc berbec, fr ipte usor. Si daca, dupa toate astea, nu ai sa ajungi sa strapungi pna si ziduril e si sa plodesti si-o stnca goala, ma nvoicsc cu, Sesam, sa-mi razi barba si musta tile, si te las sa ma scuipi n ochi! Si, dupa ce spuse vorbele acestea, i dete starostelui bocalul dc farfuriu si pleca. Atunci starostele cugeta: De buna seama ca Sesam acesta, care si petrece v iata n dezmat, trebuie sa sc priceapa la leacuri ntaritoare! Asa ca am sa-mi pun n adejdea n Allah si n el!" Si se ntoarse acasa si grabi sa se mpacc cu nevasta-sa, pe care, de altminteri, o iubea, si care si ea l iubea, si amndoi si cerura iertaciun e unul fata de celalalt pentru mnia lor trecatoare si si marturisira toata ciuda p e care o traisera noaptea ntreaga, certati din pricina unor vorbe fara judecata. Dupa care Samseddin se apuca sa urmeze de sart, vreme de trei zile, tacmu l hotart de Sesam, si la sfrsit nfuleca si pasatul cu pricina, care i se paru minun at. Simti atunci ca sngele i se ncinge pna peste masura, ca pe vremea tineretii

sale, cnd facea ramasaguri cu fagadarii de seama lui. Asa ca se duse la nevastasa si o mbucura; iar ca tot asa pe el; si amndoi ramasera multumiti de isprava, si ca spornicie, si ca vrednicie, si ca rodnicie, si ca dibacie, si ca volnicie, s i ca tarie. nct, n noaptea aceea, sotia starostelui fu binecuvntata fara de nici o ndoial a; fapt de care se ncredinta ntru totul cnd lua aminte ca trecura trei luni fara de nici un stropisor de snge. Si sarcina si urma drumul ei firesc; si, la capatul celor noua luni, zi l a zi, sotia avu o nastere fericita, da nfricosator de anevoioasa, ntruct pruncul pe care l nastea era mare de parca ar fi avut un an ca vrsta. Iar moasa marturisi, d upa urarile ndatinate, ca n viata ei nu mai vazuse copil atta de voinic si atta de f rumos. Fapt de care nu trebuie sa ne minunam daca ne gndim la pasatul vrajitoresc al lui Sesam. Asa ca moasa lua copilul si l spala, procitind numele lui Allah, a l Iui Mahomed si al lui Aii, si i rosti la ureche marturisirea de credinta musulm ana, si l nfasa si l ncredinta mamei, care i dete sn pna ce pruncul se satura bine si dormi. Iar moasa ramase nca trei zile lnga lauza, si nu pleca dect atunci cnd fu ncre dintata ca totul era bine si ca li se mpartisera vecinilor zumaricalele plamadite cu prilejul acela. n cea de a saptea zi, presarara sare prin odaie, iar starostele intra atu nci s-o firitiseasca pe nevasta-sa. Pe urma o ntreba: Unde este darul de la Allah? Numaidect ea i-1 ntinse pe noul-nascut. Iar s tarostele ramase fermecat de frumusetea acelui copil de sapte zile care parea sa aiba un an si al carui obraz era mai stralucitor dccat luna plina la rasaritul ei. Si o ntreba pe sotie: Ce nume va sa-i dai? Ea raspunse: Daca ar fi fost fata, i-as Pi pus cu numele; da n trucat este baiat, tu a i caderea sa alegi! Or, n clipita aceea, una dintre roabele care nfasau pruncul suspina de tul burare si de bucurie cnd vazu pe buca stnga a micutului un semn negricios si ginga s de noroc, ca o bobita de musc, ce se itea cu buburuza si cu stralucirea lui pe albeata pielii. Si, de altfel, si pc cei doi obraji ai pruncului straluceau tot asa^da cu mult mai mici, cte o bobita neagra si catifelata. nct, vrednicul starost e, strnit de faptul acela, striga: Avem sa-i punem numele de Alaeddin Alunita! Asadar, pruncului i se puse numele de Alaeddin alunita; da ntruct era prea lung, i se spunea numai Alunita. Si Alunita fu alaptat vreme de patru ani dc ca tre doua doici si de maica-sa; nct ajunse tare ca un pui dc leu si ramase alb ca o iasomie si rumen ca trandafirii. Si era asa de frumos, ca toate fetitele de pri n vecini si ale rudelor l ndragisera nebuneste; iar el le primea dovezile de drago ste, da nu se ndura niciodata sa le lase sa-1 sarute, si le zgria amarnic cnd ele l n ghesuiau prea tare; nct fetitele, ba pna si fetele mai marisoare se prilejuiau dc s omnul lui spre a veni sa-1 acopere nepedepsite cu sarutari si sa se minuneze de Irumusetea si de fragezimea lui. Cnd tatal si mama lui Alunita vazura ct de ndragit si de alintat era fiul l or, li se facu frica sa nu l deoache; si chibzuira sa-1 fereasca de o atare piaza rea. Pentru accasta, n loc sa faca si ei ca alti parinti care lasa mustele si mu rdaria sa acopere fata copiilor lor ca sa nu para prea frumosi si sa nu traga as upra lor deochiul, parintii lui Alunita l nchiscra pe copil ntr-o hruba zidita dede subtul casei, si l tinura sa creasca astfel departe de orice ochi. Si Alunita cre scu asa, nestiut de nimeni, da nconjurat dc grijile necontenite ale roabelor si a le hadmbilor. Iar cnd ajunse la o vrsta mai rasarita, i se adusera niste dascali ca rturari care l nvatara scrierea frumoasa, si Coranulsi stiintele. Iar el la rndu-i ajunse tot atta de nvatat pe ct era de frumos si de bine facut. Si parintii lui hot arra sa nu-1 scoata de acolo dect atunci cnd barba are sa-i creasca si sa se faca a tta de marc ct sa i se trasca pe pamnt. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfioasa. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi treia noapte spuse: Dect atunci cnd barba are sa-i creasca si are sa i se faca atta de mare ct s

a i sc trasca pe pamnt. Or, ntr-o zi, unul dintre robi, care i aducea lui Alunita tablalele cu mnca ruri, uita sa nchida dupa el usa de la hruba; iar Alunita, vaznd deschisa usa acee a, pe care niciodata nu o luase n seama, atta dc marc si de plina de perdele si de zaveze era hruba, se repezi sa iasa si sa suie la catul casei, unde se afla mai ca-sa nconjurata de fel de fel de hanme venite n musafirlc. Pe atunci Alunita ajunsese un flacaias minunat de patrusprezece ani, fru mos ca un nger betivanit, si cu obrajii acoperiti cu pufusor ca o poama, tot cu ct e o alunita pe lnga buze, de fiecare parte, fara a le mai pune la socoteala si pe cele care nu se vedeau. nct, atunci cnd l vazura pe flacau dnd deodata buzna peste ele, femeile grabi ra sa-si acopere fata, zapacite, si i spusera sotiei lui Samseddin: Pe Allah! Ce ocara ne faci dc lasi sa intre asa peste noi un tnar strain! Tu nu stii ca neprihana este una dintre pravilele de temelie ale credintei? Dar mama lui Alunita raspunse: Chemati asupra-va numele lui Allah! O, oaspete ale mele, flacaul pc care l vedeti nu e altcineva dcct copilul meu cel scump, rodul launtrurilor mele, fiul starostelui negustorilor din Cairo, si care a fost crescut la snul unor doici cu lapte din belsug, si pe brate de roabe frumoase, pe umeri de fecioare alese si pe pieptul celor mai curatc si mai de vita; el e ochiul mamei sale si fala tatal ui sau, este Alunita! Chemati asupra-i numele lui Allah! Iar sotiile emirilor si ale negustorilor cei bogati raspunsera: Numele lui Allah fie asupra-i si mprejuru-i! Ci, o, mama a lui Alunita, c um se face ca niciodata nu ni l-ai aratat pe fiul tau pna astazi? Atunci sotia lui Samseddin mai nti se ridica si l saruta pe fiul ei pe ochi si l trimise de acolo, ca sa nu Ic mai stnjeneasca pe musafire, apoi le spuse: Tatal sau a pus sa fie crescut n iatacurile de dedesubtul casei noastre, ca sa-1 fereasca de deochi. Si.1 chibzuit sa nu-l scoata la iveala dect dupa ce a re sa-i creasca barba, ntruct frumusetea lui l primejduieste sa traga asupra-i paco stea si piezele rele. Iar daca a iesit acuma, de buna seama ca e din vina vreunu i hadmb care o fi uitat sa nchida usa dupa sine. La vorbele acestea, oaspetele o firitisira ndelung pe sotia starostelui c a avea un fecior atta de frumos, si chemara asupra lui milele celui Preanalr, apoi plecara. Atunci Alunita se ntoarse lnga maica-sa si, vaznd niste robi ca nsauau un ca tr, ntreba: Pentru cine este catrul acela? Ea raspunse: Este pentru tatal tau, ca sa-1 aduca de la suk. El ntreba: Si ce meserie are tatal meu? Ea spuse: Tatal tau, o, lumina a ochilor mei, este negustor mare, si este staroste peste toti negustorii din Cairo; si el este capanlul sultanului arabilor si al t uturor emirilor musulmani. Si, ca sa-ti arat ct de ct ce mare este tatal tau, afla ca musteriii nu se duc de-a dreptul la el sa stea de vorba dect pentru cumparatu ri falnice care trec de o mie de dinari; dar cnd cumparatura este mai mica, fie e a chiar si dc noua sute optzeci de dinari, atunci treaba cade n scama slujbasilor tatalui tau, fara a-1 mai sci pe el. Si nici o marfa si nici o ncarcatura nu poate sa intre ori sa iasa din Cairo fara ca mai nti sa fie prevestit tatal tau si fara ca sa fie ntrebat. Allah, asadar, i-a harazit parintelui rau bogatii fara dc soc oata. Preamarit fie El! Alunita raspunse: Da! Marire lui Allah carele a facut sa ma nasc fiu al starostelui negust orilor! Si nu vreau sa-mi mai petrec viata nchis, departe de ochii tuturora, si d e mine trebuie sa ma duc n suk cu tatal meu! Iar mama raspunse: Allah sa tc auda, copilul meu! Am sa vorbesc cu tatal tau despre aceasta de cum are sa se ntoarca. nct atunci cnd Samseddin se ntoarse acasa, sotia lui i istorisi ce se ntmplase

si i spuse: Chiar ca este vremea sa-1 iei pe fiul nostru n suk cu tine. Starostele spuse: O, mama a lui Alunita, pai tu nu stii ca deochiul este un lucru adevarat si ca nu e dc glumit cu niste treburi asa de amarnice? Si uiti de tristea vecin ului nostru cutare si a vecinului nostru cutare si a attor altora ucisi dc dcochi ? Fii ncredintata ca jumatate din morminte sunt pline cu mortii rapusi de deochi! Sotia starostelui raspunse: O, tata al lui Alunita, ntr-adevar soarta omului i este legata la gt! Cum a r putea el sa scape de ea? Iar ceea ce este scris nu poate sa fie sters, iar fiu l va bate aceeasi cale ca si tatal sau, si n viata si n moarte. Iar ceea ce astazi este, mine nu are sa mai fie! Apoi cugeta la urmarile cele negre pe care fiul ta u arc sa le ndure ntr-o zi, din vina ta! Ca, atunci cnd, dupa o viata pc care eu o doresc lunga si pururea norocita, ai sa mori, nimeni nu are sa vrea a-1 privi pe fiul nostru drept mostenitor legiuit al bogatiilor si al bunurilor tale, de vre me ce pna astazi nimeni nu are habar ca sc afla pe lume! Si asa ca Haznaua Domnea sca arc sa puna mna pe toate bunurile tale si are sa-1 prade pe fiul tau, fara de izbava. Iar eu degeaba am sa cer marturia celor batrni, ca batrnii nu vor putea s a spuna dect: Nu avem stire ca starostele Samseddin sa fi avut vreun fiu ori vreo fiica!" Vorbele acestea ntclcptcsti l facura pe staroste sa stea a chibzui, si, du pa o bucata dc vreme, raspunse: Pc Allah! Ai dreptate, o, femeie! De mine am sa-1 iau pe Alunita cu mine si am sa-1 nvat sa vnda si sa cumpere, si negutatoriile, si toate dedesubturile me seriei. Apoi se ntoarse catre Alunita, pe care stirea aceea l naucise de bucurie, si i spuse: Stiu ca esti tare bucuros sa vii cu mine. Prea bine! Afla nsa, fiul meu, ca In suk sa cadc sa fii cuminte si sa tii ochii plecati cu sfiosenie; nct nadajdu iesc ca ai sa pui n fapt nvataturile cele ntelepte ale dascalilor tai si sfaturile bune cu care ai fost hranit. A doua zi, starostele Samseddin, nainte de a-1 duce pe fiul sau la suk, l pofti sa intre la hammam. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi patra noapte spuse: l pofti sa intre la hammam si, dupa scalda, l mbraca ntr-o haina de matase d ulce, cea mai frumoasa pe care o avea n pravalie, si i ncinse fruntea cu un turban usor de sifon nvrstat cu firisoare de matase aurita. Dupa care amndoi mncara cte ceva si baura cte un pocal de sorbet si, racoriti astfel, iesira de la hammam. Staros tele ncaleca pe catrul cel alb pe care i-1 tineau robii si l lua la spatele lui pe fiul sau Alunita, al carui chip fraged se facuse nca si mai si, si ai carui ochi stralucitori i-ar fi trt n ispita pna si pe ngeri. Apoi, calare astfel amndoi pe catr, cu un potop de robi mbracati n straie noi, care mergeau naintea si n urma lor, luara calea catre suk. La vederea lor, toti negustorii din suk si toti musteriii si vnzatorii ra masera uluiti; si si ziceau unii altora: Ya Allah! Uitati-va la baiat! E chiar luna n cea de a patrusprezecea noap te a ci! Iar altii spuneau: Dar cine sa fie baiatul acela minunat care sade la spatele starostelui S amseddin? Nu l-am mai vazut niciodata! Pe cnd ei se minunau astfel la trecerea catrului pe care calarea starostel e cu Alunita, misitul Sesam tocmai trecea prin suk si l zari si el pe flacaias. O r, Sesam, din pricina dezmaturilor si a bctivanelilor cu hasis si cu opiu, ajuns ese pna la urma sa-si piarda de-a binclca tinerea de minte si nu si mai amintea ni ci baremi de tamaduitura pe care o dovedise odinioara cu amestecul acela vrajit pe temei de lapti, musc, peltea de chiubcb si attea alte lucruri minunate. nct, daca l vazu pe staroste cu flacaiasul, ncepu a face zmbre cu un chip ntel egator si a sugui buruienos pe seama lui, graind spre negustorii care l ascultau:

Uitati-va oleaca la batrnul ala cu barba alba! E ca prazul! Alb pe dinafa ra si verde pe dinauntru! Si umbla de la un negustor la altul, ca sa spuna la fiecare vorbele-i de duh si zeflemelile, pna ce nu mai ramase nimeni n suk care sa nu fie ncredintat ca starostele Samseddin avea un pustiulica de mameluc la pravalia sa. Cnd atare zvoana razbatu pna la urechile maimarilor si ale negustorilor de frunte, se alcatui un divan ntocmit din cei mai vrstnici si mai cinstiti dintre e i, spre a judeca asupra belelei cu starostele lor. Si, n mijlocul divanului, Sesa m i da cu gura si facea schime de scrba si spunea: Nu vroim sa-1 mai avem n capul nostru, ca staroste al sukului, pe barba a sta stricat, care se freaca n trg cu llacaiasii! nct de astazi avem sa nc lipsim a m ai merge sa procitim nainte dc deschiderea pravaliilor, cele sapte stihuri din fa tihax de fata cu starostele. Si, astazi chiar, avem sa ne alegem alt staroste ca re sa fie oleaca mai putin rvnitor la pustani dect mosnegarie asta! La spusa aceasta a lui Sesam, negustorii nu gasira nimica dc grait mpotri va, si se nvoira, ntr-un glas, cu socoata nfatisata. Ct despre cinstitul Samseddin, apoi daca vazu ca trecuse ceasul fara ca n egustorii si misitii sa fi venit spre a prociti dc fata cu cl stihurile ndatinate din fatiha, nu stiu pe seama cui sa puna o ncalcare atta de grea si atta de potriv nica datinei. Si, ntruct l zari nu departe dc. colo pe stricatul de Sesam, i facu sem n sa se apropie ' Fatiha (in araba: deschizatoarea") este suraua cu care inccpc C oranul, >i echivaleaza pentru musulmani cu Tatal nostru" al crestinilor. Spre a-i spune doua vorbe. Si Sesam, care nu astepta dect semnul acela, s e apropie, da ncetut si zabovind a codeala si tromindu-si pasul fara pasare, tot a runcnd la dreapta si la stnga niste zmbete tlcuite spre pravaliasii care nu mai avea u ochi dect pentru el, asa de strasnic i mistuia inima si i facea sa doreasca o dez legare a acelei jitanii mai presus de orice n ochii lor. nct Sesam, stiindu-se tinta tuturor privirilor si a luarii-aminte a tuturo ra, veni tandalindu-se sa se sprijine de parmaclcul pravaliei; si Samseddin l ntreb a: Bre Sesame, da cum se face ca negustorii, cu seicul n frunte, nu au venit sa prociteasca dinaintea mea surata dinti din Corarti sesam raspunse: He! He! Habar n-am! Dar sunt niste scorneli, cam asa, care umbla prin su k, niste scorneli, cum sa le zic, niste scorneli! Oricum, ceea ce stiu eu prea b ine, este ca s-a alcatuit o tabara, ntocmita din seicii de frunte, care a hotart s a te mazileasca si sa cheme pe altul n slujba de staroste! La vorbele acestea, preacinstitul Samseddin sc schimba la chip si, cu gl as totusi cumpanit nca, ntreba: Poti macar sa-mi spui pe ce se ntemeiaza hotarrea aceasta? Sesam clipi din ochi, si fti soldurile si raspunse: Haida-ae! Taica seicule, nu te mai ascunde pe dupa deget! Ca stii mai bi ne dect oricare altul! Iar flacaiasul ala, pe care l-ai adus la pravalie, nu e ac olo numai asa ca sa prinda muste! Oricum, sa stii bine ca eu, mpotriva tuturor, r i-am luat apararea, numai eu din toata adunarea, si lc-am spus ca tu nu esti rvni tor de flacai, dat fiind ca eu as fi fost cel mai dinti care sa stiu, ntruct ma afl u n chelemct cu toti cei care osrduiesc mai cu drag la atare desfat acriu. Si chia r am adaugat ca baiatul aceia trebuie sa fie vreo ruda de-a sotiei tale ori fiul vreunui prieten de-al tau de pe laTanzah, Mansurah ori Bagdad, venit la tine cu daraveli negustoresti. Dar adunarea toata s-a ntors mpotriva mea, o, seicule! All ah este cel mai mare, o, seiculc! Si l ai, ca sa te alini, pe flacaiasul acela, a sa de dragalas, pentru care, ngaduie-mi ntre noi, sa te firitisesc. Chiar ca e tar e bine. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza dc ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi cincea noapte spuse: Flacaiasul acela atta de dragalas, pentru care ngaduieste-mi, ntre noi, sa te firitisesc. Chiar ca e tare bine! La vorbele acestea ale lui Sesam, starostele Samseddin 1111 mai putu sasi nfrneze mnia si striga: Taci, o, tu cel mai stricat dintre dezmatati! Pai tu 1111 stii ca acesta

-i copilul meu? Unde ti este tinerea de minte, o, mncatorule de hasis? Dar Sesam raspunse: Ia nu ma lua asa! Pai dc cnd ai tu un fiu? Baiatul ista de patrusprezece ani doar n-o fi iesit, asa cum e, din pntecele maica-sii? Samseddin l lamuri: Pai, o, Sesame, nu mai tii minte ca chiar tu, K iima-s patrusprezece ani , mi-ai adus amestecatura aceea minunata care nvrtoseste ouale si le ndeseste ipa? Pe Allah! Multumita ei am izbutit sa dobndesc rodnicirea si sa ma daruiasca Allah cu fiul accsta! Iar tu iui ai mai venit niciodata sa afli stiri despre leacul t au. Iar cu, dc spaima deochiului, am hotart sa fie crescut i opilul n ncaperea cea mare de dedesubtul casei noastre, i azi e ntia oara cnd iese cu mine n lume. ntruct, acar ca socoata mea dinti fusese sa nu-1 las sa iasa dect atunci cnd are sa-si tina barba n brate, maica-sa m-a nduplecat sa-1 iau cu mine ca sa-1 nvat negustoria si sa-1 deprind cu daravelile pentru ziua dc mine. Pe urma adauga: Ct despre tine, o, Sesame, sunt bucuros ca ntr-un sfrsit te-am ntlnit, ca sa ma despovarez de datorie! Iacata o mie de dinari, pentru binele pe care mi l-ai facut odinioara, cu leacul tau cel minunat! Cnd auzi vorbele acestea, Sesam nu mai avu nici o ndoiala asupra adevarulu i si dete fuga sa-i dezminta pe toti negustorii, care pe data se repezira sa-1 f iritiseasca mai nti pe starostele lor si sa-si ceara apoi iertaciune de la el pent ru ntrzierea adusa rugii de deschidere pe care, atunci pe loc, o si procitira ntre minile sale. Dupa care Sesam, n numele tuturora, lua vorba si grai: O, preacinstite staroste al nostru, Allah pastreze ntru dragostea noastra si trunchiul copacului si ramurile lui! Si faca el ca ramurile la rndu-le sa nflo reasca si sa dea poame nmiresmate si daurite! Ci, o, staroste al nostru, de obice i pna si saracanii, cu prilejul unei nasteri, pun sa se faca tot felul dc bunatat uri si Ie mpart pe la prieteni si pe la vecini; iar noi nca nu ne-am dedulcit ceru l gurii cu desfatul unei asside cu unt si miere, carc-i atta dc buna s-o degusti cnd faci urarile pentru noul-nascut! Pe cnd asauar caldarea cea mare cu minunata a ceea de assida? Starostele Samseddin raspunse: Pai cum de nu! Nu rvnesc nici eu la altceva! Si nu doar o caldare de assi da am sa va daruiesc, ci un ospat falnic la casa mea de la tara, la poarta de in trare n Cairo, n inima gradinilor! Asa ca va poftesc pe toti, o, prietenii mei, sa veniti mine dimineata la gradina mea, pe care o stiti. Si acolo, de-o vrea Allah , avem sa dobndim ccca ce nu a fost dect zabovit! De ndata ce se ntoarse acasa, preacinstitul staroste puse sa se faca prega tiri mari pentru a doua zi si trimise la cuptor, ca sa fie rumenite dis-dc-dimin eata, niste oi ghiftuite vreme de sase luni numai cu iarba verde, si niste miei n tregi, cu gramezi dc unt si cu tablale fara de numar si alte lucruri la fel; si, drept aceea, le puse n bobote pc toate roabele din casa crc se priccpeau la meste sugul bunataturilor; si pe toti cichirgiii si placintarii de pe ulita Zcini. Asa nct, se cade s-o spunem, treaba, dupa attea osteneli, nu lasa nimic de dorit. A doua zi, de cu zori, Samseddin pleca la gradina mpreuna cu fiu-sau Alun ita, si puse roabele sa astearna doua ditamai fete dc mese, n doua locuri osebite , destul de departate unul de celalalt; pe urma l chema pc Alunita si i spuse: Fiul meu, am pus sa se astearna, precum vezi, doua mese osebite; una pen tru cei vrstnici, iar cealalta pentru baietii de seama ta crc vor veni cu parintii lor. Eu am sa-i ntmpin pe cei cu barba, iar tu, fiule, ai sa-i ntmpini pe flacaii f ara barba. Dar Alunita, nedumerit, l ntreba pe tatnc-sau: Si pentru ce despartenia asta si aceste doua rostuiri deosebite? De obic ci nu se face asa dect ntre barbati >i femei. Iar baietii ca mine ce ar avea sa se teama de barbatii cu barba? Starostele raspunse: Fiul meu, baietii fara barba au sa se simteasca mai slobozi singuri si a u sa se veseleasca mai bine ntre ei dect daca ar fi de fata cu parintii lor! Si Alunita, care nu stia pisicherlcurile, se multumi i ti acel raspuns.

nct, la sosirea oaspetilor, Samseddin se rndui sa-i ntmpine pe cei vrstnici, i ar Alunita pc baieti si pe llacai. Si mncara, si baura, si cntara, si se veselira ct putura; si pe toate chipurile stralucea voiosia si bucuria; iar tamia si mirosn elc fura aprinse n catui. Apoi, dupa ce masa se ncheie, roabele le adusera musafir ilor cupele pline cu nghetata de serbet. Si atunci fu ceasul pentru cei vrstnici s a se lafaiasca n desfat, pe cnd tinerii, de cealalta parte, se dedara ntre ei la fe l de fel de jocuri vesele. Or, printre oaspeti se afla si un negustor, unul dintre musteriii cei ma i alesi ai starostelui; da acela era o puslama de pomina, care nu lasase sa scap e de zaticnclile lui nici un flacaiandru mai chipes din mahala. II chema Mahmud, da nimeni nu-1 stia dect dupa porecla de Deandosulea". Cnd auzi zarva pe care o faceau copiii n partea cealalta, Deandosulea. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si se opri din povestitul ngaduit dc sultanul Sahriar. Dar n cea de a doua sute cincizeci ti sasea noapte spuse: Cnd auzi zarva pe care o faceau copiii n partea cealalta, Mahmud-Deandosul ea se nfiora pna peste poate si cugeta: Dc buna scama ca trebuie sa se gaseasca vre un chilipir strasnic prin partea aceea!" Si se prilejui de neluarc-aminte a tutu rora ca sa se scoale si sa se prefaca a se duce sa-si mplineasca o nevoie zornica ; si se strecura binisor printre pomi si ajunse n mijlocul baietilor; si se potic ni nmarmurit dinaintea miscarilor lor ispitite si a chipurilor lor vrajitoare. Si nu trecu multa vreme pna sa bage de scama ca, nendoielnic, cel mai muchclcf dintr e ei era Alunita. Si ncepu sa-si faca la gnduri cum sa intre n vorba cu el si cum s a-1 prinda de-o parte, si cugeta:. Ya Allah! De s-ar departa oleaca dc ortacii l ui!" Or, soarta il ajuta pna peste nadejdile sale. ntr-adevar, de la o vreme, Alunita, ncins dc joc si cu obrajii mbujorati de zbntieli, simti si el zorul sa mearga sa se usureze. Si, ca un baiat bine crescut ce era, nu vroi sa se ciuccasca de fata cu toata lumea, si se duse mai ncolo pe sub pomi. Numaidect Deandosulca si zise: Nendoielnic ca daca m-as apropia de el acum a l-as speria. Am sa fac altfel!" Si iesi de dupa copacul unde sedea si se nfatis a n mijlocul baietilor, care l cunoscura si nccpura sa-1 huiduiasca furisndu-i-se pr intre picioare. Iar el, tare multumit, se lasa la cheremul lor, zmbindu-lc; pc ur ma le spuse, ntr-un sfrsit: Ascultati la mine, copii! Fagaduiesc ca am sa va daruiesc mine cte o manti e noua de fiecare, si bani cu care sa va mpliniti toate chefurile, daca izbutiti sa strniti n Alunita patima dupa calatoriri si dorul de a pleca din Cairo! Iar baietii i raspunsera: O, Deandosulca, asta-i tare lesne! Atunci i lasa si se ntoarse sa-si ia locul printre cci cu barba. Dupa cc Alunita si ispravi treaba, cnd sc ntoarse la locul sau, ortacii lui si facura cu ochiul, iar cel mai htm de sura din ceata, uitndu-se la Alunita, i sp use: n lipsa ta, am vorbit despre minunatiile calatoriilor si despre tarile cele vrajite de departe, si despre I) amasc, si despre Alep, si despre Bagdad! Tu, Al unita, are ai un tata asa de bogat, negresit ca trebuie sa-1 fi nsotit de multe or i n drumurile lui cu caravanele! Asa ca povesteste-ne si noua cte ceva din cc ai v azut tu mai minunat! Si Alunita raspunse: Eu? Pai ce, voi nu stiti ca eu am fost crescut n iatacurile de sub pamnt s i ca nu am iesit de acolo dect ieri? Cum ati fi vrut sa calatoresc n asemenea mprej urari? Ca si acuma este de mirare ca tata mi-a ngaduit sa-1 nsotesc dc acasa pna la pravalie! Atunci tot baiatul acela i spuse: Sarmane Alunita, ai fost pagubit de bucuriile cele mai alese, chiar mai n ainte de a fi putut sa lc degusti! Daca ai sti, o, prietene, gustul minunat al c alatoritului, nu ai sta sa mai zabovesti o clipita n casa tatalui tau! Poetii tot i au cntat desfatarile hoinaritului, si de altminteri iacata doar vreo doua, trei stihuri din cele cte ni s-au lasat n privinta aceasta: Calatorie, au cine-ar sti a spune Farmecul tau, minune cu minune? Priete ni dragi, tot ce-i frumos pe lume Numai schimbare e, fi numai drum el Chiar perl ele din vnata genune A marilor, ies ca sa se adune, Dupa ce trec 'ntinderi fara nu

me, O frunte de sultan sa ncunune Ori gtul sidtanitelor anume! Cnd auzi stihurile acestea, Alunita spuse: De buna seama! Dar si tihna de acasa si arc si ea vraja ei! Atunci unul dintre baieti ncepu sa rda si lc spuse tovarasilor sai: Ia luati oleaca aminte la Alunita! E ca pestii care mor de ndata ce ies d in apa! Iar un altul puse paie pe foc spunnd: Ba pesemne ca i e frica sa nu i se vestejeasca trandafirii din obraji! Iar un al treilea adauga: Pai voi nu vedeti ca e ca muierile care nu pot sa faca nici baremi un pa s singure dc cum se pomenesc pe ulita! Iar un altul se minuna ntr-un sfrsit: Dar cum asa? Mai Alunita, pai tie nu ti este rusine sa nu fii barbat? Cnd auzi toate acele zeflemeli, Alunita se simti. Itta de umilit, nct si lasa numaidect oaspetii si, ncalecnd pe catr, lua drumul spre cetate si ajunse, cu mnia n inima si cu lacrimile n ochi, la maica-sa, care se sperie cnd l vazu n starea aceea. Si Alunita i spuse si ci batjocurile cu care l potopisera tovarasii sai, si i mart urisi ca vrea sa plece numaidect oriunde o fi, numai sa plece! Si adauga: Ia seama bine la cutitul asta! Arc sa intre n pieptul meu, daca nu vei vr ea sa ma lasi sa calatoresc! Fata de hotarrea aceea asa de neasteptata, biata mama nu putu dect sa-si ng hita lacrimile si sa se nvoiasca la gndul acela. Si asa ca i spuse lui Alunita: Fiul meu, ti fagaduiesc ca am sa te ajut din toate puterile mele! Ci cum de la nceput sunt ncredintata de mpotrivirea tatalui tau, am sa pun cu nsami sa ti s e pregateasca o ncarcatura de marfuri, pe cheltuiala mea! Si Alunita spuse: Dar atunci, toate sa se faca pe data, nainte de a se iu toarce tata! Numaidect sotia lui Samseddin porunci robilor sa descuie un capan cu marf uri aparte, si porunci ca marfurile sa fie mpartite n attea poveri cte sa ajunga spr e a ncarca zece camile. Ct despre starostele Samseddin, odata cc oaspetii plecara, l cauta zadarni c pc fiul sau prin toata gradina, i ntr-un sfrsit afla ca plecase mai devreme acas a. Si starostele, nspaimntat dc gndul ca fiul sau ar fi putut s. t pateasca vreun n ecaz pe drum, dete goana catrului si ajunse cu sufletul la gura n batatura casei u nde putu pna la urma sa-si potoleasca spaima cnd auzi de la portar ca Alunita se nt orsese fara de nici o suparare. Dar care nu-i fu mirarea cnd vazu n curte legaturi peste legaturi, gata sa fie ncarcate si avnd scrise pe ele, cu litere groase, loc urile unde urmau sa ajunga: Alep, Damasc si Bagdad. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi faptea noapte spuse: Cu litere groase, locurile unde trebuiau sa ajunga: Alep, Damasc si Bagd ad! Zori atunci sa suie la sotia sa, care i povesti tot ceea ce se petrecuse, precum si amarnicul prapad care ar fi daca i s-ar mpotrivi lui Alunita. Si staro stele spuse: Eu tot am sa nccrc sa-i schimb gndul! Si l chema pe Alunita si i spuse: O, copilul meu, lumineze-tc Allah si rasntoarca-te el de la toana ta neag ra! Ca tu nu stii ce a spus Prorocu 1 nostru (asupra-i fie pacea si rugaciunea!) : Fericit e omul care se hraneste cu fructul pamntului sau si crc si gaseste n tara l ui multumirea vietii!" Iar cei de demult au spus: Nu purcede niciodata la calator it, de-ar fi si macar de-o mila departare!" nct, o, fiul meu, ti cei sa-mi spui dac a, dupa atari vorbe, tot mai staruiesti n hotarrea ta. Alunita raspunse: Afla, o, parinte al meu, ca nu vreau nicidecum sa-ti fiu neascultator; d ar daca ai sa te mpotrivesti plecarii mele, nedndu-mi cele dc trebuinta, am sa ma despoi de hainele de pe mine, am sa mbrac camasa dervisilor cei saraci, si am sa purccd pc jos sa strabat toate tarile si toate pamnturile! Cnd vazu ca fiul sau era hotart sa plece cu orice pret, starostele fu nevo

it sa nu se mai puna de-a curmezisul dorintei lui Alunita si i spuse: Atunci, o, copilul meu, iacata nca patruzeci dc poveri; si, n felul acesta , vei avea, pe lnga celelalte zece pe care ti lc-a daruit mama ta, cincizeci de p overi de camile. Vei gasi n ele marfuri pentru nevoile fiecareia dintre cetatile n care vei intra: ntruct nu se cade sa vinzi la AJep, dc pilda, bogasiurile care le plac locuitorilor de la Damasc; ar fi o afacere proasta! Du-te, asadar, (iul me u, si Allah sa te ocroteasca si sa-ti netezeasca drumul! Si mai cu seama sa fii cu mare veghere cnd ai sa strabati, n Pustia-Leului, un loc care se cheama ValeaCin ilor. Acolo este brlogul unor tlhari de drumul mare, crc l au de capetenie pe un bed uin poreclit Iutele, din pricina iutelii loviturilor si a poghiazurilor lui. Si Alunita raspunse: ntmplarile, bune ori rele, de la mna lui Allah ne vin! Si orice as face eu, nu voi avea dect ceea ce mi este scris sa dobndesc! Cum vorbele acestea erau fara de crtire, starostele nu mai spuse nimic; d ar sotia lui nu avu tihna pna ce nu nalta un potop de rugaciuni si pna ce nu fagadu i o suta de oi sfintilor musulmani, si l puse pe fiul ei sub ocrotirea cea sfnta a lui El-Saiied Abd El-Kadcr El- (ihilani1, ocrotitorul calatorilor. Dupa care starostele, nsotit de fiul sau, crc numai eu mare cazna izbuti s a se smulga din bratele maicii sale ce-si plnse asupra-i toate lacrimile inimii, se duse la caravana gata de mult de plccarc. Si l lua de-o parte pe batrnul mokadc mm al camilarilor si al catrgiilor, seieul Kamal, si i spuse: 1 El-Saiied Abd El-K ader El-Ghilani a fose un propovaduitor si un mistic lin vremurile stravechi. La mormntul sau ae la Bagdad i sc aduceau ofrande. O, preacinstite mokademm, ti-1 ncredintez pe copilul acesta, lumina ochil or mei, si l pun sub aripa lui Allah si sub straja ta! Iar tu, fiul meu, i spuse l ui Alunita, iacata-1 pe cel care are sa-ti tina loc de tata, n lipsa mea. Sa-1 as culti si sa nu faci niciodata nimic pna nu te sfatuiesti cu el! Apoi i dete lui Alunita o mie de dinari de aur si, drept cel mai de pe ur ma ndemn, i spuse: Iti dau aceasta mie de dinari, fiul meu, ca sa poti sa te slujesti de ci si sa astepti n tihna vremea cea mai prielnica pentru vnzarea marfurilor talc; ntr uct se cerc sa te feresti a vinde la vremea cnd preturile sunt scazute; trebuie sa prinzi prilejul cnd bogasiurilc si celelalte marfuri sunt ct mai scumpe, ca sa le mariti n mprejurarile cele mai bune! Pc urma, dupa ce si luara bun-ramas, caravana sc urni la drum si n curnd fu dincolo de portile cetatii Cairo. Or, ct despre Mahmud-Deandosulea, iacata! Cnd afla de plecarea lui Alunita , si facu numaidect si el pregatirile si, n cteva ceasuri, si si ncarcase catrii si ca ilele si si nsauase caii. Si, fara a pierde vremea, porni Ia drum si ajunse carava na la cteva mile dc la Cairo. Si si zicea: Acuma, n pustie, nimeni nu are sa te dea n vileag si nimeni nu are sa stea sa te privegheze! Si ai sa poti, fara de frica dc a fi tulburat, sa tc desfatezi cu copilul accsta!" nct, de la cel dinti conac, D eandosulea puse sa i sc ntocmeasca corturile alaturi de corturile lui Alunita, si l povatui pc bucatarul lui Alunita sa nu se mai osteneasca sa aprinda focul, dat fiind ca el, Mahmud, l poftise pe Alunita sa vina sa mparta cina cu el, n cortul s au. Si, n fapt, Alunita veni n cortul Iui Deandosulca, da nsotit de seicul Kama l, mokademmul camilarilor. Si, n seara aceea, Deandosulea rmase cu buzele umflate. Iar a doua zi, la cel dc al doilea conac, tot asa fu, si la fel n toate zilele, pna ce ajunsera la D amasc; ntruct, de fiecare data, Alunita primea poftirea, da venea n cortul lui Dean dosulea nsotit de mokademmul camif larilor. Dar cnd ajunsera la Damasc, unde Deandosulea avea, ca de altminteri si la Cairo, si la Alep, si la Bagdad, casa a lui ca sa-si primeasca prietenii. n clipita aceasta a povestirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de z iua si se opri din povestitul ngaduit. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi opta noapte spuse: La Damasc, unde Deandosulea avea, ca de altminteri >i la Cairo, si la Al ep, si la Bagdad, o casa a lui ca sa-si primeasca prietenii, trimise la Alunita, care ramasese n corturile de la intrarea n cetate, un rob ca sa-1 pofteasca, numa i pe el, sa vina sa-1 cinsteasca cu ospetia lui. Si Alunita raspunse:

Asteapta sa-i cer sfatul seicului Kamal! Dar mokademmul camilarilor si ncrunta sprncenele la ntrebarea aceea si raspu nse: Nu, fiul meu, nu se cade sa primesti! Si Alunita nu primi poftirea. Sederea la Damasc nu fu lunga, si pornira pe data la drum spre Alep, und e, cum ajunsera, Deandosulea trimise s. i fie poftit Alunita; dar, ca si la Dama sc, seicul Kamal slatui sa nu se dea ascultare, si Alunita, fara a sti prea bine de ce era asa de aspru mokademmul, nu vru sa i se m- |H>ti iveasca. Dar, si de d ata aceasta, Deandosulea ramase u buzele umflate pentru drumul si cheltuielile f acute. Dar dupa ce plecara de la Alep, Deandosulea se jurui ca data viitoare lu crurile nu au sa se mai petreaca tot asa. nct, la cel dinti conac pc drumul catrc B agdad, puse sa sc faca pregatiri pentru un ospat fara de pereche, si veni el nsus i sa-1 pofteasca pe Alunita sa-i fie tovaras. Iar, de data aceasta, Alunita fu c hiar nevoit sa primeasca, neavnd nici o pricina ntemeiata spre a se mpotrivi, si se duse mai nti n cortul sau ca sa se mbrace n chipul cuvenit. Atunci seicul Kamal veni la el si i spuse: Nechibzuit mai esti, o, Alunita! Pentru ce ai primit poftirea lui Mahmud ? Tu nu stii ce gnduri are? Si nu cunosti pricina pentru crc a fost porcclit Deand osulea? Oricum, s-ar fi cazut sa ceri parerea unui mosneag ca mine si despre car e poetii au spus: L-am ntrebatpe-un biet mosneag: Ce umbli vepiicfrnt de fale?" El mi-a raspu ns: Copile drag, Mi-am fost pierdut demult pe cale Al tineretilor firag Si l-am t ot cautat ata, ncovoiat, fara-ncetare, nct, afa cum poti vedea, M-am grbovit att de t are De nu mai pot, orict as vrea, Sa-mi mai ndrept biata spinare!" Ci Alunita raspunse: O, preacinstitule mokademm, ar fi totusi necuviincios sa nu primesc poft irea prietenului nostru Mahmud, caruia i se spune, habar nu am pentru ce, Deando sulea! Doar nu o sa ma mannce! Iar mokademmul raspunse repezit: Ba chiar! Pe Allah! Are sa te mannce! A mai mncat el pna acuma destui! La vorbele acestea, Alunita pufni n rs si zori sa sc duca la Deandosulea, care l astepta cu nerabdare. Si amndoi intrara n cortul unde era ntins ospatul. Or, chiar ca Deandosulea nu precupetise nimic spre a-1 primi cum se cere a pe flacaiasul cel minunat, si toate erau rnduite ca sa farmece ochii si sa desf ateze simtirile, nct masa fu vesela si plina de nsufletire; si amndoi inncara cu mare pofta, si baura din acelasi pocal, pe saturatele. Si, cnd vinul ncepu sa le fiarb a n cap, iar robii se furisara afara binisor, Deandosulea, beat de vin si de pati ma, se pleca spre Alunita si, prinzndu-1 de obraji cu amndoua minile, dete sa-1 sar ute. Dar Alunita, tare tulburat, ridica mna fara de veste; si sarutul lui Deandos ulea nu nimeri dect palma feciorului. Atunci Deandosulea si petrecu o mna pe dupa gt ul lui, iar cu cealalta l cuprinse pe dupa mijloc, si, cnd Alunita il ntreba: Dar ce vrei sa faci?"', i spuse: Doar ncerc sa-ti lamuresc, spre a le pune n fapt, stihurile acestea ale po etului: Ah, ce fiori de flacari, ce crcei! O, tu, lumina a ochilor mei, Ia tot ce ea ce poti sa iei, O palma, doua palme, trei, Pe ct ti-e placul, si att ct vrei Sati fie drag, sa fim noi singurei! Pe urma, dupa ce spuse stihurile acestea ntr-un anume fel, Mahmud-Deandos ulea se ntoarse sa i le talmaceasca flacaiasului ntr-un chip mai limpede. Dar Alun ita, fara a pricepe prea bine care-i rostul, se simti tare stnjenit de fandoselil e, de schimclc si dc dainaielilc lui, si vru sa plece. Iar Deandosulea l opri si, ntr-un slrsit, l facu sa priceapa despre ce era vorba. Cnd pricepu limpede socoatele lui Deandosulea si i cntari cererea, Alunita. n clipita accasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute cincizeci fi noua noapte spuse: Cnd pricepu limpede socoatele lui Deandosulca si i cntari cererea, Alunita se scula pe data si i spuse: Nu, pe Allah! Eu marfa de asta nu vnd! Oricum, ca sa te alini, sc cade sa

-ti spun ca, daca as vinde-o altora pe aur, tie ti-as darui-o pe degeaba! Si, cu toate rugamintile lui Deandosulea, Alunita nu vru sa mai zaboveas ca o clipita n cort; iesi destul de repezit si sc ntoarse grabnic n tabara lui, und e mokademmul, tare ngrijorat, i adasta ntoarcerea. nct, daca l vazu pc Alunita ca intr a cu fata aceea schimbata, mokadcmmul l ntreba: Pe Allah! Ce s-a ntmplat? El raspunse: Pai chiar ca nimic! Numai ca trebuie sa ridicam pc data tabara si sa ple cam la Bagdad fara de zabava; ntruct nu mai vreau sa calatoresc cu Deandosulca! Ar c niste pofte pna peste poate si tare stnjenitoare! Scicul camilarilor spuse: Pai nu ti-am spus eu, fiule? Dar slava lui Allah ca nu s-a ntmplat nimic! Se cade numai sa-ti spun ca ar fi tare primejdios sa drumetim asa, singuri. Ar f i mai bine sa ramnem cum suntem acum, toti ntr-o caravana, ca sa putem sa nfruntam loviturile beduinilor tlhari dc crc colcaie pamnturile de pe-aici! Ci Alunita nu vroi sa auda dc nimic si dete porunca de plecare. Caravana cea mica plcca asadar singura la drum, si nu conteni sa mearga astfel pna cc ntr-o zi, pe la scapatat de soare, nu mai fu dect la ctcva leghe de po rtile Bagdadului. Mokadcmmul camilarilor veni atunci la Alunita si i spuse: Ar fi mai bine, fiul meu, sa ndemnam spre Bagdad chiar n noaptea accasta, fara a mai poposi aici pentru conac. ntruct locul n crc ne aflam acum este cel mai p rimejdios din toata calatoria: este Valca-Cinilor! Ne paste prea mare primejdie s a fim pradati, daca ne petrecem noaptea aici! Asa ca sa zorim a ajunge la Bagdad nainte de nchiderea portilor. Ca, fiul meu, se cade sa stii ca emirul drept-credi nciosilor n fiecare seara pune sa sc ncuie cu grija portile cetatii, ca sa nu poat a razbate pe furis nlauntru hoardele de schismatici si sa puna gabja pe cartile d e nvatatura si pe scripturile cele alese, ncuiate n cladirile de scoala, si sa le a runce n Tigru! Alunita, caruia atare ndemn nu-i cadea la inima, raspunse: Nu, pe Allah! Nu vreau sa intru n cetate noaptea, caci vreau sa ma bucur de privelistea Bagdadului n rasarit de soare! Asa ca ne vom pctrece noaptea aici, ntruct la urma urmei nu am nici un zor si nu calatoresc pentru daraveli negustore sti, ci numai pentru chcful meu si ca sa vad ccea ce nu cunosc! Si batrnul mokademm nu putu dect sa se nchine, da plngnd n sinesi ncapatnarea a atta dc primejdioasa a fiului lui Samseddin. Ct despre Alunita, acesta sezu sa mbuce oleaca; pe urma, dupa ce robii se dusera sa se culce, iesi din cort si cobor ceva mai ncolo pe vale si se opri sa st ea jos sub un pom, n bataia lunii. Si i venira n minte procitaniile pc crc i le face au dascalii sai n iatacul de sub casa n care fusese crescut si, mbiat dc un loc atta de priclnic viselor, ncepu cntecul acesta al poetului: Sultana a Irakului, o, sfnta Cetate-a desfatarilor depline, Bagdadule, ce tate de califi fi de poeti, De cnd te port n mine, O, tu, a pacii. Dar deodata, pna a apuca el sa ispraveasca ntia strofa, auzi n stnga lui o za rva nfricosatoare, si o goana de cai, si niste racnete tipate de o suta de guri l aolalta! Si sc ntoarse si vazu tabara napadita de o ceata marc de beduini rasarit i din toate partile de parca ieseau din pamnt. Privelistea aceea atta de noua pentru el l tintui locului si asa putu sa v ada casapirea caravanei toate, crc voise sa se apere, si jaful taberei ntregi. Iar cnd beduinii vazura ca nu mai era nimeni n picioare, luara camilele si catrii si p ierira ntr-o clipeala de ochi pe acolo pe unde venisera. Cnd uluiala n care se afla se mai risipi oleaca, Alunita cobor la locul und e fusese tabara si putu sa-i vada pe toti oamenii lui macelariti. Si chiar si se icul Kamal, mokademmul camilarilor, n pofida vrstei sale albe, nu fusese crutat ma i mult dect ceilalti si zacea mort, cu pieptul strapuns de un potop de lovituri d e lance, nct Alunita nu mai putu sa ndure vederea unei privelisti atta dc cumplite s i o lua la fuga, fara a cuteza sa se mai uite ndarat. O tinu asa n Riga toata noaptea si, ca sa nu strneasca lacomia vreunui alt tlhar, se despuie cu totul de hainele lui boeate, pe care le arunca hat ncolo, si nu mai ramase pe el dect numai cu camasa. Si asa, pe jumatate gol, si facu intrar ea n Bagdad, Ia rasarit de ziua.

Atunci, sfrsit de osteneala si nemaiputnd sa se tina drept pc picioare, se opri dinaintea celei dinti fntni din Bagdad care-i rasari n drum, la intrarea n ccta tc. Se spala pe mini, pc obraji si pc picioare, si se sui pe acoperisul crc adumbr ea fntna, se ntinse ct era de lung si nu zabovi sa adoarma. Dar ct despre Mahmud-Deandosulea, acesta pornise si el la drum, dar apuca se pe o cale mai ntoarsa, si asa ca izbutise sa ocoleasca ntlnirea cu tlharii; ba si ajunse la portile Bagdadului n chiar ceasul cnd Alunita trecuse pragul si adormis e deasupra fntnii. Cum trecea pe lnga fntna aceea, Deandosulea se abatu spre jgheabul de piatr a prin care curgea apa pentru vite si vru sa-si dea la adap calul nsetat. Dar cal ul vazu umbra care se dealungca acolo a flacaului adormit si sc trase ndarat sfor aind. Atunci Deandosulea ridica ochii spre acoperis si era mai sa cada de pe cal cnd n flacaul adormit, pe jumatate gol, de pe piatra, l cunoscu pe Alunita. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute saizecea noapte spuse: Cnd n flacaul adormit, pe jumatate gol, de pe piatra, l cunoscu pe Alunita. Numaidect sari jos de pc cal, se catara pe acoperis si nlemni de minunare dinaintea lui Alunita, cel ntins, cu capul sprijinit pe-o mna, n toropeala somnului . Si, pentru ntiasi data, putu ntr-un sfrsit sa-si dedulceasca privirile cu desavrsir ile goale ale acelui trup de clestar tnar pc care alunitele maslinii se iteau asa de Inimoase din albeata dimprejur. Si nu pricepea neam n urma carui noroc da ast fel n drumul sau, dormind n felul acela pe fntna de acolo, de ngerul de dragul caruia savrsise el toata calatoria aceea. Si nu mai izbutea sa-si rupa privirea de pe i spita marunta care i mpodobea, rotunda ca o boaba de musc, buca stnga, dezvelita n c lipa aceea. Si si zicea, nestiind bine la ce hotarre sa se opreasca: Ce ar fi mai c u cale sa fac? Sa-1 trezesc? Sa-1 iau, asa cum e, pe calul meu si sa fug cu cl n pustie? Sa-1 astept sa se trezeasca, si sa-i vorbesc, sa-1 nduiosez si sa-1 nduple c sa ma nsoteasca la casa mea din Bagdad?" ntr-un sfrsit, se opri la gndul acesta di n urma si, stnd jos pe marginea acoperisului, la picioarele baiatului, astepta tr ezirea lui scaldndu-si ochii n toata limpezimea trandafirie pe care soarele o aste rnea pe trupul fecioresc. Alunita, odata satul de somn, si ntinse picioarele si miji ochii; si tot a tunci Mahmud l si lua de mna si, cu un glas tare dulce, i spuse: Nu-ti fie teama, copilul meu, te afli la adapost lnga mine! Da, grabeste, rogu-te, sa-mi lamuresti pricina mprejurarii! Atunci Alunita sc ridica n sezut si, macar ca era stnjenit vazndu-se dinain tea celui ndragostit dc el, i istorisi patania cu toate amanuntele. Si Mahmud i spu se: Marire lui Allah, tinere prieten, carele ti-a luat bunurile, da ti-a pas trat viata; ca zice poetul: Cnd scapi cu viata din vltoare, Chiar fi de pierzi averea toata, ntreg prap adul nu te doare Mai mult ca unghia taiata. Si-apoi nici bunurile tale nu sunt chiar pierdute, ntruct tot ceea ce stapn esc eu este al tau. Haide, asadar, cu mine acasa sa te mbaiezi si sa te mbraci; si din clipita aceasta poti sa socotesti toate bunurile lui Mahmud ca pe chiar ale tale; viata lui Mahmud ti este nchinata! Si urma a-i vorbi atta de parinteste lui Alunita, nct l ndupleca sa-1 nsoteasc a. Mahmud cobor asadar el mai nti si l ajuta apoi pc Alunita sa ncalece pe cal l a spatele sau, pe urma porni la drum catre casa, nfiorat dc desfatare numai la at ingerea de trupul cald si gol al flacaului lipit de el. Cea dinti grija a lui fu de a-1 duce pe Alunita la hammam si de a-1 scald a el nsusi, fara ajutorul niciunui baies ori al vreunei slugi; si, dupa ce l mbraca ntr-o mantie de mare pret, l pofti sa intre n sala n care de obicci si primea priete nii. Era o sala desfatata de racoare si de umbra, luminata doar de straluciri le albastrii ale smalturilor si ale farfuriurilor, si de sclipirile cc se cernea u de sus ca niste stele. O mireasma de tamie vrajitoare ducca sufletul spre gradi ni de camfori si de cinamoni de vis. La mijloc, cnta o fntna tsnitoare. Era o tihna

desavrsita si netulburata, iar vraja putea sa se astearna plina de seninatate. Amndoi sezura jos pe chilimuri, iar Mahmud i ntinse lui Alunita o perna ca sa-si sprijine bratul pe ca. Bucatele fusesera rnduite pe tablale, si ci ncepura s a mannce; si baura apoi vinurile cele alese cu care erau pline olurile. Atunci De andosulca, crc pna aci nu se dovedise prea zornic, nu mai izbuti sa se stapneasca s i izbucni, procitind stihurile acestea ale poetului: O, dor calau! Nici dulcele alint Al ochilor, nici calda sarutare A buzel or nu sting aprinsu-ti jind Si nu-ti pot da vreodata alinare! O, dor al meu, asupra-ti simt mereu Povara grea de patima amara, Si n-ai sa scapi de-amarnicul ei greu De n-ai sa gufti betia ei cea rara! Dar Alunita, deprins de-acuma cu stihurile lui Deandosulea, le pricepu l esne tlcul ccl cam tulbure, se ridica numaidect si i spuse gazdei: Chiar ca nu nteleg deloc staruinta ta n privinta aceasta. Nu pot dect sa-ti mai spun nca o data ceea ce ti-am spus: n ziua n care le-as vinde altora pe aur ma rfa aceasta, tie ti-as darui-o pe degeaba! Si, fara a vrea sa asculte mai mult lamuririle lui Deandosulea, se ridic a hotart si iesi. Cnd ajunse afara, ncepu sa cutreiere cetatea. Dar se si facuse ntuneric; si , ntruct nu stia ncotro s-o ia, strain cum era la Bagdad, se hotar sa-si petreaca no aptea ntr-o geamie crc i sc brodi n cale. Intra asadar n curte si, cnd sa-si scoata p apucii ca sa intre nlauntru moscheii, vazu cum veneau spre el doi insi, naintea ca rora mergeau niste robi de-ai lor crc tineau dinainte-lc doua fanare aprinse. Se trase de-o parte ca sa-i lase sa treaca, da cel mai batrn dintre cei doi se opri dinaintea lui si, dupa ce l masura cu multa luare-aminte, i spuse: Pacea fie asupra-ti! Iar Alunita i raspunse la salamalec. Celalalt urma: Esti strain, copilul meu? El raspunse: Sunt de la Cairo. Tatal meu este Samseddin, starostele negustorilor din cetate. La vorbele acestea, batrnul se ntoarse catre tovarasul sau si i spuse: Allan ne ajutoreaza pna peste gndurile noastre! Nu nadajduiam sa gasim atta de repede strainul pe care l cautam si care sa ne scoata din ncurcatura. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza dc ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute faizeci fi una noapte spuse: Strainul pe care l cautam si care are sa ne scoata din ncurcatura. Pe urma l lua pe Alunita de-o parte si i spuse: Binecuvntat fie Allah carele ni te-a scos n cale! Avem sa-ti cerem un ajut or pe care avem sa-1 platim din belsug, dndu-ti cinci mii de dinari, haine de o m ie de dinari si un cal de o mie de dinari. Iacata! Stii si tu, o, fiul meu, ca, dupa legea noastra, cnd un musulman se leapada ntia oara de sotia lui, poate s-o ia ndarat fara de nici un necaz, ntr-un raspas de trei luni si zece zile; iar daca a junge sa se dcsparteasca de ea si a doua oara, poate la fel s-o ia ndarat, atunci cnd raspasul legiuit s-a mplinit; dar daca se leapada de ea si a treia oara, sau daca, fara sa se fi lepadat de ea vreodata, i spuse numai: Ma lepad de tine de tre i ori", sau Nu mai esti nimica pentru mine, ma juruiesc pc cca de a treia despart enie!", pai atunci, daca-i asa, se cere, daca sotul mai vrea s-o ia de sotie iar asi, ca un alt barbat sa se nsoare mai nti legiuit cu sotia lepadata, si sa se lepe de la rndu-i de ea, dupa ce s-a culcat fie si macar o noapte cu ea. Si numai atun ci sotul dinti poate s-o ia ndarat ca sotie legiuita. Or, tocmai asa-i necazul ace stui tnar care este cu mine. S-a lasat mai deunazi furat de un val de suparare si a tipat la nevasta-sa, care-i copila mea: Iesi din casa mea! Nu te mai cunosc! M a despartesc de tine prin Cele-Trei!" Si pe data fiica-mea, crc este sotia lui, s i-a tras iasmacul peste ochi, dinaintea sotului ei, care acuma era un strain pen tru ea, si-a luat zestrea si s-a ntors chiar n ziua aceea la mine acasa. Dar acuma sotul ei, pe care iacata-1, doreste fierbinte s-o ia ndarat. A venit sa-mi sarut e minile si sa mi sc nchine sa-1 mpac cu nevasta-sa. Iar eu m-am nvoit sa-1 ajut. Si numaidect am iesit sa cautam un barbat crc urmeaza sa slujeasca de Dezlegator vre me de o noapte. Si uite-asa, fiul meu, am dat de tine. ntruct esti strain de cetat

ea noastra, lucrurile au sa se petreaca tainic, de fata numai cu cadiul, si nimi ca nu are sa se dea n vileag. Starea de saracie lucie n care se afla Alunita l facu sa se nvoiasca din to ata inima cu trgul acela si si zise: Am sa dobndesc cinci mii de dinari, am sa capat haine de o mie de dinari, am sa ma si desfat toata noaptea. Pe Allah! Primesc!" Si le spuse celor doi care asteptau raspunsul cu nerabdare: Pe Allah! Primesc sa fiu Dezlegatorul! Atunci sotul femeii, care nca nu deschisese gura, se ntoarse catre Alunita si i spuse: Chiar ca ne scoti dintr-un mare necaz, ntruct se cuvine sa-ti spun ca o iu besc pe sotia mea pna peste poate! Numai ca mi-e tare teama ca mine dimineata, dac a ai s-o gasesti pe pofta ta, nu ai sa vrei sa te mai desparti dc ca si nu ai sa vrei sa mi-o dai ndarat. n atare mprejurari, legea ti da dreptate. Asa ca, tot acum a, dinaintea cadiului, ai sa te ndatorezi ca-mi versi zece mii de dinari ca despa gubire daca, din nenorocire, nu ai sa mai vrei sa te nvoiesti cu despartania, mine . Si Alunita primi nvoiala, ntruct era bine hotart sa nu se culce dect o noapte cu femeia mpricinata. Se dusera asadar tustrei la cadiu si, dinaintea lui, ntocmira senetul, du pa daunele legiuite. Iar cadiul, la vederea lui Alunita, fu pna peste poate de tu lburat si l ndragi amarnic. nct avem sa ne mai ntlnim cu el pc apa istorisirii acestei a. Asa ca, dupa ce ncheiara senetul, iesira de la cadiu, iar tatal femeii de spartite l lua pe Alunita si l pofti sa intre n casa lui. II ruga sa astepte n ncaper ea dc la intrare, si se duse sa-i dea de stire fiica-sii, spunndu-i: Fata mea scumpa, ti-am gasit un baiat tare bine facut care, nadajduiesc, are sa-ti placa. Ti-1 laud peste marginile laudelor. Petrece-ti cu el o noapte desfatata si nu te lipsi dc nimica. Nu ai n fiece noapte un baiat asa de minunat n brate! Si, dupa ce o dadaci astfel pe fiica-sa, tatncle cel de treaba pleca tare multumit la Alunita sa-i spuna si lui la fel. Si l ruga sa mai astepte oleaca pna ce proaspata lui sotie va ispravi sa se gateasca a-1 primi. Ct despre sotul cel dinti, accsta sc duse pe data la o baba tare telpiza c are l crescuse, si i spuse: Ma rog tie, maica mea cea buna, trebuie sa nchipui vreun tertip cu care s a-l opresti pe Dezlegatorul pe care l-am gasit sa se apropie n noaptea aceasta de sotia mea cea lepadata! Si batrna i spuse: Pe viata ta! Nimica nu este mai lesne! Si se nvalui cu iasmacul. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si tacu, sfioasa. Dar n cea de a doua sute saizeci si doua noapte spuse: Si sc nvalui cu iasmacul si se duse la casa lepadatei, unde l vazu mai nti p e Alunita n ncaperea de la intrare. i dete binete si i spuse: Am venit la tnara cea despartita ca sa-i ung trupul cu niste unsori, asa cum fac n fiecarc zi, ca s-o vindec de lepra de care este bolnava, biata femeie! Si Alunita striga: Fereasca-ma Allah! Ce, o, maica buna? Femeia asta-i bolnava de lepra? Si eu n noaptea asta urma sa ma mprcun cu ea! ntruct eu sunt Dezlegatorul ales dc sotu l ei de mai nainte. Si batrna raspunse: O, fiul meu, pazeasca-ti Allah tineretea cea frumoasa! Pai, hotart, ai fa ce mai bine sa te opresti a te mpreuna cu ea! Si l lasa nauc si intra la despartita, pe care o ncredinta la fel n ceea ce l privea pe flacaul care urma sa slujeasca de Dezlegator. Si o sfatui sa se paze asca a nu se molipsi. Dupa care pleca. Ct despre Alunita, acesta urma a astepta un semn de la tinerica spre a in tra la ea. Dar astepta mult si bine sa vada venind nimica, afara dc o roaba care i aduse o tabla cu de-ale gurii. Mnca si bau, pe urma, ca sa-si treaca vremea, pr

oci ti o surata din Coran, si-apoi ncepu sa ngne niste stihuri dintr-un cntec, cu un glas mai vrajitor dect glasul tnarului David dinaintea lui Saul. Cnd tnara nevasta auzi dinlauntru glasul acela, si zise: Ce-mi ndruga baba ai a a napastelor? Pai un ins lovit de lepra poate fi daruit cu un glas atta de frum os? Pe Allah! Am sa-1 chem si sa vad cu ochii mei daca batrna nu m-o fi mintit. D a mai nti am sa-i raspund." Si lua o lauta indieneasca pe care o struni mesterit si, cu un glas n sta re sa opreasca n vnataia cerului pasarile din zbor, cnta: Mi-e drag un tnar caprior Cu ochii galeti visatori, Cu mijloc sui si pas usor, Ca nsusi ramul fosnitor nvata-al vnturilor zbor Vazndu-i mersul plutitor. Cnd auzi cele dinti sunete ale acelui cntec, Alunita se opri din lalaiala l ui si asculta cu o luare-aminte vrajita. Si gndi: Ce-mi ndruga baba cea vnzatoare de unsori? Pe Allah! De buna seama ca m-a mintit! Un glas atta de frumos nu poate s a fie al unei leproase!" Si numaidect, potrivindu-si glasul dupa sunetele de la u rma pe care le auzi, cnta cu un glas n stare a face sa joace si pietrele: Ma-nchin gazelei zvelte care, Temndu-se de vnator, Ascunde-mbujorata floar e De pe obrazu-i vrajitor. Si spuse astea cu o atare mladiere de glas, nct tnara nevestica, cutremurat a de tulburare, se repezi sa ridice perdelele care o desparteau dc flacau si se n fatisa vederii lui, precum luna se iveste deodata dintr-un nor. Si i facu semn sa intre repede, si i-o lua nainte leganndu-si soldurile, de sa puie pe picioare si un mosneag neputinte. Iar Alunita ramase nauc de frumusetea, de prospetimea si d e tineretea ei. Dar tot nu cuteza sa sc apropie de ea, bntuit cum era de spaima c a ar putea sa se molipseasca. Dar deodata tinerica, fara a rosti o vorba, ntr-o clipeala de ochi, se de zbraca de camasa si de salvarasi, pe crc lc arunca hat ncolo, si se ivi goala-golu ta si mai curata ca argintul stracurat, si mai dreapta, si mai mladie ca ramul d e palmier tinerel. La privelistea aceea, Alunita simti cum i sc cutremura clironomia de la prcacinstitu-i tatne-sau, copilul cel vrajitor pe care l purta pe sub bracinare. S i, pricepnd limpede scncetele lui zornice, ca sa-1 potoleasca, vru sa i-1 treaca n evesticai, care dc buna seama ca va fi stiind ce sa-i faca. Ci tinerica i spuse: Sa nu te apropii de mine! Mi-e frica sa nu ma molipsesc de lepra de pe t rupul tau! Ia vorbele acestea, Alunita, fara a rosti o vorba, se dezbraca de toate hainele de pe el, pe urma si de camasa si de salvari, pe care le arunca hat ncolo , si se ivi n goliciunea lui desavrsita, mai limpede ca apa de izvor si mai neprih anit ca ochiul de copil. Atunci copilandra nu mai avu nici o ndoiala n ce privea tertipul de care s e slujise cotoroanta de codoasa, la ndemnul sotului dinti si, beata de nurii flaca ului, se repezi la el si l nvalui cu bratele si l trase n pat, peste care se rostogo li cu el odata. Si, gfind cu jind, i spuse: Dovedestc-ti tariile, o, seicule Zaharie, taica al vnarilor vrtoase! La chemarea aceea atta de temeinica, Alunita o nsfaca pe copila pe dupa so lduri, si tinti acadeaua vnaturoasa drept spre poarta slavilor, si, ndemnnd-o pe cri pta de clestar, o duse de ajunse iute la pragul biruintelor. Pe urma o aduse sa ocoleasca de la drumul cel mare, si o mboldi amarnic, pe un drum scurt, drept spr e poarta culmilor; da, ntruct vnatura sovaia dinaintea strmtimii acelei porti ntrezid ite, sili strunga, spargnd capacul olului, si se pomeni atunci ca acasa, de parca ntocmitorul ziditurii ar fi luat masurile dintr-amndoua partile deodata. Apoi si d use mai departe cautarile, ccrcctnd pe ndelete sukul de luni, trgul de marti, bazar ul dc miercuri si iarmarocul de joi. Pe urma, dupa ce dezlega astfel tor ceea ce era de dezlegat, se odihni, ca un musulman cucernic, la intrarea de vineri. Si-asa fu calatoria dc cercare a lui Alunita si a tncului sau prin livada copilandrei. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute saizeci si treia noapte spuse: Si-asa fu calatoria dc cercare a lui Alunita si a tncului sau prin livada

copilandrei. Dupa care Alunita, cu pruncul visatorind multumit, o nlantui dulce pe cop ila cea cu straturile ravasite; si ctesitrei dormira pna dimineata. De cum se trezi, Alunita o ntreba pe sotia lui cea trecatoare: Cum te chcama, inima mea? Ea raspunse: Zobeida. El i spuse: Hei, Zobeida, tare mi pare rau ca sunt nevoit sa te las! Ea ntreba, tulburata: Si de ce sa ma lasi? El spuse: Pai stii si tu bine ca eu nu sunt dect Dezlegator! Ea striga: Nu, pe Allah! Am uitat! Si mi nchipuiam, n bucuria mea, ca esti un dar minu nat pe care taica al meu cel bun mi-1 facea ca sa-1 nlocuiesc pe celalalt! El spuse: Pai da, o, minunata Zobeida, sunt un Dezlegator iles si de tatal tau si de sotul tau dinti. Si, ca prevedere fata dc vreo rca-vointa din partea mea, au a vut grija amndoi sa ma puna sa iscalcsc o nvoiala, dinaintea cadiului, precum ca m a ndatorez sa le platesc zece mii de dinari daca n dimineata aceasta nu ma lepad d e tine. Or, chiar ca nu vad cum as putea sa le platesc atta prapad de bani, eu ca re nu am n buzunarele mele nici baremi o drahma. Asa ca este mai bine sa plec, ca altminteri ma paste temnita, ntruct nu am cu ce sa platesc. La vorbele acestea, tnara Zobeida chibzui o clipita; apoi, sarutnd ochii f lacaului, l ntreba: Cum te cheama, ochi al meu? El spuse: Alunita! Ea striga: Ya Allah! Nicicnd n-a fost purtat un nume mai potrivit! Ei bine, dragule, o, Alunita, ntruct, mai mult dect toate zaharurile kandi, tare mult mi place vnatura aceea de acadea dulce cu crc mi-ai dedulcit livada toata noaptea, ma juruicsc ti e ca avem sa dibacim noi un viclesug ca sa nu ne mai despartim niciodata; ca mai degraba as muri dect sa mai fiu a altuia, dupa ce tc-am degustat! El ntreba: Pai cum sa facem? Ea spuse: Treaba este tare la ndemna. Iacata! ndata arc sa vie taica-meu dupa tine si are sa te duca la cadiu ca sa mplinesti nvoielile din senet. Tu atunci sa te apro pii gales de cadiu si sa-i spui: Nu mai vreau sa ma despartesc!" El are sa te ntre be: Ce? Te pagubesti de cei zece mii de dinari care sunt sa-i dai, si de hainele de o mie de dinari, si dc calul dc o mie de dinari ca sa rami cu o femeie?" Tu sa raspunzi: Socotesc ca fiecare fir dc par de-al acelei femei pretuieste zece mii de dinari! Drept aceea ramn n stapnia unui par atta de scump." Atunci cadiul acela a rc sa-ti spuna: Este dreptul tau! Da va sa-i platesti sotului dinti zece mii de di nari, ca daune." Si atunci, dragule, asculta bine ce-ti spun: batrnul cadiu, om a ltminteri minunat, i are tare cu drag pe flacaiandri. Or, pesemne ca ai si strnit asupra lui o tulburare mare, sunt ncredintata! Alunita striga: Pai atunci tu socoti ca si cadiul este deandosulea? Zobeida izbucni n rs si spuse: Negresit! Dar de ce te-o fi minunnd atta una ca asta? El spuse: Hotart ca trebuie sa fie scris ca toata viata sa Alunita sa ajunga de la un deandosulea la alt deandosulea! Ci, o, isteata Zobeida, urmeaza-ti mai depart e, rogu-te, lamuririle. Ziceai: Batrnul cadiu, om altminteri minunat, ii are tare dragi pe flacaiandri." Sa nu te apuci acuma sa ma sfatuiesti sa-i vnd marfa mea! Ea spuse: Nu! Ai sa vezi!

Si urma: Cnd cadiul are sa-ti spuna: Trebuie sa platesti tei zece mii de dinari!", tu sa tc uiti la el cam asa, ntr-un anume chip, sa-ti legeni ispitit soldurile, n u prea tare, da oricum ntr-un fel de sa se topeasca de tulburare pe chilimul lui. Si atunci, negresit, are sa-ti dea o pasuire ca sa-ti platesti datoria. Si de-a ci ncolo, Allah cu mila! La vorbele acestea, Alunita cugeta o clipita si spuse: Asta se poate! Si tot atunci o roaba, de dupa perdea, dete glas si spuse; Stapna a mea Zobeida, este aici tatal tau care l asteapta pe stapnul meu! Atunci Alunita se scula, se mbraca n graba si se duse la tatal Zobeidei. S i amndoi, dupa ce se ntlnira iu drum cu sotul dinti, se dusera la cadiu. Or, prorocirile Zobeidei se mplinira vorba cu vorba; dar se cade sa spun ca si Alunita avu grija sa urmeze cu sfimenie sfaturile de pret pe crc i Ic nsiras e ea. nct cadiul, naruit cu totul de ocheadele furise pe crc i le arunca Alunita, i ngadui nu numai raspasul de trei zile pe care l ceruse cu sfiiciune flacaul, ci s i ncheie judetul cu spusele acestea: Pravilele credintei noastre, precum si sfintele datini nu pot sa faca di n despartania barbatului de femeie o povara! Iar cele patru ramuri ale drcptci-c redinte sunt n deplina potriveala n aceasta privinta. Pe dc alta parte, Dezlegator ul, ajuns sot legiuit, se bucura de o pasuire, data fiind mprejurarea ca este str ain. i dam asadar zece zile spre a-si plati datoria. Atunci Alunita saruta cuviincios mna cadiului, care cugeta n sinesi: Pe All ah! Flacaul acesta frumos pretuieste mai mult de zece mii dc dinari. Si i-as da chiar eu cu draga inima!" Pc urma Alunita si lua bun-ramas cu multa dragalasic dc la el si alerga la sotia sa Zobeida. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza dc ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute faizeci f i patra noapte spuse: Cu multa dragalasic si alerga la sotia sa Zobeida. Si Zobeida, cu chipul straluminat dc bucuric, l ntmpina pe Alunita firitisi ndu-1 pentru izbnda dobndita, si-i dete o suta de dinari anume spre a orndui, numai pentru ei doi, un ospat care sa tina toata noaptea. Si Alunita, cu banii de la ncvasta-sa, porunci pe data sa se gateasca ospatul cu pricina. Si amndoi se apuca ra sa manncc si sa bea pe saturatele. Atunci, huzuriti pna peste marginile huzurul ui, se desfatara ndelung. Pe urma, ca sa-si mai faca pofta, coborra Ia sala dc pet receri, aprinsera facliile si se pornira ei doi sa cnte niste cntece de sa faca pi etrele sa dantuiasca si zborul pasarilor sa se opreasca n vnataia cerului. nct nu e de mirare ca deodata se auzira la usa dinspre drum a casei niste batai. Iar Zobeida, care le auzi dinti, i spuse lui Alunita: Ia du-te de vezi cine bate la usa. Si Alunita cobor numaidect sa deschida. Or, n noaptea aceea, califul Harun Al-Rasid, simtindu-si pieptul nadufit, spusese catre vizirul Giafar, spatarul Massrur si poetul sau drag, desfatatorul Abu-Nowas: mi simt pieptul cam apasat. Haideti sa ne preumblam oleaca pe ulitele Bagdadului, ca sa gasim ceva cu ce sa ne voiosim toanele! Si se stravcstisera tuspatru n straie de dervisi persani si plecasera sa bata ulitele Bagdadului, cu nadejdea n vreo ntmplare hazlie. Si ajunsesera ntr-acest chip dinaintea casei Zobeidei si, cnd auzira cntecele si zvoana de laute, batura la usa, dupa naravul dervisilor, fara sa le pese dc ceva. Cnd i vazu pe dervisi, Alunita, cum nu era un nestiutor al datorintelor de ospetie, si cum pe deasupra mai era plin de o voie buna minunata, i primi cu toa ta inima si i pofti n odaia de la intrare si le aduse de-ale gurii. Dar ei nu vroi ra a primi sa mannce, spunnd: Pe Allah! Sufletele gingase nu au trebuinta de nici un fel de mncaruri sp re a-si desfata simtirea, ci numai de o cntare frumoasa! Si bagam de seama ca iac ata cntecele au tacut taman odata cu venirea noastra. Oare nu cumva era o cntareat a de meserie aceea care cnta asa de minunat? Si Alunita spuse:

Ba nu, domniile voastre! Era chiar sotia mea. Si le povesti patarania lui, de la nceput pna la sfrsit, fara sa sara peste nici un amanunt. Ci n-ar fi de nici un folos s-o mai spunem si noi nca o data. Atunci capetenia dervisilor, care era chiar califul, i spuse lui Alunita, care i se parea gingas pna peste poate si fata de care se simtise cuprins dintrodata de duiosie: Fiul meu, poti sa fii linistit n ceea ce priveste cei zece mii de dinari pe care i datorezi sotului dinti al sotiei tale. Eu sunt capul tekkelei dervisilor din Bagdad, care numara patruzeci dc madulare; noi, din mila lui Allah, suntem avuti; iar zece mii de dinari pentru noi nu sunt vreo corvoada. Asa ca ti fagadui esc ca au sa ajunga la tine pna n zece zile. Dar du-te si roag-o pe sotia ta sa ne cnte ceva, de dupa perdea, spre a ne nviora sufletul. ntruct, fiul meu, cntecul le s lujeste unora de mncare, altora de leac, iar altora de vnturar: pentru noi ndepline ste ctesitrei slujbele deodata. Alunita nu se lasa rugat mai mult; iar sotia sa Zobeida binevoi a primi sa cnte pentru dervisi. nct bucuria lor fu pna peste poate; si petrecura o noapte de sfatata, ba ascultnd cntecul si raspunznd: Ah! Ah!" din toata inima, ba taifasuind d ulce, ba ascultnd ticluielile soitarii ale poetului Abu-Nowas, pe care frumusetea flacaului l facea sa aiureze pna peste marginile aiurelii. La ziua, dervisii cei calpi se ridicara, iar califul, pna a nu pleca, pus e sub perna pe care se sprijinise o punga n crc sc aflau, pentru nccput, o suta de dinari dc aur, atta ct avea cu sine la ceasul acela. Pe urma si luara bun-ramas de la gazda lor cea liuda, multumindu-i prin gura lui Abu-Nowas, care i ticlui niste stihuri alese si t are si fagadui strasnic n ceea ce l privea ca nu are sa-1 piard a din vedere. nspre prnz, Alunita, caruia Zobeida i daduse cei o suta dc dinari gasiti su b perna, vru sa iasa ca sa se duca n suk sa faca niste trguieli; si, cnd deschise u sa, vazu opriti dinaintea casei cincizeci de catri ncarcati cu legaturi dc bogasiu ri, iar pe o catrca nfotazata falnic un copilandru, rob abisinian, minunat la chip , crc tinea n mna o scrisoare facuta sul. Cnd l vazu pe Alunita, copilandrul cel gingas sari sprinten jos, veni de s aruta pamntul dinaintea flacaului si, nmnndu-i ravasul, i spuse: O, stapne Alunita al meu, chiar acuma tocmai am sosit dc la Cairo, trimis la tine de parintele tau Samseddin, starostele negustorilor din cetate. ti sunt aducator a cincizeci de mii de dinari n marfuri de pret, si a unei legaturi pline cu un dar dc la mama ta, anume pentru sotia ta Sett Zobeida, un ibric batut cu nestemate si un lighenas de aur ispitit. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute faizeci fi cincea noapte spuse: Un ibric batut cu nestemate si un lighenas de aur ispitit. Alunita ramase atta de uluit si de bucuros totodata dc acea ntmplare de-a m irarilea, nct dintru-nti nu sc gndi dect sa afle ce cuprindea scrisoarea. O desfacu s i citi cele ce urmeaza: Dupa urarile cele mai depline de fericire fi de sanatate din partea Itii Samseddin catre fiul sau Alunita! Afla, o, fiul meu mult-iubit, ca zvonul despre prapadul care a cazut pes te caravana ta fi despre pierderea bunurilor tale a razbatut pna la mine. Numaide ct ti-am ntocmit alta caravana de cincizeci de catri ncarcati cu marfuri de cincizec i de mii de dinari de aur. Pe deasupra, maica-ta iti trimite un caftan frumos pe care l-a inhorbotit cu chiar mna ei si, ca dar pentru sotia ta, un ibric si un l ighenas care, ndraznim a nadajdui, are sa-ti placa. ntruct ntr-adevar am aflat, cu oarecare uimire, ca ai slujit de Dezlegator n tr-o despartanie pricinuita de rostirea Lepadarii pe cele Trei. De vreme ce tu a i gasit-o pe tnara femeie pe pofta ta, dupa ncercare, bine ai facut ca (i-ai oprit -o. nct mrfiirile care ti vin sub paza micutului abisinian Salim au sa-ti slujeasca, si nca pna peste trebuinta, spre a-ti plati cei zece mii de dinari pe care ii dat orezi, ca daune, sotului dinti. Mama ta si toti ai nostri sunt bine sanatosi, nadajduiesc ntoarcerea ta g rabnica si ti trimit cu drag salamalecurile lor si marturia cea mai osebita a iub irii lor.

Sa traiesti multa vreme!" Scrisoarea si sosirea napristan a acelor bunuri l tulburara pna ntr-atta pe Alunita, nct nu cugeta o i lipita la nepotrivelile clin ntmplarea aceea. Si se urca la sotia sa si i povesti cum stau lucrurilc. Nici nu-si ispravise el bine lamuririle cnd se auzira niste batai la usa, si tatal Zobeidei cu sotul dinti se ivira n odaia de la intrare. Veneau sa ncerce a-1 ndupleca pe Alunita sa se dcsparteasca prin buna-ntelegere. Tatal Zobeidei i spuse asadar lui Alunita: Fiul meu, aibi mila de ginerele meu dinti, care i. ue o iubeste pe cea ca re i-a fost sotie! Allah ti-a trimis bunuri care ti ngaduie sa cumperi cele mai fr umoase roabe din trg, precum si sa te nsori, cu nunta legiuita, < hiar si cu fata celui mai de vaza dintre emiri. nct da-i ndarat bietului om sotia, iar el se nvoiest c sa se faca rob al tau! Si Alunita raspunse: Chiar ca Allah mi-a trimis toate accste bunuri ca s. i I rasplatesc cu m arinimie pe cel de dinaintea mea. Sunt gata sa-i dau cei cincizeci de catri cu marfurile de pe ei, si chiar si robuletul abisinian Salim, si sa nu opresc din toate dect darul pentru sotia mea, adica lighenasul si ibricul! Pc urma adauga: Dar daca fiica ta Zobeida se nvoieste sa se ntoarca la sotul ci dinti, ma nv oiesc si cu s-o dezleg! Atunci socrul intra la Zobeida si o ntreba: Hei, primesti sa te ntorci la sotul tau dinti? Ea raspunse, dnd spornic din mini a lepadare: Ya Allah! Ya Allah! Pai da el nici habar n-a avut vreodata de pretul str aturilor din livada mea, si totdeauna s-a oprit la jumatatea drumului! Nu, pe Al lah! Ramn cu flacaul care m-a ravasit n toate chipurile! Cnd se dumiri ca pentru el orice nadejde se irosise, sotul dinti fu cuprin s de o mhnire asa de mare, nct i plesni fierea n el acolo pe loc, pe clipa pe data, s i muri. Si iac-asa cu el! Ct despre Alunita, acesta urma a se voiosi mai departe cu nurlia si dibac ea de Zobeida; si n toata serile, dupa ospat si dupa un potop de nastrusnicii, de hrjoane si de alte asemenea, amndoi laolalta i trageau cte o cntare de sa faca pietr ele sa dantuiasca si sa opreasca n vnatailc cerului zborul pasarilor. n cea de a zecea zi dc la nsuratoarea sa, Alunita si aduse aminte dc fagadu iala pe care i-o facuse capetenia dervisilor ca i trimite zece mii de dinari, si i spuse sotiei: Vezi tu ce capetenie de mincinosi? Daca ar fi trebuit sa astept mplinirea fagaduielii lui, acuma as fi mort de foame n temnita! Pe Allah! Daca l-as mai ntln i vreodata, i-as cam spune eu ce gndesc despre reaua lui credinta! Apoi, ntruct se lasa seara, puse sa se aprinda facliile din sala dc ospete si tocmai se pregatea sa nceapa o cntare, ca n toate serile, cnd sc auzira batai la usa. Sari sa se duca chiar el la usa si nu mica i fu mirarea cnd i zari pe cei p atru dervisi din noaptea dinti. Pufni a rs n nasul lor si le spuse: Bineveniti fie mincinosii, insii cei de rea-credinta! Ci eu tot am sa va poftesc sa intrati; ntruct Allah m-a mntuit sa mai am trebuinta de ajutorul vostru . Si-apoi, macar ca sunteti mincinosi si fatarnici, sunteti totusi desfatatori s i bine crescuti! Si i duse n sala de ospete si o ruga pc Zobeida sa le cnte ceva, de dupa pe rdea. Iar ea cnta ntr-un chip de sa le rapeasca mintile, de sa faca pietrele sa da ntuiasca >i de sa se opreasca n vnataia cerului zborul pasarilor. La o vreme, capetenia dervisilor sc ridica si se duse sa-si mplineasca o trebuinta. Atunci unul dintre dervisii cei calpi, si care era poetul Abu-Nowas, se pleca la urechea lui Alunita si i spuse. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute saizeci si sasea noapte spuse: Poetul Abu-Nowas se pleca la urechca lui Alunita si i spuse:

O, minunata gazda a noastra, ngaduieste-mi sa-ti pun o ntrebare: cum de ai putut sa crezi o clipita ca tatal tau Samseddin ti-a trimis cei cincizeci de c atri ncarcati cu bunuri? Ia sa vedem! Cte zile fac ele de la Bagdad la Cairo? El raspunse: Patruzeci si cinci de zile, pc putin. Abu-Nowas ntreba: Si ca sa se ntoarca? El raspunse: Patruzeci de zile, pe putin. Abu-Nowas ncepu sa rda si zise: Atunci cum ai vrea ca n mai putin de zece zile tatal tau sa fi aflat dc p ierderea caravanei tale si sa fi putut sa-ti trimita alta? Alunita striga: Pe Allah! Bucuria mi-a fost asa de mare, nct nici nu am avut vreme sa cuge t la toate astea! Da, spune-mi atunci, dervisule: si scrisoarea pe care mi-a scr is-o? Si peschesul acela? De unde vin? Abu-Nowas raspunse: Dch, Alunita! Daca ai fi tot atta dc destept pe ct esti de frumos, de mult ai fi ghicit ca sub hainele de dervis ale capeteniei noastre este nsusi stapnul n ostru califul, emirul drept-credinciosilor, Harun Al-Rasid, iar cel de al doilea dervis este nsusi vizirul cel ntelept, Giafar Barmecidul, iar cel de al treilea e ste spatarul Massrur, iar eu sunt robul si proslavitorul tau Abu-Nowas, poet num ai! La spusele acestea, Alunita ramase pna peste poate de uluit si de naucit, si ntreba cu sfiala: Pai, o, marite poete Abu-Nowas, crc mi este meritul ce-a tras asupra-mi to ate milele acestea ale califului? Abu-Nowas zmbi a rde si spuse: Frumusetea ta! Si adauga: Cel mai mare merit n ochii lui este acela de a fi tnar, ispitit si nurliu. Si socoate ca niciodata nu se cumpara prea scump privelistea unei fapturi frumo ase si vederea unui obraz chipes! Estimp, califul se ntoarse sa-si ia locul pe chilim. Atunci Alunita veni sa sc temeneasca ntre minile sale si i spuse: O, emire al drcpt-credinciosilor, Allah pastrcaze-te intru cinstirea si dragostea noastra, si sa nu ne vaduveasca El nicicnd dc milele darniciei talc! Iar califul i zmbi si l mngie usurel pe obraz si i spuse: Te astept mine la sarai. Apoi ncheie petrecerea si, urmat de Giafar, de Massrur si de Abu-Nowas, c are l povatui pe Alunita sa nu uite sa vina, pleca. A doua zi, Alunita, pe care nevasta-sa l ndemna de zor sa se duca la sarai , alese lucrurile cele mai de pret pe care i le adusese micutul Salim, le aseza n tr-un sipet tare frumos si puse sipetul pe capul robului cel dragalas; apoi, dup a ce fu mbracat si gatit cu multa grija de sotia sa Zobeida, purcese la divan, lun du-1 cu sine si pe copilul cu sipetul acela. Si urca la divan si, punnd sipetul l a picioarele califului, i facu o nchinare n stihuri bine ticluite, si i spuse: O, emire al drcpt-credinciosilor, Prorocul nostru cel binecuvntat (asupra -i fie rugaciunea si pacea!) primea orice dar, ca nu cumva sa pricinuiasca vreo mhnire cclui care i-1 nchina. Robul tau ar fi si el bucuros daca ai sa binevoiesti sa primesti sipctelul acesta ca marturie a datorintei sale! Atunci califul fu multumit dc cinstirca aceea din partea flacaului si i s puse: Este prea mult, o, Alunita, ntruct tu nsuti nc si esti un pesches tare scum p! Fii dar binevenit n saraiul meu si, de astazi chiar, vreau sa te caftancsc ntro slujba nalta. Si pe data l si mazili din slujba pe starostele cel mare ii negustorilor din Bagdad si l caftani pe Alunita n locul lui. Pe urma, pentru ca acea caftanire sa fie aflata dc toata lumea, califul scrise un firman n care stiricea faptul, porunci ca firmanul sa fie nmnat valiului,

care l trecu pristavului obstesc sa-1 strige pe toate ulitele si prin toate suku rile din Bagdad. Ct despre Alunita, d-apoi el ncepu chiar din ziua aceea a se ducc neabatut la calif, care nu mai putea sa se lipseasca de a-1 vedea. Si, spre a-si vinde m arfurile, cum nu avea nicidecum vreme el nsusi, deschise o pravalie frumoasa, n ca pul careia l puse pe micutul rob tuciuriu, care se dovedi de minune n meseria acee a gingasa. De-abia se scursera ntr-acest chip vreo doua, trei zile, ca iacata ca i s c vesti califului moartea neasteptata a capeteniei paharnicilor sai. Si califul, pe loc, l si caftani pe Alunita n slujbele bas-paharnicului, si l darui cu un caft an falnic, potrivit cu slujba aceea mareata, si i hotar o simbrie stralucita. Si nt r-acest chip nu se mai desparti de el. Peste doua zile, cum Alunita sta tot pc lnga calif, odaiasul cel mare int ra, saruta pamntul dinaintea scaunului domnesc si spuse: Pastreze-i Allah zilele califului si sporeasca-i-le cu tot attea zile cte tocmai i-a rapit moartea capeteniei saraiului! Si adauga: O, emire al drept-credinciosilor, capetenia saraiului a murit adineaori! Emirul drept-credinciosilor spuse: Aiba-1 Allah ntru mila sa! Si tot atunci l si caftani pe Alunita capetenie a saraiului n locul raposa tului si i hotar niste simbrii nca si mai stralucite. Si ntr-acest chip Alunita avea sa ramna mereu alaturi de calif. Apoi, dupa ce caftanirea aceea se facu si fu st iricita n tot saraiul, califul ridica divanul, fluturnd, ca de obicci, naframa. n clipita accasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute saizeci si saptea noapte califul ridica divanul, fluturndu-si, ca de obicei, naframa, si nu l mai opri la el dect pe Alunita. nct, din ziua aceea, Alunita si petrecea toate zilele la sarai; si nu se ma i ntorcea la el acasa dect tare trziu noaptea si se culca fericit cu sotia lui carc ia i istorisea toate ntmplarile de peste zi. Iar dragostea califului fata dc Alunita nu facu dcct sa sporeasca zi de z i, pna ntr-atta nct ar fi fost n stare sa jertfeasca totul, dect sa lase nemplinita f si cea mai marunta pofta a flacaiandrului, precum se vadeste din ntmplarea urmatoa re. Califul rnduise un benchct la crc se aflau de fata sotii sai de inima cei n datinati: Giafar, poetul AbuNowas, Massrur si Alunita. De dupa perdea cnta chiar cadna cea mai draga califului, cca mai frumoasa si mai desavrsita dintre cadnele sa le. Si deodata califul se uita tinta la Alunita si i spuse: Prietene, ti place cadna mea, citcsc asta n ochii tai. Si Alunita raspunse: Ceea ce i place stapnului trebuie sa-i placa si robului! Si califul striga: Pe capul meu si pe mormntul stramosilor mei, o, Alunita, din clipita acea sta cadna mea este a ta! Si o chema numaidect pe capetenia hadmbilor si ii spuse: Du la casa capeteniei saraiului meu toate lucrurile precum si pe ccle pa truzeci de roabe ale cadnei mele desfatarea-Inimilor, pe urma du-o si pe ea la ca sa lui ntr-un jet purtat de robi. Dar Alunita spuse: Pe viata ta, o, emire al drept-credinciosilor, iarta-1 pe robul tau nevr ednic de a lua ceea ce este al stapnului! Atunci califul pricepu gndul lui Alunita si i spuse: Poate ca ai dreptate. De buna scama ca sotia ta ar fi zuliara pe fosta m ea cadna! nct cadna sa ramna la sarai! Pe urma se ntoarse catre Giafar, vizirul sau, si i spuse: O, Giafar, se cade sa cobori numaidect la sukul de robi, ntruct azi e zi de trg, si sa cumperi, la zece mii de dinari, cea mai frumoasa roaba din tot sukul. Si s-o duci pe data acasa la Alunita! Giafar sc ridica pe data, cobor la sukul de robi, si l ruga pe Alunita sa-

1 nsoteasca spre a-i arata chiar el ce ere sa faca. Or, valiul cetatii, emirul Khaled, coborse si el n ziua aceea la suk ca sa cumpere o roaba pentru fecioru-sau, care tocmai ajunsese la vrsta de flacau. Valiul cetatii avea ntr-adevar un fiu. Dar fiul acela era un baiat dc o u rtenie ct sa faca sa lepede o femeie plina scalmb, cu rasuflarea mputita, cu ochii cs i, cu gura mare ct o vesca de vaca batrna. nct l chema Buhaila1. Chiar n seara din ajun, Buhaila mplinise patrusprezece ani, iar maica-sa e ra ngrijorata, de o buna bucata de vreme, ca nu vazuse la el nici un semn de barb atie adevarata. Dar se linisti numaidect cnd baga de seama, chiar n dimineata acele i zile, ca fiu-sau Buhaila, ca urmare a vreunui vis, se desfatase de unul singur n somnul lui, lasnd pe saltea un semn de netagaduit. 1 Li M. A. Salic: Habazlam Baz&iza. Aleg dovada aceea o bucurase pna peste poate pe marna lui Buhaila si o fa cuse sa dea fuga la barbatu-sau sa-i duca stirea cea fericita, silindu-1 sa cobo are pe data la suk, nsotit de fiul sau, ca sa-i cumpcrc o roaba frumoasa pc pofta lui. Asadar vru Ursita, crc este n minile lui Allah, ca n ziua aceea sa faca asa ca sa se ntlneasca n sukul de robi Giafar si Alunita cu emirul Khaled si cu fiul ac estuia, Buhaila. Dupa salamalecurile ndatinate, se strnsera cu totii laolalta si pusera sa treaca pc dinaintea lor telalii, fiecare cu toate roabele albe, tuciurii ori neg re, pe care le aveau. Asa ca vazura o gramada fara de numar de copile grecoaice, abisinience, chinezoaice si persiance si erau gata sa plece fara a se hotar n ziua aceea la ale gerea vreuneia, cnd nsusi capetenia misitilor trecu ccl din urma, tinnd de mna o cop ila cu chipul descoperit, mai frumoasa ca luna plina din luna Ramadanului. La vederea ei, Buhaila ncepu sa pufneasca de zor spre a-si arata jindul s i i spuse emirului Khaled, tatnele sau: Asta e care mi trebuie! Iar Giafar la rndu-i l ntreba pe Alunita: Aceasta te multumeste? El raspunse: Face banii! Atunci Giafar o ntreba pe copila: Cum te cheama, o, roaba gingasa? Ea raspunse: O, stapne al meu, Yasmina! Atunci vizirul l ntreba pe misit: Ce pret de strigare arc Yasmina? El spuse: Cinci mii de dinari, o, stapne al meu! Atunci Buhaila striga: Eu dau sase mii! Atunci Alunita pasi nainte si spuse: Dau opt mii! Atunci Buhaila pufni dc mnie si spuse: Opt mii de dinari si nca unul! Giafar spuse: Noua mii si nca unul! Dar Alunita spuse: Zece mii de dinari! Atunci misitul, temndu-se ca nu care cumva cele doua parti sa se razgndeas ca, spuse: La zece mii dc dinari, roaba Yasmina! Si i-o dete lui Alunita. Cnd vazu asa, Buhaila se prabusi mestecnd n vnt cu minile si cu picioarele, s pre marca suparare a tatalui sau, emirul Khaled, care nu l adusese la suk dect ca sa faca cheful neveste-sii, ca altmintrelea i era sila de el din pricina hidosiei si a natngiei lui. Ct despre Alunita, acesta, dupa ce multumi vizirului Giafar, o lua pe Yas

mina si o ndragi, iar ea l ndragi tot asa. nct, dupa ce i-o nfatisa neveste-sii Zobeid a, care o gasi ispititoare si l lauda pentru alegerea facuta, se desfata cu ea n c hip legiuit, lund-o ca pe cea de a doua sotie. Si dormi n noaptea aceea cu ea, si o plodi pe data, precum arc sa se vadeasca n urmarea istorisirii. Dar ct despre Buhaila, iacata! Dupa ce izbutira, cu momeli si cu soseli, sa-1 duca acasa, se arunca pe saltele si nu mai vroi sa se scoale nici sa mannce, nici sa bea, si de altminteri aproape ca si pierduse mintile de tot. Pe cnd toate femeile din casa, uluite, o mpresurau pe mama lui Buhaila, ca re era naucita pna peste poate, iacata ca tocmai intra pe usa o cotoroanta dc bab a, care era mama unui hotoman vestit, la ceasul acela ntemnitat, n temeiul unei osn duiri la ocna pe viata si stiut n tot Bagdadul pe numele de Ahmad-Vicleanul1. Ahmad-Vicleanul acela era atta de dibaci n mestesugul furtisagului, nct pent ru el era un joc sa sterpeleasca o poarta de sub chiar nasul portarului si s-o f aca sa nu mai fie de parca ar fi nghitit-o, sa gaureasca zidurile dinaintea stapnu lui casei, prefacndu-se ca-si face treaba mica, sa smulga genele de la ochii unui ins fara ca acela sa-1 vada, sa stearga sulimanul dc pe ochii unei femei fara c a ea sa simta. Mama lui Ahmad-Vicleanul intra asadar la mama lui Buhaila si, dupa salam alecuri, o ntreba: Care este pricina supararii tale, o, stapna a mea? Si de ce boala zace tna rul meu stapn, fiul tau, ocroteasca-1 Allah? Atunci mama lui Buhaila i istorisi batrnei, care nca de multa vreme i slujea de aducatoare dc slujnice, pricina crc i prabusise pe toti n starea aceea. Iar mam a lui Ahmad-Vicleanul striga: O, stapna a mea, numai fecioru-mcu ar putea sa va scape din necaz, ma jur uiesc tie pe viata ta! Cata sa capeti slobozirea lui, si are sa stie el sa gasea sca vreun tertip cu care s-o aduca pe Yasmina cca frumoasa n minile tnarului nostru stapn, fiul tau. ntruct bine stii ca bietul meu copil zace n lanturi, la picioare c u un belciug dc fier pc care stau sapate vorbele: Pe viata!" Si toate astea numai pentru ca a batut niste bani calpi! Iar mama lui Buhaila i fagadui ocrotire. Drept pentru crc, chiar n seara aceea, cnd valiul, sotul ei, sc ntoarse acas a, se duse la el, dupa cina; si se dichisise, si se parfumase, si si luase nfatisa rea ei cea 'La M. A. Salic, sc pastreaza numele original: pungasul AbmadKamakin. Mai ispitita. nct emirul Khaled, care era un om tare bun, nu putu sa se mpo triveasca poftei pe care i-o strnea vederea sotiei sale si vru s-o cuprinda; ci e a se mpotrivi si i spuse: Juruieste-mi pe despartenie ca ai sa-mi dai ceea ce am sa-ti cer! Iar el i sc jurui. Si ea l ndupleca la mila de soarta mamei celei batrne a hotomanului si capata dc la el fagaduiala slobozeniei. nct apoi ea sc lasa n pofta sotului. Si-asa, a doua zi dimineata, emirul Khaled, dupa spalarile ndatinate si d upa rugaciune, se duse la temnita unde era ntemnitat Ahmad-Vicleanul si l ntreba: Hei, tlharule, te caiesti de relele savrsite? El raspunse: Ma caiesc, si o marturisesc cu vorba ntocmai precum cuget n inima mea! Atunci valiul l scoase din temnita si l duse dinaintea califului, care ram ase uluit pna peste poate ca l mai vedea n viata, si l ntreba: Ce, o, tlharule, nca tot n-ai murit? El raspunse: Pe Allah! O, emire al drcpt-credinciosilor, viata celui ticalos este tar e grea la popreala! Atunci califul ncepu sa rda n hohote si spuse: Trimiteti dupa fierar sa vina sa-i scoata fiarele! Pe urma i spuse: ntruct ti cunosc ispravile, vreau sa-ti ajut a te statornic i de-acuma n cainta ta, si, ntruct nimeni nu-i stie pe hoti mai bine ca tine, te ca ftanesc peste agia Bagdadului. Si pe data califul puse sa se pristaveasca firmanul prin care l caftanea pe Ahmad-Vicleanul capetenie peste agic. Atunci Anmad saruta mna califului si pur

cese pe data la treburile slujbei lui. Ca nceput asadar, spre a-si sarbatori vesel slobozenia si slujba cea proa spata, se duse la ratesul pe care l tinea ovreiul Abraham, tainuitorul ispravilor lui de odinioara, sa goleasca vreo doua-trei ojuri batrne din bautura lui, un vi n grecesc minunat. nct atunci veni maica-sa dupa el sa-i spuna dc datorinta pe car e urma s-o dovedeasca de aci nainte fata de accea crc fusese chcia slobozeniei lui , sotia emirului Khaled, mama lui Buhaila; si l gasi pc jumatate beat si ostenind sa-1 traga de barba pe ovrei, care nu cuteza sa crteasca din cinstire fata de sl ujba nfricosata de capetenie de agie a fostului Ahmad-Vicleanul. Dar batrna tot izbuti sa-1 scoata dc acolo si, lundu-1 de-o parte, i povest i toate mprejurarile crc dusesera la slobozirea lui, si i spuse ca trebuia numaidect sa nchipuie ceva spre a o rapi pe roaba lui Alunita, capetenia saraiului. La vorbele acestea, Ahmad-Vicleanul i spuse maica-sii: Treaba se va face n seara aceasta. ntruct nimica nu este mai usor. Si o lasa, ca sa se duca sa rnduiasca lovitura. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute saizeci si opta noapte spuse: Si o lasa, ca sa se duca sa rnduiasca lovitura. Or, se cade a sc sti ca n noaptea aceea Harun AlRasid intrase n iatacul so tiei sale Sett-Zobeida; ntruct era ziua dinti a lunii, iar el i hotarse ziua aceea sp re a sta de vorba cu ea despre treburile obisnuite si sa-i ceara sfatul despre t oate treburile mari si mici ale mparatiei lui. Ca avea n ea o ncredere fara de marg ini si-i era draga pentru ntelepciunea si pentru frumusetea ei mereu proaspete. D ar tot asa se cade a sc mai sti ca emirul drept-credinciosilor avea obiceiul, nai nte de a intra n iatacul sotiei sale, sa-si lase n odaia dc la intrare, pe o sofa anume, siragul de matanii facut din boabe de chihlimbare si de peruzele, spada l ui cea dreapta cu mner de jad nvrstat n rubine mari ct ouale de porumbel, pecetea mpar ateasca si un fanaras de aur mpodobit cu nestemate care i lumina calea atunci cnd, la vreme de noapte, si cerceta n taina saraiul. Amanuntele acesrea erau bine stiute de AhmadVicleanul. Asa ca i slujira s pre a-si pune n fapt viclesugul. Astepta beznele noptii si somnul robilor, spre a -si agata scara de sfoara de-a lungul zidului din latura ce slujea de iatac soti ei califului, sa se catere acolo si sa se strecoare tacut ca o umbra n odaita de la intrare unde, ntr-o clipeala de ochi, puse gabja pe cele patru lucruri de pret , spre a grabi sa coboare pe acolo pe unde urcasc. De aci, dete fuga la casa lui Alunita si, n acelasi chip, se strecura n cu rte unde, fara a face nici cel mai mic zgomot, ridica una din pietrele de marmur a care pardoseau curtea, sapa repede o groapa si ascunse n ea lucrurile furate. P e urma, dupa ce puse totul la loc n buna rnduiala, pieri spre a se duce sa bea mai departe la ratesul ovreiului Abraham. Dar Ahmad-Vicleanul, ca hot desavrsit ce era, nu putu sa-si nfrne jindul de a-si nsusi unul dintre cele patru lucruri furate. Asa ca sterpeli fanarasul de a ur si, n loc sa-1 ngroape laolalta cu celelalte n fundul gropii, l ngropa n buzunarul sau, zicndu-si: Nu sta n deprinderile mele sa nu-mi iau misitia. Aici ma platesc si ngur!" Dar, ca sa ne ntoarcem Ia calif, dintru-nti mare i fu mirarea cnd nu-si mai gasi, dimineata, cele patru lucruri de pret pe sofa. Apoi, cnd hadmbii ntrebati se aruncara cu fata la pamnt, aparndu-se cu nestiinta lor, califul fu cuprins de o su parare fara de margini si, pna ntr-atta nct si mbraca pe clipita rantia cea cumplita a mniei. Caftanul acela era tot numai din matase rosie; si cnd califul l mbraca, acest a era semnul unui prapad neabatut si al unor napaste nfricosatoare pe capul tutur or celor din preajma lui. Califul, dupa ce mbraca accl caftan rosu, intra la divan si sezu n scaunul de domnie, singur n toata sala. Si toti dregatorii si toti vizirii intrara unul cte unul si se ploconira cu fata la pamnt, si sezura pravaliti asa, afara de Giafa r care, macar ca ngalbenise, sta drept si cu ochii atintiti la picioarele califul ui. Peste un ceas de tacere nfricosata ca aceea, califul se uita la Giafar ce l ncremenit si i spuse cu glas nfundat:

Caldarea clocoteste! Giafar raspunse: Fercasca Allah de orice rau! n clipita aceea, intra valiul nsotit de AhmadVicleanul. Si califul i spuse: Da-te mai ncoace, emirc Khaled! Si ia spune-mi cum stam cu linistea obste asca n Bagdad! Valiul, tatnele lui Buhaila, raspunse: Linistea este desavrsita n Bagdad, o, emire al drept-credinciosilor! Califul striga: Minti! Si ntruct valiul, uluit, habar nu avea cum sa-si lamureasca mnia aceea, Gia far, care era mai aproape dc el, i sopti la ureche, n doua vorbe, pricina care l na uci de-a binelea. Pe urma califul i spuse: Daca pna deseara nu ai izbutit sa gasesti lucrurile cele de pret, care mi sunt mai scumpe dect toata mparatia, capul tau are sa spnzure deasupra portii dc la sarai! La vorbele acestea, valiul saruta pamntul dintre minile califului si strig a: O, emire al drept-credinciosilor, hotul trebuie sa fie careva dc la sara i, caci vinul care se oteteste cuprinde chiar n sinesi floarea dospelii. Si-apoi n gaduieste-i robului tau sa spuie ca raspunzator nu poate sa fie dect numai un ins , si anume capul de agie, care numai el are sarcina acestei veghi, si care dc al tminteri i stie bob cu bob pe toti hotii din Bagdad si din mparatie! Asa nct moartea lui se cade sa fie naintea mortii mele, n mprejurarea ca nu s-ar gasi lucrurile pi erdute. Atunci pasi nainte capul de agie, Ahmad-Vicleanul, si, dupa nchinaciunile de cuviinta, i spuse califului: O, emire al drept-credinciosilor, hotul are sa fie dovedit. Dar ma rog c alifului sa-mi slobozcasca un firman care sa-mi ngaduiasca a face cercetari la to ti cei ce salasluiesc la sarai si la toti cei ce intra aici, pna si la cadiu, pna si la vizirul cel mare Giafar, ori la capetenia saraiului Alunita! Iar califul porunci sa i se slobozcasca pe data firmanul cu pricina si s puse: mi trebuie, orice-ar fi, sa pun a sc taia capul cuiva, si va fi ori capul t au, ori capul hotului. Alege! Si ma jur pe viata mea si pe mormntul stramosilor m ei ca, dc-ar fi hotul accla chiar si fiul meu, mostenitorul meu la domnie, hotarr ea mea va fi neabatuta: moartea n spnzuratoare pe maidanul cetatii! La vorbele acestea, Ahmad-Vicleanul, cu firmanul n mna, iesi si se duse sa -si ia doi strajeri de la cadiu si doi strajeri dc la valiu, si si ncepu numaidect cercetarile, mergnd Ia casa lui Giafar, apoi la cea a valiului si apoi la cca a c adiului. Pe urma ajunse la casa lui Alunita, care nici habar nu avea de ceea ce era sa se ntmple. Ahmad-Vicleanul, tinnd firmanul ntr-o mna, iar n mna cealalta o vergea grea d e arama, pasi n odaia dc la intrare si i dete de stire lui Alunita despre mprejurar e, si i spuse: Ci eu am sa ma feresc, doamne, a ma apuca de cercetari n casa prietenului de inima al califului! Ingaduieste-mi, asadar, sa plec ca si cum lucrul s-ar fi savrsit! Alunita spuse: Fereasca-ma Allah de una ca asta, o, capetenie a agiei! Se cade sa-ti nde plinesti datoria pna la capat! Atunci Ahmad-Vicleanul spuse: Am s-o fac numai asa chipurile! Si, cu o nfatisare nepasatoare, iesi n curte si ncepu sa dea ocol lovind n f iecare piatra de marmura cu vergeaua lui de arama, pna ce ajunse la piatra cu pri cina care, la lovitura, scoase un sunet gol. Cnd auzi sunetul acela, Ahmad-Vicleanul striga: O, domnia ta, pe Allah! Eu tare socot ca aci dedesubt trebuie sa fie vre o cripta batrna n care o fi tainuita vreo comoara din vremurile duse! Iar Alunita le spuse celor patru strajeri:

Atunci ncercati sa saltati marmura ca sa vedem cam ce poate sa fie dedesu bt! Si numaidect strajerii si nfipsera uneltele n dcspicaturile din jurul pietre i de marmura si o saltara. Si, dinaintea ochilor tuturora, se ivira trei dintre lucrurile lurate, anume spada, pecetea si mataniile. La privelistea aceea, Alunita striga: n numele lui Allah! Si cazu lesinat. Atunci Ahmad-Vicleanul trimise dupa cadiu si dupa valiu, si dupa martori ; si cu totii pccetluira hrtia, iar cadiul nsusi sc duse s-o nmneze califului, pe cnd strajerii l zebcrira pe Alunita. Cnd se vazu cu cele trei lucruri n minile sale, afara de fanar, si auzi ca fusesera gasite n casa celui pe care l socotea ca pe cel mai credincios si mai de inima prieten al sau, pe care l potopise cu hatruri si n care si pusese o ncredere fa ra de margini, califul ramase vreme de un ceas fara a rosti o vorba, apoi sc ntoa rse catre capetenia strajilor si spuse: Sa fie spnzurat! Numaidect, capetenia strajilor iesi si puse sa se strige osnda pe toate ul itele Bagdadului, si se duse acasa la Alunita, pe care l zeberi el nsusi si i zapsi pe clipa pe data femeile si bunurile. Bunurile se varsara n vistieria obsteasca, iar cele doua femei aveau sa fie strigate n trg la mezat ca roabe; da atunci vali ul, tatnele lui Buhaila, spuse ca o ia el pe roaba care fusese cumparata de Giafa r; iar capetenia strajilor porunci sa fie dusa acasa la el cealalta, care era Zo beida cea cu las duios. Or, capetenia aceea de straji era chiar prietenul cel mai bun al lui Alu nita, si i purta acestuia o dragoste ca de parinte, ce nu se dezmintise niciodata . nct, macar ca de ochii lumii mplinea amarnicele porunci ale osndelor hotarte de mnia califului asupra lui Alunita, sc jurui ca arc sa scapc capul fiului sau de sufl et, si mai nti o puse la adapost n chiar casa lui pe una dintre sotiile lui Alunita , pe frumoasa Zobeida, pe care nenorocirea o zdrobise. n chiar seara aceea, urma sa aiba loc spnzurarea lui Alunita, crc pna una-al ta zacea ferecat n fundul temnitei. Dar capetenia strajilor veghea asupra lui. Sc duse la capetenia temnicerilor si l ntreba: Cti ntemnitati ai, osnditi la spnzuratoare saptamna aceasta? El raspunse: Cam patruzeci, fara vreo doi, trei. Capetenia strajilor spuse: Vreau sa-i vad pe toti. Si i trecu n cercetare, unul cte unul, de mai multe ori, si pna la urma l ale se pe unul care semana de-a mirarile cu Alunita, si i spuse temnicerului: Acesta are sa-mi slujeasca precum a slujit odinioara berbecul jertfit de patriarhul din vechime, tatal lui Ismail, n locul fiului sau! l lua asadar pe ntemnitat si, la ceasul hotart spnzurarii, se duse sa-1 dea gdclui, crc numaidect, dinaintea multimii fara de numar strnse pe meidan, si dupa sa vrsirea cuvioaselor rnduieli ndatinate, petrecu frnghia pc dupa gtul presupusului Alu nita si, dintr-o smucitura, l si repezi n gol, spnzurat. Dupa care capitanul strajilor astepta ntunericul spre a merge sa-1 scoata pe Alunita din temnita si sa-1 duca la el acasa pe sub mna. Si numai atunci i dez valui cc facuse pentru el si i spuse: Ci, pe Allah! O, fiul meu, pentru ce te-ai lasat ispitit de lucrurile ac elea scumpe, tu, cel n care califul si pusese toata ncrederea? La vorbele acestea, Alunita se prabusi lesinat de tulburare; iar cnd, n ur ma ngrijirilor, si veni n simtiri, striga: Pe numele cel preasfnt si pe Proroc, o, taica al meu, sunt cu totul strai n de furtul acela, si habar n-am nici de dedesubtul lui, nici cine este faptasul ! Iar capetenia strajilor nu pregeta a-i da crezamnt si rosti: Mai devreme ori mai trziu, fiul meu, vinovatul are sa se dea n vileag! n ce te priveste, nu poti sa zabovesti o clipita mai mult n Bagdad, ntruct nu-i putin l ucru sa ai ca vrajmas un sultan. Asa ca am sa plec cu tine, lasnd-o aici, cu neva

sta-mea, pe sotia ta Zobeida, pna ce Allah, n ntelepciunea sa, are sa schimbe stare a aceasta a lucrurilor! Apoi, fara nici bare mi sa-i lase ragaz lui Alunita sa-si ia bun-ramas d e la sotia sa Zobeida, l lua cu sine spunndu-i: Avem sa ne ducem drept n port la Aias, pe Marea Sarata, ca de acolo sa ne suim pe vreo corabie ce pleaca spre Iskandaria, unde ai sa astepti trecerea vre milor traind linistit; ntruct cetatea Iskandaria, o, fiul meu, este tare placuta d e locuit, iar mprejurimile ei sunt verzi si binecuvntate. Numaidect purcesera la drum amndoi si n curnd ajunsera departe de Bagdad. Da r nu aveau nimica pe cc sa calareasca, si taman cnd se ntrebau cum ar fi sa faca s pre a-si rostui ceva, iacata ca se ntlnira cu doi evrei, niste samsari de la Bagda d, insi tare bogati, si cunoscuti de-ai califului. Atunci capetenia strajilor se temu ca nu cumva acestia sa se duca sa-i spuna califului ca l vazusera pe Alunit a viu. Asa ca pasi naintea lor si le striga: Descalecati de pe catri! Iar cei doi evrei, tremurnd, descalecara, si capetenia strajilor le retez a capul, le lua banii, si ncaleca pe unul dintre catri, dndu-1 pe celalalt lui Alun ita; si amndoi si urmara drumul mai departe catre mare. Cnd ajunsera la Aias, avura grija sa-si dea catrii n seama stapnului hanului la care trasera sa se odihneasca, staruind pc lnga el sa-i ngrijeasca bine; iar a doua zi cautara mpreuna o corabie gata de plecare spre Iskandaria. ntr-un sfrsit, gasira una care tocmai sta sa-si desfasoare pnzele. Atunci capetenia strajilor, d upa ce i dete lui Alunita tot aurul pe care l luase de la cei doi evrei, l povatui staruitor sa astepte la Iskandaria n deplina liniste stirile pe care nu are sa za boveasca a i le trimite dc la Bagdad, ba sa si aiba nadejdi ca arc sa vina chiar el la Iskandaria, de unde arc sa-1 ia ndarat la Bagdad atunci cnd vinovatul va fi dovedit. Pe urma l mbratisa plngnd, n vreme ce corabia si si umfla pnzele. Iar el sc oarse la Bagdad. Or, iacata ce afla acolo: A doua zi dupa spnzurarea presupusului Alunita, califul, tare ratutit nca, l chema pe Giafar si i spuse: Ai vazut, o, vizire al meu, cum a stiut Alunita acela sa fie multumitor fata de bunatatea mea si de batjocura pe crc a savrsit-o fata de mine? Dar cum de poate o faptura asa de frumoasa sa ascunda un suflet asa de urt? Vizirul Giafar, om de ntelepciune minunata, dar care nu avea cum sa izbut easca a dibaci pricinile unei fapte atta de anapoda, sc multumi sa raspunda: Emire al drept-credinciosilor, cele mai ciudate fapte nu sunt ciudate de ct pentru ca temeiul lor ne scapa. Oricum, noi nu putem sa judecam dect numai dupa urmarea faptului. Or, urmarea aceasta a fost aici jalnica pentru faptas, ntruct 1 -a ridicat n streang! Ci, o, emire al drept-credinciosilor, egiptianul Alunita av ea n ochi o atare stralucire de frumusete sufleteasca, nct judecata mea nu vrea sa dea crezare faptului ce s-a razvadit simtului vazului meu! Califul, la vorbele acestea, cugeta pas de un ceas de vreme, pe urma i sp use lui Giafar: Oricum, chiar ca as vrea sa ma duc sa vad cum sc leagana n streang trupul vinovatului! Si se stravesti si iesi cu Giafar si ajunse la locul unde presupusul Alu nita spnzura ntre cer si pamnt. Lesul era acoperit cu un giulgiu care l nvaluia cu iotul. nct califul i spuse lui Giafar: Da jos giulgiul! Si Giafar trase giulgiul jos, iar califul se uita la spnzurat; si se dete ndarat numaidect, uluit, si striga: O, Giafar, acesra nu este Alunita! Giafar cerceta lesul si se ncredinta ca ntr-adevar nu era Alunita; ci nu l asa sa i se vada nimic pe chip si, linistit, ntreba: Dar pe ce cunosti, o, cmirc al drept-credinciosilor, ca nu este Alunita? El spuse: Alunita era mai degraba micut de stat, iar acesta este mult prea mare! Giafar raspunse:

Asta nu-i o dovada. Spnzuratoarea alungeste. Califul spuse: Fosta capetenie a saraiului avea doua alunite pe obraz, iar acesta nu ar e niciuna! Giafar spuse: Moartea schimba si poceste chipul! Si califul striga: Fie! Da ia uita-te, o, Giafar, la talpa picioarelor acestui spnzurat: sun t tatuate pe ca, dupa obiceiul ereticilor din tagma lui Aii1, numele celor doi m ari seici2! Or, stii bine ca Alunita nu era siit, ci sunit3! La vadirea aceasta, Giafar ncheie: Singur Allah stie toate tainele! Pe urma sc ntoarsera amndoi la sarai, iar califul porunci sa fie nmormntat l esul. Si, din ziua aceea, izgoni din mintea sa pna si amintirea lui Alunita. Dar ct despre roaba care era cea de a doua sotie a lui Alunita, aceasta f u dusa de catre emirul Khaled la Buhaila, fecioru-sau. Si, la vederea ei, Buhail a, care nici '/f/i, ccl dc al patrulea calif (656-661), asasinat la Kufa, a fost sotul lui Fatimd si ginerele lui Mahomcd. 2 Cei doi mari seici" sunt Abu Bckr, primul calif arab (din 632) si Omar, cel de al doilea calif (634-644), crc au pus temeliile Imperiului Arab. I Sunitii reprezinta ramura ortodoxa a islamului, pc cnd siitii, adica pa rtizanii lui Aii, sunt socotiti dc catrc ortodocsi ca sectanti. Nu se clintise din pat din ziua vnzarii, se ridica gfind si vru sa se aprop ie de ea si s-o cuprinda n brate. Dar roaba cea frumoasa, scrbita si ngretosata de n fatisarea lida a gamanului, trase deodata de la bru un jungher si, ridicnd mna, stri ga: Pleaca ori te omor cu jungherul acesta si pe urma mi-1 nfig si mie n piept ! Atunci mama lui Buhaila se repezi, cu minile nainte, si tipa: Cum de cutezi sa te mpotrivesti poftei fiului meu, o, roaba nerusinata? Dar muierusca spuse: O, telpizo, da unde este legea aceea care sa-i ngaduiasca unei femei sa t ina de doi barbati deodata? Si-apoi de cnd, spune-mi, de cnd pot cinii sa salasluia sca n salasul leilor? La vorbele acestea, mama lui Buhaila spuse: A, bine! Daca-i pe-asa, ai sa vezi tu ce viata amara ai sa duci aici! Iar muicrusca raspunse: Mai bine sa mor, dect sa ma lipsesc de dragostea stapnului meu, fie el viu ori mort! Atunci sotia valiului porunci sa fie dezbracata si i lua hainele cele fru moase de matase si giuvaierurile, si ii dete pe ea o pacatoasa de rochie de buca tareasa, din par de camila, si o trimise la bucatarie, spunndu-i: Dc-acum nainte slujba ta de roaba aici sta n a curata ceapa, a face focul sub cratite, a stoarce zeama dc rosii si a framnta aluatul de pine! Iar sotia cea tnara spuse: Mai degraba fac munca asta, dect sa vad chipul fiului tau! Si, din ziua aceea, trecu la bucatarie, da nu zabovi a dobndi inimile tut uror celorlalte roabe, care nu o mai lasau sa trudeasca, tinndu-i locul la treaba . Ct despre Buhaila, acesta, daca nu putu sa ajunga la roaba cea frumoasa Y asmina, cazu la pat de-a binelca si nu sc mai scula. Or, se cade sa ne aducem aminte ca Yasmina, nca din cea dinti noapte de ca satorie, ramasese nsarcinata de la Alunita. nct, la cteva luni de la venirea ci n cas a valiului, nascu la soroc un copil de parte barbateasca, frumos ca luna, caruia i puse numele de Aslan1, plngnd ntruna, si ea si toate celelalte roabe, cu lacrimi fierbinti, ca nu era acolo tatal baiatului ca sa dea el nsusi numele fiului sau. Micutul Aslan fii alaptat vreme de doi ani de maica-sa si se facu voinic si tare frumos. Si, ntruct si stia sa mearga singur, vru ursita lui, ntr-o zi, pe cnd maica-sa era prinsa cu treburile, ca micutul Aslan sa suie treptele scarii de la bucatarie si sa ajunga n odaia n care, depanndu-si mataniile de chihlimbar, sta

valiul, emirul Khaled, tatal lui Buhaila. La vederea micutului Aslan, a carui asemanare cu taica-sau Alunita era a idoma, emirul Khaled simti cum i naboiesc lacrimile n ochi, si l chema pe copil, si l lua pe genunchi, si nccpu sa-1 mngie, tare tulburat, si zise: Binecuvntat fie acela carele zamisleste lucruri atta de frumoase si le da suflet si viata! Estimp, roaba Yasmina baga de seama lipsa copilului; l cauta nnebunita pes te tot si se hotar, n pofida tuturor cuviintelor, sa intre, cu ochii rataciti, n od aia n care sedea emirul Khaled. Si l vazu pe micutul Aslan pe genunchii valiului; si copilul sc juca nfigndu-si degetele n preacinstita barba a emirului. Dar, cnd o v azu pe maica-sa, micutul se repezi nainte; iar emirul Khaled l tinu mai departe si i spuse Yasminei: 1 As/an nseamna pc turceste leu". Ia vino mai ncoace, o, roabo! Au copilul acesta va fi fiind al tau? Ea raspunse: Da, o, stapne al meu, este rodul inimii mele! El o ntreba: Si cine este tata-sau? Este vreuna dintre slugile mele? Ea spuse, varsnd un potop de lacrimi: Tatal lui este sotul meu Alunita. Dar acuma, o, stapne al meu, este fiul tau! Valiul, tare tulburat, i spuse roabei: Pe Allah! Tu ai spus asa! De-aci nainte este fiul meu! Si tot atunci l si nfie, si i spuse mamei: ti cer dar ca, de astazi, sa-1 so cotesti pe fiul tau ca al meu, si sa-1 faci sa creada pentru totdeauna, cnd are s a fie la vrsta ntelegerii, ca niciodata nu a avut alt tata dect pe mine! Si Yasmina raspunse: Ascult si ma supun! Atunci emirul Khaled se ngriji, ca un adevarat parinte, de fiul lui Aluni ta, si i dete o crestere aleasa si il trecu n seama unui dascal tare nvatat care er a un caligraf de mna ntia si care l nvata si scrierea cea Irumoasa, si Coranul, si ge ometria, si poezia. Apoi, cnd tnarul Aslan se facu mai mare, tatal sau de suflet, emirul Khaled, l nvata el nsusi sa calarcasca, sa mnuiasca armele, sa se nfrunte de-a calare cu lancea si sa lupte n ntreceri. Si ajunse n felul acesta, la vrsta dc patr usprezece ani, un calaret desavrsit, si fu ridicat de calif la cinstea de emir, c a si tatal sau valiul. Or, vru ursita ca ntr-o zi tnarul Aslan sa se ntlneasca cu Ahmad-Vicleanul l a usa ratesului evreului Abraham. Si Ahmad-Vicleanul l pofti pe fiul emirului sa intre sa ia o racoritoare. Dupa ce sezura jos, Ahmad-Vicleanul ncepu sa bea, dupa naravul lui, pna cc se mbata. Atunci scoase din buzunar fanarasul mpodobit cu nestemate, pe care l fur ase odinioara, si, cum ncepuse a se ntuneca, l aprinse. Atunci Aslan i spuse: Ya Ahmad, fanarul acesta este foarte frumos. Da-mi-1 mie! Capetenia de agie i zise: Fereasca-ma Allah! Cum as putea sa-ti dau un lucru care a dus la pierzan ie attea suflete? Afla ca, ntr-adevar, fanarul acesta a fost pricina mortii fostul ui cap al saraiului, un oarecare ins din tara Egiptului, pc nume Alunita! Si Aslan, tare strnit, striga: Spunc-mi si mie povestea! Atunci Ahmad-Vicleanul i istorisi toata jitania, dc la nceput pna la sfrsit, falindu-se, n betia lui, ca el nsusi fusese faptasul ispravii. Cnd se ntoarse acasa, tnarul Aslan i povesti maica-sii Yasmina povestea pe c are tocmai o auzise dc la Ahmad-Vicleanul si i spuse ca fanarul se mai afla nca n mi nile aceluia. La vorbele acestea, Yasmina scoase un tipat mare si cazu lesinata. n clipita accasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar n cea de a doua sute taizeci fi noua noapte spuse: La vorbele acestea, Yasmina scoase un tipat mare si cazu lesinata. Iar cn d si veni n simtiri, izbucni n suspine si se arunca de gtul fiului sau Aslan si i spu se, printre lacrimi:

O, copilul meu, Allah iacata ca face sa iasa la iveala adevarul. Asa ca nu pot sa-ti tainuiesc mai mult taina mea! Afla dar, o, Aslan copilul meu, ca em irul Khaled nu este dect tatal tau de suflet; ct despre tatal tau de snge, acela es te sotul meu mult-iubit, Alunita, care a fost osndit, precum vezi, n locul celui v inovat. Esti dator, asadar, o, fiul meu, sa te duci de ndata la un prieten bun de odinioara al tatalui tau, preacinstitul seic al strajilor califului, si sa-i is torisesti ceea cc ai aflat. I*e urma sa-i spui: O, taica al meu, ma juruiesc tie pe Allah, razbuna-ma asupra ucigasului parintelui meu alunita!" Numaidect tnarul Aslan alerga la capetenia strajilor saraiului, chiar accl a crc i scapase capul lui Alunita, si i spuse ceea ce l nvatase Yasmina sa-i spuna. Atunci capetenia strajilor, pna peste poate de minunat si de bucuros, i sp use lui Aslan: Slavit fie Allah carele sfsie valurile si arunca lumina n bezne! Si adauga: De mine, o, fiul meu, Allah are sa te razbune! ntr-adevar, n ziua aceea califul ornduise o ntrecere mare la crc urmau sa se n frunte de-a calare cu lancile toti emirii si toti calaretii cei mai de frunte di n Bagdad, si la care avea sa se tocmeasca si o ntrecere n jocul cu mingea si cu ma ciuca, tot de-a calare. Iar tnarul Aslan era si el din ceata celor ce aveau sa jo ace cu maciuca. Si si mbracase tunica dc srma si ncalecase calul cel mai Inimos din grajdurile parintelui sau de suflet, emirul Khaled. Si chiar ca era stralucitor astfel; si nsusi califul Iu pna peste poate de fermecat de nfatisarea si dc tineret ea lui. nct dori sa-1 aiba n ceata sa. Si jocul ncepu. Si dintr-o tabara si din cealalta, jucatorii dovedira o m aiestrie marc n miscarile lor si o dibacie minunata de a trimite mingea cu maciuc a drept n mijlocul majei lor, din goana marc a cailor. Dar deodata unul dintre jucatorii din tabara potrivnica celei pe crc o di riguia nsusi califul slobozi mingea drept spre chipul califului, si cu o lovitura atta de iscusita si de naprasnica, nct negresit ca s-ar fi zis cu ochii si poate c a si cu viata califului, daca tnarul Aslan, cu-o sprinteneala de-a mirarilea, nu ar fi oprit, cu o lovitura de maciuca, taman la vreme mingea din zbor. Si o trim ise atta de cumplit ndarat, nct l nimeri n spinare pe calaretul care o aruncase si l p avali din sa, frngndu-i sira spinarii! La fapta aceea stralucita, califul se uita la tnarul Aslan si i spuse: Traiasca cei viteji, o, fiu al emirului Khaled! Si califul cobor pe data de pe cal, dupa ce puse capat ntrecerii, si si strn se emirii si pe toti calaretii care se nfruntasera la joc. Pe urma l chema pe tnaru l Aslan si, dinaintea tuturor celor de fata, i spuse: O, neprctuitule fiu al valiului Bagdadului, vreau sa te aud la ct pretuie sti tu nsuti rasplata ce se cuvine pentru o fapta precum a ta! Sunt gata sa-ti mpl inesc tot ce mi-ai cere. Vorbeste! Atunci tnarul Aslan saruta pamntul dintre minile califului si i spuse: Cer de la capul drept-credinciosilor razbunare! Sngele tatalui meu nu a f ost rascumparat, iar ucigasul mai este viu! La vorbele acestea, califul ramase pna peste poate de nedumerit si striga : Ce spui tu, o, Aslane, despre razbunarea tatalui tau? Pai tatal tau, emi rul Khaled, iacata-1 colea lnga mine, viu si nevatamat, slava lui Allah Milosrdnic ul! Si Aslan raspunse: O, emire al drept-credinciosilor, emirul Khaled a fost pentru mine cel m ai bun dintre toti tatii de suflet. Afla numai ca eu nu sunt fiul sngelui sau, ntr uct tatal meu este capetenia dc odinioara a saraiului tau, Alunita! Cnd auzi vorbele acestea, califul vazu lumina cum se preschimba n neguri d inaintea ochilor sai, si, cu glas sugrumat, spuse: Fiul meu, tu nu stii ca tatal tau s-a dovedit ticalos fata de emirul dre pt-credinciosilor? Dar Aslan striga: Fereasca-1 Allah pc tatal meu sa fi fost faptasul ticalosiei! Ticalosul se afla de-a stnga ta, o, emire al drept-credinciosilor! Este capul de agie, Ahma

d-Vicleanul! Porunceste sa fie scotocit si vei gasi n buzunarul lui dovada ticalo siei! La vorbele acestea, califul se schimba la obraz si se lacu galben cum e sofranul, si, cu glas nfricosator, l chema pe capul strajilor si i spuse: Scotoceste-1 de fata cu mine pe capetenia agiei! Atunci capetenia strajilor, batrnul prieten al lui alunita, veni la Ahmad -Vicleanul si i scotoci buzunarele ntr-o clipeala de ochi si scose deodata fanaras ul de. Tur furat de la calif! Atunci califul, de-abia mai izbutind sa se stapneasca, ii spuse Iui Ahmad -Vicleanul: Vino mai ncoace! De unde a ajuns la tine fanarul accsta? El raspunse: L-am cumparat, o, emire al drept-credinciosilor! Iar califul le spuse strajerilor: Numaidect astcrncti-1 la ciomageala, pna marturiseste! Si pe data Ahmad-Vicleanul fu nsfacat de strajeri, dezbracat pna la piele, si vergeluit, si zdrumicat sub lovituri pna marturisi tot si istorisi toata jita nia, de la nceput pna la sfrsit. Califul sc ntoarse atunci catre tnarul Aslan si i spuse: Acuma este rndul tau. Ai sa-1 spnzuri cu chiar mna ta! Si pe data strajerii petrecura streangul pe dupa gtul lui Anmad-Vicleanul , iar Aslan l apuca strasnic cu amndoua minile si, ajutat dc capetenia strajilor, l salta pe tlhar n vrful spnzuratorii nfipte n mijlocul meidanului dc alergari. Dupa ce dreptatea se mplini ntr-acest chip, califul i spuse lui Aslan: Fiul meu, nca nu mi-ai cerut nici un hatr pentru isprava ta! Si Aslan raspunse: O, emire al drept-credinciosilor, de vreme ce mi ngaduiesti a ccre ceva, m a rog tie sa mi-1 dai ndarat pe tatal meu! La vorbele acestea, califul, tulburat peste fire, ncepu sa plnga, apoi sus pina: Pai tu nu stii, fiul meu, ca saracul taica-tau, osndit pe nedrept, a muri t spnzurat? Ori mai degraba s-ar putea sa fie mort, ca lucrul nu este ntru totul n endoielnic. Drept accea ma juruiesc pe cinstea stramosilor mei ca l-as darui cu c el mai mare dintre hatruri pe acela care mi-ar da de stire ca Alunita, parintele tau, nu este mort! Atunci capetenia strajilor veni ntre minile califului si spuse: Da-mi fagaduinta de iertare! Si califul raspunse: Ai fagaduinta! Graieste! Si capetenia strajerilor spuse: ti dau de stire vestea cea buna, o, emire al dreptcredinciosilor! Slujitorul tau cel credincios de odinioara, Alunita, se afla n viata! Califul striga: A, ce tot spui tu? El raspunse: Pe viata capului tau, ma juruiesc tie ca acesta este adevarul! Si chiar eu l-am scapat pe Alunita, rnduind sa fie spnzurat n locul lui un osndit care i se a semuia precum sc asemuieste un frate cu fratele sau. Iar acuma se afla la adapos t n Iskandaria, unde trebuie sa fie pravalias n suk, pesemne. La vorbele acestea, califul sari n sus dc bucurie si i spuse capeteniei st rajilor: Trebuie sa pleci ndata dupa cl si sa mi-1 aduci n cel mai scurt rastimp! Si capul strajilor raspunse: Ascult si ma supun! Atunci califul porunci sa i se verse zece mii de dinari pentru cheltuiel ile de calatorie; iar capetenia strajilor purcese numaidect la drum spre Iskandar ia, unde va sa-1 gaseasca pe Alunita, de-o vrea Allah! Dar ct despre Alunita iacata! Corabia pe care se suise ajunsese la Iskandaria dupa o plutire minunata, care i fusese scrisa de Allah (binecuvntat fie El!), iar Alunita cobor pc tarm num

aidect si ramase vrajit dc nfatisarea cetatii Iskandaria, pe care nu o mai vazuse niciodata, macar ca el se nascuse n (>airo. Si se duse pc data n suk, unde nchirie o pravalie gata ornduita cu de toate si pc care telalul sukului o striga dc vnzare , asa cum se gasea. Era, ntr-adevar, o pravalie al carei stapn tocmai murise pe ne asteptate; era dichisita, ca de obicei, cu perne, si era plina de marfuri, lucru ri trebuitoare pentru oamenii marilor, precum pnze, frnghii, sfori, lazi vnjoase, s aci pentru maruntisuri, arme de toate soiurile si de toate preturile, si mai ale s o ditamai gramada de fierotenii si de vechituri mult pretuite de capitanii de navi care le cumparau de acolo spre a le vinde oamenilor din Apus; ntruct oamenii ele prin tarile Apusului pretuiesc pna peste poate vechiturile din vremurile de d emult si si schimba pna si femeile si copiii pe, de pilda, vreo piatra talismanica ori vreo sabie ruginita dc cine stie cnd. nct nu e de nici o mirare ca Alunita, n vremea anilor lungi ai surghiunului sau departe de Bagdad, izbndise de minune n negutatoria sa, dobndind nzecit; ntruct n imic nu este mai rodnic dect vnzarea dc vcchituri, care se cumpara, de pilda, cu o drahma si se vnd apoi cu zece dinari. Dupa ce vndusc tot ceea cc avusese n pravalie, Alunita tocmai se pregatea sa vnda chiar pravalia, cnd, deodata, pe un raft pe crc l stia gol cu totul, zari ce va rosu si sclipitor. Lua lucrul acela si vazu, uluit pna peste poate, ca era o g emma talismanica voinica, cu sase fete slefuite, si atrnata de un lantisor de aur vechi; iar pe cele sase fete erau sapate niste nume cu litere necunoscute, asem anatoare cu niste furnici ori cu alte gnganii la fel ca marime. Si o tot masura c u mare luare-aminte, cnd vazu dinaintea pravaliei un capitan de corabie, care se oprise sa se uite mai de aproape la gemma pe care o zarise din ulita. Rcizul, dupa salamalec, l ntreba pe Alunita: O, stapne al meu, poti sa-mi lasi gemma aceea, ori poate ca nu este de vnz are? El raspunse: Aici totul este de vnzare, pna si pravalia! Reizul ntreba: Atunci vrei sa-mi vinzi gemma pe optzeci de mii de dinari de aur? La vorbele acestea, Alunita chibzui: Pe Allah! Gemma asta trebuie sa fie cum nu s-a mai pomenit de pretioasa! Asa ca sa ma las greu." Si raspunse: ^ Fara de ndoiala ca glumesti, o, reizule! ntruct, pe Allah! Eu am dat pe ea, ca pret dc cumparare, o suta de mii de dinari! Celalalt spuse: Atunci, vrei sa mi-o dai cu o suta de mii? Alunita spuse: Fie! Dar numai din cinstire fata de tine! Si reizul i multumi si i spuse: Nu am la mine attia bani; ntruct ar fi tare primejdios sa umbli prin Iskand aria cu atta banet. Dar hai cu mine pe corabie, unde ai sa-ti capeti pretul, pe d easupra si cu un pesches de doua viguri de pnzet, doua viguri de catifea si doua viguri de bogasiu. Atunci Alunita se ridica, ncuie usa de Ia pravalie cu cheia si se duse pe corabie cu capitanul. Si reizul l ruga sa-1 astepte pe punte, si se duse sa aduc a banii. Dar nu sc mai ivi, si deodata pnzele se desfasurara ct erau de mari si co rabia spinteca marea, ca o pasare. Cnd sc vazu luat prins asa pe apa, uluiala lui Alunita fu pna peste poate. Dar de Ia cine putea sa capete ajutor, cu att mai mult cu ct nu vedea nici un cor abier de la care sa ceara vreo lamurire, iar naia zbura pe mare ca mpinsa de cel nevazut? Pe cnd sta el asa nauc si speriat, l vazu pna la urma pe capitan cum venea, mngindu-si barba si uitndu-se la cl cu un chip soltic, si care i spuse ntr-un sfrsit: Esti chiar tu, musulmanul Alunita, fiul lui Samseddin din Cairo, si crc a fost la Bagdad la saraiul califului? El raspunse: Da, sunt fiul lui Samseddin! Reizul spuse: Prea bine! Peste cteva zile avem sa ajungem la Genua, n tara noastra crest

ineasca. Si ai sa vezi tu, o, musulmanule, cc soarta te asteapta acolo! Apoi pleca. Si-asa, plutirea dovedindu-se norocita, naia ajunse n portul Genuei, ceta tea crestinilor de la Apus. Si numaidect o femeie batrna, nsotita de doi barbati, v eni pe corabie sa ntrebe de Alunita, care nici nu mai stia ce sa socoata despre ntm plare. Da, lasndu-se n seama soartci, buna ori rea, care l calauzea, o urma pe batrn a care l duse, de-a lungul cetatii, pna la o biserica cc tinea de o asezare caluga reasca. Cnd ajunsera la usa bisericii, batrna se ntoarse catrc Alunita si i spuse: De-aci nainte trebuie sa te socoti ca sluga la biserica si la staretia ac easta. Slujba ta sta n a te scula n fiecare zi de cu zori ca sa te duci dintru-nti la padure sa faci rost de lemne si sa te ntorci ct mai degraba sa speli podeaua di n biserica si din staretie, sa scuturi presurile, sa maturi peste tot; apoi sa d ai grul prin ciur, sa-1 rsnesti, sa framnti aluatul de pine, sa coci pinea n cuptor; s a iei o merta de linte, s-o zbrobesti, s-o gatesti, si sa umpli cu ea trei sute saptezeci de strachini pe care trebuie sa le dai una cte una fiecaruia din cei tr ei sute saptezeci de calugari din manastire; apoi sa te duci sa golesti dc scrna tucalele din chiliile calugarilor; pe urma ti nchei treaba cu stropitul gradinii s i cu umplerea celor patru butoaie si a hrdaielor rnduite de-a lungul zidului. Si t oata treaba aceasta trebuie ispravita n fiecare zi pna n prnz. ntruct trebuie sa-ti da ruiesti toate dupa-amiezcle silindu-i pe trecatori sa intre, de voie de nevoie, n biserica, sa asculte predica; iar daca nu vor, iacata colea o crja mpodobita cu o cruce de fier cu care sa-i palesti, din porunca domnu lui tarii. n felul acesta, nu au sa mai salasluiasca n cetate dect crestinii cei cucernici, care vor veni ai ci ca sa fie binecuvntati de calugari. Si-acuma apuca-te de treaba si ia bine sca ma sa nu uiti spusele mele! Si, dupa cc rosti vorbele acestea, batrna se uita la el clipind din ochi si pleca. Atunci Alunita si zise: Pe Allah! Toate astea sunt prea dc tot!" Si, nemai stiind ce sa faca, intra n biserica, la ceasul acela cu totul goala, si sezu jos pe un scaun ca sa ncerce a chibzui la toate ntmplarile ciudate cte l potopisera una d upa alta. Se afla acolo de vreun ceas de vreme, cnd auzi cum razbate pna la el, pe s ub pilastri, un glas de femeie atta de duios, nct numaidect, uitndu-si grijile, Aluni ta ncepu s-o asculte ca vrajit. Si asa de rapit fu de i; lasul acela, nct pc data t oate pasaruicile din sufletul lui ncepura sa cnte cu toatele deodata, si simti cum pogoara n el racoarea binecuvntata pe care o strneste cntare singuratica. Si se si sculase sa cautc glasul acela, cnd glasul tacu. Dar deodata, dintre pilastri, se ivi un chip acoperit de valuri al unei femei care veni pna lnga el si, cu un glas tremurnd, i spuse: Oh, Alunita, de ct amar de vreme tot visez la tine! ntr-un sfrsit, binecuvnt at sa fie Allah carele a ngaduit sa ne gasim! Iacata! Avem sa ne casatorim numaid ect! La vorbele acestea, Alunita striga: Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah! Lotart ca tot ceea ce mi se ntmpla nu este dect un vis! Iar cnd visul are sa se risipeasca, am sa ma trezesc iarasi n pravalia mea din Iskandaria! Dar tnara femeie spuse: Ba nu, o, Alunita, este aievea! Te afli n cetatea (lenuei, unde am pus sa fii adus, fara de voia ta, cu mijlocirea reizului de sub poruncile tatalui meu, domnul cetatii Genuei. Afla dar ca eu sunt domnita HosnMariam, fiica domnului a cestei cetati. Cu ajutorul vrajitoriei, pe care am nvatat-o de cnd eram copila, mi s-a izvodit faptura si frumusetea ta, si m-am ndragostit asa de tare de tine, nct l-am trimis pe reiz sa te caute la Iskandaria. Si ia uite la gtul meu gemma talis manica pe crc ai gasit-o n pravalia ta, si care fusese pusa pe unul dintre rafturi le tale de chiar reizul, anume spre a te ispiti pe puntea corabiei sale. Si numa idect ai sa vezi si tu ce puteri peste fire mi da gemma aceasta. Da mai nainte de t oate trebuie sa te nsori cu mine. Si atunci toate dorintele tale se vor mplini. Alunita o ntreba: O, domnita, macar mi fagaduiesti ca ma duci ndarat la Iskandaria?

Ea spuse: Este cel mai usor lucru! Atunci el se nvoi sa se nsoare cu ea. Si domnita Mariam i zise: Asadar vrei sa te ntorci dc ndata la Iskandaria? El raspunse: Da, pe Allah! Ea spuse: Sa mergem! Si lua cornalina si o ntoarse spre cer cu fata pe care era scrisa nchipuir ea unui pat, si cu degetul freca apasai fata aceea, rostind: O, cornalina, n numel e lui Soleiman, ti poruncesc sa-mi rostuiesti un pat de calatorie!" De-abia rosti ea vorbele acestea, ca un pat dc calatorie, cu toate patur ile si pernele lui, se si asternu dinaintea lor. Se suira amndoi n el si se ntinser a n tihna. Atunci domnita Mariam lua ntre degete cornalina, o ntoarse spre cer cu u na din fete, pe care era zugravita o pasare, si spuse: Cornalina, o, cornalina, ti poruncesc, n numele Iui soleiman, sa nc duci nt regi si nevatamati la Iskandaria, mergnd pc calea cea mai dreapta! De-abia fusese rostita porunca aceasta, ca patul sc si ridica de la sine n vazdun, fara de nici o smucitura, se nalta pna la cupola, iesi pe fereastra cea mare si, mai iute dect pasarea cea mai iute, spinteca vazduhul, lin ca ntr-o vraja si, ntr-un raspas de vreme tare scurt, i si lasa jos la Iskandaria. Or, n chiar clipita n care puneau piciorul pe pamnt, vazura cum venea spre ei un om mbracat ca la Bagdad, pe care Alunita l si cunoscu: era capetenia strajil or. Tocmai coborse si el de pe corabie, tot atunci, ca sa purceada Ia cautarea osn ditului de odinioara. Se repezira asadar unul n bratele celuilalt, iar capetenia strajilor i spuse lui Alunita stirea despre gasirea culpesului si despre spnzurare a lui, i istorisi toate ntmplarile cte se petrecusera la Bagdad de patrusprezece ani ncoace, si i dete astfel de stire despre nasterea fiului sau Aslan care ajunsese calaretul cel mai frumos din Bagdad. Iar Alunita, la rndu-i, i povesti capeteniei strajilor toate pataniile lui , de la nceput pna la sfrsit. Si acestea l minunara pna peste poate pe capetenia stra jilor care, dupa ce tulburarea i se mai potoli, i spuse: Emirul drept-credinciosilor doreste sa te vada ct mai degraba! El raspunse: Da, de buna seama! Dar ngaduieste-mi sa merg la Cairo sa sarut mna tatalui meu Samseddin si a mamei mele, si sa-i nduplec sa vina cu noi la Bagdad. Atunci capetenia strajilor se sui si el n patul crc i si duse ntr-o clipeala de ochi la Cairo, chiar pe Ulita Galbena, unde se afla casa lui Samseddin. Si b atura la poarta. Iar mama cobor sa vada cine batea asa si ntreba: Cine bate? El raspunse: Sunt eu, fiul tau Alunita! Bucuria mamei fu fara de margini, pentru ea care de atta amar de ani mbrac ase hainele de jale, si cazu lesinata n bratele fiului ei. Iar preacinstitul Sams eddin tot asa. Dupa ce se odihnira vreme de trei zile acasa la Samseddin, sc suira cu t otii pe patul care, la porunca domnitei Hosn-Mariam, i duse ntregi si nevatamati l a Bagdad, unde califul l ntmpina pe Alunita mbratisndu-1 ca pe un fiu, si l potopi cu huzmeturi si cu hatruri, si pe el, si pe tatal sau Samseddin, si pe fiul sau Asla n. Dupa care Alunita si aduse aminte ca, la urma urmei, temeiul dinti al noro cului sau fusese MahmudDeandosulea, care dintru-nti l strnise asa de nastrusnic sa calatoreasca si apoi l culesese, despuiat de toate, dc pe acoperisul fntnii de pc u lita. nct puse sa fie cautat peste tot si, pna la urma, l gasi stnd jos ntr-o gradina, nconjurat de niste baieti cu care cnta si bea. Si l ruga sa vina la sarai, unde rnd ui sa fie ridicat, asa deandosulea cum era, capetenie a agiei n locul lui Ahmad-V icleanul. Dupa ce si mplini si datorinta aceasta, Alunita, bucuros ca si gasise un fi u asa dc frumos si de viteaz cum era tnarulAslan, multumi lui Allah pentru milele

sale. Si trai pna peste poate de huzurit, la Bagdad, nconjurat de cele trei sotii ale sale, Zobeida, Yasmina si Hosn-Mariam, vreme de ani si ani, pna ce veni sa-1 caute Spargatoarea de desfatari si Despartitoarea de prieteni! Marire fie naltat a Aceluia pururea Neschimbator, spre carele se aduna toate cte sunt zamislite! Iar Seherezada, ispravind de povestit istoria aceasta, se simti oleaca o stenita si tacu. Atunci sultanul Sahriar, care sezuse nemiscat n luare aminte toata vremea aceasta, striga: Povestea cu Alunita, o, Seherezada, chiar ca este nemaipomenita, iar Mah mud-Deandosulea si misitul Sesam, cu leacul lui de ncalzit ouale crc s-au racit, m -au desfatat pna peste poate. Dar se cere sa-ti marturisesc uimirea mea dc a vede a asa de putine versuri n povestea aceasta, cnd tocmai ma deprinsesem cu niste sti huri minunate! Si-apoi trebuie sa-ti spun ca faptele lui Deandosulea nca mai au p entru mine oarecare ntunericime, si as fi bucuros sa te aud ca-mi dai o lamurire mai limpede, daca fireste ti este cu putinta! La vorbele acestea ale sultanului Sahriar, Seherezada/mbi a rde usurel si se uita la sora-sa Doniazada, pe care o vazu nveselita pna peste poate; pe urma i s puse sultanului: Acuma, o, norocitule sultan, cum micuta aceasta poate %. I asculte orice , am sa-ti istorisesc vreo doua din Pataniile poetului Abu-Nowa$y cel mai desfat ator, si cel mai vrajitor, si cel mai duhliu dintre toti poetii Iranului si ai A rabici! Iar micuta Doniazada se ridica de pe chilimul pe care sta ghemuita si de te fuga sa se arunce n bratele surora-sii, pe care o saruta cu drag si i spuse: Uf, ma rog tie, Seherezada, ncepe numaidect! Fii asa dc buna, o, sora mea! Iar Seherezada spuse: Cu toata voiosia inimii si ca o cinstire adusa sultanului acesta mpodobit cu purtari alese! Dar ntruct vazu ca se lumineaza de ziua, Seherezada, iot sfioasa, amna pove stitul pe a doua zi. Cndfii cea de a doua sute saptezecea noapte spuse: Micuta Doniazada astepta ca Seherezada sa-si ispraveasca iroaba ei cea d e rnd cu sultanul Sahriar si, ridicnd capul, . Triga: O, sora mea, ma rog tie, ce mai astepti ca sa ne istorisesti snoavele de spre poetul Abu-Nowas, prietenul califului, cel mai vrajitor dintre toti poetii Iranului si ai Arabici? Iar Seherezada zmbi catre sora ei si i spuse: Nu astept dect ngaduinta sultanului ca sa istorisesc cteva dintre pataniile lui Abu-Nowas, care era ntr-adevar un poet fara ae seaman, da si un mare dezmata t! Atunci micuta Doniazada sari n sus si dete fuga s-o sarute pe sora-sa spu nndu-i: Oh! Ma rog tie, ce-a patit? Grabeste de ne spune! Ci sultanul Sahriar, ntorcndu-se catre Seherezada, i spuse: Chiar ca, Seherezada, nu as fi suparat sa te ascult cum ne istorisesti v reo doua, trei asemenea patanii pe care le prepun desfatatoare. Si se cade sa-ti spun ca n noaptea aceasta ma simt ispitit spre niste gnduri mai nalte, si stau gat a sa aud din gura ta niscaiva parimii ntelepte. Asa ca, daca stii vreo poveste ca re ar putea sa ma mbogateasca n cunoasterea povetelor chibzuite si sa-mi sporeasca mintea cu nvatatura celor ntelepti si a celor carturari, sa nu care cumva sa crez i ca nu m-ar ispiti! Ba dimpotriva! Pe urma vei putea, daca rabdarea mea nu va f i ajuns la capat, o, Seherezada, sa ma veselesti si cu pataniile acelea ale lui Abu-Nowas. La vorbele acestea ale sultanului Sahriar, Seherezada grabi a raspunde: O, norocitule sultan, chiar ca astazi toata ziua am cugetat la o poveste cu o fetiscana dc o frumusete uluitoare, si nvatata de-a mirarilea, si pe care o chema Sympathia1. Si sultanul striga: Pe Allah! Nu mai zabovi deloc sa-mi mpartasesti toate cele despre care mi -ai pomenit acum! ntruct nimic nu mi este mai drag sa ascult dect spusele pline de nv

atatura rostite de fetele frumoase. Si tare mai doresc ca povestea fagaduita sa ma multumeasca intru totul si sa fie totodata un spor si o pilda de nvatatura pe care orice musulman adevarat este dator s-o aiba. Atunci Seherezada cugeta o clipita si, ridicnd un deget, spuse2: 1 La M. A. Salic, este pastrat numele original: Tabaddud. 2 O modificare, justificata dc unele divergente dintre textele arabe, m aducc dc catrc traducator, n volumul acesta si n cele urmatoare, fata dc ordinea n crc si propusese sa faca sa sc urmeze povestile. Astfel Povestea cu Sindbada fost plasata aici, pc cta vreme initial ca nu trebuia sa apari dcct n volumul al IX-lca al traduccrii (Nota lui Mardrus). E povesteste ci Allah este cel mai stiutor a toate ca era la Bagdad un n egustor tare bogat, cu o deverea nemaipomenita. Se bucura de cinstiri, dc falnic ii, de huzmeturi si de hatruri de toate soiurile, da iui era fericit deloc, ntruct Allah nu si asternuse asupra-i binecuvntarea sa pna la a-i darui si un copil, macar de-ar fi fost el chiar si dc parte femeiasca. nct mbatrnise ntru alean, si si vedea z i de zi oasele cum i se fac stravezii si spinarea cum i se grboveste, Iara ca sa poata dobndi de la vreuna dintre sotiile lui cele multe un cstig alinacor. Da ntr-o zi, dupa ce mpartise pomeni multe si dupa ce trecuse si pe la sfintii schivnici si se rugase cu evlavie, se culca cu cea mai tnara dintre roabele sale si, de dat a aceasta, din mila celui Preanalt, o lasa plina pe clipa si pe data. n cea de a noua luna, zi la zi, sotia negustorului nascu norocit un copil de parte barbateasca atta de frumos de era ca o bucata de luna. nct negustorul, n datorinta sa fata de cel Atoatedatatorul, nu uita a-si nde plini juruintelc fagaduite, si lacu daruri mari celor saraci, si vaduvelor, si o rfanilor, vreme de sapte zile n sir; apoi, n dimineata celei dc a saptea zile, se gndi sa-i dea un nume fiului sau, si i dete numele de Abul-Hassan1. Copilul fu crescut pc bratele doicilor si pe bratele roabelor cele frumo ase si fu ngrijit ca un odor scump 1 La M. A. Salie, numele este Abu-li Husn. POVESTEA CU MULT NVATATA SYMPATHIA pna ce ajunse la vrsta nvataturii. Atunci fu dat n scama dascalilor cei mai carturari, care l nvatara sa citeasca vorbele ce le dumnezeiesti din Coran., si l deprinsera scrierea cea frumoasa, poezia, socoti tul si mai ales dibacia de a trage cu arcul. nct nvatatura lui ntrecea ca ntindere pe cea a celor de vrsta lui si pe a celor din veacul lui; si aceasta nu fu nca totul ! ntr-adevar, el adauga la toate acele felurite nvataturi si un farmec vraji toresc, si era desavrsit de frumos, nct iacata cu ce stihuri poetii de pe vremurile lui i-au zugravit nurii cci tineresti, fragezimea obrajilor, florile buzelor si pufusorul cel proaspat care le mpodobeau: Na vezi cum iata-i stau sa dea n floare Bobocii trandafirilor lui scumpi De pe obrajii-i care rd n soare Cnd prima vra-n crnguri pune bumbi? Si nu te miri ca trandafirii iara Mai ard ata, cnd iata-n crugul gurii Ca toporasii-n umbrele padurii Sta pufid barbatiei sa rasara'? Tnarul Abul-Hassan fu asadara bucuria tatalui sau, desfatul luminii ochil or lui, atta vreme cta i menise ursitoarea dintru nceput. Da cnd batrnul simti ca sc a propie sorocul care i fusese hotart, l chema pe fiul sau sa sada jos ntre minile sale , ntr-o zi ca toate zilele, si i spuse: Fiul meu, iacata ca vadeaua mea este aproape, si nu mi-a mai ramas dect s a ma gatesc a ma nfatisa dinaintea Domnului si Stapnului nostru. ti las ca mostenir e averi mari, multe bogatii si mosii, sate ntregi cu pamnturi frumoase si cu livez i manoase, care sa va ajunga, si nca din prisos, si tie si copiilor tai si copiil or copiilor tai. Te povatuiesc numai sa stii a te bucura de ele fara de risipa, multumindu-i Atoatempartitorului si traind n cinstirea crc i se datoreaza! Pe urma batrnul negustor muri de boala lui, iar Abul-Hassan ramase pna pes te poate dc mhnit si, dupa ce datorintele nmormntarii se mplinira, si puse semnele de jale si se ncuie cu durerea lui. Da n curnd prietenii sai izbutira sa-1 nveseleasca si sa-1 smulga din jelan iile sale, si o facura atta de temeinic, nct l nduplecara sa intre la hammam ca sa se mprospateze, apoi sa-si schimbe hainele; si i spusera, spre a-1 alina ntru totul: Cel ce se rasplamadeste pe sine n copiii ca tine, acela nu moare! Alungati asadar jalea si cugeta cum sa te folosesti de tineretea si de bunurile tale!

nct Abul-Hassan uita ncet, ncet povetele tatnesau, si pna la urma sc amagi ca norocul si bogatia ar fi fara de capat. De-atunci nu mai conteni a-si mplini toat e poftele, a se deda tuturor desfatarilor, a-si petrece cu cntaretele si cu lauta resele, a mnca n toate zilele o gramada de pui, ntruct i placeau puii, a sc veseli de spccctluind olurile cele batrne cu bauturi mbatatoare si a asculta chinchetul poca lelor ciocnite, a chirfosi ceea ce putea chirfosi, a paradui ceea ce putea parad ui, si a irosi ceea ce putea irosi, ct pna la urma se trezi ntr-o/. I fara nimica n mini, afara poate doar dc sine nsusi. Si, din toate cte i le lasase de mostenire ra posatul tatne-sau, ca slujitori si femei, nu i mai ramase nimica, dect numai o roab a dintre roabele cele multe. Da iarasi trebuie sa ne minunam de la bun nccput de urmarea cea norocita a soartei care vroise ca roaba aceea sa fie taman chiar minunea dintre toate roa bele de pe toate meleagurile Rasaritului si ale Apusului, si crc mai ramasese n ca sa, acuma fara de stralucire, a risipitorului de Abul-Hassan, fiul raposatului n egustor, ntradevar, roaba aceea se numea Sympathia, si chiar ca niciodata nu se p otrivise un nume mai bine cu harurile fapturii care l purta. Roaba Sympathia era o fetiscana dreapta precum litera alefi cu un mijlocel bine ntocmit si atta de sub tire si de gingas, nct soarele nici nu ar fi izbutit sa-i astearna umbra pe pamnt; frumusetea si fragezimea fetei sale erau de-a minunelea; chipu-i era ntru totului tot pecetluit limpede cu semnul binecuvntarii si al bunei vestiri; gura-i era pa rca pecetluita cu pecetea lui Soleiman, ca spre a strajui comoara cea scumpa de margaritare pe care o nchidea; dintii ei erau ca doua sire de salbe aidoma; cele doua rodii ale snilor ei erau despartite prin mejdina cea mai vrajitoare, iar bur icul ei era atta de scobit si de adnc, nct ar fi putut sa cuprinda n el o uncie de un t muscat. Ct despre serteata ei cca falnica, d-apoi aceea ncheia taman cum se cuvi ne gingasia mijlocelului si lasa tiparite adnc pe sofale si pe saltele groapa ntoc mita de falnicia greutatii sale. Si despre ea era vorba n cntecul acesta al poetul ui: Eprecum soarele-n tarie, Ca luna-n noaptea sini/ie, Si luminoasa-i fi ml adie Precum un fir de trandafir! Si-i toata numai bucurie, Ca viul soarelui poti r, Ca luna-n ceruri argintie, Ca blnda floare zoroclie Ce-fi leagana gingafu-i fi r! L-i cerul scris n raza fetei, Iar pajiftile verzi din rai, Cu dulcele izv or al vietii, Sclipesc sub stralucitu-i strai; Si-i nsafi lumea frumusetii Izarul ei ca un sarai. Toate culorile le-mbina: Al rozei rosu, alb de-argint, Si alb de santal, si lumina De mura neagra stralucind; Iar vraja ei mereu senina O apara de raul jind. Slavit sa fie-acela care Asupra ei a revarsat Atta slava statatoare! Si f ericit acel barbat Caruia-i fi-va desfatare Duiosu-i glas nfiorat! Asa era roaba Sympachia, singura comoara pe care o mai avea risipitorul de Abul-Hassan. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfioasa. Dar candfu cea de a doua sute saptezeci si doua noapte spuse: Asa era roaba Sympathia, singura comoara pe care mai avea risipitorul de Abul-Hassan. Asadar, daca baga de seama ca toata clironomia parinteasca se irosise fa ra de ntoarcere, Abul-Hassan se ufunda ntr-o stare de deznadejde care i rapi si som nul, si pofta de mncare; si ramase asa trei zile si trei nopti Ura sa mannce, fara sa bea, fara sa doarma; nct roaba lui Sympathia ajunse sa socoata ca are sa-1 vad a cum moare si se hotar sa-1 scape cu orice pret. Se mpodobi cu hainele ci cele mai potrivite spre a li scoase ia iveala si cu giuvaierurile si odoarelc cte i mai ramasesera, si se nfatisa stapnului ei, cu u n zmbet dc semn bun pe buze, spunndu-i: Allah are sa-ti curme zbuciumarile prin mijlocirea mea. Pentru aceasta, nu ai dect sa mergi dinaintea stapnului nostru, emirul drept-credinciosilor, Harun Al-Rasid, cel de al cincelea dintre cobortorii din Abbas, si sa-i ceri pe mine, ca pret de vnzare, zcce mii de dinari. Daca are sa gaseasca pretul acesta prea ri dicat, sa-i spui asa: O, emire al drept-credinciosilor, fata aceasta pretuieste nc

a si mai mult, lucru de care ai sa-ti dai mai bine seama daca ai s-o pui la ncerc are. Ea atunci are sa creasca cu mult n ochii tai, si vei vedea ca nu-si are pere che si asemuire, si ca este cu adevarat vrednica sa-1 slujeasca pe Stapnul nostru califul!" Apoi l povatui, staruind ndelung, sa se pazeasca de a scadea cumva pret ul. Abul-Hassan, care pna la ceasul acela nu se ostenise, din nepasare, sa ia aminte la nsusirile si la harurile roabei lui cele frumoase, nici baremi nu mai era n stare sa pretuiasca nsusi darurile ce se puteau afla n ea. Cugeta numai ca gnd ul nu era rau si ca avea putinta de izbnda. Se scula asadar pe clipa si, lund-o du pa el pe Sympathia, o duse dinaintea califului, caruia i nsira vorbele pe care ea l povatuise sa le spuna. Atunci califul se ntoarse nspre ea si o ntreba: Cum te cheama? Ea spuse: Ma cheama Sympathia. El i spuse: O, Sympathia, oare esti dascalita ntru nvatatura si poti sa-mi nsiri numele feluritelor ramuri ale cunoasterii pe care le-ai adncit? Ea raspunse: O, stapne al meu, am nvatat sintaxa, poezia, pravilele de rnd si canunclc c ele sfinte, muzica, astronomia, geometria, aritmetica, legile mostenirilor, si t aina de a patrunde cartile de vrajitorie si de a citi nsemnele cele din vechime1. Stiu pe de rost Cartea Cea Sfnta si pot s-o citesc n celc sapte osebite chipuri2; cunosc ntocmai numarul suralelor3, al verseturilor, al despartamintelor4, al fel uritelor parti si al mperecherilor lor; stiu cte rnduri, cte cuvinte, cte litere, cte consoanc si ctc vocale cuprinde; stiu de sart care surale au fost izvodite si scr ise la Mecca, si care altele au fost razvedite la Medina5; cunosc sunnaua si can unurile, stiu sa lc dcoscbcsc dupa datina si sa le rnduiesc dupa temeiurile lor n etagaduite; nu mi sunt straine nici logica, nici arhitectura si nici filosofia, p recum nici elocinta, rostirea cea frumoasa, retorica si ntocmirea stihurilor, pe care stiu sa lc ornduiesc si sa le cadentez fara a ocoli nici o greutate de ntocmi re a lor; stiu sa le fac line si curgatoare, precum si nclcite si ntortocheate pe p ofta numai a cclor crc se pricep; iar daca uneori pun n ele si niste ncetosari, acc asta-i anume spre a strni mai tare luarea-aminte si spre a desfata mintea celui c are izbuteste sa le dezlege tesatura cca aleasa si gingasa; ntr-un sfrsit, am nvata t multe si mi-am ntiparit tot ceea ce am nvatat. nct peste toate acestea stiu sa cnt si stiu sa dantuiesc ca o pasare, si sa mnuiesc alauta si naiul, la fel cum stiu sa cnt cu toate instrumentele cu strune, pe cincizeci de glasuri osebite. nct, atun ci cnd cnt ori cnd dantuiesc, cel care ma vede ori ma aude si 1 La M. A. Salic, n loc dc nsemnele cclc din vcchimc" sc traducc: povestile despre cei dinti oameni: Pentru modul dc citire a Coranului au fost stabilite mai multe feluri adoptate dc catrc una sau alta dintre scolilc dc citeti. Dc obicci sc considera canonice sapte citiri. * Sura n limba araba este numele dat fiecaruia dintre cclc 114 capitole a le Coranului. K Prin despartaminte" sc nteleg grupurile dc surale cc sc citesc mpreuna, c a un fel de lc ctic, dc catrc musulmani. Denumire suralelor din Mccca" sau din Medina" sc datoreaza locului unde au fost scrisc dc catrc Mahomcd respectivele capitole la Mccca, orasul de bastina al Iui, Mahomcd, sau la Medina, unde acesta s-a mutat n anul 622 (mutare numita h egira). Vinde si sufletul; daca, gatita si mparfumata, pasesc leganata, ucid; dac a mi scutur soldurile, pun omul la pamnt; daca numai clipesc din ochi, njunghiu; da ca mi scutur bratarile, orbesc privirile; daca ating, dau viata; si daca plec dc undeva, n urma mea las moarte! Ma pricep la toate maiestriile, si mi-am desavrsitp riceperea n aceasta privinta pna peste marginile firii, nct nu ar izbuti sa-i ntrezar easca vnatarile dect cei mult rari care si-ar fi pritocit anii n nvatarea ntelepciuni i! Cnd auzi spusele acestea, califul Harun Al-Rasid ramase uimit si minunat vaznd atta har de vorbire si atta frumusete totodata, atta stiinta si tinerete n acee

a care sedea dinaintea sa, cu ochii plecati cuviincios. Se ntoarse nspre Abul-Hass an si i spuse: Am sa dau porunca numaidect sa fie chemati toti dascalii cei carturari, c a s-o puna pe roaba ta la cercare si sa ma ncredintez, printr-o ccrcetare de fata cu toti si hotartoare, daca este chiar atta de nvatata pe ct este de frumoasa. n mpre jurarea ca arc sa iasa biruitoare din cercetare, nu numai ca am sa-ti dau cei ze ce mii de dinari, da am sa te si potopesc cu cinstiri ca mi-ai adus o minune atta de aleasa. Daca nu, nu are sa fie nimica, iar ea ramne n stapnirea ta! Apoi, atunci pe loc, califul puse sa fie adus cel mai marc nvatat dc pe v remea aceea, Ibrahim ben-Saiar1, cel care adncise toate cunostintele omenesti: as emenea puse sa fie adusi toti preotii, toti gramaticii, toti cititorii din Coran , si hakimii, si astronomii, si filosofii, si dascalii dc pravili, si stiutorii dreptci-credinte. Si cu totii dadura zor sa vina la sarai si sc adunara n sala de divan, fara a sti pentru care pricina fusesera chemati. La porunca data de calif, sezura jos roata cu totii pe : Ibrahim ben-Saiar (mai corcct: Ibrahim ibn Saiiar-an-Nazzam) a fosi un marc teolog islamic; a murit n anul 845. Chilim, pe cnd la mijloc, pe un jet de aur asezat acolo dupa porunceala c alifului, sta tnara Sympathia, cu obrazul acoperit cu un iasmac subtire, iar ochi i-i straluceau si dintii-i zmbeau cu zmbetul lor cuminte. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cnd fu cea de a doua sute saptezeci si patra noapte spuse: Zmbind cu zmbetul lor cuminte. Cnd asupra acelei adunari se statornici o tacere atta de deplina, nct s-ar f i putut auzi pna si sunetul unui ac caznd pe jos, Sympathia lc facu tuturora un sa lamalcc plin de gingasie si de evghenie si, ntr-un chip chiar ca tare ales, i spus e califului: O, emire al drept-credinciosilor, porunceste! Stau gata sa raspund la to ate ntrebarile pe crc vor vrea sa mi le puna preanvatatii si preacinstitii carturar i, cititorii din Coran, cunoscatorii de legi, doctorii, arhitectii, astronomii, geometrii, gramaticii, filosofii si poetii! Atunci califul Harun Al-Rasid, seznd n scaunul sau de domnie, se ntoarse nsp re toti aceia si le spuse: Am poruncit sa fiti adusi aici ca sa cercetati att felurimea, ct si adncime a cunostintelor acestei fete, si sa nu precupetiti nimic spre a dovedi si cartur aria voastra si stiinta ei totodata! Si toti nvatatii raspunsera, temenindu-se pna la pamnt si ducndu-si minile la ochi si la frunte: Ascultam si ne supunem lui Allah si tie, o, emire al drept-credinciosilo r! La vorbele acestea, tnara Sympathia sezu cteva clipitc cu capul plecat, cu getnd, pe urma ridica fruntea si spuse: O, stapnii mei, mai nti care este dintre voi toti cel mai nvatat ntru ale Cor anului si ntru datinele lasate de Profet? (Asupra-i fie pacea si rugaciunea!) Atunci unul dintre carturari, aratat de catrc toate degetele, se scula s i spuse: Eu sunt omul acela! Ea i spuse: ntreaba-ma asadar tot ce poftesti din nvatatura ta! Si nvatatul cititor al Coranului ntreba: O, copila, de vreme ce ai adncit temeinic Cartea Cea Sfnta dc la Allah, pe semne ca stii numarul suralelor, al cuvintelor si al literelor pe crc le cuprinde , precum si daturile credintei noastre! Spune-mi dara, pentru nccput, cine este D omnul tau, cine este Prorocul tau, cine este imamul tau, crc este kblaua ta1, care este ornduirea vietii tale, care este calauza drumurilor tale si cine sunt frati i tai? Ea raspunse: Allah este Domnul meu; Mahomed (asupra-i fie rugaciunea si pacea!) este Prorocul meu; Coranul este pravila mea, asadar cl este imamul meu; Kaaba, casa l ui Allah cea ridicata de Abraham la Mccca, este kblaua mea; pilda sfntului nostru

Proroc este ornduirea vietii mele; sunnaua2 mi este calauza la drumuri; si toti dr ept-credinciosii sunt fratii mei! Carturarul urma, pe cnd califul ncepea sa se minuneze dc limpezimea si de temeinicia acelor raspunsuri din gura unei copile atta de gingase: Ia spune-mi: Cum stii ca este un Dumnezeu? Ea raspunse: Cu ajutorul judecatii! 1 Kbla este directia nspre crc si ndreapta fata musulmanul cnd si face rugaciu ea. 2 Sunn, n limba araba, nsemneaza obicei", datina", regula"; sub numele acesta sunt cuprinse. n religia mahomedana, toate regulile dc viata cc sc desprind din v iata si obiceiurile lui Mahomed. El ntreba: Ce este judecata? Ea spuse: Judecata este de doua feluri: nnascuta si dobndita. Judecata nnascuta este cea pe care Allah a pus-o n inima celor pe care si i-a ales de slujitori, spre ai face sa umble pe calea adevarului. Iar judecata dobndita este cea care, la un o m ntreg, este rodul nvataturii si al muncii statornice. El urma: Minunat! Da unde este izvorul judecatii? Ea raspunse: n inima noastra! Si de acolo si ridica ea ndemnurile nspre mint ea noastra, n crc si statorniceste lacasul. El spuse: Preabine! Da ai putea sa-mi spui cum ai nvatat sa-1 cunosti pe Proroc? (A supra-i fie rugaciunea si pacea!) Ea raspunse: Prin citirea Cartii lui Allah, prin nvataturile care se cuprind n ea, prin dovezile si marturiile acestui har dumnezeiesc! El spuse: Stralucit! Da ai putea sa-mi spui care sunt datoriile dc temelie ale cre dintei noastre? Ea^ raspunse: n credinta noastra sunt cinci datorii de temelie: marturisi rea de credinta: Nu este alt Dumnezeu, dect numai unul Allah, iar Mahomcd este tri misul lui Allah!"; rugaciunea; milostenia; postirea n luna ramadanului; hagialcul la Mecca, atunci cnd se poate face. El ntreba: Care sunt faptele de evlavie cele mai vrednice dc cinstire? Ea raspunse: Sunt n numar de sase: rugaciunea; milostenia; postirea; hagialcul; lupta mp otriva relelor porniri si a lucrurilor nelegiuite; si, ntr-un sfrsit, razboiul sfnt ! El spuse: Tare bun raspuns! Da cu ce scop te rogi? Ea raspunse: Numai spre a-i nfatisa Domnului temeneaua nchinaciunii mele, a-i asterne p reamaririle si a-mi nalta cugetul nspre tarmurile cele senine! El se minuna: Ya Allah! Stralucit raspuns! Da rugaciunca nu presupune oare mai nti niste pregatiri temeinice? Ea raspunse: Hotart! Trebuie ca trupul sa fie curatat ntru totul prin spalarile cele nda tinate, sa se mbrace niste haine pc care sa nu se afle nici baremi urma vreunei p ete dc murdarie, sa se caute un loc curat si neted de stat pe el, cu partea trup ului dintre buric si genunchi bine acoperita, cu gnduri neprihanite, si ntors nspre Kaaba de la Mecca cca sfnta! Care este nsemnatatea rugaciunii? Ea este sprijinitoarea credintei, careia i sta de temelie! Care sunt roadele rugaciunii? Care i este folosul? Rugaciunca cu adevarat frumoasa nu aduce nici un folos pamntesc. Ea este

numai legatura duhovniceasca dintre faptura si Domnul sau! Ea poate sa dea zece feluri dc roade neaievea si cu atta mai frumoase: lumineaza inima, stralumineaza chipul, place Prcanduratorului, strneste supararea Celui rau, alunga farmecele, pa zeste de rele, apara de viclesugurile vrajmasilor, ntareste i Mintea sovaielnica si l apropie pe rob de Stapnul sau! Crc este cheia rugaciunii? Si care este cheia acestei chei? Cheia rugaciunii este spalarea cea sfnta, iar cheia spalarii este rostire a vorbelor de nceput: In numele Iui Allah cel fara de margini ndurator si Milostiv" . Care sunt datorintcle de mplinit la spalare? Dupa ritul ortodox al imamului El-Safiy bcn-Idris1, sunt sase: gndul bine lamurit de a te curata numai ca sa-i fii placut Atoatefacatorului; spalarea mai nti a fetei; apoi spalarea minilor pna la coate; frecarea unei parti a capului; spa larea picioarelor, de la calcie pna deasupra de glezne; si pastrarea unei rnduieli neabatute n mplinirea acestor fapte felurite. Or, rnduiala aceasta prepune mplinirea a douasprezece lucruri limpede hotarte, si anume: dintru-nti sa rostesti vorbele de nceput: n numele lui Allah!"; sa-ti speli palmele pna a nu le cufunda n vas; sa-ti clatesti gura; sa-ti speli narile lund apa n causul minii si tragnd-o pe nas; sa-ti freci tot capul si sa-ti freci urechile si pe dinafara si pe dinauntru cu alta apa; sa-ti prefiri barba cu degetele; sa-ti tragi degetele de la mini si dc la pi cioare pna ce trosnesc; sa pui piciorul drept naintea piciorului stng; sa repeti de cte trei ori fiecare spalare; sa rostesti dupa fiecare spalare marturisirea de c redinta; si, ntr-un sfrsit, odata spalarile ispravite, sa procitesti pe deasupra s i rugaciunea aceasta cucernica: O, Dumnezeul meu! Socoate-ma n rndul celor ce se po caiesc, al slujitorilor tai neprihaniti si crcdinciosi! Marire Dumnezeului meu! Marturisesc ca nu mai este alt Dumnezeu dect numai tu! Tu esti mntuirea mea; numai de la tine cer, plin de cainta, iertarea pacatelor mele! Amin!" Aceasta este ru gaciunea pe crc chiar Prorocul (asupra-i fie rugaciunea si pacca!) ne-a povatuit cu staruinta s-o procitim, spunnd: Voi deschide larg dinaintea celui care o va ros ti cele opt porti ale raiului; 1 Muhammed El-Safiy ben-ldris a fost un teolog, nt emeietorul uncia dintre scolile de interpretare a canoanclor islamicc (mort n anu l 820). Iar el va putea sa intre pc poarta care i va placea!" Carturarul spuse: Raspunsul chiar ca este dat cu stralucire! Da ce fac ngerii si diavolii n preajma celui care si face spalarile? Sympathia raspunse: Cnd omul ncepe a se pregati sa-si faca spalarile, ngerii vin sa stea de-a d reapta sa, iar diavolii de-a stnga; da de ndata ce el rosteste vorbele de nceput: n n umele lui Allah!", diavolii o iau la fuga, iar ngerii se apropie de el si-i ntind deasupra capului un cort patrat, de lumina, pe care l tin atrnat la cele patru col turi; si cnta slavirile lui Allah si sc roaga pentru iertarea pacatelor acelui om . Da daca uita sa rosteasca numele lui Allah, ori daca nceteaza de a-1 mai rosti, diavolii sc ntorc. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cndfit cea de a doua sute saptezeci si cincea noapte spuse: Diavolii se ntorc de-a valma si si dau toate silintele sa arunce tulburare a n sufletul lui, sa-i strecoarc ndoiala si sa-i nghete cugetul si evlavia! Este dc datorinta insului care si face spalarile sa lase sa curga apa pe tot trupul sau, pe tot parul, att cel vazut ct si cel tainic, si pe madularele rusinii, si sa se frece bine peste tot si sa nu se spele pe picioarc dect la urma! Carturarul spuse: Bine raspuns! Poti acuma sa-mi spui care sunt rnduielile dc urmat la spal area numita tayamum? Ea raspunse: Spalarea numita tayamum este curatirea cu nisip si cu tarna. Aceasta spal are se face n urmatoarele sapte mprejurari, ntemeiate pe deprinderile Prorocului. S i sc savrsesc urmnd cele patru ndrumari care se vadesc chiar din nvataturile din Cor an. Cele sapte mprejurari care ngaduiesc asemenea spalare sunt: lipsa de apa; team

a de a nu prapadi zestrea de apa; nevoia de aceasta apa pentru baut; frica de a nu se pierde vreo parte din ea pe drum; bolile crc opresc folosirea apei; ruperil e de oase care cer odihna spre a se vindeca; ranile crc nu ngaduie a fi atinse. Ct despre cele patru cerinte crc trebuiesc ndeplinite neabatut la spalarea cu nisip s i tarna, ele sunt: mai nti sa fii de buna credinta; apoi sa ici nisipul sau tarna cu minile si sa faci schima de a te freca pc fata cu ele; pe urma sa faci schima de a-ti freca minile pna la coate; apoi de a-ti sterge minile. Mai sunt nca doua datin e vrednice de urmat, ntruct se afla aratate n sunn: sa-ti ncepi spalarea cu vorbele: n numele lui Allah!" si sa-ti faci spalarea pe toate partile de pe dreapta trupulu i naintea partilor de pe stnga. Carturarul spuse: E prea bine! Da, ca sa ne ntoarcem la rugaciune, poti sa-mi spui cum se c uvine s-o savrsesti si ce anume lucruri cere? Ea raspunse: Lucrurile ce se cer pentru a face rugaciunea sunt totodata si stlpii pc cr c ca se sprijina. Acesti stlpi ai rugaciunii sunt: mai nti gndul cel curat: apoi pro citirea takbirului, adica rostirea vorbelor: Allah este cel mai mare!"; al treile a este procitirea fatihUi care este suraua cu care se deschide Coranul; al patrul ea, sa te pleci cu fata pna la pamnt; al cincilea, sa te ridici; al saselea, sa fa ci marturisirea de credinta; al saptelea, sa te asezi pe calcie; al optelea, sa t e nchini pentru Proroc, rostind: Asupra-i fie rugaciunea si pacea lui Allah!"; al noualea este tot a pastra gndul acela neprihanit. Alte ndatorinte pentru savrsirea unei rugaciuni temeinicc sunt scoase numai din sunn, si anume: a ridica amndoua min ile, cu palmele ntoarse n sus, ndreptate nspre Mecca; a prociti nca o data fatihaua; a prociti nca o sura din Coran, de pilda Suraua Vacii1; a rosti alte felurite tic luituri evlavioase si a ncheia cu vreo rugaciune ntru Prorocul nostru Mahomed. (As upra-i fie rugaciunea si pacea!) Carturarul spuse: ntr-adevar, s-a dat un raspuns desavrsit! Poti acuma sami spui cum se cere a fi mplinita dijma milosteniei? Ea raspunse: Poti mplini dijma milosteniei n patrusprezece chipuri: n aur, n argint, n cam ile, n vaci, n oi, n gru, n orz, n malai, n mei, n bob, n naut, n orez, n stafide le. n ceea ce priveste aurul, daca nu ai dect mai putin dc douazeci de drahme de a ur de la Mecca, nu ai dc platit nici o dijma; daca ai mai mult, dai trei la suta . Tot asa si cu argintul, se face socoteala la fel. n ccea ce priveste vitele, ce l care arc cinci camile, plateste cu o oaie; cel care are douazeci de camile, da una ca dijma, si tot asa mai departe, se socoteste la fel. n ceea ce priveste oi le si mieii, se da una din patruzeci. Si tot asa si pentru celelalte. Carturarul spuse: Desavrsit! Vorbestc-mi acuma despre postire! Sympathia raspunse: Postul este tinerea de la mncare, de la bautura si de la desfatarile trup esti, de-a lungul zilei, pna la 1 Suraua Vacii este cea dc a doua sura din Coran, intitulata astfel pentru ca, printre altele, sc pomeneste n ca si despre vaca pe crc Moisc lc poruncise izraelitilor s-o jertfeasca ( Amintiti-va dc ziua cnd Moisc a spus poporului sau: Dumnezeu va porunceste sa jertfiti o vaca. " v. 63). Apusul soarelui, toata luna ramadanului1, de ndata ce s-a ivit luna noua. E bine sa te lipsesti asemenea de orice vorbarie desarta si de citirea oricarei alte carti dect a Coranului. Carturarul ntreba: Da oare nu sunt niscaiva lucruri care, la ntia vedere, ar parea ca fac pos tul fara dc folos, da care, dupa nvatatura Cartii, nu-i rapesc de fapt nimica din nsemnatate? Ea raspunse: Sunt ntr-adevar cteva lucruri care nu fac nicidecum postul fara dc folos. Acestea sunt: irurile, balsamurile si unsorile; kohlul de ochi si colirurile; pr aful de pe drum; faptul de a-ti nghiti scuipatul; scaparea fara de voie a seminte i barbatului fie ziua, fie noaptea; privirile aruncatc asupra unei femei straine ncmusulmane; luarea de snge si punerea de zbanturi obisnuite ori cu sngerarc. Ace stea toate sunt lucrurile care nu iau nimica din foloasele postului.

Carturarul spuse: E stralucit! Da despre cufundarea n cuget ce socoti? Ea spuse: Cufundarea n cuget se savrseste prin sederea ndelungata ntr-o geamie, fara a iesi afara dect pentru mplinirea nevoilor, si ferindu-te de orice atingere cu vre o femeie, precum si de folosirea graiului. Ea nu este dect un ndemn pe care l da su nnaua, ci nicidecum o ndatorire ceruta de canunuri. : Luna ramadan este cea de-a noua luna din calendarul lunar musulman. n C oran (cap. II, v. 181) sc spune: Luna ramadanului, n crc Coranul a cobort dc sus spr e a sluji de ndrumar oamenilor, dc lamurire limpede a preceptelor. Si dc distinct ie ntre bine si ru. Este timpul n crc trebuie sa sc posteasca. Oricine va zari aceas ta luna sc va pregati ndata sa posteasca". Carturarul spuse: Stralucit! As dori acuma sa te aud vorbindu-mi despre hagialc! Ha raspunse: Calatoria la Mecca sau hagialcul este o datorie pc crc tot musulmanul treb uie s-o ndeplineasca macar o data n viata lui, atunci cnd a atins vrsta judecatii. P entru a o ndeplini, sunt de urmat anumite cerinte. Trebuie sa mbraci haina dc hagi u numita ihram, sa tc pazesti de orice atingere cu femeile, sa-ti razi parul, sa -ti tai unghiile si sa-ti acopcri capul si fata. Alte cerinte asemenea se afla n sunn. Carturarul spuse: Prea bine! Da sa trecem la razboiul sfnt! Ea raspunse: Razboiul sfnt este razboiul care sc face mpotriva necredinciosilor atunci cnd Islamul sc afla n primejdie. El nu trebuie sa fie dect un razboi dc aparare, si niciodata nu trebuie sa fie spre a navali peste altii. De ndata ce drept-credinc iosul sc afla sub arme, el este dator sa nu dea ndarat niciodata! Carturarul ntreba: Poti sa-mi dai cteva amanunte despre vnzare si cumparare? Sympathia raspunse: Si la vnzare, si la cumparare, amndoua partile trebuie sa se nteleaga de bu navoie, iar n mprejurarile mai de seama sa ntocmeasca un senet dc nvoire si de trguir e. Da sunt unele lucruri pe care sunnaua lc opreste de la vnzare ori cumparare. A sa de pilda. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cndJu cea de a doua sute saptezeci si saptea noapte spuse: Asa de pilda, este cu desavrsire oprit sa sc schimbe curmale uscate pe cu rmalc proaspete, smochine uscate pe smochinc proaspete, carne uscata si carne sa rata pe carne proaspata, unt sarat pc unt proaspat, si, ndeobste, orice merinde p roaspata pe merinde veche ori uscata, atunci cnd ele sunt de acelasi soi. Cnd carturarul cel priceput la tlcuirea Sfintei Carti auzi raspunsurile ac estea ale iscusitei Sympathia, nu putu a sc opri sa cugete ca ea stia tot attea ct si el, da nu vroi sa se marturiseasca nenstarc s-o prinda cu vreo greseala. Se h otar asadar sa-i puna niste ntrebari mai dibace si o ntreba: Ce nsemneaza, ca grai, cuvntul spalare? Ea raspunse: A te curati spalndu-te de toate necurateniile de pe dinlauntru si dc pe d inafara. El ntreba: Ce nsemneaza cuvntul a posti"? Ea spuse: A te stapni de la ceva. El ntreba: Cc nsemneaza cuvntul a da"? Ea spuse: A te mbogati. El ntreba: Da a merge n hagialc?

Ea raspunse: A-ti mplini gndul! El ntreba: Si a purta razboi? Ea spuse: A te apara. La vorbele acestea, carturarul se ridica drept n picioare si striga: Chiar ca ntrebarile si iscodirilc mele sunt la capat! Roaba accasta este uluitoare ca stiinta si ca stralucire, o, emire al drept-credinciosilor! Da Sympathia zmbi a rde si i curma vorba: As vrea, i spuse ea, sa-ti pun la rndu-mi o ntrebare. Poti tu, o, nvatatule carturar, sa-mi spui crc sunt temeliile Islamului? El cugeta o clipita si spuse: Sunt patru ca numar: credinta luminata de judecata cea sfnta; dreptenia; cunoasterea datoriilor si a drepturilor ntocmai, precum si taina; ndeplinirea juru intelor facute. Ea urma: ngaduieste-mi sa-ti mai pun o ntrebare! Daca nu vei izbuti s-o de zlegi, voi avea dreptul sa-ti iau mantia de carturar priceput la citirea Cartii} . El spuse: Primesc! Pune ntrebarea, o, roabo! Ea ntreba: Care sunt stlparilc Islamului? Carturarul sezu o vreme sa cugete si pna la urma nu stiu ce sa raspunda. Atunci nsusi califul grai si i spuse Sympathiei: Raspunde tu la ntrebare, si mantia carturarului va fi a ta! Sympathia se temeni si raspunse: Stlparile Islamului sunt douazeci ca numar: pastrarea neabatuta a nvatatur ii Cartii; trairea dupa datinele si nvatatura prin viu grai ale sfntului nostru Pr oroc; a nu savrsi niciodata nedreptatea; a mnca numai cele ngaduite; a nu mnca ceea ce este oprit; a-i pedepsi pe raufacatori, spre a nu vedea cum sporeste rautatea celor rai ca urmare a ngaduintei celor buni; a te cai de gresalele tale; a trudi ntru cunoasterea credintei; a face bine vrajmasilor tai; a trai cu smerenie; a-i ajuta pe slujitorii lui Allah; a te feri dc orice nnoire si de orice schimbare; a dovedi barbatie la potrivnicii si tarie la necazuri; a ierta atunci cnd esti ta re si cnd esti puternic; a fi rabdator ntru nenorocire; a cugeta la Allah; a cuget a la Prorocul (asupra-i fie rugaciunea si pacea!); a nu te lasa ispitit de Cel-r au; a nu te lasa ispitit dc patimi si de pornirile cele urte ale sufletului tau; a te nchina cu totul slujirii lui Allah, din tot sufletul si cu supunere deplina! Cnd auzi raspunsul acesta, califul Harun Al-Rasid porunci sa i se ia pe d ata mantia carturarului si sa i sc dea Sympathiei; ceea ce se savrsi numaidect, sp re naucirea nvatatului, care iesi din sala cu capul plecat. Atunci se ridica un al doilea nvatat, crc era vestit pentru priceperea lui la cunoasterea dreptei-credinte, si pc care toti ochii l aratau vrednic de a o c erccta pe copilandra. Acela se ntoarse nspre Sympathia si i spuse: Eu, o, roabo, nu am a-ti pune dect niste ntrebari scurtc si putine. Poti s a-mi spui, dinti, crc sunt datorintele de pastrat la vremea de masa? Ea raspunse: Trebuie mai nti sa te speli pe mini, sa chemi numele lui Allah si sa-i aduc i nchinari de multumire. Apoi sa sezi jos pe soldul stng, sa te slujesti pentru a mnca de degetul aratator si numai de cele doua degete dc lnga el, sa nu ici dect mbu caturi mici, sa mesteci bine mbucatura si sa nu te uiti la vecinul tau, de teama ca nu cumva sa-1 stnjenesti ori sa-i tai pofta de mncare. nvatatul ntreba: Poti sa-mi spui acuma, o, roabo, ce este ceva, cc este jumatate de ceva fi ce este mai putin dect ceva? Ea raspunse fara a sovai: Drept-credinciosul este ceva, fatarnicul este jumatate de ceva, iar necr edinciosul este mai putin dect ceva\par el urma: ntocmai asa-i! Spune-mi: unde se afla credinta? Ea raspunse:

Credinta salasluieste n patru locuri: n inima, n cap, n limba si n cele doua mini si doua picioare. Astfel, taria inimii sta ntru bucurie, taria capului ntru ad evar, taria limbii ntru rostirea neviclenita, iar taria minilor si a picioarelor nt ru supunere! El ntreba: Cte inimi sunt? Sunt multe: inima drept-credinciosului, care este o inima curata si sfnta ; inima necredinciosului, care este ntru totul potrivnica celei dinti. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cnd fii cea de a doua sute saptezeci si opta noapte spuse: Inima necredinciosului, care este ntru totul potrivnica celei dinti; inima legata de lucrurile pamntesti si inima legata de bucuriile cugetului; si inima s tapnita de patimi, ori de ura, ori de zgrcenie; si inima fricoasa, inima arsa de i ubire, inima umflata dc falosie; apoi inima luminoasa, ca inima sotilor sfntului nostru Proroc; si, ntr-un sfrsit, chiar inima sfntului nostru Proroc, inima Celui A les! Cnd auzi raspunsul acesta, nvatatul ulema striga: Ai dobndit adeverirea mea, o, roabo! Atunci frumoasa Sympathia se uita la calif si spuse: O, capetenie a drept-credinciosilor, ngaduieste-mi sa pun la rndu-mi numai o ntrebare cercetatorului meu si sa-i iau mantia daca nu va putea sa raspunda! Si, dupa cc i sc dete ngaduinta, l ntreba pc carturar: Poti sa-mi spui, o, preacinstitule seic, care este datoria ce se ccrc mpl inita mai naintea tuturor datoriilor, macar ca ea nu este cea mai de seama? La ntrebarea aceasta, carturarul habar nu avu ce sa spuna, iar copilandra grabi a-i lua mantia si dete ea nsasi raspunsul: Este datoria spalarii; ntruct sta scris limpede: sa te cureti nainte de a s avrsi fie si cea mai marunta datorie de credinta si nainte de orice lucru cerut de Sfnta Carte si de sunn. Dupa care Sympathia se ntoarse nspre adunare si o ntreba cu o privire roata , la care raspunse un carturar crc era unul dintre oamenii cei mai vestiti ai vea cului si care nu si avea seaman la cunoasterea Coranului. Acesta se ridica si i sp use Sympathiei: O, copila plina de minte si dc miresme desfatatoare, de vreme ce cunosti Cartea lui Allah, ai putea sa ne dai o pilda despre temeinicia stiintei tale? Ea spuse: Coranul este alcatuit din o suta patruzeci de surale sau capete, dintre care saptezeci au fost izvodite la Mecca si patruzeci si patru la Medina. Este mp artit n sase sute douazeci si una de parti numite as ar, si n sase mii doua sute t reizeci si sase de versete. Cuprinde saptezeci si noua de mii patru sute treizec i si noua de cuvinte si trei sute douazeci si trei dc mii sase sute saptezeci de litere, la fiecare dintre ele fiind adaugate zece nsemne aparte. Se afla pomenit e n el numele a douazeci si cinci de proroci: Adam, Nuh, Ibrahim, Ismail, Issac, Yacub, Yussef, El-Yosh, Yunus, Lut, Salih, Hud, Suaib, Daud, Soleiman, Zul-Kifl, Edris, Idris, Ilias, Iahia, Zakaria, Ayub, Mussa, Harun, Issa si Mahomed. (Asup ra lor a tuturora fie rugaciunca si pacea!) Se afla n el numele a noua pasari sau vietati cu aripi: tntarul, albina, musca, pupaza, corbul, lacusta, furnica, pasa rea ababil1 si pasarea lui Issa (asupra lui fie rugaciunea si pacea!) crc nu este alta dcct liliacul. Scicul spuse: Stiinta ta este minunata! nct as vrea sa aud de la tine crc este versetul n care Prorocul nostru i judeca pe necredinciosi! Ea raspunse: Este versetul n care se afla cuvintele: Evreii spun despre crestini ca sun t n greseala, iar crcstinii marturisesc ca evreii nu cunosc adevarul. Sa stiti ca amndoua partile au dreptate n ceea ce spun!" Dupa ce auzi vorbele acestea, seicul sc marturisi tare multumit, da tot mai vioi s-o iscodeasca. O ntreba asadar. Cum a venit Coranul din cer pe pamnt? A cobort dintr-odata si ntreg, zugrav

it aidoma dupa tablele ce se pastreaza n cer, ori poate ca a cobort n mai multe dat i? Ea raspunse: La porunca Stapnului lumilor, ngerul Gabriel 1-a adus Prorocului nostru Ma homed, emirul trimisilor lui Allah, si anume n versete, dupa mprejurari, ntr-un ras pas de vreme dc douazeci de ani. El ntreba: Care sunt sotii lui Mahomed care au avut grija sa adune laolalta toate v ersetele cclc mprastiate ale Coranului? Ea spuse: Acestia sunt patru: Abi ben-Kaab, Zeid ben-Tabct, Abu-Obeida bcn-Al-Gerr ah si Othman ben-Affan. (Aiba-i Allah pe ctesipatru ntru milele sale!) 1 Pasarea a babil este pomenita n suraua 105, denumita Elefantul (deci un animal pe crc raspun sul Sympathiei nu-1 include!) Unii interpreti cred ca aceasta pasare" ar fi cea cr c provoaca pustulclc dc variola sau ca este chiar variola. El ntreba: Cine sunt cei care ne-au nvatat si ne-au lasat dc mostenire felul dc a ci ti cum sc cuvine Coranub ea raspunse: Sunt patru: Abdallah ben-Massud, Abi ben-Kaab, Moaz ben-Ciabal si Salem ben-Abdallah. El ntreba: Cu crc prilej a cobort din cer versetul urmator: O, drept-credinciosilor, n u va lipsiti de bucuriile pamntesti n toata deplinatatea lor!" Ea raspunse: Atunci cnd ctiva dintre sotii lui Mahomed, vrnd sa mpinga cucernicia mai dep arte dect sc cuvine, hotarsera sa se scopeasca si sa mbrace haine de par dc camila. n clipita accasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fu cea de a doua sute saptezeci si noua noapte spuse: Hotarsera sa se scopeasca si sa mbrace haine dc par de camila. Dupa cc auzi raspunsurile acestea ale Sympathiei, carturarul nu se putu opri sa nu strige: Marturisesc, o, emire al drept-credinciosilor, ca aceasta copila este fa ra de asemanare ca stiinta! Atunci Sympathia ceru nvoire a-i pune o ntrebare scicului, si i spuse: Poti sa-mi spui care este versetul din Coran n care se afla de douazeci s i trei dc ori litera kaf, care este cel n crc se afla de saisprezece ori litera mi m, si crc este cel n care se afla de o suta patruzeci de ori litera ain? Carturarul ramase cu gura cascata, fara a putea sa dea nici cel mai mic raspuns; iar Sympathia, dupa ce i lua mantia, grabi sa arate versetele cerute, sp re uluirea tuturor celor dc fata. Atunci din mijlocul adunarii se ridica un doctor vestit pentru ntinderea cunostintelor sale si care scrisese niste carti foarte pretuite. Sc ntoarse nspre Sympathia si i spuse: Ai vorbit stralucit despre lucrurile sufletesti; este vremea sa cercetam si cele trupesti. nfatiseaza-ne, o, preafrumoasa roaba, trupul omului, alcatuire a, nervii oasele si vertebrele sale, si pentru ce Adam a fost numit Adam! Ea raspunse: Numele de Adam vine de la cuvntul arab adirn care nsemneaza pielea, fata p amntului, si i-a fost dat celui dinti om, care a fost plamadit dintr-o gramada de lut alcatuita din pamnt din osebite locuri ale lumii. Asa capul lui Adam a fost f acut din pamnt adus dc la Rasarit, pieptul din pamnt de la Kaaba, iar picioarele d in pamnt de la Apus. Allah a ntocmit trupul daruindu-1 cu sapte porti dc intrare s i cu doua porti de iesire: cci doi ochi, cele doua urechi, cele doua nari si gur a, iar de cealalta parte una dinainte si una dindarat. Apoi Zamislitorul, spre a -i da lui Adam si o fire, a ngemanat n el cele patru stihii: apa, pamntul, focul si vazduhul. ntr-acest fel, trupul galben si slab are firea focului, care este fier binte si uscat; trupul sprinten si oaches are firea pamntului, crc este rece si us cat; cel albicios si molatic are firea apei, care este rece si umeda; iar cel ru men si gras are firea vazduhului, care este cald si uscat. Dupa care Allah a des

avrsit ntocmirea trupului omenesc. A pus n el trei sute saizeci de vine si doua sut e patruzeci de oase. Si i-a daruit trei imbolduri: imboldul de a trai, imboldul de a se nmulti si imboldul dc a mnca. Apoi i-a pus o inima, o splina, doi bojogi, sase mate, un ficat, doi rarunchi, un creier, doua oua, un vnar si o piele. L-a nz estrat cu cinci simturi calauzite de sapte duhuri ale vietii. n ceea cc priveste rnduiala acestor maruntaie, Allah a pus inima n piept la stnga, iar dedesubtul ei b urta, apoi bojogii spre a sluji de vnturare inimii, ficatul de-a dreapta spre a s luji de paza inimii, si ncolacitura matelor, si cosul pieptului. n ceea ce privest e capul, pc acesta l-a alcatuit din patruzeci si opt de oase; n ceea ce priveste cosul pieptului, acesta este alcatuit din douazcci si patru de coaste la barbat si din douazeci si cinci la femeie; coasta aceasta adaugita se afla dc-a drepta si slujeste spre a adaposti copilul n pntecele mamei si spre a-1 sprijini ocolindu -1. Doctorul cel carturar nu putu a-si stapni uluirea, apoi adauga: Poti sa ne vorbesti acuma despre semnele bolilor? Ea raspunse: Semnele bolilor sunt de doua feluri: cele de pe dinafara si cele de pc d inlauntru, si slujesc spre a ne da dc stire despre felul boalci si despre ct este ea de primejdioasa. Hakimul iscusit n meseria lui poate ntr-adevar sa ghiceasca b oala chiar si numai dupa bataile sngelui n vinele bolnavului; ntr-acest chip el afl a starea de uscaciune, de fierbinteala, de ntepeneala, dc raceala si de umezeala; asemenea stie ca un om care are ochii galbeni trebuie sa aiba ficatul bolnav, c a un altul care arc spinarea ncovoiata trebuie sa aiba pieptul picnit rau de race ala. Ct despre semnele ccle launtrice care calauzesc cercetarea hakimului, acelea sunt: varsaturile, durerile, umflaturile, scaunele si udurile. El ntreba: Care sunt pricinele durerilor de cap? Ea raspunse: Durerea dc cap sc datoreste mai nti mncarurilor, atunci cnd sunt ghiftuite n pntece pna a nu fi fost mistuite cele de dinainte; se mai datoreste dc asemenea si meselor luate fara a-ti fi foame. Lacomia la mncare este pricina tuturor bolilor care bntuie pamntul. Acela care vrea sa-si lungeasca viata se cuvine asadar sa fi e cumpatat la mncare si, pe deasupra, sa se scoale de dimineata, sa se fereasca a -si pierde noptile, sa nu se lacomeasca ia femei, sa nu se dedea peste masura la sngerari si la zbanturi cu snge, si, ntr-un sfrsit, sa-si vegheze pntecele. Pentru a ceea, trebuie sa-si mparta pntecele n trei parti, pe una s-o umpla cu mncare, pe alt a cu apa, iar pe cea de a treia cu nimic-nimica, spre a-si lasa rasuflarea slobo da si pentru ca sufletul sa se poata lafai n voie. Asemenea va fiice si cu matele , a caror lungime este de optsprezece palme. El ntreba: Crc sunt semnele de galbinare? Ea raspunse: Galbinarea, crc este o boala cu fierbinteli, se vadeste prin galbcjeala p ielei, amareala gurii, ameteli, sporirea batailor sngelui n vine, varsaturi si sil a de femei. Acela care este atins de ea se afla n prada unor necazuri mari, ca sng erari de mate, ncingere de plamni, dropica si umflaturi, precum si o lncezeala alim anita care, dupa ce slabanogeste trupul, poate sa strneasca racul ori lepra. El spuse: Este desavrsit! Da cum se mparte nvatarea meseriei de hakim? Ea raspunse: Se mparte n doua parti: ccrcetarca bolilor si cercetarea leacurilor. El spuse: Vad ca stiinta ta nu lasa nimica de dorit. Da ai putea sa-mi spui care e ste apa cea mai buna? Ea raspunse: Este apa curata si proaspata, pastrata n vase racoroase' mbibate cu vreo m irosna placuta ori numai nmiresmata cu aburi dc tamie. Nu trebuie a fi baut dect la un raspas de vreme dc la masa. Te feresti astfel de tot soiul de metehne si pui n fapt spusa Prorocului (asupra-i fie rugaciunea si pacca!) care a spus: Pntecele este salasul tuturor bolilor, lipsa de scaun este pricina tuturor bolilor, iar c

uratia este temeiul tuturor leacurilor. El ntreba: Care este mncarea cea mai buna dintre toate mncarurile? Ea raspunse: Este cea gatita de mna unei femei si care nu a cerut osteneli prea scumpe si pc care o mannci cu inima multumita. Mncarea numita tharicP este dc buna seama cea mai gustoasa dintre toate bucatele, ntruct Prorocul (asupra-i fie rugaciunea si pacea!) a spus: Tharidul este de departe cea mai buna dintre bucate, asa cum A isa2 este cea mai cinstita dintre femei! El ntreba: Ce gndesti despre poame? Ea spuse: Acestea, ca si carnea de oaie, sunt hrana cea mai sanatoasa. Da nu trebu ie sa le mannci dupa ce le-a trecut vremea. El zise: Vorbeste-nc despre vin! n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. 1 ' [).'tarid (mai corect sarid) este o fiertura dc carne n crc s-a farmita t pine. 2 Aisa a fost una dintre sotiile lui Mahomed, fiica discipolului sau, vi itorul calif Abu-Bckr. Dar cnd fu cea de a doua sute optzecea noapte spuse: Sympathia raspunse: Cum poti sa ma ntrebi despre vin, cnd Cartea este atta de lamuritoare n priv inta lui? n pofida multelor lui virtuti, vinul este oprit pentru ca tulbura minti le si nfierbnta patimile. Vinul si jocurile de noroc sunt doua lucruri de crc drcpt -credinciosul trebuie sa se fereasca, de teama celor mai rele napaste! 1 El spuse: Raspunsul tau este ntelept. Poti sa ne vorbesti acum despre luarea de snge ? Ea raspunse: Haracsirea este de ncvointa pentru toti oamenii care au snge prea mult. E a trebuie sa sc faca dupa o ajunarc, ntr-o zi dc primavara, fara de nori, fara vnt si fara ploaie. Cnd ziua aceea cade ntr-o zi de marti, luarea de snge si arc cele m ai de folos urmari, mai ales daca ziua este cea de a saptesprezecea din luna. Ch pentru cap, pentru ochi s iar ca nimica nu poate sa fie atta de bun ca haracsirea i pentru snge. Da nimica nu este mai rau ca luarea de snge daca ea sc va face la v reme dc arsita mare ori dc geruri mari si daca, totodata, mannci lucruri sarate o ri aere si daca mai e si ntr-o miercuri ori smbata. Carturarul cugeta un rastimp si spuse: Pna aici ai raspuns desavrsit, da as vrea acuma 1 La M. A. Salic, sc adaug a urmatoarele versuri: O, tu, cel ce bei vin, nu fi-e rusine? Allah nu-ngaduie s a bei, ftii bine! Deci lasa vinul si fii ntelept Betia-i pedepsita, si-i pe drept ! Iar un altul a spus tot asa: Baui fi eu otrava pacatoasa Betia-i rea, ca fara minti te lasa! Sa-ti pun o ntrebare de capati, care va sa ne dovedeasca daca stiinta ta s e ntinde asupra tuturor lucrurilor de temei ale vietii. Poti dara sa ne vorbesti limpede despre mpreunarea barbatului cu femeia? Cnd auzi atare ntrebare, copilandra se nrosi toata si lasa capu-n jos; ccca cc i dete a crede califului ca nu era n stare ce sa raspunda; da ea nu zabovi a s alta capul si, ntorcndu-sc nspre calif, i spuse: Pe Allah, o, emire al drept-credinciosilor, tacerea mea sa nu fie socoti ta cumva ca datorita nestiintei mele n aceasta privinta, caci raspunsul se afla p e vrful limbii mele, da se mpotriveste a-mi iesi de pc buze, din cinstire fata de stapnul nostru califul! Ci el i spuse: As avea o desfatare pna peste poate sa aud raspunsul acela de pe buzele t ale. Fii, asadara, fara de teama si vorbeste limpede!

Atunci preanvatata Sympathia spuse: mpreunarea este fapta prin care se mpre uneaza barbatul cu femeia. Ea este un lucru minunat si multe sunt binefacerile s i virtutile ei. mpreunarea usureaza trupul si despovareaza mintea, alunga mhnirea, potoleste fierbinteala patimii, strneste dragostea, multumeste inima, alina sara cia si aduce ndarat somnul pierdut. E vorba, fireste, despre mpreunarea dintre un barbat si o femeie tnara, da e cu totul altceva daca femeia este batrna, ntruct nu s e afla prapad pe care sa nu-1 aduca atare mpreunare. A te mpreuna cu o femeie batrn a nsemneaza a te primejdui la betesuguri fara de numar, precum, printre altele, d urerea dc ochi, durerea de rarunchi, durerea de solduri si durerea de spinare, nt r-un cuvnt, e de spaima! Se cuvine, asadar, sa te pazesti de ea ca de o otrava fa ra de leac. Mai binc-i sa cauti a gasi pentru lucrul acesta o femeie isteata, ca re pricepe dintr-o ochire, care graieste cu picioarele si cu minile si care l scut este pe stapnul ei de a mai avea trebuinta de o gradina si de straturi de flori1. Orice mpreunare deplina este urmata de umezeala. Aceasta umezeala izvoraste la f emeie din tulburarea pe care o traiesc preacinstitele ei parti, iar la barbat es te apa pe care o revarsa cele doua oua ale lui. Apa aceea urmeaza o cale tare nto rtocheata. ntr-adevar, barbatul are o vna groasa din crc pornesc toate vinele celel alte. Sngele care uda acele vine, n numar de trei sute saizeci, se aduna pna la urm a ntr-un scoc ce se afunda n oul din stnga. n oul acesta stng, sngele, silit sa se tot roteasca, ajunge ntr-un sfrsit de se limpezeste si se prefacc ntr-o zeama alba car e se ncheaga din pricina caldurii oului si a carui mireasma seamana cu cea a lapt elui de palmier. n clipita accasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cndfu cea de a doua sute optzeci fi doua noapte spuse: O zeama alba care se ncheaga din pricina caldurii oului si a carui mireas ma seamana cu cea a laptelui de palmier. Carturarul striga: Ce raspuns plin de pricepcrc! Da mai am sa-ti pun doua ntrebari, si atta t ot. Poti sa-mi spui care este vietuitoarea care nu traieste dect nchisa si crc moar e 1 La M. A. Salic, accstc cuviinte dc la urma sunt exprimate n versuri: cum a spu s poetul despre ea": Ea doar dintr-o ochire totul stie, Fara de-ndemn fi fara dascalie; Iar f rttmusetea-i calda e-o gradina Plina de fiori ce tremura-n lumina. De ndata cc rasufla aer slobod? Si care sunt poamele cele mai bune? Ea raspunse: Cea dinti este pestele; iar celelalte sunt chitra si rodia! Cnd auzi toate acele raspunsuri ale preafrumoasei Sympathia, carturarul n u putu a se opri sa sc marturiseasca nenstare a o prinde cu vreo greseala n stiint a, si dete sa se aseze la locul sau. Da Sympathia l opri si i spuse: Se cade ca la rndu-mi sa-ti pun si eu o ntrebare: poti tu sa-mi spui, o, c arturarulc, care este lucrul rotund ca pamntul si care salasluieste ntr-un ochi, s i care ba se desparte de acel ochi, ba se afunda n el, care sc mpreuneaza fara a a vea madular barbatesc, care se desparte de soata lui la vremea noptii spre a se m bratisa cu ca la vremea zilei, si crc si alege de asezare ndeobste marginile? La ntrebarea aceasta, carturarul degeaba si tot munci mintea, ca habar nu avu ce sa raspunda, iar Sympathia, dupa ce i lua mantia, la ndemnul califului rasp unse ea nsasi: Este nasturele si cheutoarca! Dupa care, dintre preacinstitii scici, sc ridica un astronom, care era c el mai vestit dintre astronomii din mparatie si la care preafrumoasa Sympathia se uita zmbind, ncredintata de la bun nceput ca el are sa gaseasca ochii ei mai tulbu ratori dect toate stelele din ceruri. Astronomul veni asadar sa sada dinaintea copilei si, dupa nceputul ndatina t, o ntreba: De unde se ridica soarele si unde se duce dupa ce apune? Ea raspunse: Afla ca soarele se ridica din apele Rasaritului si apune n apele Apusului . Aceste ape sunt n numar dc o suta optzeci. Soarele este sultanul zilei, asa cum Luna este sultana noptilor. Iar Allah a spus n Carte- Eu sunt cel carcle am dat s

oarelui lumina si lunei stralucirea si carele le-am tras crugurile cclc neschimb atoare ca sa va nlesnesc cunoasterea socoatei zilelor si anilor. Hai sunt ccl car cle am hotart o masura rotirii stelelor si am oprit luna sa se ajunga vreodata cu soarele, ca si noptii de a ntrece ziua! ntr-acest chip, ziua si noaptea, negurile si lumina, fara ca sa-si amestece vreodata alcatuirea launtrica, sc asemuiesc s tatornic!" Astronomul cel nvatat striga: Ce raspuns minunat de temeinic! Ci, o, copilo, poti sa ne vorbesti si de spre celelalte stele si sa ne spui despre rosturile lor bune sau rele asupra soa rtei noastre? Ea raspunse: Daca ar fi sa vorbesc despre toate stelele, ar trebui sa nchinam pentru a ceasta mai mult de un divan. Asa ca nu am sa spun dect cteva vorbe despre ele. n af ara de Soare si de Luna, mai sunt nca cinci: Utared (Mercur), El-Zohrat (Venus), El-Merrikh (Marte), El-Mustari (Jupiter) si Zohal (Saturn). Luna, rece si umeda, cu urmari bune asupra soartei, are ca zodie Cancerul, ca zenit Taurul, ca asfin tit Scorpia, si ca nadir Capricornul. Planeta Saturn, rece si uscata, cu urmari proaste, arc ca zodie Capricornul si Varsatorul, zenitul ei este Cumpana, asfint itul Berbecul, iar nadirul ei este Capricornul si Leul. Jupiter, cu urmari binef acatoare, este cald si umed, si are ca zodie Pestele si Sagetatorul, ca zenit Ra cul, ca asfintit Capricornul, si ca nadir Gemenii si Leul. Venus, fierbinte, cu urmari binefacatoare, are ca zodie Taurul, ca zenit Pestii, ca asfintit Cumpana si ca nadir Berbecul si Scorpia. Mercur, cu urmari cnd bune, cnd rele, are ca zodi e Gemenii, ca zenit Fecioara, ca asfintit Pestii, ca nadir Taurul. ntr-un sfrsit, Marte, cald si umed, are ca zodie Berbecele, ca zenit Capricornul, ca asfintit R acul si ca nadir Cumpana. Dupa ce auzi raspunsul acesta, astronomul tare se mai minuna dc adncimea stiintelor tinerei Sympathia. Da tot mai dete sa ncerce a o ncurca si i puse o ntreb are mai grea, spunndu-i: O, copila, socoti ca vom avea ploaie luna aceasta? La atare ntrebare, preanvatata Sympathia lasa capu-n jos si cugeta ndelung; ceea ce l facu pe calif sa prepuna ca se marturisea nenstarc sa raspunda. Da ea si ridica pe data capul si i spuse califului: O, emire al drept-credinciosilor, nu voi vorbi dect numai cu o nvoire, anu me de a spune tot ceea ce gndesc! Califul, nedumerit, spuse: Ai nvoirea! Ea spuse: Atunci, o, emire al drept-credinciosilor, ma rog tie sa-mi mprumuti o cli pita sabia ta spre a-i taia capatna acestui astronom care nu este dect un duh crun t si un necredincios! La vorbele acestea, califul si toti carturarii din adunare nu se putura opri sa nu rda. Ci Sympathia urma: ntr-adevar, ana si tu, astronomule, ca sunt cin ci lucruri pe crc numai unul Allah le stie: ceasul mortii, caderea ploii, daca pl odul din pntecele maicii sale este dc parte barbateasca ori de parte femeiasca, ntm plarile zilei de mine si locul unde va sa moara ficstccare! Astronomul zmbi a rde si spuse: ntrebarea mea nu ti s-a pus dect spre ncercar e. Poti oare, si astfel nu avem sa nc departam prea tare de ale noastre, sa ne s pui ce rosturi au stelele asupra zilelor saptamnii? Ea raspunse: Duminica este ziua nchinata Soarelui. Cnd anul ncepe ntr-o duminica, este se mn ca noroadele vor avea multe de ndurat din pricina asupririi si a jecmanelilor sultanilor, a domnilor si a ocrmuitorilor lor, ca arc sa fie seceta, ca mai cu se ama pastaioasele nu vor rodi deloc, ca strugurii se vor strica si ca au sa fie l upte crncene ntre craimi. Da la toate acestea tot Allah este mai stiutor! Lunea este ziua nchinata Lunei. Cnd anul ncepe cu o luni, este semn bun. Vo r fi ploi din belsug, mult gru si struguri; da are sa fie si ciuma, iar pe deasup ra inul nu are sa creasca si bumbacul arc sa fie prost; si-apoi jumatate din vit e vor muri zaticnite dc molima. Ci Allah este cel mai stiutor! Martea, ziua nchin ata lui Marte, poate sa fie nceput de an. Atunci cei mari si tari vor fi pnditi dc

moarte, pretul la grne va creste, ploaia va fi putina, pestele putin, mierea se va vinde bine, pastaioasele se vor vinde pe nimic, semintele dc n vor fi la pret tare ridicat, recolta de orz va fi minunata; da mult snge se va varsa, si are sa fie o molima n magari, al caror pret va creste pna peste poate. Ci Allah este cel mai stiutor! Miercurea este ziua lui Mercur. Cnd anul ncepe miercurea, accasta est e semn dc omoruri mari pc mare, de multe zile cu furtuni si cu trasnete, de scum pete la grne si de preturi ridicate la ridichi si la ceapa, fara a mai socoti o m olima ce va bntui printre prunci. Da Allah este mai stiutor! Joia este ziua nchina ta lui Jupiter. Daca anul sc deschide cu ca, este semn de ntelegere ntre neamuri, de dreptate din partea ocrmuitorilor si a vizirilor, de cinste din partea cadiilo r, si de binefaceri mari asupra lumii, printre altele de belsug de ploi, de poam e, de grne, de bumbac, de in, de miere, dc struguri, si de peste. Ci Allah este m ai stiutor! Vinerea este ziua nchinata Venerei. Daca anul se deschide cu ca, este semn ca roua va fi mbelsugata, primavara tare frumoasa, da are sa sc nasca o pot opcnic dc copii, att de parte barbateasca, precum si de parte femeiasca, si au sa fie multi castraveti, harbuji, dovlecei, vinete si rosii, precum si napi. Ci Al lah este mai stiutor! Smbata este ziua lui Saturn. Vai de anul crc ncepe cu aceasta zi! Vai de anul acela! Are sa fie o zgrcenie deplina si din partea cerului si di n partea pamntului, foametea va urma razboiului, bolile dupa foamete, iar locuito rii Egiptului si ai Siriei vor tipa amarnic sub asuprirea care i va apasa si sub rautatea ocrmuitorilor! Ci Allah este mai stiutor! Dupa ce auzi raspunsul, astronomul striga: Ct de ntru totul minunat este si acest raspuns! Da poti tu sa ne mai spui si la ce loc sau la care cat al cerului sc afla rnduite cele sapte planete? Sympathia raspunse: Dc buna seama! Planeta Saturn se afla chiar n cel de al saptelea cer; Jup iter se afla ridicat n cel de al saselea cer; Marte la cel de al cincilea; Soarel e la ccl de al patrulea; Venus la al treilea; Mercur la al doilea; iar Luna la c el dinti cer! Pe urma Sympathia adauga: La rndu-mi acuma sa te ntreb. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cnd. Fii cea de a doua sute optzeci f i patra noapte spuse: La rndu-mi acuma sa te ntreb! Care sunt cele trei feluri de stele? Carturarul degeaba se tot cugeta si si tot ridica ochii nspre cer, ca nu i zbuti sa scape de belea. Atunci Sympathia, dupa ce i nsfaca mantia, raspunse singu ra la ntrebarea pe care o pusese: Stelele se mpartesc n trei soiuri, dupa menirea pe care o au: unele sunt p rinse de bolta cerului, ca niste faclii, si slujesc sa lumineze pamntul; altele s unt asezate n vazduh, ca agatate de ceva nevazut, si slujesc sa lumineze marile; iar stelele de cel de al treilea soi sunt miscatoare dupa vroia degetelor lui Al lah: se vad cum luneca la vreme de noapte si slujesc la a-i bate cu pietre si ai pedepsi pc diavolii care vor sa nfrunte poruncile Celui Preanalt! La vorbele acestea, astronomul se marturisi cu mult mai prejos ca stiint a fata de preafrumoasa copila si iesi din sala. Atunci, la porunca data de calif , urma un filosof, care veni sa stea dinaintea Sympathici si o ntreba: Poti sa ne vorbesti despre necredinta si sa ne spui daca ea se naste oda ta cu omul! Ea raspunse: La aceasta vreau sa-ti raspund cu chiar cuvintele Prorocului nostru (asu pra-i fie rugaciunea si pacea!) care a spus: Necredinta umbla printre fiii lui Ad am asa cum sngele umbla prin vine, de ndata cc ei se lasa ispititi sa blesteme pamn tul si ceasurile de pe pamnt. Cea mai mare faradelege este blestemarea timpului s i a lumii: caci timpu-i nsusi Allah, iar lumea este lucrarca lui Allah! Filosoful striga: Cuvintele acestea sunt dumnezeiesti si vesnice! Spune-mi acuma care sunt cele cinci fapturi plamadite de Allah si care au baut si au mncat rara ca sa fi iesit ceva nici din trupul, nici din pntecele, nici din dindaratul lor? Ea raspunse:

Cele cinci fapturi sunt: Adam, Simcon (Sumun), camila lui Saleh, berbecu l lui Ismail si pasarea care l-a vazut pe sfntul Abu-Bekr n pestera! El i spuse: Desavrsit! Mai spune-mi si care sunt cele cinci fapturi clin gradina raiu lui care nu sunt nici oameni, nici ginni, nici ngeri? Ea raspunse: Acestea sunt: lupul Iui Iacob, cinele celor sapte adormiti, magarul lui E l-Azir, camila lui Saleh si catrul sfntului nostru Proroc (asupra-i fie rugaciunea si pacea!) El ntreba: Poti sa-mi spui care este omul a carui rugaciune nu se facea nici n cer, nici pe pamnt? Ea raspunse: Este Soleiman, care si facea rugaciunea pe un chilim atrnat n vazduh, ntre c er si pamnt! El spuse: Lamureste-mi faptul urmator: un barbat sc uita dimineata la o roaba, si a si savrsit un lucru nengaduit; tot el se uita la aceeasi roaba la amiaza, si luc rul acuma este ngaduit; se uita la ea dupa amiaza, si lucrul iarasi este nengaduit ; la asfintitul soarelui i este ngaduit sa sc uite la ea; noaptea i este oprit; iar dimineata poate sa se apropie de ea pe deplin n toata voia! Poti sa ma lamuresti cum dc sc pot urma niste mprejurari asa dc osebite atta dc repede ntr-o zi si o no apte? Ea raspunse: Lamurirea este usoara! Un barbat si arunca privirile dimineata asupra une i roabe care nu este a sa, si, dupa Sfnta Carte, faptul este nengaduit. De la amia za o cumpara, si atunci poate sa se uite la ea ct vrea si sa se desfete cu ea; du pa amiaza, dintr-o pricina sau alta, i da slobozenia, si pe data nu mai are ngadui nta sa-si arunce ochii asupra ei; da la asfintitul soarelui sc nsoara cu ca si to tul i este ngaduit; noaptea, se hotaraste sa se desparteasca de sotia lui, si nu m ai poate sa sc apropie de ea; da dimineata o ia iarasi de sotie, dupa datinele o bstesti, si atunci poate sa-si nnoadc iarasi legaturile cu ea! Filosoful spuse: Este drept! Poti sa-mi spui care este mormntul care a nceput sa umble cu c ei cc se afla n el? Ea raspunse: Este chitul care l-a nghitit pe prorocul Iona n pntecele sau! El ntreaba: Care este valea pe care soarele nu a luminat-o dect numai o data si pe ca re nu o va mai lumina niciodata, pna la ziua nvierii? Ea raspunse: Este valea care s-a sapat de toiagul lui Moise cnd a despicat marea spre a lasa sa treaca norodul sau cnd cu fuga! El ntreba: Care este cea dinti pulpana care s-a trsit pe pamnt? Ea raspunse: Este pulpana rochiei mamei lui Ismael, Agar, atunci cnd a maturat pamntul dinaintea Sarei! El ntreba: Crc este lucrul care rasufla fara sa fie nsufletit? Ea raspunse: Este dimineata! ntruct sc spune n Sfnta Carte: Atunci cnd dimineata rasufla." El spuse: Spune-mi ceea ce poti n privinta unei socoteli pe care iacat-o: un stol d e porumbei se abate pe un copac; unii dintre ei se opresc pe ramurile de sus, ia r ceilalti pe ramurile dc jos. Porumbeii care stau n vrful copacului le spun celor de jos: Daca unul dintre voi ni se alatura, stolul nostru arc sa fie de doua mai mare dect al vostru; dar daca unul dintre noi coboara la voi, aveti sa ajungeti ct si noi ca numar." Cti porumbei se aflau acolo? Ha raspunse:

Erau doisprezece porumbei cu totii. ntr-adevar, n vrful copacului erau sapt e, iar pe ramurile de jos erau cinci. Daca unul dintre porumbeii de jos s-ar fi adaugat cclor dc sus, numarul acestora din urma s-ar fi ridicat la opt, ceea cc n seamna de doua ori patru; dar daca unul dintre cei de sus ar fi cobort la cei de jos, ar fi ramas cte sase de fiecare parte. Ci Allah este mai stiutor! Dupa ce auzi toate aceste felurite raspunsuri ale copilei, filosoful, de teama ca fetiscana sa nu-1 ntrebe si pe el, si ntruct tinea la mantia sa, grabi asi lua talpasita si a pieri. Si atunci se ridica omul cel mai carturar al veacului, nteleptul Ibrahim ben-Saiyar, care veni sa ia locul filosofului si i spuse preafrumoasei Sympathia: Vreau sa socot ca te marturisesti biruita dintru nceput si ca este de pri sos sa te mai cercetez! Ea raspunse: O, preacinstitule carturar, te-as povatui sa trimiti dupa alte haine n lo cul celor pe care le porti, ntruct peste cteva clipite va trebui sa ti le iau! Carturarul spuse: Vom prea bine vedea! Care sunt cele cinci lucruri pe care lc-a plamadit Preanaltul nainte de Adam? Ea raspunse: Apa, pamntul, lumina, ntunericul si focul! El ntreba: Care sunt lucrurile faurite de chiar minile Atotputernicului, pe cnd toate celelalte lucruri au fost zamislite numai ca urmare a vointei sale? Ea raspunse; Scaunul domnului, Pomul din gradina Raiului, raiul si Adam! Da, aceste p atru lucruri au fost plamadite de chiar minile lui Allah, pe cnd, ca sa le faureas ca pe toate celelalte lucruri, a spus doar: Sa fie!" si ele au si fost! El ntreba: Cine este tatal tau ntru Islam si cine este tatal tatalui tau? Ea raspune: Tatal meu ntru Islam este Mahomed (asupra-i fie rugaciunca si pacea!), ia r tatal lui Mahomed este Abraham, prietenul lui Allah1! Pe ce se ntemeiaza credinta ntru Islam? Pe marturisirea de credinta: La ilah ill'Allah, ua Mohammad rassul Allah -\par care este lucrul care la nceput a fost un lemn si pe urma a ajuns sa aiba v iata? Este toiagul lui Moise si care a fost preschimbat n sarpe. Este acel toia g care putea sa se faca, dupa mprejurari, daca era nfipt n pamnt, fie pom roditor, f ie un copac marc si des spre a-1 apara pe Moise de arsita soarelui, fie un cine u rias care veghea la paza turmei pe vreme de noapte. Poti sa-mi spui care este femeia zamislita dintr-un barbat, fara a fi fo st purtata n pntecele unei mame, si care este barbatul care a fost zamislit de o f emeie fara de ajutorul vreunui tata? Este Eva care s-a zamislit din Adam, si Iisus care s-a nascut din Maria3 ! 1 Patriarhul Abraham (n araba: Ibrahim) din Biblic este tatal spiritual a l lui Mahomcd n temeiul celor cc sc o spun n Coran (cap. III. V. 61): Gri cc aparti n ccl mai strns dc credinta lui Abraham sunt cei care ii urmeaza. Asa Prorocul (M ahomed) si drcpt-credinciosii." In limba araba n text: n traducere: Afu exista dect un Allah (Dumnezeu), fi Mahomed este trimisul lui Allah. } La M. A. Salic, dupa raspunsul accsta, urmeaza: Spune-mi crc ici este nce putul si crc sfrsitul?" nceputul meu este un strop de umezeala ticaloasa, iar sfrsitu l un not spurcat; nceputul mi este din tarna, iar sfrsitul mi te n tarna" raspunse c . Ca a spus poetul: Din lut sunt plamadit. Orice raspuns Si orice ntrebare-i Jara taie ascuns: larana-am fost fi iar voi fi tarna Nimic altceva nu va sa ramna! Carturarul urma. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de

ziua si, sfioasa, tacu. Dar cnd fu cea de a doua sute optzeci/sasea noapte spuse: Carturarul urma: Vorbeste-mi despre osebitele feluri de foc! Este focul care mannca, dar care nu bea: focul din lumea aceasta; este fo cul care mannca si care bea: focul iadului; este focul care bea, dar care nu mannc a: focul soarelui; ntr-un sfrsit, este focul care nici nu mannca, nici nu bea: focu l lunii! Care este tlcul acestei cimilituri: Cnd beau, mi curge de pe buze graiu-n cuvinte bine-aduse. Dar mersul meu si vorba mea nu le aude nimenea. Si-n viata n-am de nici o cinste parte, Si nimeni nu ma plnge dupa moarte. Ea raspunse: Este pana de scris! Da tlcul cesteilalte cimilituri: Sunt o pasare, dar nu am habar Nici de puf, nici de pene, nici de carne, nici de snge macar. Si ma puteti mnca oricum: Fie prajita, fie fiarta, fie asa cu m sunt acum. Da-i greu sa se dea pe fata Daca am murit sau daca mai sunt n viata. Iar la culoare, nu va mint: Sunt ca de aur si de argint! Ea raspunse: Chiar ca sunt prea multe cuvinte spre a-mi da de nteles ca este vorba de un biet ou. ncearca-te, asadar, sa ma ntrebi ceva mai anevoios! El ntreba: Cte cuvinte i-a spus cu totul Allah lui Moise? Ea raspunse: Allah i-a spus lui Moise o mie cinci sute cincisprezece cuvinte! El ntreba: Crc este nceputul plamadirii? Ea spuse: Allah 1-a plamadit pe Adam din huma uscata; huma a fost nmuiata cu spuma; spuma a fost scoasa din mare; marea din neguri; negurile din lumina; lumina din tr-o iasma din mare; iasma din mare dintr-un rubin; rubinul dintr-o stnca; stnca d in apa; iar apa a fost facuta prin cuvntul atotputernic: Sa fie!" Da tlcul cesteilaltc cimilituri: Mannc si n-am nici pntece, nici gura; fivine-nfidec, pomi, si-orice faptur a. Bucatele ma tin n viata doara, Ci orice bautura ma omoara. Este focul! Da tlcul acestei cimilituri: Fara de bucurie strns lipiti, Stau noaptea-ntreaga doi ndragostiti De stra ja-n lunga lor mbratisare Si se despart cnd soarele rasare. Sunt cele doua caturi ale usii! Care este ntelesul acesteia: Trag pururea cu truda dupa mine O coada lunga care-n drum ma tine. Macar ca am ureche, pot sa jur Ca nu aud nimica dimprejur. Prin truda me a pe altii i mbrac, Ci eu ramn tot gol fi tot sarac. Este acul! Crc este lungimea si latimea podului Sirat1? Lungimea podului Sirat, pe crc trebuie sa treaca toti oamenii n ziua nvieri i, este de trei mii de ani de cale, o mie spre a urca pe el, o mie spre a-i stra bate ntinsul, si o mie spre a cobor de pe el. Este mai ngust dect ascutisul unui pal os si mai subtire dect un fir de par! El ntreba: Poti sa-mi spui acum dc ctc ori are ngaduinta Prorocul (asupra-i fie rugac iunea si pacea!) sa mijloceasca pentru un drept-credincios? Ea raspunse: De trei ori, nici mai mult, nici mai putin! Cine este cel dinti care a mbratisat crcdinta n Islam? Este Abubekr! Asadar tu nu socoti ca Aii ar fi fost musulman naintea lui Abubekr?

Aii, din mila lui Allah, nu a fost niciodata nchinator la idoli; ntruct de la vrsta de sapte ani Allah l-a ndreptat pe calea cea dreapta si i-a luminat inima , daruindu-1 cu credinta lui Mahomed (asupra-i fie rugaciunea si pacea!) Asa-i! Ci as vrea sa stiu limpede care dintre cci doi este ccl mai mare ca vrednicii, n ochii tai, Aii sau Abbas? La ntrebarea aceasta tare viclenita, Sympathia pricepu ca nvatatul cauta s a scoata de la ea un raspuns de ' Mai corect As-Sarat (drumul) te podul pc care, conform mitologiei islamice, sufletele mortilor trec n lumea dc dincolo. Ocara; caci, daca i-ar fi dat ntietate lui Aii, ginerele Prorocului, l-ar fi nemultumit pe calif, care era cobortor din Abbas, unchiul lui Mahomed (asuprai fie rugaciunea si pacea!). Asa ca dintru-nti ncepu sa roseasca, pe urma ngalbeni, si, dupa o clipita de chibzuinta, raspunse: Afla, bre Ibrahim, ca nu este nici o ntietate ntre doi care si au fiecare vr ednicii la fel de stralucite! Cnd auzi raspunsul acesta, califul ramase pna peste poate de ncntat si, sari nd n picioare, striga: Pe Stapnul Kaabei! Ce raspuns minunat, o, Sympathia! Ci carturarul urma: Poti sa-mi spui despre ce este vorba n cimilitura aceasta: E dulce cum o alta nu-i sub cer; Ca sulita-i, dar fara vrfde fier; Toti o-ndrgesc sarac ori bogatan Si-o-nfideca n seri de ramaaan. Ea raspunse: Este trestia de zahar! El spuse: Mai am sa-ti pun cteva ntrebari, si am sa ti le pun repede. Poti sa-mi spu i, asadar, fara prea multe vorbe: Ce este mai dulce ca mierea? Ce este mai ascut it ca palosul? Ce este mai iute ca urmari dect otrava? Care este bucuria de o cli pita? Care este fericirea ce dureza trei zile? Care este ziua cea mai fericita? Care este bucuria de o saptamna? Care este datoria pe care pna si un ticalos nu po ate sa n-o plateasca? Si care este pacostea ce ne apasa pna la mormnt? Care este b ucuria inimii? Care este chinul mintii? Crc este amarul unei vieti? Care este boa la fara de leac? Care este ocara cc nu sc mai poate sterge? Care este jivina ce traieste prin locuri pustii si salasluieste departe de cetati, care fuge de om s i care ngemaneaza chipul si firea a sapte vietuitoare? Ea raspunse: Pna a vorbi, vreau mai nti sa-mi dai mantia! Atunci califul Harun Al-Rasid i spuse Sympathiei: De buna seama ca ai dreptate. Da poate ca vei binevoi, din cinstire fata de vrsta lui, sa raspunzi tu mai nti la aceste ntrcoari! Ea spuse: Mai dulce ca mierea este dragostea copiilor! Limba este mai ascutita ca palosul! Bucuria dragostei nu tine dect o clipita. Fcricirea dc trei zile este ce a pe care o traieste sotul la vremea soroacelor sotiei sale, ntruct se mai hodines te si el! Ziua cea mai fericita este cea cu noroc la alisvcrisuri! Bucuria crc ti ne o saptamna este cea a nuntii! Datoria pc care toata faptura trebuie s-o platea sca este moartea! Purtarea cea urta a copiilor este pacostea cc nc apasa pna la mo rmnt! Bucuria inimii este solia supusa sotului ei! Chinul mintii este o sluga tic aloasa! Saracia este amarul vietii! Firea cea urta este boala fara de leac! Ocara dc nesters este necinstirea unei fete! Ct despre jivina crc traieste n locuri pust ii si fuge de om, aceea este lacusta, ntruct ea ngemaneaza chipul si firea a sapte vietuitoare: are ntr-adevar cap de cal, gt de taur, aripi de vultur, picioare de c amila, coada de sarpe, pntece de scorpie, si coarne de gazela1! Fata de atta desteptaciune si de atta stiinta, califul 1 n varianta tradusa dc M. A. Salic, Sympathia mai raspunde la urmatoarele ntrebari: Care sunt portile gheenei?" Sunt sapte, raspunse fata, ti despre ele glas uicsc versurile: Djahapiam e una. Apoi l. aza. Ti iar: Ali-natm, fi Sa ir, ti mai apoi Sakar: Pe urma e Djahim, ti-apoi e Haiya Acesta e raspunsul la ntrebarea ta ."

Harun Al-Rasid ramase lamurit peste poate si i porunci nvatatului Ibrahim ben-Saiyar sa-si dea tinerei mantia. Carturarul, dupa ce se lepada de mantie, ri dica n sus mna dreapta si marturisi de fata cu toata lumea ca fetiscana l ntrecuse l a carturarie si ca ea era minunea veacului. Atunci califul o ntreba pe Sympathia: Stii sa cnti din alaute si sa le nsotesti cu glasul tau cntarea? Ea raspunse: Da, de buna seama! Numaidect califul puse sa sc aduca o alauta ntr-un toc de atlaz rosu ncheia t cu un ciucurc marc dc matase galbena si nchis cu o copca de aur. Sympathia scoase alauta din toc si vazu ca de jur mprejurul ei erau scrij clate aceste stihuri n litere nlantuite si nflorate: Am fost o creanga verde Si Pasari cautatoare Ma nvatau duioase Sa cnt si e u ca ele. Acum, sub mna dulce A gingasei fecioare, Rasuna cnt de pasari n glasul st runei mele'. Vorbeste-mi, spuse an-Nazzam, despre cc glasuieste poetul n versurile accs tca: Ca-n doua scoici rotunde sta vifiniu-i snge; Urechile-i sunt rofii cnd gura se rasfrnge; Stapnul ei cu pliscul launtru-i ciuguleste; Ca pres o jumatate de dirham pretuieste. Accasta este calimara', raspunse fata. 1 La M. A. Salic, pe tocul lautei se afla scrise urmatoarele versuri: Allah adapa tara n care crefte-n vnturi copacul ce se umple de cnt fi-nfior are. Cat timp e verde pasari ii pun n ramuri canturi; Cnd s-a uscat el cnta la piepturi de fecioare! Ea atunci o strnse n brate, se pleca asupra-i ca o mama peste sugarul ei, scoase niste sunete pc douasprezece glasuri osebite si, n mijlocul ncntarii tuturor a, cnta cu un glas ce rasuna n toate inimile si stoarse lacrimi de tulburare din t oti ochii1. Cnd ispravi, califul se scula n picioare drept si striga: Sporeasca-si n tine darurile sale Allah, o, Sympathia, si aiba-i ntru mila sa pe toti cei crc ti-au fost dascali si pc cei care ti-au dat zile! Si, pe clipa pe data, puse sa i se socoteasca lui Abul-Hassan zece mii d e dinari de aur ntr-o suta dc pungi si i spuse Sympathiei: Spune-mi, o, copila minunata, vrei sa intri n haremul meu si sa ai un sar ai si o nafaca de trai numai a ta, sau mai degraba sa te ntorci cu tnarul acesta, stapnul tau dc mai nainte? La vorbele acestea, Sympathia saruta pamntul dintre minile califului. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cndfu cea de a doua sure optzeci fi faptea noapte spuse: Sympathia saruta pamntul dintre minile califului si raspunse: La M. A. Salie, sc dau si versurile cantate: Da-ncolo despartirea Si nea gra suparare! In sufletu-mi iubirea Iti cere alinare, mi arde-n piept suspinul. D e plnsul meu te-mbuna Prea mare mi e chinul. Iubirea prea nebuna! Allah reverse-si milele asupra stapnului nostru califul! Da roaba lui ar vrea sa se ntoarca n casa stapnului ei de mai nainte! Califul, departe dc a se arata suparat de o atare dorinta, se ndupleca nu maidect la cererea ei, si porunci sa i sc verse n dar alti cinci mii de dinari, si i spuse: Deie Allah sa fii tot pe atta de priceputa la dragoste pe ct esti ntru ale mintii! Pe urma gndi sa puna vrf marinimici sale caftanindu-1 pe Abul-Hassan ntr-o slujba de seama la sarai; si l ngadui printre ortacii sai cei mai de inima. Pe urm a ridica divanul. Atunci Sympathia, mpovarata cu mantiile carturarilor, si Abul-Hassan, ncar cat cu pungile cclc pline de dinari de aur, iesira amndoi din sala, urmati de tot i cei din adunare care, tot minunndu-sc de cele ce vazusera si auzisera, ridicau

minile spre cer si strigau: Unde este pe lume o marinimie asemenea cu cea a urmasilor lui Abbas? Acestea sunt, o, norocitule sultan, urma Seherezada, vorbele pe care pre anvatata Sympathia le-a rostit n mijlocul adunarii carturarilor si care, trecute n oua dc mostenire prin hronicele domnesti, slujesc dc atunci ncoace ca nvatatura pe ntru toate femeile musulmane. Pe urma Seherezada, vaznd ca sultanul Sahriar si si ncruntase sprncenele si cugeta n chip nfricosat, zori a trece la Pataniile poetului Abu-Nowas, si ncepu pe clipa pe data povestirea, pe cnd micuta Doniazada, pe jumatate picotind, se deste pta dintr-odata, tresarind la auzul numelui de Abu-Nowas, si se pregatea, cu och ii holbati de luare-aminte, sa asculte cu toate urechiile ei. E povesteste ci Allah este mai stiutor ca, ntr-o buna noapte, califul Har un Al-Rasid, cuprins de nesomnic si cu mintea tare framntata, iesi singur din sar aiul sau si pleca sa dea o roata prin gradinile lui, spre a cerca sa-si nsenineze urtul. Ajunse asa dinaintea unui kiosc cu usa deschisa, da cu intrarea taiata de trupul unui hadmb arap adormit pe prag de-a curmezisul. Pasi peste trupul robulu i si intra n ncaperea care alcatuia acel kiosc, si vazu mai nti un pat cu perdelele lasate, luminat la dreapta si la stnga de doua faclii mari. Lnga pat se afla o mas uta pe care era o tabla, iar pe tabla o oala de vin acoperita cu o cana mare ntoa rsa cu fundul n sus. Califul sc mira sa gaseasca asemenea lucruri n kioscul acela de care haba r nu avea si, apropiindu-se de pat, ridica perdelele si ramase nmarmurit de uimir e fata de frumusetea adormita ce i se nfatisa privirii. Era o roaba tnara, frumoas a ca luna n plinatatea sa si pe care nu o acoperea dect valul parului ci despletit . La privelistea aceea, califul, ncntat pna peste poate, lua cana care acoper ea gura oalei, o umplu cu vin si rosti n sinea sa: Pentru trandafirii obrajilor ta i, copila!" si o bau ncetisor. Pe urma se pleca asupra chipului feciorelnic si as ternu o sarutare pe o alunita neagra care surdea n coltul din stnga al buzelor. 1 Abu-Nowas, unul dintre cei mai mari poeti ai lumii, a fost un betiv li bertin si sodomit, caruia i sc ierta totul pentru marele sau talent. A murit pe la 810-812. PATANIA POETULUI ABU-NOWAS1 Da sarutul acela, ct fu el de usor, o trezi pe copila care, dnd cu ochii d c emirul drept-credinciosilor, se ridica iute n capul oaselor, plina dc spaima. C i califul o linisti si i spuse: O, tnara roaba, iacata o alauta lnga tine! De buna seama ca stii sa scoti din ea niste sunete vrajitoare. Cum m-am hotart sa-mi petrec noaptea aceasta cu t ine, macar ca habar nu am cine esti, nu m-as mohor nicidecum sa te vad cum o mnuie sti, nsotind-o cu glasul tau! Atunci tnara lua alauta si, dupa ce o struni, scoase din ea niste sunete vrajite, pe douazeci si unul de glasuri osebite1, nct califul se nflacara pna peste marginile nflacararii, iar fetiscana, lund aminte la aceasta, nu pregeta a trage f oloase. Si asa ca i spuse: Sufar, o, crmuitorule al drept-credinciosilor, de rautatile soartei! Califul ntreba: Da cum asa? Ea spuse: Fiul tau El-Amin, o, crmuitorule al drept-credinciosilor, m-a cumparat ac um cteva zile pe zece mii de dinari spre a-ti da n dar faptura mea. Ci sotia ta Se tt Zobeida, lund stire dc rostul acesta, i-a ntors fiului tau banii pe care i chelt uisc pentru cumpararea mea si m-a dat pe minile unui hadmb arap ca sa ma ncuie n kio scul acesta laturalnic! Cnd auzi atare spuse, califul ramase pna peste ' La M. A. Salic, se redau si versurile pc care Ic cnta tnara: Clasul iubirii-n sufletul meu plnge Si toti mi v ad aleanul ce mi frnge. Durerea grea mi tade marturie Ca sufletul meu se robette t ie. Si nu-mi ascund nemistuitul dor, Ci-mi plng iubirea-n ochii tuturor. Pe nimen i n-am iubit pna la tine Allah mi ttie lacrimile bine! Poate de suparat si i fagadui copilei ca are sa-i dea a doua zi un sarai numai pentru ca, cu o nafaca vrednica de Frumusetea ei. Pe urma, dupa ce o lua o

data n stapnire, iesi cu graba, l trezi pe hadmbul adormit si i porunci sa se duca n umaidect sa-i dea de stire poetului Abu-Nowas ca trebuie sa vina pe data la sarai . ntr-adevar, califul avea naravul sa trimita dupa poet ori de cte ori avea vreo suparare, ca sa-1 asculte cum ticluieste cntece sau sa-1 vada cum pune n stih uri vreo ntmplare pe care i-o povestea. Hadmbul se duse asadar acasa la Abu-Nowas si, negasindu-1 acolo, porni sa -1 caute prin toate locurile obstesti din Bagdad si, pna la urma, l gasi ntr-un rat es de pomina rea din fundul mahalalei de la Poarta Verde. Sc apropie dc cl si i s puse: O, Abu-Nowas, te cheama stapnul nostru, califul! Abu-Nowas izbucni n rs si raspunse: Cum vrei tu, o, taica al albetelor, sa ma misc dc aici, cnd sunt tinut za log de un flacaias prieten cu mine? Hadmbul ntreba: Unde este si care este acela? El raspunse: Este un pustan zarif si cu obrajii fragezi si gingas. I-am fagaduit o da nie de o mie de drahme; da cum nu am la mine banii, nu pot sa plec n chip cuviinc ios pna nu-mi platesc datoria! La vorbele acestea, hadmbul striga: Pe Allah! Abu-Nowas, arata-mi-I pe baiatul acela si, daca chiar este asa de zarif pe ct pari a da tu de nteles, totul ti se va ierta, si cu prisosinta! Pe cnd sedeau ei asa de vorba, pustanul si arata capul cel frumos n deschiz atura usii, iar Abu-Nowas ofta ntorcndu-se nspre el: Daca ramul s-ar clatina, cc cnt de pasari ar mai fi. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cndfu cea de a doua sute optzeci fi opta noapte spuse: Daca ramul s-ar clatina, ce cnt dc pasari ar mai fi! Atunci baiatul intra de-a binelea n sala. Era ntr-adevar de cea mai mare f rumusete si era mbracat cu trei tunici puse una peste alta si de culori osebite: cca dinti era cu totul alba, cea de a doua rosie, cea de a treia neagra. Cnd Abu-Nowas l vazu mai nti mbracat n alb, simti cum izbucneste n mintea lui ocul stihuirii, si ticlui n cinstea sa stihurile acestea: El se ivi n haina-i alba Ca biptele; cu ochii vale fi Arznd sub pleoape le -i albastre; Si cu gingafii trandafiri De pe obrajii-i dulci; fi parca naltnd laud e n cale-fi Celui ce-a zamislit attea A magitoare-nchipuiri! Iar eu i strig cu jale multa: Cum treci afa pe lnga mine, Cnd eu m-af da de bunavoie Si fericit pe mna ta, Cum ceea ce-i sortit spre jertfa Sta cu privirile senine Sub lovitura celui care Urmeaza viata sa i-o ia?" El mi raspunde: Nu mai sp une o vorba, ci priveste, iata, Ce-a zamislit Zamislitorul'! Nimic nu-i vested s i nici calp: Alb mi e trupul, haina alba, Si fata-mi alba-i, fara pata, Si soarta mi-e la fel de alba E alb din alb, si alb pe alb! Cnd auzi stihurile acestea, pustiul zmbi a rde si se dezbraca de haina cea alba ca sa se arate numai n rosu. La privelistea aceea, Abu-Nowas simti cum l poto peste cu totul tulburarea poeticeasca si, pe clipa, ticlui stihurile acestea: El se ivi n haine rosii Ca si cruntata-i amagire! Iar eu strigai n aiurare : Cum poti tu, cel stralucitor Ca luna, sa-ti aprinzi deodata Obrajii, fara sovai re, Cu-al nostru snge sa-mbraci haina nsngeratilor bujori?" El mi raspunde: Zorii proaspeti Mi-au dat vesmnt ntia oara. Acum n flacari ma braca Maretul soare! Iata cum De flacari mi-s obrajii, haina! Si buzele mi sunt d e para! Si-i rosu vinul lor, si rosu-i Pe rosu, totu-i rosu-acum! Cnd auzi stihurile acestea, pustanul si arunca dintr-o zvcnire tunica rosie si se ivi mbracat n haina cea neagra pe care o purta de-a dreptul pe piele si car e i nchipuia si mai bine mijlocelul cel strns cu un bru de matase. Si Abu-Nowas, la privelistea aceea, fu cuprins pna pescc masura de aiurare si ticlui stihurile ace stea n cinstea lui: El se ivi n haine negre Ca noaptea, neprivind la taina Din sufletu-mi. Si -i spun: Nu vezi Cum ard de tot fi nu mai pot? Ah, vad acum: ti-e negru parul, Si

ochii negri, neagra haina, Ca neagra mea ursita! Negrit Pe negru, numai negru, tot!" Dupa ce l vazu pe flacau si auzi stihurile acelea, trimisul califului l ie rta n sufletul sau pe Abu-Nowas si se ntoarse pe clipa pe data la sarai, unde i tar asi califului ntmplarea care i se casunase lui Abu-Nowas si i istorisi cum se zalog ise poetul ntr-un rates, neputnd sa plateasca banii fagaduiti pustanului cel zarif l atunci califul, tare zadarit, da si nveselit totodata, i dete hadmbului banii de trebuinta slobozeniei de sub zalog si i porunci sa se duca sa-1 scoata de acolo nt r-o clipita si sa i-1 aduca dinainte, fie cu buna voie, fie cu de-a sila. Hadmbul dete fuga sa mplineasca porunca si se ntoarse curnd, sprijinindu-1 c u greu pe poetul care se clatina, aburit de bautura. Iar califul l certa cu un gl as pe care se straduia sa-1 faca mnios; pe urma, vaznd ca Abu-Nowas hohotea de rset e, se duse lnga el, l lua de mna si porni cu el nspre kioscul n care se afla copiland ra1. 1 La M. A. Sal ic, califul i ccrc poetului: Procitcste-mi stihurile n crc se spune: Ah, cinc esti? Cc cauti? * Si Abu-Nowas procitcste: Se delungise noaptea f ara de somn, trziu. Pustiu mi-era n suflet, fi-n inima pustiu. Si m-arn sculat sami scutur aleanul fiira grai cnd o vazu cum sedea pe pat si nvaluita toata numai n matase albastra si cu chipul coperit cu un val straveziu de matase sinilie, pe c opila cea cu ochi mari si negri care zmbea a rde dc schimele lui, Abu-Nowas se sim ti dintr-odata trezit din betie, ba, pe deasupra, l mai si cuprinse pojarul minun arii, nct, strnit pe clipa, ticlui stihurile acestea n cinstea ei: Frumoasei cea cu val albastru-i spune: Sa-i fie mila de cel ars de chin. Spune-i: Ma-nchin la alba ta minune, Cum nu-i nici trandafir fi nici iasmin. Da-mi zmbetu-ti cum nu-s margaritare, Cum nu-s rubine sa-l asemuiesc! Dami ochii-tifara neagra defaimare Cu care cei pizmafi ma ponegresc!" Si-am parasii iatacul fi umbra din sarai. Mergeam de unul singur. Ca ntrun vis. Apoi. Vadnifte plete negre pe nifte umeri goi. Erau ca hota plina n slavi le senine. Ca mlaja unei salcii stnd gata ui suspine. Sorb vinul dintr-o cupa, ntrz iind cuminte. Sarut apoi lumina ce-mi stralucea-nainte. Si-atunci din somn tresa re deodata fi se-ndoaie Ca ramura sub greul potopului de ploaie. Pe urma, ridica ndu-fi privirile deodata: wAh, cine cfti? Ce cauti?" ntreaba speriata. Eu ii ras pund minunii: Un oaspete-fi sosi Si cere-adapostire pna spre zori de zi!" Iar ea: S tapne-doamnc, pofiefte! Ma supun Cu vazul, cu auzul cu tot ce am mai bun!" Si cal iful i spune poetului: Batu-tc-ar Allah! Parca ai fi fost dc fata lnga noi!" ' La M . A. Salie, aici sc intercaleaza urmatoarele: Si cnd Abu-Nowas si ncheie poezia, roa ba ii aduse vin califului, apoi lua alauta n mini si, dupa pestref, cnra stihurile acestea: Darnic cfti numai cu altii, iar cu mine crunt mereu Altora le dai iubire a, mie numai chinul greu! Daca-n dragoste pe lume s-ar afla judecator, Dupa ce Abu-Nowas si ispravi ticluirea, copila i aduse o tabla cu bauturi califului1, care, vrnd sa se veseleasca, l pofti pc poet sa bea singur tot vinul d in pocal. Abu-Nowas se supuse cu bunavoie si nu trecu mult pna ce sa simta asupra mintilor sale urmarile ametitoare ale bauturii. Atunci i veni o toana califului, spre a-1 speria pc Abu-Nowas, sa se ridice deodata si, cu spada n mna, sa se repe ada asupra lui, prefacndu-se ca da sa-i taie capatna. La privelistea aceea, Abu-Nowas, speriat, o lua la goana prin sala tipnd ct l tinea gura; iar califul fugea dupa el prin toate colturile, mpungndu-1 cu vrful spadei. Apoi i spuse ntr-un sfrsit: Gata! ntoarce-tc la locul tau sa mai bei o cupa! Si totodata i facu semn c opilei sa ascunda cupa, lucru pc care ea l si facu pe data, ascunznd cupa sub roch ie. Ci Abu-Nowas, cu toata betia lui, baga de seama si ticlui pe loc stihurile a cestea: Ciudata-ncurcatura E-ncurcatura mea: O tnara cuminte Se schimba ntr-o hoat a Si-mi fura dulcea cupa; Apoi sub fus ta-i grea O pune fa fereala Sa vezi ce bo roboata! La locul tocmai unde Eu nsumi m-af baga. Eh, locu-acela nu pot Si n-am s a-l dau pe fata Din dragostea mea pentru Califtl de colea! Jeluimu-i-at sa-mi deie parte dupa chin fi dor! De m-alungi fi nu mi-ngdui nici sa-ti trec pc lnga prag. Hu din departari sarutul tot ti-l mai trimit cu dr ag. T cnd auzi stihurile acestea, califul sc puse pe rs si, cu chip ca suguieste, i spuse lui Abu-Nowas:

Pe Allah! Din ceasul de-acum m-am hotart sa te caftanesc ntr-o slujba nalta . De-aci vei fi capetenia evghenita peste codosii din Bagdad! Abu-Nowas ncepu sa pufneasca si i-o ntoarse pe clipa: Pai daca-i pe-asa, o, capetenie a drcpt-crcdinciosilor, ma pun sub porun cile tale si ma rog tie sa-mi spui dc nu carccumva ai trcbuinta de codoslcul meu? La vorbele acestea, califul fu cuprins de o mnie mare si racni la hadmb sa se duca numaidect sa-1 cheme pe Massrur, spatarul, mplinitorul judetelor sale. Si peste cteva clipite, Massrur si sosi, iar califul i porunci sa-1 dezbrace pe AbuNowas dc toate hainele de pe el. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cndfit cea de a doua sute nouazecea noapte spuse: Si califul i porunci sa-1 dezbrace pe Abu-Nowas de toate hainele de pe el , sa-i aseze un samar pe spinare, sa-i puna un capastru, sa-i nfiga o stramurare n fund, si sa-1 poarte dichisit asa pe dinaintea tuturor iatacurilor cadnelor si a le celorlalte roabe, ca sa poata sluji de batjocura tuturor celor ce salasluiau la sarai, pe urma sa-1 mie la poarta cetatii si, dinaintea ntregului norod al Bagd adului, sa-i taie capul si sa i-1 aduca pe o tabla. Si Massrur raspunse: Ascult si ma supun! Si numaidect se si apuca de treaba spre a mplini poruncile califului. l lua, asadar, pe Abu-Nowas, care socota cu totul zadarnic sa nccrce a mai ntoarce mnia clifului, si, dupa ce l dichisi n chipul poruncit, porni sapreumble nce tisor pe dinaintea feluritelor iatacuri al caror numar era ntocmai ct al zilelor d intr-un ai. Or, Abu-Nowas, a carui faima de pozna era stiuta dc tot saraiul, nu zabo vi a strni mila tuturo femeilor care, spre a-si arata mai limpede mila lor, fieca re la rndu-i, ncepura sa-1 potopeasca cu aur i cu giuvaieruri, si pna la urma se st rnsera si porniri n urma lui, spunndu-i tot felul de vorbe bune; pnace vizirul Giafa r Al-Barmaki, care tocmai trecea pe acol spre a se duce la sarai unde era chemat de o treaba a cca mai mare nsemnatate, l zari ba cum plngea, la cum se jeluia, si i spuse: Au tu esti, Abu-Nowas? Da ce faradclegeii savrsit dc esti pedepsit asa? El raspunse: Pe Allah! Nu am savrsit nici baremi nircasma unei nelegiuiri! Nu am facut dect sa procitsc cteva dintre stihurile mele cele mai frumoase dinainea califului , care, n chip dc multamita, m-a blagcslovit cu hainele lui ccle mai frumoase! Califul, care n clipita aceea sc afla aproa>e de tot, ascuns pe dupa o us a dc la un iatac, auzi rasjunsul lui Abu-Nowas si nu sc mai putu tine sa nu izbu cneasca n rs. l ierta pe Abu-Nowas, i darui un caftar.de fala si o gramada de bani s i l pastra, ca si n trecut de sot al sau nedespartit la ccasurile lui de urt1. 1 La M. A. Salic, anecdota sc ncheie cu mult nainte de fialul acesta, exac t la sfrsitul ultimelor versuri spuse dc Abu-Nowas, cu rmatoareie: Si crmuitorul dr ept-credinciosilor spuse: Batu-tc-ar Aah, da cum dc ai dibacit toate astea? Ci ne nvoim cu cele rostite dc tino Si porunci sa i sc dea haine dc fala si o mie de d inari, iar Abu-Nowas pca voios." Dupa cc Seherezada sfrsi de istorisit patania aceasta a poetului Abu-Nowa s, micuta Doniazada, care Rsese cuprinsa de un rs nghesuit pe care si-1 tot nabusea degeaba n chilimul pe care sedea ghemuita, dete fuga la sora-sa si i spuse: Pe Allah! Surioara mea Seherezada, ce duhlie este povestea aceasta si ce nostim era de privit Abu-Nowas stravestit! Tare ai fi dulce de ne-ai mai istori si cte ceva despre el! Ci sultanul Sahriar pufni: Nu mi place chiar deloc Abu-Nowas ala! Daca tii numaidect sa-ti vezi capul retezat ntr-o clipita, nu ai dect sa urmezi a-i istorisi nazbtiile. De nu, si ca s a izbutim sa trecem si noaptea asta, grabeste sa-mi spui vreo poveste cu calator iri; ntruct, din ziua cnd mpreuna cu fratele meu Sahzaman, sultanul de la Samarkand Al-Ajam, am drumetit prin tarile cele departate, n urma pataniei cu sotia mea cea afurisita careia am pus sa i se taie capul, m-a prins cheful de tot ceea ce are vreo legatura cu calatoriile cele pline de nvataminte. Daca dar vei sti vreo pov este cu adevarat placuta de ascultat, nu zabovi s-o ncepi; caci n noaptea aceasta

nesomnia mea este mai amarnica dect oricnd! La vorbele acestea ale sultanului Sahriar, vorbareata de Seherezada stri ga: Chiar ca aceste povesti dc calatorie sunt cele mai uluitoare si mai desf atatoare dintre toate cte le-am povestit! Va sa judeci numaidect, o, norocitule su ltan; ntruct chiar ca nu se afla n nici o carte vreo poveste de asemuit cu cea a ca latorului pe care l cheama Sindbad Marinarul1. Si tocmai cu povestea aceasta as v rea sa te desfat, o, norocitule sultan, de vreme ce binevoiesti a-mi ngadui! Si pe data Seherezada istorisi: 1 Pronuntia araba a numelui vestitului p ersonaj csce Sindabad. Pastram nsa termenul consacrat la noi, adica cel dc Sindba d. POVESTEA CU SNDBaD MALINARUL. JV/Jl i s-a povestit si miic, pe remea calfului Harun fei^is Al-Rasid, n cetacaBagcadului tra un ins pe care l chema Sindbad Fanalu Era un liet om sarac si se deprinsese, spre a-$ cobrdi pineacea de toate zilele, sa care poveri pe ap nt-o buna zi sc brodi sa care o povara tare grea; sitanan: iua aceea fa o zi peste f ire de calda; nct hanaul s chinuia marnic cu povara si asuda cumplit Asita e facus e dnendurat, cnd, ntr-un sfrsit, hanalil tocnai trecea >c dinaintea unei case crc pes emne a ca a veunui negistor bogat, judecnd dupa pamntu ere, c jur mprqur, era matur at bine si stropit cu a>ade tnndafiri. Sifla o adiere tare placuta; iar lnga para se ia o lavitanare si alba pe care sa tot stai. nct lanalulSindbad, a sa se odihne asca si sa mai soarbaoeacade aer cuat, si puse sarcina pe lavita cu priciia,? I s ir. Ti numaidct o adiere cc razbatea pe poarta aceapna a el, curau si plina de o m ireasma dulce; asa c s desfta dc toae acestea, si sezu si el jos la un capa a la vipi. Atuncii ajunse la urechi un zvon de strumsiic alaite care noteau niste glasu ri rapitoare ce cnai niste cntece ntr-o limba aleasa; si-i mai ajunser; 1. Urecie si nise glasuri dc pasari cntarete care l prolaveai pe AJlafPreanaltul n graiuri vra jite; si osb, priitre altele glasuri dc turturele, de privighetoi, de merle, de bulbiulii, de gugustiuci si de hulubi atori. Atunci st minuna n sunetul sau si, de desfatxa mar pe care (traia, si iti capul prin: ripatura prtii si vau, n fund, o ditamai gradina prii: arc foiauslujitori ineri, si robi, si slugi, si insi de ta e cinurile si se aflu lucruri cc nu s-ar fi putut gasi (ct pe la asele de caimi s i de sultani. Dupa aea, rabufn nspre e o pala de miresme dc bucate mimate si isptite, p al; n care se amestecau tot soiul denuri mbieori de la el de fel de bunataturi si de bautuide neam des. Aturri hamalul nu se mai putu tine s; iu ofteze; i si ntoa-s e ochii nspre cer si striga: Slava tc DoamncAtoatefadtor si Atoatedatator! Ca tu i da >unurile ale cui it place, fara de nici o socotinta! O. Dumnezul meu! Dca strig catre tine, nu o fac spre A cere sooteala de faptele tale, ntruct faptura nuie a-1 iscoc cu nimia pe Domnul sau ccl Atotputemc Da iau shu asa seana! Marire tie! Tu dai si bogatia s aracia, tuinalti si t<t tu cobori, cum ti-s voile, si esipururea crept, ma ar ca noi nu putem pricepe! As, ia uite la rapanul aestei case bogate. E norocit pri peste masinile feriarii! Traieste n desfatarea miresrelor acesta vrajitoa-e, a ab urilor acestia mbietori, ibucateloi acestea spirite, a bauturilor acestea alcsfar a de saman! E ericit si voios si tare multumit, jtcnd altii cu de pilla, sunt la capatul ccl mai de pe irna al oste. Elii si al siraciei! Pe urmalimalul si; prijini obazul n palma si, din toate bercgile lui, cait a stihurle acestea, pe care le ticluia tot atnci: Vreun bie sarac farade casa S-a mai nzut ca, im-o zi, ntr-un s<rai al lui aodata Sa-i fie dt a se trezi. Mie yni-edata doar cezirea Tot mai frac, si zi a zi. Iar saracia mea sporeste Pe ct i-i dat mai greu sa poarte Poveri sporite pe grumazul Trudit si-ncovoiat de moarte Pe cnd voiosi si-n tihna altii Petrec la snul bunei soarte! Schimba-se-va vreodata oare Si-ntoarce-mi-seva spre bine Ursita care far a preget Sub grelele-i poveri ma tine? Ah, oare ghiftuitii vietii Nu sunt tot oa meni ca si mine? Ca mine sunt si ei, asa el Ci tot nu mi se curma chinul: Ca ei degeaba s unt, se vede! Ni se asemuie preaplinul Aidoma precum otetul E asemuitor cu vinul

! O, Doamne, daca pentru mine Nu ai nimic din cte toate, Nu socoti ca-tifac vreo vina Sau ca vreau sa te judec, poate. Esti darnic, bun, atotputernic! Si c e faci tu faci cu dreptate! Cnd sfrsi dc cntat stihurile acestea, Sindbad Hamalul se scula si dete sa-s i puna iarasi povara pe cap si sa-si vada de drum, cnd iacata ca pe poarta de la sarai iesi venind nspre el un rob mititel, cu chip zarif, nurliu la nfatisare, cu haine tare mndre, care l lua gingas de mna spunndu-i: Hai sa vorbesti cu stapnul meu, ntruct doreste sa te vada! Hamalul, tare fstcit, se tot cazni sa nascoceasca vreo pricina care sa-1 p oata scapa de a-1 urma pe robul cel tinerel, da degeaba. Asa ca si lasa povara la portar n tinda si intra mpreuna cu copilul n curte. Vazu o casa stralucita, plina de slugi alese si cuviincioase, iar n mijlo cul casei se deschidea o sala larga n care fu poftit. Dete acolo peste o adunare mare de oameni, alcatuita din niste insi cu nfatisare falnica si din niste oaspet i tare simandicosi. Baga de seama ca erau si flori de toate neamurile, mirosne d e toate felurile, bunataturi de toate soiurile, zaharicale, peltea de migdale, p oame minunate, si un potop uluitor de tablale pline cu miei rumeniti si cu bucat e scumpe, si alte tablale pline cu bauturi facute din zeama de struguri. Mai lua seama si la niste scule dc cntat pe care le tineau pe genunchi niste roabe frumo ase ce sedeau jos rnduite cum sc cere, fiecare dupa rostul care i era menit. n mijlocul salii, printre ceilalti meseni, hamalul zari un barbat cu chip falnic si luminat, cu o barba albita dc ani, cu trasaturi tare alese si tare pl acutc de privit, si cu o nfatisare care era ntru totul plina numai de cuviinta, de bunatate, dc evghenie si de maretie. Daca vazu acestea toate, hamalul Sindbad. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fu cea de a doua sute nouazeci ti una noapte spuse: Daca vazu acestea toate, hamalul Sindbad ramase nauc si si zise n sinesi: P e Allah! Locuinta aceasta este vreun sarai de pe tarmul ginnilor cci atotputernic i, ori palatul vreunui mparat, ori al vreunui sultan!" Apoi rabi sa ia nfatisarea pe crc o cereau buna-crestere si una-cuviinta, facu temenelile de buna pace dinai ntea tuturor celor de acolo, rosti urarile ce li se cadeau, saruta pamntul dintre minile lor, si la urma ramase n picioare, cu capul plecat a cinstire si sfiala. Atunci stapnul casei i spuse sa se apropie si l pofti sa stea jos lnga el, a poi, dupa ce i ura bun venit cu un glas tare prietenos, i dadu sa mannce, mbiindu-1 cu tot cc avea mai acatarii, si mai ispititor, si mai cu iscusinta gatit din toa te bucatele cte umpleau tablalele. Iar Sindbad Hamalul nu pregeta a face cinste mb ierilor, da numai dupa ce rosti vorbele de preamarire a Celui Preanalt. Mnca dara pe saturatele; apoi i multumi lui Allah, spunnd: Preamarit fie El n toata mprejurarea! Dupa care se spala pe mini si multumi tuturor mesenilor pentru bunavointa . Numai atunci stapnul, urmnd datinele care nu ngaduie sa-1 ntrebi nimica pe u n oaspete dect dupa cc i-ai dat sa mannce si sa bea, i spuse hamalului: Fii binevenit aici! Poarta-te ntocmai precum ti-e placul! Fie-ti ziua bin ecuvntata! Ci, o, oaspete al meu, poti sa-mi spui cum te cheama si ce meserie ai? El i raspunse: O, stapne al meu, ma cheama Sindbad Hamalul, iar meseria mea sta n aceea d e a purta pe cap poveri, n schimbul unei plati. Stapnul locului zmbi a rde si i spuse: Afla, o, hamalule, ca numele tau este la fel cu numele meu, ntruct pe mine ma cheama Sindbad Marinarul! Apoi urma: Mai afla, o, hamalule, ca daca te-am rugat sa vii aici, am facu t-o ca s a-ti mai aud o data stihurile cele frumoase pe care le-ai cntat cnd sedeai afara p e lavita! La vorbele acestea, hamalul ramase tare ncurcat si spuse: Allah fie asupra-ti! Nu ma dojeni prea tare pentru fapta aceea necugetat

a; ca nevoile, truda si saracia, crc nu ti mai lasa nimica n mna, l nvata pe om necuvi inta, prostia si neobrazarea! Ci Sindbad Marinarul i spuse lui Sindbad Hamalul: Sa nu-ti fie deloc rusine de ceea cc ai cntat si sa nu fii stnjenit nicide cum aici, ntruct de astazi nainte esti fratele meu. Numai grabeste, rogu-te, de-mi cnta stihurile acelea pe care le-am auzit si care tare m-au mai ncntat! Atunci hamalul cnta stihurile cu pricina, care l bucurara pna peste poate p e Sindbad Marinarul. nct, cnd stihurile se ncheiara, Sindbad Marinarul sc ntoarse nspre Sindbad Ham alul si i spuse: O, hamalule, afla ca si eu am o poveste care este uluitoare si pe care o tin ca sa ti-o istorisesc la rndu-mi. Asa ca am sa-ti spun toate pataniile cte mi s-au ntmplat si toate ncercarile cte le-am patimit pna sa razbat la fericirea de acu m si sa locuiesc n palatul acesta. Si ai sa vezi atunci cu pretul ctor cumplite si ciudatc cazne, cu pretul ctor belele, al ctor necazuri si al ctor prapaduri la ncep ut am dobndit bogatiile acestea n mijlocul carora ma vezi ca traiesc la batrnetele mele. Ca tu de buna seama ca habar nu ai de cele sapte calatorii nemaipomenite p e care le-am facut eu si ca fiecare dintre aceste calatorii n parte este un lucru atta dc peste fire, nct, numai de cugeti la ele, si rami nauc si uluit pna peste poa te. Da tot ceea ce va sa va povestesc, tie si tuturor preacinstitilor mei oaspet i, nu mi s-a ntmplat la urma urmei dect pentru ca asa fusese hotart dintru nceput de catrc ursita si pentru ca tot ceea ce este scris trebuie sa se mplineasca, fara a fi chip sa ocolesti ori sa scapi! Cea dinti istorisire dintre istorisirile lui Sindbad Marinarul si care es te calatoria lui cea dinti. Aflati, o, voi toti, domniile voastre, o, prea stralucitilor, si tu, pre acinstite hamal care te numesti ca si mine Sindbad, ca tatal meu a fost unul din tre cei mai mari printre semenii sai si printre negustori. Avea la casa lui boga tii fara de numar, de care se slujea fara de contenire spre a mparti mile la cei saraci, da cu chibzuinta, ntruct la moartea sa mi-a lasat de mostenire, pc cnd eram nca la o vrsta frageda, avutii multe, mosii si sate. Cnd am ajuns la vrsta de barbat, am pus mna pe toate acestea si mi-a placut sa mannc mncaruri nemaipomenite si sa beau bauturi nemaipomenite, sa leg chelemet cu tot soiul de tineri si sa ma fudulesc cu haine peste fire de scumpe, si sa b enchetuiesc cu prieteni si cu cei de-o seama cu mine. n felul acesta am ajuns sa ma ncredintez ca tot asa are sa tie mereu, spre marele meu folos. Si urmai sa tra iesc mai departe asa un lung raspas de vreme, pna ce ntr-o zi, ntorcndu-ma din ratac irea mea si venindu-mi n minti, luai seama ca bogatiile mi se fituisera, starea m i se schimbase si bunurile mi se dusesera. Atunci, trezindu-ma de-a binelea din trndavia mea, ma pomenii prada spaimei si naucirii ca voi ajunge ntr-o zi la o bat rnete n ticalosie. Si tot atunci mi venira n minte niste vorbe pc crc raposatului tai ca-meu i placca sa le tot spuna, vorbele stapnului nostru Soleiman ben-Daud (asupr a lor a amndurora fie rugaciunca si pacea!): Trei lucruri sunt mai de dorit dect a ltele trei: ziua mortii este mai putin amarnica dect ziua de nastere, un cine viu face mai mult dect un leu mort, si mormntul este mai de rvnit dect saracia. La gndurile acestea, ma sculai pe clipa si, pe data, adunai ceca ce mi mai ramasese din haine si din lucrurile de casa si le vndui fara dc zabava la mezat, dimpreuna cu toate ramasitele cte se mai aflau sub mna mea, ca bunuri, acareturi si pogoane. ntr-acest chip, strnsei o suma dc trei mii de drahme. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cndfu cea de a doua sute nouazeci fi doua noapte Strnsei ntr-acest chip o suma dc trei mii dc drahme, si numaidect mi veni n c ap sa ma calatoresc nspre meleagurile si tarile altor oameni, caci mi amintii de v orbele poetului, care a spus: E mai frumoasa faima dobndita Prin truda grea, caci faima, pasa-mi-te. Es te copila cea nemuritoare A multor nopti de truda, nedormite! Cel dornic de-a avea margaritare, De orice fel, sa nu se mai nsele: nti tintai sa se scufunde-n mare Spre-a strnge bogatiile acele! Zadarnice ramn, pna la moarte. Nadejdile celui ce nu asuda, Celui ce vrea

numai sa aiba parte De faima lumii, fara nici o truda. Asa ca, fara a mai pregeta, dadui fuga n suk unde facui cu grija o gramad a de trguieli de fel de fel de marfuri si de maruntisuri dc toate soiurile. Carai de ndata totul pe puntea unei corabii pe care se si aflau mai multi negustori ga ta de plecare, si, cu sufletul dedat de-acuma cu gndul marii, vazui corabia cum s e departeaza de Bagdad si coboara pe fluviu pna la Bassra, lnga mare. De la Bassra, naia si ndrepta pnzele nspre largul marii si apoi, vreme de zi le si nopti, plutiram trecnd de la un ostrov la alt ostrov, si dintr-o marc ntr-al ta mare, si dc la un pamnt la alt pamnt! Si la fiecare loc unde coboram, ne vindea m marfurile ca sa cumparam altele si izbuteam niste trocuri si niste schimburi t are priclnicc. ntr-o zi, pe cnd pluteam de mai multe zile fara a mai fi zarit pamnt, vazur am cum rasare din mare un ostrov ce ni se paru, dupa verdeata lui, vreo gradina minunata dintre gradinile raiului. nct reizul corabiei binevoi sa traga la tarm si , odata ancora aruncata si scara lasata, ne ngadui sa coborm pc uscat. Noi, negustorii toti, coborram lund cu noi toate cele de trebuinta pentru hrana, precum si sculele dc bucatarit. Unii sc apucara sa aprinda focul si sa ga teasca de mncare si sa spele rufele, n vreme ce altii se multumira sa se preumble, sa se desfete si sa se hodineasca de ostenelile dc pe mare. Eu fusei dintre cei care rvnira sa se preumble si sa se bucure de frumusetile verdetei de care erau acopcritc tarmurile acelea, uitnd cu totul si de masa si de bautura. Pe cnd ne lafaiam noi asa, simtiram dintr-odata cum ostrovul se cutremura din toate maruntaiele lui si cum ne trage o izbitura atta de cumplita, nct ne azvrl i la cteva picioare n sus de la pamnt. Si, ntr-acecasi clipita, l vazuram pc reizul c orabiei ca sc iveste la capatul de dinainte al naiei, si cu un glas amarnic si c u niste semne nfricosate tipa nspre noi: O, calatorii mei, fugiti! Degraba! Suiti-va iute pe punte! Lasati tot! L cpadati-va de tot ce aveti acolo si scapati-va sufletele! Fugiti dc genunea care va asteapta! Dati zor repede! Ca ostrovul pe crc va aflati nu e nici un ostrov! E un c hit urias! S-a pripasit n mijlocul marii acesteia din vremurile de demult; si i-a u crcscut copacii pe spinare, din nisipurile pe care le-a adus marea! L-ati trez it din somnul lui! I-ati tulburat tihna si i-ati stricat multumirea aprinznd focu l pe spinarea lui! Si iacata-1 ca se misca! Fugiti, ca are sa se scufunde n marea care are sa va nghita fara de ntoarcere! Fugiti! Lasati tot! Eu ma duc! La vorbele acestea ale capitanului, calatorii nfricosati si lasara acolo t oate lucrurile, si haine, si scule, si caldari, si o luara la goana nspre corabia care si si trasese ancora. Ctiva izbutira sa ajunga taman la tanc; altii nu mai i zbutira. ntruct chitul se si urnise din loc si, dupa cteva zvcnituri nfricosate, se c ufunda n mare cu tot ce se afla pe spinarea lui, iar valurile care se izbeau si s e ntreizbeau se nchisera la loc deasupra lui si deasupra lor pe totdeauna. Or, cu fusei din rndul celor ce ramasera parasiti pe chitul acela si sc ne cara! Ci Allah Preanaltul ma izbavi si ma scapa de la nec punndu-mi sub mna o buca ta de lemn scobit, o copaie din cele mari pe care le adusesera calatorii ca sa-s i spele rufele n ea. Dintru-nti ma agatai dc copaie, pe urma izbutii sa ncalec deas upra ei, cu niste cazne amarnice pe care ma facura n stare sa le savrsesc primejdi a si dragostea de sufletul meu, care mi era scump! Atunci ncepui sa bat apa cu pic ioarele precum cu niste vsle, n vreme ce valurile se jucau cu mine si ma faceau sa ma rastorn ba la dreapta, ba la stnga! Ct despre capitan, accla dete zor a se departa, cu toate pnzele n vnt, dimpr euna cu cei pe care putuse sa-i scape, fara sa sc mai ngrijeze de cci care mai pl uteau nca. Acestia nu zabovira a pieri, pe cnd eu vsleam cu picioarele, trudindu-ma din toate puterile, ca sa ncerc a ajunge corabia pe care o urmai asa cu ochii pna ce mi pieri din vedere, si peste mare sc lasa noaptea, aducndu-mi ncredintarea pie rderii si a parasirii mele. Ramasei sa lupt astfel cu genunea vreme de o noapte si o zi ntreaga. Pna l a urma, vntul si curgerea valurilor ma mpinsera pna la tarmurii unei insule povrnite , acoperiti cu ierburi agatatoare ce coborau de-a lungul rpelor si se scaldau n ma rc. Ma agatai dc ragaliilc acelea si izbutii, ajutndu-ma cu picioarele si cu minil

e, sa ma catar pna sus pe mal. Atunci, scapat astfel dc la o picirc atta de nendoielnica, ma gndii sa-mi c ercetez trupul, si vazui ca era plin de vnatai, iar picioarele mi erau umflate si pecetluite de urmele de muscaturi facute de pestii care si umplusera pntecul cu ca rnea mea. Da eu nu simteam nici o durere, asa de amortit eram de truda si de pri mejdia prin care trecusem. Ma prabusii asadar pe ostrov, cu burta pc pamnt, ca un les, si lesinai, cufundat ntr-o naucire deplina. Ramasei n starea aceea pna a doua zi si nu ma trezii dect datorita soarelui care cadea drept asupra mea. Dadui sa ma scol, da picioarele mele umflate si du reroase nu vroira sa ma ajute, si cazui ndarat la pamnt. Atunci, tare nnegurat de s tarea n care ma vedeam adus, nccpui sa ma trasc, ba mpingndu-ma cu minile si cu picioa rele, ba mergnd n genunchi, ca sa caut ceva cu ce sa ma hranesc. ntr-un sfrsit, izbu tii sa ajung ntr-un cmp plin cu pomi roditori si udat de niste izvoare cu o apa cu rata si minunata. Si ma odihnii acolo vreme de mai multe zile, mncnd poame si bnd a pa de la izvoare. nct sufletul meu nu zabovi a se nvigora si a-mi nsufleti iarasi tr upul vlaguit care putu sa se miste mai lesne si sa-si capete iar folosinta minilo r si a picioarelor, ci nu chiar ntru totul, caci, ca sa merg, fusei silit sa-mi nt ocmesc o pereche de crje cu care sa ma sprijin oleaca. ntr-acest chip, putui sa ma preumblu ncetisor printre pomi, visatorind si mncnd poame, si mi petrccui ceasuri nd elungi minunndu-ma de meleagul acela si preamarind lucrarea Celui Atotputernic. ntr-o zi, pe cnd ma prcumblam pe tarm, vazui ivindu-mi-se n departare ceva ce gndii sa He vreo fiara salbatica ori vreo dihanie dintre dihaniile marilor. Lu crul acela ma strni atta de tare, nct, n pofida simtamintelor amestecate ce se framnta u n mine, pornii sa ma apropiu de el, aci naintnd, aci tragndu-ma ndarat. Si, ntr-un s frsit, vazui ca era o iapa minunata, legata la un pripon. Era asa de frumoasa, nct dadui sa ma mai apropiu oleaca de ea ca s-o vad mai de aproape, cnd deodata un ra cnet nfricosator ma ngheta si ma tintui locului, macar ca nu-mi mai doream dect sa fug ct mai iute; si, tot atunci, dc dedesubtul pamntului, iesi un ins care, cu pas i mari, venea asupra mea si-mi Cine esti? Si de unde vii? Si ce pricina te-a ndemnat sa te primejduiesti pe aici? Eu raspunsei: O, stapne al meu, afla ca sunt un om strain si ca ma aflam pe puntea unei corabii cnd m-am necat cu alti multi calatori. Ci Allah m-a miluit cu o albie de lemn pe care m-am ncalecat si crc m-a slujit pna cc valurile m-au aruncat pe tarmul acesta! Dupa ce auzi vorbele mele, omul ma lua de mna si mi spuse: Haide dupa mine! Si pornii dupa el. Atunci ma ndemna sa cobor ntr-un bordei dc sub pamnt, si ma pofti sa intru ntr-o ncapere mare unde ma mbie sa stau jos la locul dc cinstire , si mi aduse ceva de mncare, ntruct mi era foame. Si mneai pna ce ma saturai si mi f eajuns si pna ce sunetul mi se potoli. El atunci ma ntreba despre patania mea, iar eu i-o istorisii de la nceput pna la sfrsit; si el se minuna de-a minunarelea. Pe urma adaugai: Allah fie asupra-ti, o, stapne al meu, nu ma dojeni prea tare de ceea ce am sa te ntreb! Eu iacata ca ti-am istorisit tot adevarul despre patania mea, si as vrea acuma sa stiu tu cine esti si care este pricina sederii tale n ncaperea ac easta de sub pamnt si pricina crc te-a facut sa priponesti crlana aceea singurica p e tarmul marii! El mi spuse: Afla ca pe ostrovul acesta suntem mai multi crc, asezati la locuri osebit e. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si, tacu sfielnic. Dar cndfii cea de a doua sute nouazeci si treia noapte spuse: Afla dar ca pe ostrovul acesta suntem mai multi care, asezati la locuri osebite, slujim de paza la caii mparatului Mihrajan1. La fiecare luna plina, fiec are dintre noi aduce aici o iapa de soi, nca fccioara, o leaga pe tarm si coboara sa se ascunda degraba n hruba de sub pamnt. Atunci, ispitit de duhoarea de iapa, iese din valuri un cal dintre caii de mare2 care se uita si la

: Numele dc Mihrajan provine din pronuntia stlcita a cuvntului tnaharadjah din limba indiana, care nsemneaza mparat". Vechii geografi arabi denumeau Insula J ava si insulele din arhipelagul Malaysici cu numele de Insulele Maharadji. Caii de mare ar putea sa fie hipopotamii, dar mai degraba sunt fiinte ir eale, nascocitc dc tantezia populara. Dreapta si la stnga si care, daca nu vede pe nimeni, se repede la iapa si o praseste. Apoi, dupa ce si-a ispravit lucrarea cu ca, se lasa jos de pe spina rea ei si da s-o ia cu el. Da ea, legata dc pripon, nu poate sa se ia dupa el; e l atunci nccheaza cumplit si o tot mboldeste cu capul si cu picioarele, si foraic tot mai cumplit. Noi atunci l auzim si pricepem ca si-a ispravit ploditul; iesim degraba din toate partile si dam fuga la el, aruncndu-i racnete mari, care l sper ie si l silesc sa se ntoarca n mare! Ct despre iapa, d-apoi ca ramne nsamntata si fata un mnz ori o mnza crc pretuieste ct o comoara ntreaga si care nu-si poate avea seaman pe toata fata pamntului. Si chiar astazi are sa vina calul de mare. Si ti fagadui esc ca, odata treaba ispravita, am sa te iau cu mine si am sa te nfatisez mparatul ui nostru iVlihrajan, si am sa-ti arat tara noastra. Binecuvntat fie asadar Allah carele te-a ajutat sa ma ntlnesti, ntruct fara de mine ai fi murit de alean n sihast ria aceasta, fara sa-i mai fi vazut vreodata pe ai tai si tara ta, si fara ca sa fi stiut cineva vreodata cc s-a ales de tine! Ia vorbele acestea, i multumii ndelung paznicului iepei si urmai a taifasu i cu el mai departe, cnd deodata calul de mare iesi din apa, se repezi asupra iep ei si o nsamnta. Si cnd ispravi ccea ce avea de ispravit, se lasa jos de pe ea si v ru s-o ia cu sine; or, ea nu putea sa se desprinda de la pripon, si sapa pamntul cu copita si necheza. Ci paznicul iepei sari afara din hruba, i striga cu tipete mari pe tovarasii sai, si cu totii, narmati cu palose, cu darde si cu scuturi, se repezira la calul de mare care, cuprins dc frica, o lasa pe cea priponita si se duse sa se afunde ca un bivol n mare si pieri sub ape. Atunci toti ceilalti paznici, fiecare cu iapa lui, se strnsera mprejurul m eu si ma potopira cu firitiselile si, dupa ce iarasi mi detera sa mannc si mncara s i ei mpreuna cu mine, ma poftira sa ncalec pe o iapa de soi si, la ndemnul paznicul ui dinti, ma mbiara sa-i nsotesc la mparatul stapnul lor. Iar eu primii pe data; si p orniram cu totii mpreuna. Cnd ajunseram n cetate, nsotitorii mei o luara nainte si sc dusera sa dea de stire stapnului lor despre cele cte mi se ntmplasera. Dupa care se ntoarsera la mine si ma dusera la palat; si, cu ngaduinta ce mi sc dete, intrai n sala mparateasca s i ajunsei sa ma nfatisez ntre minile mparatului Mihrajan, caruia i desternui urarile mele de buna pace. mparatul mi ntoarse urarea de buna pace, mi spuse cteva vorbe de bun venit si dori sa auda din gura mea istoria pataniei mele. Ma supusei numaidect si i istori sii tot ce mi se ntmplase, fara a sari nici un amanunt. Istorisirea aceasta l minuna cu totul pe mparatul Mihrajan, crc mi spuse: Fiul meu, pe Allah! De n-ar fi fost norocul tau de a avea o viata lunga, dc buna seama ca la ceasul de-acum te-ai fi prapadit demult, dupa attea ncercari si nenorociri. Ci marire lui Allah pentru mntuirea ta! mi mai spuse nca multe alte vorbe binevoitoare, ma ngadui de-aci n preajma l ui si, ca sa-mi dea o dovada de bunavoia lui fata dc mine si de pretuire fata de priceperea mea ntru ale marilor, ma caftani pe loc capetenie peste schelele si c heiurile din ostrovul sau si calemgiu al intrarilor si al plecarilor tuturor cor abiilor. Ci slujbele mele cclc noi nu ma mpiedecau a merge n fiecare zi la sarai ca sa-i temencsc mparatului urarile mele, care se deprinse cu mine pna ntr-atta, nct ma dragise mai mult dect pe toti cei din preajma sa, lucru pe care mi-1 dovedea prin daruri fara de numar si prin peschesuri dc-a mirarilea, si tot asa n fiecare zi. nct dobndii atta nrurire asupra lui, nct toate jalbele si toate delele mparatiei se cau prin mijlocirea mea, spre binele tuturor locuitorilor. Ci toate grijile acelea nu ma faceau sa uit nicidecum dc tara mea si nic i sa-mi pierd nadejdea ca am sa ma ntorc vreodata acolo. Asa ca niciodata nu preg etam sa-i iscodesc pe toti calatorii care soseau pe insula si pe toti naierii, nt rebndu-i daca nu cunosc Bagdadul si n ce parte a lumii sc afla. Da niciunul nu sti a cc sa-mi raspunda n privinta aceasta; si toti mi spuneau ca nu au auzit vreodata

pomenindu-se ceva despre asemenea cetate, nici nu au auzit pe unde s-ar gasi. S i teama mea sporea tot mai tare ca am sa ma vad osndit sa traiesc asa n tara strai na, iar naucirea mea era peste masura cnd vedeam ca oamenii nici habar nu aveau d espre cetatea mea si nu stiau nimic despre drumul care sa duca acolo. Pe vremea sederii mele pe ostrovul acela, am avut prilejul sa vad lucrur i dc-a mirarilca, si iacata cteva dintr-o sumedenie. ntr-o zi, ducndu-ma, dupa obiceiul meu, la craiul Mihrajan, am gasit la el niste insi din tara Indiei, care, dupa salamalecurile rostite si dintr-o parte si din cealalta, binevoira sa-si plece urechea la ntrebarile mele si mi povestira ca n tara Indiei sunt o sumedenie dc caste, dintre care cele mai de seama sunt do ua, casta satriitilor, alcatuita din oamenii drepti si de neam ales care nicioda ta nu savrsesc miselii ori fapte nevrednice, si casta brahmanilor, care sunt oame ni neprihaniti, niciodata nu beau vin si ndragesc bucuria, blndetea n purtari, caii , pohvala si frumusetea. Iot de la acei indieni nvatati am aflat si ca cele mai d e scama caste se mpart n alte saptezeci si doua de caste care nu au nici un chelem ct una cu alta. Fapt care m-a minunat pna peste marginile minunarii. Pe ostrovul acela, am avut si prilejul sa vad un pamnt care se afla sub s tapnia mparatului Mihrajan si care se numea Gabii1. Acolo noapce de noapte se auze au zvoane de timbale si de dairale. Si am putut sa iau aminte ca locuitorii erau tare ageri la judecata si rodnici n gnduri frumoase. De altminteri li se si duses e pomina printre calatori si negustori. n marile acelea ndepartate, am vazut ntr-o zi un peste lung de o suta de co ti, precum si alti pesti care semanau la nfatisare cu bufnitele. Ghiar ca, o, stapnii mei, am mai vazut si alte lucruri tare de pomina si minunatii uluitoare despre care, daca v-as povesti, as ajunge prea departe. Ma m ultumesc sa adaug ca am mai zabovit pc ostrovul acela vremea trebuitoare spre a afla multe lucruri si spre a ma mbogati de pe urma a tot felul de schimburi, vnzar i si cumparari. ntr-o zi, sedeam n picioare pe tarm, ndeplinindu-mi slujbele, cum aveam de obicei, si ma sprijineam ca totdeauna n ghionderul meu, cnd vazui ca intra n schela o corabie mare plina cu negustori. Asteptai pna cc corabia si arunca temeinic anc ora si si lasa n jos scara, ca sa ma sui pe punte si sa-1 caut pe reiz spre a-i sc rie ncarcatura. Naierii asternura la pamnt dinaintea mea toata ncarcatura, pe care o nsemnai bucata cu bucata; si, dupa ce si ispravira treaba, l ntrebai pc reiz: Mai ai si altceva pe corabie? El mi raspunse: O, stapne al meu, ar mai fi niste marfuri n cala corabiei, da acelea nu se afla acolo dect numai ntru pastrare, ntruct stapnul lor, care pornise la drum odata cu noi, e mult de atunci, s-a necat si s-a prapadit. Iar acuma am cam vrea sa vin dem marfurile acelea, si banii luati sa-i ducem rudelor raposatului, la Bagdad, salasul pacii! ' La M. A. Salic: Un ostrov printre alte ostroave, caruia i se zicea Kasi l". Eu atunci, tulburat pna peste marginile tulburarii, strigai: Si cum l chema pe negustorul acela, o, reizule? El mi raspunse: Sindbad Marinarul! La vorbele acestea, catai mai cu luare aminte la capitan si cunoscui ca era chiar stapnul corabiei care fusese nevoit sa ne paraseasca pc spinarea chitul ui. Si strigai cu toata gura mea: Eu sunt Sindbad Marinarul! Apoi urmai: Dupa ce chitul s-a trezit din pricina focului aprins pe spinarea lui, eu am ramas printre cei crc nu au mai izbutit sa ajunga la corabia ta si s-au necat. Da am scapat multumita copaiei de lemn pe care o adusesera negustorii ca sa-si spele rufele. Asa ca am ncalecat pe copaia accea si am vslit cu picioarele cum as fi vslit cu niste lopeti! Si a urmat ceea ce a urmat, cu ngaduinta Atoateornduitoru lui! Si i istorisii capitanului cum am izbutit sa scap si prin cte necazuri am razbatut pna la acele slujbe nalte de logofat de schela la mparatul Mihrajan.

Cnd auzi spusele mele, reizul striga: Nu este mntuire si tarie dect numai ntru Allah cel Preanalt si Atotputernic! n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cndfii cea de a doua sute nouazeci (t patra noapte spuse: Nu este mntuire si tarie dect numai ntru Allah cel Preanalt si Atotputernic! Nu mai este nici cuviinta, nici cinste, la nici o faptura pe lumea aceasta! Cum de cutezi tu, o, scribalau viclean, sa te dai a fi Sindbad Marinarul, cnd noi to ti l-am vazut cu ochii nostri pe Sindbad cum s-a necat dimpreuna cu toti negustor ii! Ce rusine pe tine sa minti cu atta nerusinare! Eu atunci raspunsei: Hotart, o, reizule, ca minciuna este traftirul miseilor! Asculta-ma, asad ar, ntruct va sa-ti dau dovezile ca eu sunt chiar Sindbad cel necat! Si i istorisii reizului niste ntmplari stiute numai de mine si de el, si crc se petrecusera de-a luneul acelei afurisite de calatorii pe apa. Atunci capitan ul nu mai avu nici o ndoiala asupra mea si i chema pe negustorii calatori, si cu t otii laolalta ma firitisira pentru mntuirea mea si mi spusera: Pe Allah! Nu ne vine sa credem ca ai putut sa scapi de la nec! Ci Allah t i-a mai dat o viata n dar! Pe urma capitanul zori a-mi da ndarat marfurile, iar eu pusei sa fie duse pe data la suk, dupa ce ma ncredintai pe deplin ca nu lipsea nimica din ele si c a pecetea mea se afla nca pe toate agarlcurilc. De cum ajunsei n suk, desfacui legaturile si mi vndui cea mai mare parte di n marfuri cu un cstig de o suta la unu, da avusei grija sa pun de-o parte cteva lu cruri de pret pe care grabii a lc duce pesches mparatului Mihrajan. mparatul, cnd i istorisii despre sosirea reizului si a corabiei sale, ramas e peste masura de uimit de acea potriveala neasteptata, si, ntruct tare ma ndragea, nu vroi sa-mi ramna dator ca filotimie, si mi darui la rndu-i niste peschesuri nep retuite crc nu ntru putin slujira a ma mbogati de-a binelea. Caci nu pregetai a vin de tot si a ncherba astfel o avere mare pe care o adusei pe puntea corabiei cu ca re chiar purcesesem n acea calatorie. Dupa care ma dusei la sarai ca sa-mi iau ramas-bun de la mparatul Mihraja n si ca sa-i multumesc pentru toate filotimiile si pentru ocrotinta sa. si lua bu n-ramas de la mine spunndu-mi niste vorbe tare tulburatoare, si nu ma lasa sa ple c dect dupa ce iarasi mi mai darui niste daruri scumpe si niste odoare pe care nu ma mai ndurai sa le vnd, de data aceasta, si pe care de altminteri le vedeti dinai ntea voastra aci n sala, o, preacinstiti musafiri ai mei! Avusei grija sa iau cu mine, drept tot calabalcul, mirosnele pe crc le mirositi acum, lemnul de aloe, cam forul, tamia si sandalul, care cresc pe ostrovul acela de departe. Zorii atunci sa sui pe punte, iar naia ridica pe data pnzele, cu ngaduinta lui Allah. Si-asa ca fuseram ocrotiti de noroc si ajutati de soarta de-a lungul acelei plutiri care tinu zile si nopti n sir, si ntr-un sfrsit ajunseram ntr-o dimi neata, bine sanatosi, dinaintea Bassrei, unde nu ne opriram dect numai tare scurt a vreme, si intraram, ntr-un sfrsit, cu sufletul bucuros, n cetatea pacii, Bagdadul , tara mea. Ajunsei ntr-acest chip, ncarcat de bogatii si cu mna gata de mpartit daruri, pe ulita mea, si intrai n casa mea, unde i gasii pe ai mei si pc prietenii mei, t oti bine sanatosi. Si mi cumparai numaidect o multime dc robi, att barbati, ct si fe mei, si mamcluci, si femei nurlii dc taina, si arapi, si pamnturi, si case, si ac areturi, mai multe dect avusesem cndva, la moartea tatalui meu. n viata aceasta noua, uitai de necazurile trecute, de napastele si de pri mejdiile ndurate, de jalea surghiunului, de caznele si de ostenelile calatorici. Ma nconjurai de prieteni multi si desfatatori, si traii, ntr-o viata plina de huzu r si de zaiafeturi, si ferita de griji si de suparari, o tare lunga bucata de vr eme, bucurndu-ma din toc sufletul de ceea ce mi era pofta, mncnd bucate minunate si bnd bauturi scumpe. Si-asa cu cea dinti dintre calatoriile mele! Ci mine, dc-o vrea Allah, am sa va istorisesc, o, oaspeti ai mei, cea de a doua dintre cele sapte calatorii pe care le-am savrsit, si care este nca si mai nemaipomenita dect cea dinti!

Si Sindbad Marinarul se ntoarse nspre Sindbad Hamalul si l ruga sa cineze c u el. Pe urma, dupa cc l omeni cu multa cinstire si dragoste, i darui o mie de gal beni si, pna a sc desparti de el, l pofti sa vina si a doua zi, spunndu-i: Tu pentru mine vei fi o desfatare prin comportarea ta civilizata si o ncnt are prin purtarile tale alese! Iar Sindbad Hamalul raspunse: Pe capul si pe ochii mei! Ma supun cu cinstire! Si necurmata fie bucuria n casa ta, o, stapne al meu! Atunci iesi de acolo, dupa ce iarasi multumi, si lua cu el darul pe care l primise, si se ntoarse acasa la el minunndu-se pna peste marginile minunarii si gn dind toata noaptea la cele cte le auzise si le traise. nct, dc cum se facu dimineata, grabi a se ntoarce la casa lui Sindbad Marin arul. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cndfu cea de a doua sute nouazeci fi cincea noapte spuse: Grabi a se ntoarce la casa lui Sindbad Marinarul, care l ntmpina cu un chip prietenos si i spuse: Fie-ti prietenia un lucru la ndemna aici! Si buna voia fie cu tine! Iar hamalul dete sa-i sarute mna, si cum Sindbad nu vroia sa-i ngaduiasca, i spuse: Lumineze-ti Allah zilele si statorniceasca-si milele asupra ta! Si, ntruct ceilalti oaspeti si sosisera, ncepura sa sc aseze roata mprejurul fetei de masa ntinse, pc care musteau mieii fripti si daureau puii, n mijlocul pl acintelor cele ispitite si al zumaricalelor cu fistic, cu nuci si cu struguri! S i mncara, si baura, si se veselira si si bucurara mintile si auzul ascultnd cntecele lautelor sub degetele dibace ale lautarilor. Cnd ispravira, Sindbad, n mijlocul oaspetilor tacuti, grai ntr-astfel: Cea de a doua istorisiridintre istorisirile lui Sindbad Marinarul si car e este cea de a doua calatorie a lui ma aflam asadar n cea mai huzurita viata cnd, ntr-o buna zi, mi sc nazari n minte gndul la calatorit nspre meleagurile altor oame ni; si sufletul meu se simti cuprins amarnic de jindul de a purcede sa se preumb le si sa se bucure de privelistile altor pamnturi si ale altor ostroave, si de a se minuna de lucrurile cele necunoscute, fara ca totusi sa dea uitarii vnzarea si cumpararea prin feluritele tari. Ma oprii cu hotarre la acest gnd si ma pregatii pe data sa-1 duc la mplinir e. Si plecai la suk unde, punnd la bataie o suma de bani destul de mare, cumparai marfuri potrivite cu negutatoria Ia care chibzuisem; le ntocmii n legaturi strasn ice si le carai la tarmul apei, unde gasii degraba o corabie frumoasa si noua, nz estrata cu pnze dc soi bun, si plina de naieri si de o gramada uluitoare de scrip eti dc toate chipurile. nfatisarea ei ma umplu de ncredere si mi ncarcai pc ea numai dect tot calabalcul, la fel cum faceau si multi alti negustori pe care i cunosteam si cu care nu ma supara sa fac calatoria. Plecaram chiar n ziua aceea; si avuram o plutire minunata. Calatoriram de la ostrov la ostrov si de la o mare la alta mare vreme de zile si nopti n sir, s i la fiecare popas ne duceam la negustorii din partea locului, si la oamenii de vaza si la cumparatori, si cumparam si vindeam si izbndeam niste trocuri cu bun cs tig pentru noi. Si plutiram asa mai departe, si ajunseram, calauziti de soarta, la un ostrov tare frumos, acoperit cu pomi mari, cu poame din belsug, bogat n flo ri, salasluit de cntec de pasari, scaldat de ape vioare, da cu totul lipsit dc or ice asezare si de orice faptura omeneasca. Reizul binevoi a se ndupleca dorintei noastre si a poposi acolo cteva ceas uri, si arunca ancora lnga mal. Coborram pc data si ne duseram sa sorbim aerul ccl proaspat din pajistile umbrite dc pomii printre care se hrjoneau pasarile. Eu, capatuit cu cte ceva de-a lc gurii, ma dusei sa sed jos lnga un izvor de apa limpede, ferit dc soare sub ni ste ramuri dese, si ma bucurai cu o multumire peste fire sa mannc oleaca si sa be au chiar din apa aceea desfatatoare. Pe deasupra, o adiere lina aducea un susur molcom si mbia la odihna deplina, nct ma ntinsei pe iarba si ma lasai furat de somn, n snul acelei reveneli si al miresmelor dimprejur.

Cnd ma desteptai, nu mai zarii nici un calator, iar corabia plecase fara ca sa fi luat cineva aminte la lipsa mea. Asa ca degeaba ma tot uitai cu ba la d reapta, ba la stnga, ba nainte, ba ndarat, ca nu vazui pe nimeni pe tot ostrovul n a fara de mine nsumi. n zari, pe mare, o pnza se departa si curnd mi pieri din vedere. Eu atunci ramasei cufundat ntr-o buimaceala fara de asemuire si care nu a r fi avut cum sa fie mai mare; iar de ciuda si dc mhnire simtii ca fierea sta gat a sa plesneasca n mine. ntruct ce aveam sa ma fac pe ostrovul acela pustiu, cnd mi la sasem pe puntea corabiei toate lucrurile si toate bunurile? Ce napaste aveam sa mai patesc oare n sihastria aceea necunoscuta? La atare gnduri deznadajduite, stri gai: Pentru tine, orice nadejde e pierduta, Sindbad Marinarule! Daca ai izbut it ntia oara sa scapi de belea, ca urmare a unor mprejurari brodite de soarta cea n orocoasa, nu care cumva sa crezi ca tot asa arc sa fie mereu, ntruct, cum spune zi cala, urciorul dus prea des la apa, pna la urma tot crapa\par si cu asta ma pusei pe plns si pe gemut, apoi ncepui sa scot niste tipete nfricosate, pna ce deznadejde a se statornici temeinic n inima mea. Atunci ma izbii peste cap cu amndoua minile s i iarasi racnii: Au ce zor aveai, amartule, sa te calatoresti iar, cnd la Bagdad tr aiai n huzururi? Nu aveai tu mncaruri minunate, bauturi minunate si haine minunate ? Ce-i mai lipsea multumirii tale? Au calatoria dinti nu ti-a fost de nici o pild a?" Atunci ma prabusii cu fata la pamnt, plngndu-mi de pe acum moartea si spunnd: Ai lui Allah suntem si la el ne ntoarcem!" Si n ziua aceea era sa nnebunesc. Da ntruct pna la urma vazui limpede ca toate parerile de rau mi erau zadarni ce, iar cainta prea trzie, ma lasai n seama soartei. Ma sculai n picioare si, dupa ce ratacii fara de rost o vreme, mi se facu oarecum frica de vreo ntlnire prdalnica cu vreo fiara de prada ori cu vreun vrajmas nestiut, si ma cocotai n vrful unui p om dc unde ncepui sa ma uit mai cu luare-aminte la dreapta si la stnga; da nu izbu tii sa zaresc altceva dect cerul, pamntul, marea, copacii, pasarile, nisipurile si stncile. Totusi, cercetnd mai cu grija n zare, mi se paru ca nazarcsc o nchipuire a lba si uriasa. Atunci, mboldit de nadejdi, ma dadui jos din pom; da, cuprins dc f rica, nu ma ndreptai dect tare ncetisor si cu ndoiala ntr-acolo. Cnd nu mai ramase dec o departare mica ntre mine si albeata aceea, pricepui ca era o bolta grozav dc m arc, orbitor de alba; larga la poale si tare nalta. Ma apropiai si mai mult de ea si i dadui ocol; da nu gasii nicaieri usa de intrare pe care o cautam. Atunci vr usei sa ma catar deasupra pe ea; da era asa dc neteda si de alunecoasa, nct nu avu sei nici dibacia, nici sprinteneala, nici putinta de a ma lipi de ea. Ma margini i atunci s-o masor: nsemnai pe nisip urma pasului dinti, si mai dadui un ocol numa rndu-mi pasii. Gasii astfel ca ocolul era taman de o suta cincizeci de pasi, mai degraba mai mult dect mai putin. Pe cnd ma tot chibzuiam n ce chip ar fi sa fac ca sa dau dc vreo usa de in trare ori de iesire din bolta aceea, luai seama ca deodata soarele pieri si ca z iua se preschimba ntr-o noapte ntunecata. Gndii dintru-nti ca o fi vreun nour mare c are trecea prin dreptul soarelui, macar ca lucrul era cu neputinta n toi de vara. Ridicai asadar capul ca sa ma uit la nourul acela ce ma minuna, si vazui o pasa re nemasurata, cu niste aripi naprasnice, care zbura prin dreptul ochiului soare lui, pe care astfel l acoperea cu totul, revarsnd ntunericul peste ostrov. Minunarea mea atunci trecu pna peste marginile marginilor, si mi adusei am inte de ccea ce mi povestisera niste calatori si niste naieri, pe vremea tinereti i mele, n privinta unei pasari nemaipomenite, numita rokh, care s-ar afla ntr-un o strov tare departat, si care poate sa ridice si un elefant. Pricepui atunci ca c eea ce vedeam acolo trebuia sa fie acea rokh, si ca bolta lnga crc ma gaseam trebu ia sa fie vreun ou din ouale acelei rokh! Ci de-abia apucai eu sa cuget la asta, ca pasarea se si abatu asupra oului si sc aseza deasupra lui ca spre a-1 cloci. Si chiar ca si ntinse aripile cele nemasurate asupra oului, si lasa cele doua pici oare sa se sprijine pe pamnt si de-o parte si dc cealalta, si adormi pe el! (Bine cuvntat fie Acela carele nu doarme din vecii vecilor!) Atunci eu, care ma ntinsesem cu burta lipita dc pamnt si ma aflam chiar lng a unul dintre picioare, care mi se parea a fi mai gros dect trunchiul unui copac batrn, ma sculai repede, desfasai banda de matase a turbanului. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic.

Dar cndfit cea de a doua sute nouazeci fi fasea noapte spuse: Ma sculai repede, desfasai banda de matase a turbanului, l pusei n doua si l rasucii n asa chip, nct sa ntocmesc din el o frnghie groasa, ma ncinsei cu el bine e dupa mijloc, si la urma l petrecui cu amndoua capetele pe dupa unul din degetele pasarii, facnd un nod de toata nadejdea. Ca mi zisesem n cugetul meu: Pasarea aceas ta nemasurata are sa-si ia pna la urma zborul si, n felul acesta, are sa ma scoata din pustietatea de aici si arc sa ma duca n vreun loc unde sa dau de fiinte omen esti. Oricum, locul unde am sa fiu lasat tot are sa fie mai de dorit dect ostrovu l acesta pustiu pe care sunt singurul locuitor!" Iaca-asa! Si, cu toate foielile mele, pasarea nici nu ma simti ca ma afl am acolo, de parca as fi fost vreo musculita fara de nsemnatate ori vreo furnica la preumblare! Sezui n starea aceea toata noaptea, fara sa pot nchide un ochi, de teama c a pasarea sa nu-si ia zborul si sa ma ridice pe cnd dorm. Ci ea nici nu se clinti pna n revarsat de ziua. Atunci numai se ridica de pe ou, dadu un tipat nfricosat s i si lua zborul ducndu-ma si pe mine cu ea. Se nalta si se tot nalta, atta de sus, nct gndeam ca am si ajuns la bolta cerului; pe urma deodata se lasa n jos cu atta repez iciune de nici nu-mi mai simteam greutatea, si ajunse cu mine pe pamnt. Se aseza pe un loc prapastios, pe cnd eu, fara a mai zabovi, dadui zor sa-mi dezleg turban ul, cu o spaima nebuna sa nu fiu ridicat iarasi pna a nu fi avut ragaz sa ma desp rind din legatura mea. Ci izbutii sa ma dezleg fara de necazuri si, dupa cc ma s cuturai si mi trasei hainele la loc pe mine, ma departai grabnic pna ce icsii din preajma pasarii, pe crc n curnd o vazui cum se ridica iarasi n vazduhuri. De data ac easta, tinea n gheare ceva mare si negru, care nu era altccva dect un sarpe dc o l ungime nemaipomenita si de o nfatisare ngretosatoare. ndata pieri, ndreptndu-si zboru l nspre mare. Eu, tulburat peste poate de toate ctc patisem, mi aruncai privirile de jur mprejur si ramasei pironit locului de spaima. ntr-adevar, ma pomenii adus ntr-o va le larga si adnca, mprejmuita din toate partile de niste munti atta dc nalti, nct, ca sa-i masor cu privirea, trebui sa-mi dau asa de tare capul pe spate, ca turbanul mi se rostogoli dindarat pc pamnt. Si pe deasupra mai erau si asa de povrniti, nct ar fi fost cu neputinta sa te cateri pe ei si socotii ca orice ncercare n privinta aceasta este zadarnica! La atare ncredintare, jalea si deznadejdea mea ajunsera fara de margini, si racnii: Oh! Cu ct ar fi fost mai bine pentru mine sa nu ma fi urnit de pe ostro vul cel pustiu pe crc ma gaseam, si crc era de o mie de ori mai de dorit dect sihas tria goala si uscata de aici, unde nu e nimic nici dc mncat, nici de baut. Acolo barem erau plini de poame pomii, si izvoare cu apa vioara; da aici numai stnci vr ajmase si plesuve, unde sa mori de foame si de sete! O, prapadul meu! Nu se afla ajutor si tarie dect numai ntru Allah ccl Atotputernic! De fiecare data nu scap d e la o nenorocire dect ca sa cad ntr-alta mai rea si mai deplina!" Ma ridicai totusi de unde sezuscm si pornii prin valea aceea ca s-o cerc etez oleaca, si luai seama ca era toata cioplita numai n pietre de diamant. Peste tot mprejurul meu, pamntul era presarat cu diamante mai mari ori mai mici, despri nse din munte, si care n unele locuri alcatuiau niste gramezi nalte ct omul. Tocmai ncepusem sa ma las ispitit a le privi cu oarecarc luare-aminte, cnd o priveliste mai nfricosatoare dect toate grozaviile traite pna atunci ma ngheta ti ntuindu-ma de spaima. Printre stncile de diamant vazui cum sc strecurau paznicii lor, care erau niste serpi negri, multi fara dc numar, mai grosi si mai mari dect palmierii, si crc negresit ca puteau sa nghita, fiecare dintre ei, un elefant din cei voinici. La ceasul acela, ncepusera a se trage nspre gaurile lor; ntruct la vre mea zilei se ascund ca sa nu fie nhatati dc pasarea rokh, dusmanul lor, si nu umb la dect noaptea. Eu atunci, cu grija nemasurata, ncercai sa ma departez de acolo, uitndu-ma bine unde mi pun piciorul si gndind n sinea mea: Iacata, daca ai vrut sa te lacomes ti la mila soartei, o, Sindbad, om cu ochi nesatios si pururea gol, ce ai dobndit n schimb!" Si, prada tuturor acestor spaime ngemanate, ma strecurai mai departe f ara de tinta prin valea diamantelor, hodinindu-ma din vreme n vreme prin locurile care mi se pareau mai ferite, si asa pna la caderea noptii. n toata vremea aceasta, mi uitasem cu totul si de mncat si dc baut, si nu m

a mai gndeam dect cum sa ies din beleaua aceea si cum sa-mi mntui dc serpi sufletul . Intr-accst chip dadui pna la urma, chiar lnga locul unde ma prabusisem, peste o borta cu intrarea tare ngusta, da destula ca sa pot sa ma strecor pe ea. Asa ca m a dusei acolo si intrai n borta, avnd grija sa astup intrarea cu o stnca pc crc izbu tii s-o rostogolesc pna la ca. Linistit ntructva astfel, pasii mai nspre adnc si ma a pucai sa caut ungherul cel mai tihnit ca sa dorm acolo, n asteptarea diminetii, s i gndeam: Mine, de cum s-o revarsa de ziua, am sa ies sa vad ce mi-a mai harazit ur sita!" Tocmai dam sa ma tolanesc asadar, cnd bagai de seama ca ceea ce dintru-nti luasem drept o stnca mare si neagra era un sarpe nfricosator, ncolacit sa-si cloce asca ouale. Atunci simti carnea mea toata grozavia acelei privelisti, iar pielea mi se zbrci ca o frunza uscata si se nfiora din tot ntinzisul ei; si ma prabusii f ara dc simtire la pamnt si asa ramasei pna dimineata. Atunci, pricepnd ca nca nu fusesem nfulecat, avusei putere sa ma trasc pna la iesire, sa dau stnca la o parte si sa ma strecor afara, unde ajunsei ca beat si fara a mai putea sa ma tin pe picioare, atta de sfrsit eram de lipsa dc somn si de mncare, si de spaima accea fara dc istov. Ma uitai mprejur, si deodata, la ctiva pasi de nasul meu, vazui cum cade u n halcoi de carne care se izbi cu plesnet de pamnt. Naucit dintru-nti, sarii n latu ri, apoi ridicai ochii ca sa-1 vad pc cel ce vroia sa ma striveasca astfel; da n u vazui pe nimeni. Atunci mi adusei aminte de o poveste pe care o auzisem odinioa ra din gura unor negustori calatori si a unor cautatori dc nestemate prin muntii de diamant, n care se istorisea ca, neputnd sa coboare n valea cea de neajuns, cau tatorii dc diamante se slujeau de un tertip tare ciudat spre a dobndi pietrele ce le de pret. Taiau cteva oi, le hacuiau n hartane mari si le aruncau n fundul vaii u nde aveau sa cada n colturile diamantelor care se nfigeau n ele adnc. Atunci pasaril e rokh si vulturii cei uriasi veneau si se pravaleau asupra acelei prazi si o ri dicau din vale ca s-o duca la cuiburile lor, de pe vrful muntilor, ca sa slujeasc a de hrana puilor lor. Atunci cautatorii de diamante se repezeau la pasare dnd di n mini si racnind amarnic, ca s-o faca sa lase prada si s-o sileasca sa-si ia zbo rul. Ei atunci scotoceau hartanul si luau diamantele pe crc le easeau nfipte n el. mi dadu atunci prin gnd ca tot as mai putea sa-mi scap viata si sa ies din valea aceea care tare mi se parea ca ar fi chiar mormntul meu. Ma sculai, asadar , si ncepui sa strng de pe jos o ditamai gramada de diamante, alegndu-le pe cele ma i dolofane si mai frumoase. Le pusei peste tot pe mine: mi umplui buzunarele, mi le strecurai ntre haina si camasa, mi ghiftuii turbanul si salvarii, si mi le baga i pna si prin captuscala de la haine. Dupa care desfasai banda de matase a turban ului ca si ntia oara. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfioasa. Dar cnd fu cea de a doua sute nouazeci si saptea noapte spuse: Dupa care desfasai banda de matase a turbanului ca si ntia oara, ma ncinsei peste mijloc si ma dusei sa ma ntind sub hartanul de oaie, pe crc mi-1 legai stra snic pe piept cu cele doua capete ale turbanului. Sedeam asa de o buna bucata de vreme, cnd deodata ma pomenii saltat n vazd uh, ca o pana, ntre ghearele cele uriase ale unei pasari rokh, si eu si hartanul de carne de oaie. Si, ntr-o clipeala de ochi, eram afara din vale, pe culmea munt elui, n cuibul rokhului, care se si pregatea sa sfsie si carnea oii si carnea mea, spre a-si hrani puii de rokh. Da deodata izbucni o zarva ce se apropia si care o nfricosa pe pasare si o sili sa-si ia zborul si sa ma lase acolo. Eu atunci ma desfacui din legaturi si ma ridicai n picioare, cu urmele de snge pe haine si pe c hip. Vazui atunci ca se apropie de locul n care ma aflam un negustor crc capata o nfatisare tare descumpanita si tare nfricosata cnd dadu cu ochii dc mine. Da cnd vazu ca nu-i vreau nici un rau si ca de altminteri nici nu ma miscam, se pleca p este hartanul de carne si l cerceta, fara a izbuti sa gaseasca diamantele pe care le cauta. Atunci si ridica larg nspre cer bratele si se jelui, spunnd: O, ce nselatorie! O, ce paguba pe mine! Nu se afla ajutor dect numai ntru A llah! Ma adapostesc ntru Allah mpotriva Procletului si Afurisitului! Si si plesnea palmele una dc alta, cu vadelile unei deznadejdi nemarginit

e. La privelistea aceea, pasii nspre el si i urai buna pace. Da el, fara a-mi raspunde la salamalec, ma tintui cu mnie si mi striga: Cine esti? Si cu ce drept ai venit aici sa furi bunul meu? Eu raspunsei: Fii rara dc teama, o, vrednice negustor, ntruct nu sunt un hot, iar bunul tau nu a fost ntru nimic zaticnit. Sunt o faptura omeneasca, si nicidecum un ginn pacatos, cum pari sa socoti tu. Ba chiar sunt un om cinstit dintre oamenii cei cinstiti, iar odinioare eram de felul meu negustor, mai nainte de a fi dat de nis te belele pna peste poate de ciudate. Ct despre pricina venirii melc aici, aceasta este o poveste pe care am sa ti-o istorisesc numaidect. Da mai nti vreau sa-ti dov edesc gndurile mele bune, daruindu-ti cteva diamante, pe care le-am cules eu nsumi din afundul acelei genuni pe care nici un ochi omenesc nu a scrutat-o vreodata! Scosei ndata de la bru cteva mostre de diamante aratoase si i lc nmnai, spunnd : Iacata un chilipir la care nu ai fi cutezat sa nadajduiesti n viata ta! Atunci stapnul hartanului de oaie fu cuprins de o bucurie de nenchipuit si mi multumi ndelung si, dupa un potop dc temeneli, mi spuse: O, stapne al meu, esti o binecuvntare! Pai da numai un diamant de acesta a junge sa ma mbogateasca pna la cele mai adnci batrnete! Ca eu n viata mea nu am vazut ceva asemenea nici pc la curtile de mparati ori de sultani! Si iarasi mi multumi si, ntr-un sfrsit, i striga si pc ceilalti negustori ca re se aflau acolo si care venira sa se strnga mprejurul meu, urndu-mi buna pace si bun sosit. Iar cu lc istorisii patania mea cea ciudata, de la nceput pna la sfrsit. Ci nu ar fi de nici un folos s-o mai spunem si noi nca o data. Atunci negustorii, dezmeticindu-se din uluiala lor, ma firitisira ndelung pentru izbavirea mea, spunndu-mi: Pe Allah! Te-a scos soarta dintr-o prapastie din care nimenea pna la tine nu s-a mai ntors! Apoi, ntruct ma vedeau topit de osteneala, de foame si de sete, grabira ami da din plin sa mannc si sa beau, si ma dusera ntr-un cort unde mi vegheara somnu l, crc tinu o zi ntreaga si o noapte. Dimineata, negustorii ma luara cu ei, pe cnd eu ncepeam sa simt tot mai pe deplin bucuria ca scapasem din primejdiile acelea ce nu s-au mai pomenit. Dupa o calatorie destul de scurta, ajunseram la o insula tare placuta, pe care creste au niste pomi falnici cu umbra asa dc deasa si de larga, nct fiecare dintre ei ar fi putut sa adaposteasca lesne vreo suta de oameni. Si chiar din pomii aceia se scoate zeama cea alba, cu miros tare si placut, care este camforul. Pentru aceas ta, se njunghie pomul n partea de sus, si se prijoane ntr-un vas zeama care se scur ge n chip de picaturi de clei si care nu este altceva dect mierea pomului. Tot pe ostrovul acela am vazut si dihania cea de spaima care se cheama k arkadattl si care paste pe acolo ntocmai cum pasc vacile si bivolii prin pajistil e noastre. Trupul dihaniei aceleia este mai gros dect trupul de camila; nasul ei are n vrf un corn lung de zece coti si pe care este scrijelat chipul unei fiinte o menesti. Cornul acela este asa de tare, nct i slujeste karkadanului sa se nfrunte cu elefantul si sa-1 biruiasca, apoi sa-1 mpunga si sa-1 salte de la pamnt, pna ce el efantul moare. Atunci grasimea elefantului mort se scurge n ochii karkadanului, c are este orbit astfel si se prabuseste pe loc. Atunci din slava vazduhurilor se napusteste asupra lor a amndurora cumplita pasare rokh, care i ia n gheare pe amndoi odata si i cara la cuibul ei spre a-si hrani puii. Vazui de asemenea felurite soiuri de bivoli. Salasluiram acolo o bucata de vreme ca sa ne desfatam de aerul curat; ce ea ce mi dadu ragaz sa-mi schimb diamantele pe galbeni si pe arginti buni, mai mu lti dect puteau sa ncapa n stiva unei corabii. Pe urma plecaram de acolo, de la ost rov la ostrov si de la un uscat la alt uscat, si dc la o cetate la alta cetate, pe unde ma minunam de fiecare data de lucrarea cea frumoasa a Atoatefacatorului, mai izbutind ba ici, ba colo ceva vnzari, cumparari si schimburi, si ajunseram nt r-un sfrsit n tara cea binecuvntata, la Bassra, ca de acolo sa urcam la Bagdad, sal asul pacii! Atunci grabii sa dau fuga pe ulita mea si sa intru n 1 Rinocer sau, asa c

um i sc mai spunea odinioara, nasicorn. Casa mea, ncarcat de pungi fara de numar, cu dinari de aur si cu diamante le cele mai frumoase pe crc nu avusesem inima sa le vnd. nct, dupa revarsarile dc bu curie ale ntoarcerii printre rudele si prietenii mei, nu pregetai a ma purta cu f ilotimie, mprastiind daruri mprejurul meu, fara a uita pe nimenea. Apoi mi cheltuii viata cu voiosie, mncnd bucate alese, bnd cu pofta, mbracnduma cu haine bogate si nelipsindu-ma nicidecum de tovarasia oamenilor dezmierdati . nct n fiece zi aveam o sumedenie de oaspeti de vaza care, auzind ce se spunea des pre pataniile mele, ma cinsteau cu venirea lor spre a-mi cere sa le istorisesc c alatoriile mele si sa le zugravesc si lor cum merg treburile prin tarile cele de partate. Iar eu chiar ca simteam o multumire aievea sa-i lamuresc despre toate c ele; ceea cc i facea pe toti sa plece firitisindu-ma ca scapasem dintr-attea prime jdii cumplite, si minunndu-se de povestirile mele pna peste marginile minunarii. S i iacaasa lua sfrsit cea de a doua calatorie a mea. Ci mine, o, prietenii mei. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza dc ziua si tacu sfielnic. Dar cndfu cea de a doua sute nouazeci fi opta noapte spuse: Ci mine, o, prietenii mei, de-o vrea Allah, am sa va istorisesc pataniile din cea de a treia calatorie a mea pe mare, care dc buna seama ca este, de depa rte, cu mult mai de-a mirarilea si mai uluitoare dect cele doua dinti! Pe urma Sindbad tacu. Atunci robii adusera de mncat si de baut tuturor oa spetilor, crc erau uluiti de minunare dupa cte le fusese aat sa auda. Apoi Sindbad marinarul porunci sa i se aduca o suta de galbeni lui Sindbad Hamalul, care i lu a, multumind ndelung, si pleca chemnd asupra capului gazdei sale milele lui Allah, si ajunse acasa minunndu-se de toale cte le vazuse si auzise. Dimineata, hamalul Sindbad se scula, si facu rugaciunca cea de dimineata si se duse iarasi la Sindbad cel bogat, precum i ceruse acela. Si fu primit cu to ata inima, si ntmpinat cu multe cinstiri, si poftit sa ia parte la ospatul din ziu a aceea si la zaiafeturile care tinura toata ziua. Dupa care Sindbad Marinarul, n conjurat de musafirii plini de luare-aminte si de cuviosie, si ncepu povestirea n c hipul urmator: Cea de a treia istorisire din istorisirile lui Sindbad Marinarul si care ci Allah le stie mai bin este cea de a treia calatorie aflati, o, prietenii mei e dect ccl plamadit de el! Ca n viata cea desfatata pe care o duceam de la ntoarcerea mea din cca de a doua calatorie, n mijlocul bogatiilor si al huzurului, pna la urma ajunsei sa-mi piara cu totul din minte necazurile ndurate si primejdiile dovedite, si sa ma sa stisesc de trndavia netulburata a traiului meu la Bagdad. nct sufletu-mi jinduia cu foc o schimbarc si privelistea lucrurilor calatoritului. Iar cu nsumi ma pomenii ispitit iarasi de dorul de negustorii, de chilipiruri si de cstiguri. Or, numai ambitia este pricina nenorocirilor noastre, totdeauna. Aveam sa aflu n curnd aceas ta n chipul cel mai nfricosat. Asadar mi pusei numaidect gndul n fapt si, dupa ce ma ncarcai cu marfuri boga te din tara, plecai de la Bagdad la Bassra. Acolo gasii o corabie mare care se s i umpluse cu calatori si cu negustori care toti erau oameni de treaba, cinstiti, cu inima buna, plini de buna-cuviinta si n stare sa-ti faca un bine si sa traias ca ntre ei n cea mai aleasa ntelegere. nct nu sovaii sa sui lnga ei pe corabia aceea; si, de cum ajunsei pe punte, desfasuraram pnzele, cu binecuvntarea lui Allah asupr a noastra si asupra calatoriei noastre. Calatoria chiar ca ncepu cu cele mai bune semne. Prin toate locurile pc u nde trageam la tarm izbndiram deveruri stralucite, preumblndu-ne ntruna si mbogatind u-ne mintea cu toate lucrurile cele noi pe care fara de contcnirc lc vedeam. Si chiar ca nimica nu lipsea multumirii noastre, si eram pna peste masura de voiosi si de bucurosi. ntr-o buna zi, ne aflam n larg de marc, departe tare de tarile mus ulmane, cnd deodata l vazuram pe reizul corabiei ca si trage niste lovituri strasni ce peste obraji, dupa ce scrutase zarile ndelung, si smulge parul din barba, si sfsi e hainele si si da turbanul de pamnt. Pe urma ncepu sa se vaicare, sa geama si sa s coata niste tipete de deznadejde. La privelistea accca, noi cu totii l nconjuraram pc capitan si i spuseram:

Au ce este, o, reizulc? El raspunse: Aflati, o, pasnicilor calatori, ca vntul potrivnic ne-a biruit si nc-a fa cut sa ne abatem dc la drumul nostru ca sa ne arunce n marca aceasta a urgiei. Si , spre a adauga si stropul cel de pe urma buclucului nostru, ne mna soarta nspre t armurii acelui ostrov pc crc l vedeti dinaintea domniilor voastre si de unde nimen ea, dupa cc a ajuns acolo, nu a izbutit sa scape cu zile. Ostrovul acela este Os trovul Maimutelor! Simt limpede, n adncul sufletului meu, ca suntem pierduti cu to tii, fara dc mntuire! Nici nu si ispravise reizul lamuririle acestea, ca ne si pomeniram cu cor abia mpresurata dc un potop de fapturi mparosate ca maimutele, mai multe dect un st ol de lacuste; alte maimute, ntr-o multime de nenchipuit, scoteau niste urlete crc ne nghetara pe loc. Iar noi nu cutezam nici sa le lovim, nici sa le alungam, nici macar sa mpingem vreuna dintre ele, de frica sa nu sc napusteasca toate asupra n oastra si, datorita numarului lor, sa ne omoare pna la unul: ntruct se stie bine ca numarul vine totdeauna de hac vitejiei. Asa ca nu vruram a face nici o miscare, pe cnd din toate partile eram napaditi de maimutele acelea care ncepura sa puna g abja pe toate cte aveam. Tare mai erau hde. Erau chiar mai hde dect tot ceea ce vazu sem eu mai hd pna n ziua aceea a vietii mele. Erau mparosate si nflocosate, cu niste ochi galbeni pe chipurile lor negre; erau mici de tot la stat, de-abia ae vreo p atru schioape ca naltime, da strmbaturile si tipetele lor erau mai cumplite dect to t ce s-ar putea nascoci n privinta aceasta! Ct despre graiul lor, degeaba ne tot v orbeau si ne suduiau ele clampanind din falei, ca nu izbuteam sa le pricepem nea m, macar ca le cinsteam cu cea mai aleasa luare-aminte. nct le vazuram cum si pun n fapt socoata cea mai afurisita. Se catarara pe catarge, desfacura pnzele, retezar a toate parmele cu dintii si pna la urma smulsera si crma naiei. Atunci corabia, mpi nsa de vnt, porni nspre tarm, unde se nnisipi. Iar maimutele cele marunte ne nsfacar a pe toti, ne mpinsera sa coborm unul cte unul, ne lasara pe mal si, fara a se mai n grija de noi, sc cocotara iarasi pe corabia pc care izbutira s-o mpinga spre larg si pierira toate odata cu ea pe ntinsul marii. Noi atunci, nauciti pna peste poate, socotiram ca ar fi zadarnic sa mai z abovim asa pe tarm uitndu-ne la mare, si ne afundaram spre inima ostrovului, unde obliciram ntr-un sfrsit niste pomi roditori si o apa curgatoare: ceea ce ne ngadui sa ne mai nvioram oleaca spre a ntrzia ct mai ndelung cu putinta o moarte care ni se parea nendoielnica tuturora. Pc cnd nc aflam n starea aceea, ni se paru ca nazarim printre pomi o cladi re tare nalta, care avea o nfatisare de parasire. Ne prinse ispita sa nc apropiem de ea; si cnd ajunseram acolo, vazuram ca era un palat. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar candfu cea de a doua sute nouazeci fi noua noapte spuse: Vazuram ca era un palat tare nalt, n chip dc patrat, mpreimuit cu ziduri st rasnice, si care avea o poarta marc ae abanos cu doua canaturi. Cum poarta aceea era deschisa si cum nu era pazita de nici un portar, intraram si ne pomeniram d e-a dreptul ntr-o sala larga ct o batatura. n sala aceea nu se aflau alte lucruri d ect niste unelte uriesesti de bucatarie si niste frigari nemasurat de lungi; pe j os, ca drept presuri, nu erau dect niste mormane de oase, unele albite de mult, a ltele nca proaspete. nct acolo nlauntru stapnea o duhoare care ne strmba nasurile pna este poate. Da cum eram sfrsiti de istoveala si de spaima, ne lasaram sa lunecam la pamnt ct eram de lungi si adormiram adnc. Soarele amurgise de mult, cnd un bubuit de tunet ne facu sa tresarim si s a ne trezim dintr-odata; si vazuram cum coboara din tavan dinaintea noastra o fa ptura cu chip de arap, nalt ct un palmier, care era mai cumplit de vazut dect toate maimutele laolalta. Avea niste ochi rosii ca doi taciuni aprinsi, dintii din fa ta lungi si iesiti ca niste colti de gligan, o ditamai gura ct o gaura de fntna, ni ste buze care i spnzurau pna pe piept, niste urechi ce fluturau ca urccnile de elef ant si care i acopereau umerii, si niste unghii crligate ca ghearele de leu. La privelistea aceea, ncepuram dintru-nti sa ne zbrcim de spaima, pe urma r amaseram ntepeniti ca mortii. Ci el se duse si sezu jos pe o lavita nalta rezemata de perete si de acolo ncepu sa ne cerceteze tacut, unul cte unul, cu toti ochii l

ui. Dupa care pasi nspre noi, veni drept la mine, ochindu-ma dintre toti ceilalti negustori, ntinse mna si ma nsfaca de pielea de la ceafa, cum ai nsfaca o legatura de rufe. Ma suci apoi si ma rasuci n toate chipurile, pipaindu-ma cum face macela rul cu un cap de oaie. Ci de buna seama ca trebuie sa ma fi gasit nu prea pe pof ta lui, flescait de spaima cum eram, si cu grasimea de sub piele topita de osten elile calatoriei si de necazuri. Atunci mi dadu drumul lasndu-ma sa ma rostogolesc la pamnt, si l nsfaca pe vecinul de lnga mine, si l apipai precum ma apipaise si pe mine, da spre a-1 arunca apoi si a-1 nsfaca pe urmatorul. i lua n felul acesta pe t oti negustorii, unul dupa altul, si ajunse la urma de tot la capitanul corabiei. Or, reizul era om gras si plin de carne, si de altminteri era cel mai te afar si cel mai zdrahon dintre toti insii dc pc naie. nct alegerea uriasului cel nf ricosator nu zabovi a se opri asupra lui: l lua n gheare cum ar tine macelarul un miel, l trnti la pamnt, i puse un picior n gt si, dintr-o smucitura, i si frnse gruma . Apuca atunci o ditamai frigare dintre frigarile pomenite si i-o nfipse n gura sp re a i-o petrece pna prin fund. Atunci aprinse un foc mare de lemne n cuptorul de lut care se afla n sala, l propti n toiul flacarilor pe reizul ntiglat si ncepu sa-1 rasuceasca ncetisor-ncctisor pna la prajirea deplina, l trase atunci din foc si se a puca sa-1 rupa n bucati, cum s-ar face cu un pui de gaina, slujindu-se de unghii. Dupa care nfuleca cotul ntr-o clipeala de ochi. Pe urma supse oasele, lc goli de maduva si le arunca peste mormanele ce se gramadeau n sala. Cnd si ispravi cina, uriasul cel nfricosator sc duse sa se ntinda pc lavita, ca sa mistuie, si nu zabovi sa adoarma, sforaind ntocmai ca un bivol pc care l-a i sugruma, ori ca un magar pe care l-ai strni sa raga. Ramase sa doarma asa pna di mineata. l vazuram atunci ca se scoala si ca pleaca precum venise, lasndu-ne ngheta ti de spaima. Cnd ne ncredintaram pe deplin ca plecase, ne smulseram din tacerea ngrozita pe care o pastrasem toata noaptea, ca sa ne mpartasim ntr-un sfrsit unii altora gnd urile si ca sa suspinam si sa ne tnguim, cugetnd la soarta ce ne asteapta. Si ne spuseram cu jale: De ce n-om fi murit noi necati n mare ori mncati de maimute, mai bine dect s a hm prajiti pe jar? Pe Allah! Asta-i o moarte tare afurisita! Da ce sa faci! Ce ea cc vrea Allah aceea va sa se ntmple! Nu este mntuire dect numai ntru Allah cel Ato tputernic! Iesiram atunci din cladirea aceea si toata ziua ne vnzoliram prin insula, cautnd vreo ascunzatoare unde sa ne punem la adapost, da degeaba; ca ostrovul ac cla era neted si nu avea nici pesteri, nici nimic care sa ne scape de cautarile uriasului. nct, cum se lasa seara, gasiram ca era mai cuminte sa ne ntoarcem la pal at. Da de-abia ajunsesem noi acolo, ca omul cel cumplit si si vadi sosirea cu un bubuit de tunet si cu nsfacarea unuia dintre negustorii tovarasi ai mei, pe c are, dupa pipaituri si framntaturi, zori sa-1 ntigleze, sa-1 friga si sa-1 nfulece n pntecele sau, pentru ca apoi sa se ntinda pe lavita si sa sforaie ca o vita cu be regatile taiate, pna dimineata. Se destepta atunci si se ntinse grohaind crncen, si pleca, fara a se mai ngrija de noi, de parca nici nu ne-ar mai fi vazut. Dupa ce pleca, si ntruct avuram vreme sa cugetam la starea noastra ceva ja lnica, strigaram cu totii deodata: Haidem sa ne aruncam n mare si sa murim necati, mai degraba dect sa sfrsim f ripti si nfulecati! Ca atare moarte este tare cumplita! Cum stam gata sa punem n fapt socoata aceasta, unul dintre noi se ridica si spuse: Ascultati-ma, fratilor! Nu socotiti ca ar fi mai bine sa-1 omorm noi pe o mul cel negru, pna a nu ne prapadi el? Eu atunci, la rndu-mi, ridicai un deget si spusei: Ascultati-ma, fratilor! n mprejurarea ca chiar aveti sa va hotarti a-1 omor pe omul cel negru, s-ar cadea dintru-nti sa ncepem cu a ne folosi de trunchiurile de pomi de care este plin malul ca sa ne ntocmim o pluta cu care sa putem fugi de pe ostrovul acesta blestemat, dupa ce avem sa mntuim lumea de varvarul acesta mnc ator de musulmani! Avem sa razbatem atunci pna la vreo insula, cu mila soartei ca re are sa ne trimita vreo corabie ca sa ne ntoarcem n tara noastra! Oricum, chiar daca pluta noastra are sa se scufunde si noi sa ne necam, tot avem sa ocolim frig

area si tot nu vom fi savrsit o fapta nelegiuita omorndu-ne singuri. Moartea noast ra arc sa fie o mucenicie si are sa fie tinuta la socoteala n ziua Rasplatirii. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cndfii cea de a trei suta noapte spuse: Moartea noastra are sa fie mucenicie si are sa fie tinuta la socoteala n ziua Rasplatirii! Atunci negustorii strigara toti: Pe Allah! E un gncfstralucit si o fapta cugetata! Numaidect nc duseram pe tarm si ne ntocmiram pluta cu pricina, pe care avu seram grija sa punem ceva merinde, precum poame si niste nolbotine bune de mncat; apoi ne ntorseram la dam sa asteptam tremurnd venirea omului negru. Si veni, cu un bubuit de tunet; iar noua ni se paru ca vedem intrnd un cin e urias turbat. Trebui sa ne ndrjim a mai vedea iarasi, fara sa crcnim, cum e ntigla t si prajit unul dintre sotii nostri, care fii ales pentru grasimea si trupesia lui, dupa pipaituri si framntaturi. Da dupa ce fiara cea nfricosatoare adormi si nc epu sa sforaie cu bufnituri, socotiram sa ne prilejuim de somnul lui spre a-1 fa ce neprimejdios pe totdeauna. Drept aceea, luaram doua dintre frigarile uriase de fier si lc ncinseram n foc pna se facura albe de rosii; apoi le nsfacaram vrtos cu minile de capatul cel r ece si, ntruct erau tare grele, ne nsotiram mai multi spre a le ridica pe fiecare n parte. Si ne apropiaram ncetisor, si toti laolalta mplntaram cele doua frigari dint r-odata n cei doi ochi ai insului cel negru si cumplit care dormea, si mpinseram n ele din toate puterile noastre, n asa chip nct ramase orb pe deplin. Pesemne ca trebuie sa fi simtit o durere pna peste poate, caci racnctul p c care l dadu fu asa de nfricosat, nct dintr-odata ne rostogoliram pe jos ct colo. Si sari de-a orbiselea si, ntinzndu-si minile n gol, ncerca, urlnd si bjbind n toate p e, sa-1 nsface pe vreunul dintre noi. Da noi avusesem ragaz sa ne ferim si sa nc aruncam cu pntecele la pamnt, crc la dreapta, care la stnga, ntr-asa chip nct el nu da dect de gol, de fiecare data. nct, daca vazu ca nu poate sa izbndeasca, pna la urma s e ndrepta pe pipaitele nspre usa si iesi dnd niste tipete nfricosate. Noi atunci, ncredintati ca uriasul orb are sa moara pna la urma de chin, p rinseram a ne mai linisti si, cu pas agale, ne ndreptaram nspre mare. Potriviram o leaca mai bine pluta, ne aburcaram pe ea, o desprinseram de la tarm si ncepuram s a vslim ca sa ne departam, cnd deodata l vazuram pe uriasul cel orb cum gonea dupa noi, calauzit dc o muiere uriasa, nca si mai cumplita si mai hda dect el. Cnd ajunse ra pe tarm, scoasera niste strigate naprasnice vaznd ca ne departam; pe urma fiec are nsfaca niste bucatoaie dc stnca si ncepu sa ne bata cu ele, aruncndu-le asupra p lutei. Izbutira astfel sa nc nimereasca si sa-i nece pe toti tovarasii mei, n afar a de mine si de alti doi. Si tustrei dovediram ntr-un sfrsit sa iesim dincolo dc b ataia pietrelor aruncate dupa noi. Ajunseram curnd n largul marii unde fuseram luati de vnt si mpinsi nspre un o strov crc sc afla la doua zile departare de cel pe crc era sa pierim ntiglati si fr ipti. Puturam sa gasim acolo niste poame care sa nu ne lase sa nc dam sufletul; apoi, ntruct se si facuse noapte bine, ne catararam ntr-un copac ca sa ne petrecem noaptea acolo. Cnd ne treziram dis-dc-dimineata, cel dinti lucru ce ni se nfatisa dinainte a ochilor nspaimntati fu un sarpe cumplit, gros ct copacul n care ne aflam, si crc si sulita nspre noi niste ochi ca pojarul, cascnd o gura mare ct o sura. Si deodata se desfasura, iar capu-i se si iti deasupra noastra, n vrful pomului. l hapai n gura p e unul dintre tovarasii mei si l mbuca pna la umeri, apoi, cu nca o nghititura, l nful ca de tot. Si i si auziram oasele nenorocitului cum trosneau n pntecele sarpelui, c are luneca jos din pom si ne lasa zdrobiti de spaima si de jale. Si gndeam: Pe All ah! Fiecare fel dc moarte este mai pacatos dect cel de mai nainte!" Bucuria ca scapasem de frigarea capcaunului cel negru se preschimba acum a ntr-o presimtire nca si mai rea dect toate ctc le patimisem! Nu este mntuire dect nu mai ntru Allah! Da tot mai avuseram putere sa ne dam jos din pom si sa culegem cteva poam e pe care le mncaram, si sa ne potolim setea cu apa de la izvoare. Dupa care scot ociram prin ostrov cautnd vreun copac mai de temei dect cel din noaptea trecuta, s

i pna la urma dibaciram un pom de o naltime uluitoare care ni se paru ca ar putea sa ne adaposteasca mai cu folos. Ne catararam n el la caderea noptii si, dupa ce ne asezaram ct puturam mai bine, ncepusem sa atipim, cnd un suierat si o zarva de r amuri frnte ne destepta, si, pna a avea vreme sa facem vreo miscare ca sa ne ferim , sarpele l si nsfacase pe tovarasul meu, care ramasese catarat ceva mai jos dect m ine, si dintr-o nghititura l si nfulecase pe trei sferturi. II vazui apoi cum se nco laceste mprejurul pomului si cum face sa trosneasca n pntccele lui oasele celui de pe urma tovaras al meu pe care l ispravea de nghitit. Apoi, lasndu-ma mort de spaim a, se trase dc pe copac. Si ramasei mai departe ntepenit n pom pna dimineata, si de-abia atunci ma nd emnai sa cobor. Cea dinti pornire a mea fu de a ma duce sa ma arunc n mare, ca sa ispravesc cu o viata ticaloasa si plina de spaime crc de care mai cumplite; ci ma oprii n drum, ntruct sufletul nu mi se nvoia, dat fiind ca sufletul este un lucru d e pret; ba chiar mi si oblici un gnd de la care mi s-a si tras scaparea. Ma apucai sa caut niscaiva lemne si, dupa ce le gasii din belsug, ma ntin sei pe pamnt si luai o butura mare pe crc mi-o ntepenii strasnic la talpile picioar elor, n toata lungimea ei; luai pe urma alta si mi-o ntepenii pe latura din stnga, o alta pe latura din dreapta, o a patra peste pntece, si o a cincea, mai groasa s i mai lunga dect celelalte, mi-o ntepenii la cap. ntr-acest chip ma aflam nconjurat de niste pereti dc ciotrci care, din toate partile, steteau stavila dinaintea gur ii sarpelui. Cnd ispravii, ramasei ntins pe pamnt si asteptai acolo ce mi se harazi se de soarta. La caderea noptii, sarpele nu zabovi sa se iveasca. Dc cum ma zari, se s i repezi la mine si dadu sa ma nfulecc n pntecele lui; da se mpiedica n rascote. Atun ci ncepu sa se vnzoleasca si sa se trcoleasca mprejurul meu ca sa ncerce sa ma nhate p c la vreun loc mai prielnic, ci nu dovedi sa izbuteasca n pofida tuturor stradani ilor lui si macar ca ma hartui n toate chipurilc. si trecu astfel toata noaptea ch inuindu-ma, iar eu ma si vedeam mort si-i simteam n fata rasuflarea mputita. Pna ntr -un sfrsit ma lasa acolo, n revarsat dc ziua, si pleca plin de ciuda asupra mea si pna peste poate dc ndrjit si de mniat. Dupa ce ma ncredintai ca plecase ntr-adevar. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fu cea de a trei sute una noapte spuse: Dupa ce ma ncredintai ca plecase ntr-adevar, ntinsei mna si ma desfacui din curpenii cu care ma legasem de cracane. Da eram asa de amortit, ca nici nu izbut ii dintru-nti sa-mi misc minile ori picioarele si, vreme de cteva ceasuri, nici nu mai nadajduii ca am sa mai pot vreodata sa-mi dobndesc iarasi folosinta lor. Da pn a la urma tot izbutii sa ma ridic n picioare si, ncet, ncet, putui sa pasesc si sa umblu de colo, colo prin insula. Ma ndreptai nspre mare unde, de cum ajunsei, zari i n departari o corabie, cu toate pnzele n vnt, lunecnd cu iuteala mare. La privelistea aceea, ncepui sa-mi vntur minile si sa tip ca un nebun; pe u rma mi desfasai banda de matase a turbanului si, agatndu-1 de o drughineata dintrun pom, l saltai deasupra capului si ma silii sa fac niste semne care sa se bage de seama de pe naie. Se ndura soarta ca stradaniile sa nu-mi fie zadarnice. ntr-adevar, vazui c urnd cum corabia si ntoarce puntea si se ndreapta nspre uscat; si, nu peste mult, era m cules de reiz si de oamenii lui. De cum ajunsei pe puntea corabiei, dintru-nti mi se dadura niste haine ca sa-mi acopar golatatea, dat fiind ca nca de mult mi se rupsese cele cu care eram m bracat; pe urma mi se aduse sa mannc, ceea ce facui cu mare pofta, dupa attea ajun ari patimite; da ceea ce chiar ca mi vraji sufletul fu mai cu seama o apa proaspa ta taman cum se cuvine si cu adevarat desfatata, din care baui pe saturate. nct in ima mi sc linisti si sufletul mi se potoli, si simtii tihna si bunavoia cum cobo ara ntr-un sfrsit n trupul meu istovit. ncepui asadar sa traiesc iarasi, dupa ce vazusem moartea cu ochii mei amnd oi; si l binecuvntai pe Allah pentru mila lui si i multumii ca pusese capat patimir ilor mele. ntr-acest chip, nu zabovii sa ma scutur pe deplin dc tulburarile si dc ostenelile mele, pna ntratta ct nu eram departe de a gndi ca toate acele naprasnicii nu mi se ntmplasera dect n vis.

Plutirea ne fu minunata si, cu ngaduinta lui Allah, vntul ne fu prielnic t oata vremea si ne ajuta sa tragem norocit la tarmurii unui ostrov pe nume Salaha ta, unde urma sa facem popas si la cheiul caruia reizul porunci sa sc arunce anc ora spre a le ngadui negustorilor sa coboare si sa-si vada de alisverisurile lor. Dupa cc calatorii coborra pe uscat, cum numai cu ramasesem pe punte, din lipsa de marfuri de vndut ori de cumparat, reizul veni la mine si mi spuse: Asculta ce vreau sa-ti spun! Esti om sarac si strain, si ne-ai povestit cte necazuri ai patimit n viata ta. nct as vrea acuma sa-ti fiu de oarecare folos si sa te ajut sa te ntorci n tara ta, asa ca, atunci cnd ai sa te gndesti la mine, sa te gndesti cu drag si sa chemi asupra-mi milele lui Allah! Eu i raspunsei: De buna seama, o, reizule! Nu am sa preget sa ma rog pentru tine! El mi spuse: Afla ca, de-atunci sunt ctiva ani, am avut cu noi un calator care s-a pie rdut pe un ostrov unde facusem popas. Si de-atunci ncoace nu am mai avut nici o s tire despre el si nu stim daca a murit ori daca mai este n viata. Cum avem n cala naiei marfurile ramase de la acel calator, mi-a venit n gnd sa ti le ncredintez pen tru ca, oprindu-ti misitia cuvenita din cstig, sa le vinzi pe ostrovul acesta si sa-mi aduci pretul lor pentru ca cu, cnd am sa ma ntorc la Bagdad, sa pot sa i-1 nmn ez, daca o fi izbutit sa sc ntoarca n cetatea lui. Iar eu raspunsei: ti datorez ascultare si supunere, o, stapne al meu! Si c hiar ca am sa-ti port si mai multa ndatorinta pentru ceea ce vrei sa ma faci a do bndi n chip cinstit! Atunci capitanul lc porunci naierilor sa scoata marfurile din stiva si s a le duca pe tarm, pentru mine. Pe urma l chcma pe samesul de pe corabie si i spus e sa le socoteasca si sa le scrie, bucata cu bucata. Si samesul raspunse: Ale cui sunt marfurile acelea si pe numele cui trebuie sa le scriu? Reizul raspunse: Pe stapnul marfurilor l chema Sindbad Marinarul. Acuma scrie-lc pe numele acestui calator sarman, si ntreaba-1 cum l cheama. Vorbele acestea ale capitanului, ramasei uluit de mirare si strigai: Pai eu sunt Sindbad Marinarul! Si, privind cu luare aminte la reiz, cunoscui ca el era cel care, la ncep utul celei de a doua calatorii a mea, ma uitase pe ostrovul pe care adormisem. nct tulburarea mea fu pna peste poate la brodeala aceea neasteptata, si urm ai: O, reizulc, au nu ma mai cunosti? Eu sunt, chiar eu, Sindbad Marinarul, cel nascut la Bagdad! Asculta povestea mea! Adu-ti aminte, o, capitane, ca chiar cu sunt cel care a cobort pe ostrov, sunt attia ani de atunci, si care nu s-a mai ntors. ntr-adevar, adormisem lnga un izvor minunat, dupa ce mncasem oleaca, si nu m -am mai trezit dect ca sa vad corabia ce se si departase pe mare. Dc altminteri, multi dintre negustorii de la muntele de diamante m-au vazut si ar putea sa mart uriseasca ca chiar eu sunt Sindbad Marinarul! Nici nu apucasem eu sa ispravesc lamuririle, ca unul dintre negustori, c are se ntorsese pe punte sa-si ia marfurile, veni la mine, ma masura cu luare-ami nte si, de ndata cc sfrsii de vorbit, si plesni palmele una de alta a uimire si str iga: Pe Allah! O, voi toti, nu ma credeati cnd v-am istorisit mai cndva ntmplarea ciudata pc care am trait-o la muntele de diamante, unde v-am spus ca am dat de un ins legat de un hartan de oaie si ridicat din vale pe munte de o pasare numit a rokh! Ei bine, iacata-1 pe omul acela! Chiar acesta este Sindbad Marinarul, om ul cel marinimos care mi-a daruit niste diamante atta de frumoase! Si, dupa ce vorbi ntr-acest chip, negustorul veni sa ma sarute ca pe un f rate pierdut si gasit. Atunci reizul corabiei ma masura o clipita si deodata cunoscu si el ca e u sunt Sindbad Marinarul. Si ma lua n brate cum l-ar fi luat pe chiar fiul sau si mi spuse: Pe Allah, o, stapne al meu, povestea ta este uluitoare si patania ta este de-a mirarilca! Ci binecuvntat fie Allah, carele a ngaduit sa ne ntlnim iarasi si s a-ti gasesti marfurile si bunurile!

Pe urma porunci sa fie carate pe uscat toate marfurile mele ca sa le vnd, numai ntru cstigul meu de data aceasta. Si cstigul pe care l dobndii chiar ca fu nem asurat de mare si ma despagubi pna peste orice nadejde de toate cte vremurile ma f acusera sa pierd pna aci. Dupa care lasaram insula Salahata si ajunseram n tara Sndului, unde vnduram si cumpararam asijderea. n marile acelea departate, am vazut lucruri uimitoare si minunatii fara d e numar despre care nu pot sa va fac o povestire cu de-amanuntul. Da, printre al tele, am vazut un peste care avea chip dc vaca, si un altul care semana cu magar ul. Asemenea am vazut o pasare ce se nastea dintr-o scoica de mare, si ai carei pui traiesc Ia fata apei, fara ca sa zboare vreodata nspre uscat. Dupa asta ne urmaram plutirea, cu ngaduinta lui Allah, si ajunseram ntr-un sfrsit la Bassra, unde nu nc opriram dect putine zile, pentru ca apoi sa intram n Bagdad. Pornii atunci nspre ulita mea, intrai n casa mea, dadui binete rudelor, pr ietenilor si vechilor mei tovarasi, si mpartii danii mari la vaduve si la orfani. Ma ntorsesem, ntr-adevar, mai bogat ca oricnd de pe urma deverurilor pe care le iz bndisem vnzndu-mi marfurile. Ci mine, o, prietenii mei, de-o vrea Allah, am sa va istorisesc povestea celei de a patra calatorii, care le ntrece ca minunare pe cele trei pe care le-at i ascultat. Pe urma Sindbad Marinarul puse sa i se dea, ca si n zilele de mai nainte, o suta de galbeni lui Sindbad Hamalul, poftindu-l sa vina si a doua zi. Hamalul nu pregeta a-i da ascultare si, n ziua urmatoare, se ntoarse sa as culte cele ce, la sfrsitul cinci, avea sa istoriseasca Sindbad Marinarul. n clipita accasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cnd fu cea de a trei sute doua noapte spuse: Se ntoarse sa asculte ceea ce, la sfrsitul cinei, avea sa istoriseasca Sin dbad Marinarul. Cea de a patra istorisire dintre istorisirile lui Sindbad Marinarul si c are este cea de a patra calatorie si Sindbad Marinarul spuse: Nici huzurilc, nici zaiafeturile vietii dc la Bagdad, o, prietenii mei, nu au putut sa ma fac a da uitarii calatoriile. Dimpotriva, nu mi mai aduceam deloc aminte de caznele ndurate si de primej diile traite. Iar sufletul ccl viclean, care ma mboldea, nu zabovi a-mi nfatisa fo loasele ce le-as avea strabatnd iarasi meleagurile altor oameni. nct nu mai putui s a ma mpotrivesc ispitelor lor si, ntr-o zi, lasndu-mi casa si averile, luai cu mine o mare gramada de marfuri scumpe, cu mult mai multe dect luasem n celelalte calat orii ale mele, si de la Bagdad plecai la Bassra, unde ma mbarcai pc o corabie mar e n tovarasia unor negustori de vaza tare bine pretuiti n trg. Calatoria noastra pe mare, din mila lui Allah, la nceput fu stralucita. T receam de la insula la insula si de la un uscat la alt uscat, vnznd, si cumparnd, s i izbndind cstiguri tare pricopsite, pna ce ntr-o zi, n larg de mare, reizul porunci sa sc arunce ancora si striga nspre noi: Suntem pierduti fara de scapare! Si deodata o pala dc vnt naprasnica rocosi marea toata, care se napusti a supra corabiei, o sparse n toate chipurile si i smulse pe calatori, cu capitan, cu naieri si cu mine cu tot. Si dintru-nti toata lumea se neca, iar eu asijderea. Da eu izbutii, din mila lui Allah, sa dau, prin genune, de o brna din cor abie, de care ma nclestai cu minile si cu picioarele, si pe care fusci balabanit v reme de o jumatate de zi, dimpreuna cu alti negustori care izbutisera sa se agat e de ea ca si mine. Atunci, tot lopatnd din mini si din picioare, ajunseram pna la urma, ajutat i de vnt si de bataia apelor, sa fim aruncati, ca niste scnduri, pe jumatate ca si morti de frig si de spaima, pe tarmul unui ostrov. Sezuram o noapte ntreaga zdrobiti, fara de miscare, pe tarmul acelui ostr ov. Da a doua zi izbutiram sa ne ridicam si sa pornim nspre launtrul ostrovului, unde zariram o asezare catre care ne ndreptaram. La sosirea noastra, vazuram cum iesea pe poarta acelei asezari o ceata d

e oameni goi de-a binelea si negri care, fara a ne spune o vorba, ne nhatara si n c mpinsera sa intram ntr-o sala unde, pe un jet nalt, sedea un sultan. Sultanul ne porunci sa sedem jos, iar noi sezuram. Atunci dinainte ni se adusera niste tablale pline cu niste bucate de care nu mai vazusem n toata viata noastra nicaierea. Vederea lor mie nu mi strni deloc pofta, osebit de tovarasii m ei care le mncara cu nfulecaturi, ca sa-si astmpere foamea ce-i rodea de cnd cu prap adul corabiei noastre. Ct despre mine, nelacomia de atunci fu pricina ce avea sami mntuie viata pna astazi. Caci, de la cele dinti mbucaturi, o hulpavie nemasurata i potopi pe tovaras ii mei, care ncepura sa hapaie ceasuri si ceasuri n sir tot ce li se aducea, cu ni ste schime dc nebuni si cu niste pufnituri de pomina. Pe cnd ci sc aflau n starea accca, oamenii cci goi adusera o oala plina cu un fel de ir cu care i unsera pe trup, si a carui urmare asupra pntecelui lor fu nemaipomenita. ntr-adevar, vazui cum pntecele tovarasilor mei se umfla treptat, tr eptat n toate partile, pna cc ajunse mai mare dect un cimpoi umflat: iar pofta le s porea pe masura, pna acolo nct urmara a mnca mai departe fara de contenire, n vreme c e eu ma uitam Ia ei, speriat de a lua seama ca burdihanul nu li se mai umple. Or eu, daca vazui urmarea aceea asupra tovarasilor mei, staruii a nu ma atinge neam de bucatele acelea si nu ma nduplecai sa ma Tas uns cu ir. Si chiar c a acea cumpatare mi fu mntuitoare, ntruct mi se vadi ca oamenii aceia goi erau mncato ri de carne de om si ca se slujeau de acele felurite mijloace spre a-i ngrasa pe oamenii ce le cadeau n mna si spre a le face carnea n felul acesta mai frageda si m ai mustoasa. Iar ct despre sultanul acelor mncatori, mi se vadi ca era capcaun. I se gatea n fiece zi ca friptura cte un om ngrasat dupa tipicul acela; ct despre insi i cei goi, lor nu le placea friptura si mncau carne de om cruda, fara nici un fel de gateala, asa cum era. n acea jalnica ncredintare, spaima de soarta mea si dc cca a tovarasilor m ei ajunse cu atta mai fara de margini, cu ct n curnd bagai de seama o scadere vadita a judecatii tovarasilor mei, pe masura cc pntecele li se mburdiha si faptura li s e umfla. Ba pna la urma ajunsera dc sc ndobitocira cu totul de-atra mncare si, daca se facura ntocmai ca niste vite dc zalhana, fura dati n paza unui pastor care n fie care zi i ducea la pascut n pajiste. Ct despre mine, foamea pe de o parte si frica pe de alta ma prefacusera n chiar umbra mea, iar carnea mi se uscase pe oase. nct daca ma vazura asa de jigari t si dc scoflcit, bastinasii de pe ostrovul acela nu se mai ngrijara de mine si ma dadura cu totul uitarii, de buna seama socotindu-ma nevrednic a fi gatit ca fri ptura pentru sultanul lor, ba nici baremi la gratar. Lipsa accea dc veghere din partea ostrovenilor cei negri si goi mi ngadui n tr-o zi sa ma departez de salasele lor si sa pornesc nspre alta zare. n drumul meu , dadui peste pastorul care mna la pascut ciurda alcatuita de nenorocitii mei de tovarasi, ndobitociti de pntecul lor. Grabii a ma afunda n ierburile cele nalte si d e a merge si de a alerga spre a-i pierde din vedere, atta de amarnic prilej de ch inuri si de jale mi era nfatisarea lor. Soarele amurgise de mult, da eu nu conteneam sa merg. Mersei mai departe tot nainte noaptea toata, fara sa ma ncerce nevoia de a dormi, atta de tare ma sta pnea frica sa nu cad iarasi pe mna negrilor mncatori de carne de om. Si mersei naint e si toata ziua urmatoare, si tot asa nca alte sase zile, nelundu-mi dect numai rag azul trebuitor pentru vreo odihna care sa-mi ngaduiasca a-mi urma drumul nspre nes tiut. Si, drept toata hrana, culegeam ierburi de pe jos si le mneam, atta numai ct sa nu-mi dau sufletul de foame. n dimineata celei de a opta zile. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fu cea de a trei sute treia noapte spuse: n dimineata celei de a opta zile, ajunsei pe tarmul de dincolo al ostrovu lui si zarii oameni ca si mine, albi si mbracati cu haine, si care se ndeletniceau cu culesul boabelor de piper de prin tufarisurile de care era acoperit meleagul acela. Cnd ma zarira si ei, se strnsera ciotca mprejurul meu si mi graira pe limba mea cea arabeasca, pe care de atta amar de vreme nu o mai auzisem. Ma ntrebara cine sunt si de unde vin. Eu raspunsei: O, oameni buni, sunt o

m strain si sarman!" Si le istorisii ce necazuri si ce primejdii ndurasem. Povest irea mea i minuna de-a minunelea si ma firitisira ca dovedisem sa scap de la nfule catorii dc carnc de om, mi adusera de mncat si de baut, ma lasara sa ma odihnesc v reme de un ceas, apoi ma luara n luntrea lor ca sa ma nfatiseze sultanului lor a c arui cetate dc scaun era pe un alt ostrov din vecinatate. Ostrovul n care domnea sultanul avea drept cetate de scaun un oras tare p lin de lume, mbelsugat cu toate cele ale traiului, plin de sukuri si de negustori ale caror pravalii erau ncarcate cu lucruri de pret, strabatut de ulite frumoase pe care treceau multime de oameni calari pe cai stralucitori, da fara de sei si fara de scari. nct, atunci cnd i fusei nfatisat sultanului, dupa salamalecuri nu pre getai sa-i marturisesc mirarea n care ma aflam de a vedea oamenii cum calaresc pe deselate. Si i spusei: Pentru care pricina, o, stapne si doamne al nostru, nu va slujiti aici de sei? Saua este un lucru tare nlesnitor la mersul calare! Si-apoi l face pe calare t mai stapn pe calul sau! Sultanul ramase tare nedumerit dc vorbele mele si ma ntreba: Pai da ce vrea sa fie o sa? Atare lucru nu am vazut niciodata n viata noa stra! Eu i spusei: Nu ai vrea sa-mi ngaduiesti a-ti mesteri o sa spre a putea sa-i ncerci pri inta si sa-i pretaluiesti multumirea? El mi raspunse: De buna seama! Atunci ccrui sa vina un tmplar si l pusei sa tmplareasca, sub ochii mei, ta rnita pentru o sa, aidoma dupa aratarile mele. Si sezui lnga el pna ce ispravi. At unci captusii cu nsumi tarnita cu straturi de dimie si cu safticle, si la urma o m podobii de jur mprejur cu chindiseli de aur si cu ciucuri de felurite culori. Cer ui apoi sa vina un fierar pe care l nvatai mesteria de a fauri o zabala si niste s cari; iar el mesteri desavrsit lucrurile acestea, ntruct nu ma dezlipii de lnga el n ici o clipita. Cnd totul fu ndeplinit fara de cusur, alesei calul cel mai aratos din graj durile sultanului, l nsauai si i pusei frul si l dichisii stralucit, fara a uita sa-i pun fel de fel de tartamuri de podoaba, precum fotaze de cele lungi, canafuri d e matase si de aur, ciucure n frunte si gtar albastru. Si ma dusei de ndata sa i-1 n fatisez sultanului, care astepta de cteva zile cu mare nerabdare. Sultanul ncaleca numaidect si sc simti atta dc bine cumpanit si fu atta de m ultumit de acea nascocire, nct mi dovedi multumirea sa cu niste daruri strasnice si cu peschesuri mari. Cnd vazu si vizirul saua si se ncredinta cu ct este ea mai presus dc chipul dc a calari de mai nainte, ma ruga sa-i fac si lui una la fel. Iar eu binevoii s a ma nduplec. Atunci toti mai-marii din mparatie si toti dregatorii rvnira sa aiba si ci o sa si mi ccrura sa le-o fac. Si mi dadura attea daruri, ct n putina vreme aju nsei omul cel mai bogat si cel mai de vaza din cetate. Ajunsesem prietenul sultanului si, cnd ma dusei ntr-o zi la el ca dc obice i, sc ntoarse nspre mine si mi spuse: Stii bine, Sindbad, ca mi esti tare scump! Ai ajuns, n saraiul meu, ca unu l de-ai mei, si nu mai pot sa ma lipsesc de tine, nici sa ndur gndul ca ar veni o zi cnd sa ne parasesti. Doresc, asadar, sa-ti cer un lucru, fara a te vedea ca te mpotrivesti! Eu raspunsei: O, Maria Ta, porunceste! Puterea ta asupra-mi este durata pe milele tale si pe multumita pe care ti-o datorez pentru tot binele cu care ti sunt datornic de la venirea mea n accasta mparatie! El raspunse: Doresc sa te nsor la noi cu o femeie frumoasa, nurlie, desavrsita, bogata si ca arginti si ca haruri, pentru ca ea sa te nduplece sa rami pe totdeauna n ceta tea noastra si la saraiul meu. Asa ca ti cer sa nu care cumva sa te lepezi de soc oata si de vorbele mele! Eu, la spusele accstea, ramasei tare ncurcat, lasai capu-n jos si nu putu i sa dau nici un raspuns, asa ma sugruma mprejurarea. nct sultanul ma ntreba:

Pentru ce nu-mi raspunzi, o, copilul meu? Eu ngaimai: O, sultane al vremilor, socoata este socoata ta, iar eu sunt robul tau! Numaidect sultanul trimise dupa cadiu si dupa martori si mi dadu pe loc dc sotie o femeie hanma, de vita nalta, tare bogata, stapna peste multe bunuri, damur i de case si mosii, si procopsita cu o frumusete marc. Totodata ma milui cu un s arai, plin cu de toate, cu slugile, robii si roabele lui, si cu o nafaca ntr-adev ar mparateasca. nct traii ntr-o tihna deplina si ajunsei pna peste poate de multumit si de nf lorit. Si ma bucuram dc pe acum ca am sa pot ntr-o zi sa scap din cetatea aceea s i sa ma ntorc la Bagdad lund-o cu mine si pe sotia mea; caci tare o ndragisem, iar n telegerea dintre noi era desavrsita. Da cnd un lucru a fost hotart dc soarta, nici o putere omeneasca nu-1 mai poate face sa se abata. Si care-i faptura aceea care poate sa cunoasca cele ce vor veni? Si, vai! Avea sa mi se dovedeasca nca o data ca toate socoatele noastre sunt jocuri dc copii fata de voia soartei. ntr-o zi, sotia vecinului meu, din porunca lui Allah, muri. Cum vecinul mi era prieten, ma dusei la el ca sa-1 alin spunndu-i: Nu te mhni mai mult dect este ngaduit, bre vccine! Allah are sa te despagub easca n curnd dndu-ti o sotie nca si mai binecuvntata! Alungeasca-ti Allah zilele! Da vecinul, uluit de vorbele mele, salta capul si mi spuse: Cum de poti sa-mi urezi viata lunga cnd stii bine ca nu mai am dect un cea s de trait? Eu atunci ramasei uluit la rndu-mi, si i spusei: Vecine, pentru ce vorbesti asa, si de unde asemenea presimtiri? Din mila lui Allah, esti bine sanatos, si nimica nu te ameninta! Au nu cumva vrei sa te omori cu mna ta? El raspunse: A! Vad acuma bine ca tu habar nu ai de obiceele din tara noastra. Afla d ar ca datina cere ca tot sotul ramas n viata sa fie nmormntat de viu cu sotia sa > > moarta, si ca orice femeie ramasa n viata sa fie nmormntata cu sotul ci mort. Est e un lucru de neabatut! Si tot acuma am sa fiu si eu nmormntat de viu cu sotia mea cea moarta! Aici toata lumea, chiar si sultanul, trebuie sa se supuna acestei p ravili statorite dc stramosi! La vorbele acelea, strigai: Pe Allah! Datina aceasta este tare ticaloasa! Iar eu niciodata nu as put ea s-o ndeplinesc! Pe cnd vorbeam noi ntr-acest chip, rudele si vecinii prietenului meu intra ra si chiar ca ncepura sa-1 mngie pentru moartea lui si a sotiei sale. Dupa care se apucara de pregatirile de nmormntare. Trupul femeii fu pus ntr-un sicriu descoperi t, dupa ce o mbracasera cu hainele ei cele mai frumoase si o mpodobisera cu odoare le cele mai scumpe. Pe urma se alcatui alaiul; si toata lumea, iar eu la fel, se ndrepta nspre locul dc ngropaciune. Ajunseram afara din cetate la un munte de lnga mare. ntr-un anume loc, vaz ui un fel de put tare larg de pe care grabira a ridica o lespede de piatra. Cobo rra n put sicriul n care se afla femeia cea moarta mpodobita cu giuvaierurile ei; ap oi l apucara pe vecinul meu, care nu ncerca nici o mpotrivire, l coborra cu ajutorul unei funii pna n fundul putului, mpreuna cu un chiup mare de apa si cu sapte pini, d rept meride. Cnd ispravira, astupara la loc gaura putului cu pietrele cele mari cr c slujeau dc capac, si se ntoarsera pe unde venisera. Or, eu sezusem de fata la toate, ntr-o stare de spaima de nenchipuit, cuge tnd n sufletul meu: Asta chiar ca este mai rau dect toate cte le-am vazut!" Si, dc cu m ma ntorsei la sarai, dadui fuga la sultan si i spusei: O, stapne al meu, am strabatut pna astazi multe tari, da nu am vazut nicai eri un obicei atta de varvar ca acesta care cere sa fie nmormntat sotul ramas viu ln ga sotia lui moarta! nct tare as vrea sa stiu, o, sultane al vremilor, daca si cel strain este dator acestei pravili la moartea sotiei sale! El mi raspunse: Pai de buna seama! Va fi ngropat lnga ea! Cnd auzii vorbele acestea, simtii ca de amar plesneste besica fierii din ficatele meu si iesii de acolo nebun de spaima si ma dusei acasa la mine, speria

t de pe acum ca nu care cumva sotia sa-mi fi murit n lipsa mea si sa fiu silit a ma supune caznei cumplite la care fusesem martor. Degeaba ncercai sa ma alin zicnd u-mi: Sindbade, fii linistit! Dc buna seama ca tu ai sa mori nti! Si-asa ca nu tu a i sa fii nmormntat de viu!" Asta nu avea sa-mi slujeasca la nimic, ntruct, peste put ina vreme, sotia mea cazu bolnava, zacu la pat cteva zile si muri, cu toate ngriji rile de zi si noapte cu care nu contenii s-o oplosesc. Jalea mea atunci fu pna peste fire; ntruct chiar ca nu gaseam deloc ca a fi ngropat de viu ar fi mai putin amarnic dect a fi nfulecat de mncatorii de carne de om. Si-apoi nici nu ma mai ndoii de soarta mea cnd l vazui pc nsusi sultanul ca vine n casa mea sa-mi destearna parerile lui de rau n ceea ce privea nmormntarea mea. Ba chiar binevoi, nsotit de toata lumea de vaza de la curtea mparateasca, sa-mi faca cinstea de a fi dc fata la nmormntarea mea, mergnd alaturi dc mine n fruntea alaiul ui, pe urma sicriului n care fusese pusa sotia mea moarta, acoperita cu odoarele si mpodobita cu toate dischisurile ei. Cnd ajunseram la poalele muntelui de lnga mare, unde se casca putul cu pri cina, fu cobort n fundul gropnitei trupul sotiei mele; dupa care toti cei de fata venira n preajma mea si mi desternura parerile lor de rau si ramas-bunul lor. Eu a tunci gndii sa mai fac o ncercare pe lnga cugetul sultanului si al celor de fata ca sa ma scuteasca de acca napasta, si strigai plngnd: Eu sunt strain, si nu e drept sa fiu supus pravilei voastre! Si-apoi am n tara mea o sotie care e n viata si copii care au nevoie de mine! Da degeaba tot tipai si suspinai, ca ei ma nhatara, fara a vrea sa ma asc ulte, ma legara cu niste funii pe dupa subsuori, agatara deasupra mea un chiup c u apa si sapte pini, dupa datina, si ma coborra n afundul zgaului. Cnd ajunsei jos d e tot, mi strigara: Dcsfa-ti legaturile, ca sa tragem afara funiile! Ci eu nu vrusei sa ma dezleg nicicum si tot smuceam de ele ca sa-i nduple c sa ma traga afara. Atunci dadura ei drumul funiilor, aruncndu-le peste mine, as tupara la loc gura putului si si luara calea fara a mai asculta la tipetele mele jalnice. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza dc ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fii cea de a trei sute patra noapte spuse: fara a mai asculta la tipetele mele jalnice. n curnd, duhoarea din locul acela de sub pamnt ma sili sa-mi astup nasul. D a asta nu ma mpiedica, la o geana de lumina ce venea de sus, sa cercetez pestera aceea a mortilor, plina cu lesuri si mai vechi si mai proaspete. Era tare larga si se ntindea atta de departe, nct privirea mea nu izbutea sa-i scruteze adncimea. At unci ma aruncai la pamnt si-mi strigai: Ti se prea cuvine soarta, Sindbade cu sufl et nesatios! Si-apoi ce nevoie aveai sa-ti ici o sotie n cetatea aceasta? Of! De ce nu te-ai fi prapadit tu n valea diamantelor! Ori de ce n-ai fi fost nfulecat de mncatorii de oameni! De-ar fi dat Allah sa fi fost nghitit de mare n vreunul din p rapadurile tale de pe ape, mai degraba dect sa te rapuna o moarte atta de nfricosat a!" Si pe urma ncepui sa-mi dau cu pumnii n cap si n pntece si peste tot. Ci, mboldit dc foame si de sete, nu putui a ma hotar sa ma las sa mor de ajunare, si desprin sei de pe funie pinile si chiupul cu apa, si mneai si baui, da cu masura, chibzuin d la zilele ce vor urma. Traii n felul acesta vreme de cteva zile, desprinzndu-ma treptat cu duhoare a de nendurat din gropnita, si dormeam pe pamnt ntr-un cotlon pe care mi dasem osten eala sa-1 curat de osemintele de care era napadit. Da curnd luai seama ca are sa vie ceasul cnd nu voi mai avea nici pine, nici apa. Si ceasul acela sosi. Atunci, n tr-o deznadejde deplina, mi facui marturisirea de credinta si stam sa nchid ochii ca sa-mi astept moartea, cnd deodata vazui ca deasupra capului se deschide gura p utului si e lasat n jos un om mort ntr-un sicriu si, dupa el, sotia lui cu cele sa pte pini si cu chiupul cu apa. Eu atunci asteptai ca oamenii dc deasupra sa astupe iarasi intrarea si, fara a face nici cel mai mic zgomot, apucai un ditamai ciolan de mort si, dintro saritura, ma repezii asupra femeii pe care, cu o izbitura n cap, o si precurmai ; si, ca sa ma ncredintez ca murise, i mai altoii o lovitura, si nca una, n cap, din toate puterile mele. Pusei apoi mna pe cele sapte pini si pe chiupul cu apa, si n

felul acesta avusei merinde pe nca vreo cteva zile. Dupa acest rastimp, intrarea se deschise iar si fu lasata jos de data ac easta o femeie moarta si un barbat viu. Nu pregetai, ca sa traiesc, caci sufletu l este scump! Sa-1 precurm pe barbat si sa-i iau pinile si apa. Si urmai sa traie sc asa o buna bucata de vreme, omornd dc fiecare data pe cel ce era nmormntat dc vi u, si furndu-i merindele. ntr-una din zile, dormeam la locul meu obisnuit, cnd ma desteptai tresarin d la un zgomot ciudat. Era ca o rasuflare dc om si ca o lipaitura de pasi. Ma ri dicai si luai ciosvrta de care ma slujeam spre a-1 precurma pe insul nmormntat dc v iu, si ma ndreptai nspre partea de unde parea ca vine zgomotul. Dupa ctiva pasi, mi se paru ca ntrezaresc ceva cc o lua la fuga pufnind strasnic. Eu atunci, tot narm at cu osul meu, pornii dupa naluca aceea de umbra care fugea, ma tinui dupa ca m ulta vreme si alergam mereu pe urma ei prin bezna, lunecnd la fiecare pas pe oase le celor morti, cnd deodata, drept naintea mea, n fundul pesterii, mi se paru ca na zaresc un licar de lumina care ba stralucea, ba se stingea. naintai mai departe s i, pe masura ce naintam, vedeam lumina cum creste si se ntareste. Ci nu cutezam ni cicum sa cred ca ar fi acolo vreo deschizatura pe unde sa ma strecor afara si mi ziceam: De buna seama ca trebuie sa fie vreo alta gura a gropnitei, pe unde oamen ii lasa n jos lesurile!" nct care nu-mi fu uluiala cnd vazui umbra cea fugace, care nu era altceva dect o jivina, cum si ia vnt si sare prin deschizatura aceea. Pricep ui atunci ca acolo era o gaura sapata dc jivinele ce veneau sa manncc trupurile m ortilor din pestera. Si sarii si eu pe urmele dihaniei si ma pomenii deodata n lu mina zilei, sub cer. La acea priveliste, cazui n genunchi si i multumii din toata inima Celui P reanalt pentru izbavirea mea; si mi potolii sufletul si mi-1 linistii din zbuciumu l lui. Cercetai atunci zarile si vazui ca ma aflam la poalele unui munte, la ma rginea marii; si bagai dc seama ca muntele acela nu putea sa aiba nici o legatur a cu cetatea, asa era de prapastios si de netrecut. Si chiar ca ncercai sa ma cat ar pe el, da degeaba. Atunci, ca sa nu mor de foame, ma ntorsei n pestera prin gau ra si ma dusei sa iau pinea si apa; si venii sa mannc sub cer: ceea ce facui cu ma i multa pofta dect pe vremea sederii printre morti. Urmai a ma duce n fiecare zi n gropnita sa-mi iau pinile si apa, precurmndui pe cei cc erau nmormntati de vii. Apoi mi veni n gnd sa strng toate giuvaierurile de la morti, diamantele, bratarile, salbele, margaritarele, rubinele, mademurile m esterite, vesmintele cele de pret si toate odoarele de aur si de argint. Si de f iecarc data mi caram prada la tarmul marii, cu nadejdea ca ntr-o zi voi putea sa s cap de acolo cu toate bogatiile acelea. Si, ca sa fie totul gata, le ntocmii n nis te legaturi bine nfasurate n hainele si n pnzeturile celor ce, barbati ori femei, se aflau n pestera. Sedeam ntr-o zi cugetnd la pataniile mele si la starea mea de acum, la mar ginea marii, cnd zarii o corabie care trecea destul de aproape de munte. Ma scula i grabnic, mi desfasai banda de matase a turbanului si ncepui sa-1 vntur cu flutura ri mari si cu tipete amarnice, gonind de-a lungul tarmului. Din mila lui Allah, oamenii de pe naie vazura semnele mele si slobozira o luntre care sa vina sa ma ia si sa ma duca pe puntea lor. Ma luara cu ei si binevoira sa se mpovareze si cu calabalcurile mele. Cnd ajunseram pe punte, reizul veni la mine si mi spuse: O, tu, cine esti si cum ai facut sa ajungi pe muntele acesta unde, de-att a vreme de cnd plutesc rin aceste meleaguri, nu am vazut vreodata dect dianii salb atice si pasari de prada, da niciodata vreo faptura omeneasca? Eu raspunsei: O, stapne al meu, sunt un biet negustor, strain n aceste locuri. Ma aflam pe o corabie mare care s-a scufundat lnga coasta de aici; si numai eu dintre toti tovarasii mei am izbutit, multumita voiniciei si vrtosiei mele, sa scap de la nec si sa-mi scap odata cu mine si marfurile pe care le-am pus pe o scndura marc pe care am putut s-o prind la vreme, cnd s-a sfarmat corabia! Ursitoarea si soarta m -au aruncat pe tarmul acesta, si a vrut Allah sa nu ma lase sa mor nici dc foame , nici de sete! Si iaca-asa i-am spus capitanului, ferindu-ma cu grija sa-i dezvaluiesc

adevarul despre nsuratoarea si despre nmormntarea mea, de frica sa nu se afle pe pu nte careva din cetatea n care stapnea datina cea nfricosata sub care era sa cad jer tfa! Ispravindu-mi spusa fata de reiz, scosei dintr-o legatura un odor scump si i-1 dadui n dar, ca sa ma priveasca cu ochi buni de-a lungul calatoriei. Ci, s pre mirarea mea cea mare, reizul se dovedi de o marinimie rara, nu vroi nicicum sa primeasca darul si mi spuse cu glas binevoitor: Nu-mi sta n obicei sa las sa mi se plateasca o fapta buna. Nu esti tu cel dinti pe care l culegem de pe mare. I-am mai ajutat si pe alti pierduti pe ape si i-am dus pna n tara lor, n numele lui Allah; si nu numai ca n-am vrut sa ne lasam platiti n nici un chip, da, ntruct erau lipsiti de toate, le-am dat sa mannce si sa bea, si i-am mbracat; si tot numai n numele lui Allah le-am dat si cu ce sa-si sco ata cheltuielile de drum! ntruct oamenii sunt datori fata de semenii lor, n numele lui Allah! La vorbele acestea, i multumii capitanului si ma rugai pentru el urndu-i v iata lunga, pe cnd el poruncea sa se desfasoare pnzele si pornea corabia la drum. Plutiram minunat vreme de zile si zile n sir, din ostrov n ostrov si din m are n mare, pe cnd eu sedeam ntins cu desfatare ceasuri la rnd cugetnd la pataniile m ele cele ciudate si ntrebndu-ma daca am trait aievea toate acele napaste ori de nu cumva nu au fost dect n vis. Si uneori chiar ca, gndindu-ma Ia sederea din gropnit a de sub pamnt lnga sotia mea moarta, simteam ca ajung sa nnebunesc de spaima. Da pna la urma, cu mila lui Allah Preanaltul, sosiram bine sanatosi la Bas sra, unde nu ne opriram dect numai cteva zile, pentru ca apoi sa intram n Bagdad. Eu atunci, ncarcat cu bogatii fara de capat, luai drumul nspre ulita si nsp re casa mea, unde ajunsei si unde mi gasii rudele si prietenii; sarbatorira cu to tii ntoarcerea mea si se bucurara pna peste poate, firitisindu-ma ca scapasem cu z ile. Atunci mi ncuiai cu grija comorile n dulapuri, ci fara de a uita sa fac pomeni mari saracilor, vaduvelor si orfanilor, si daruri bogate prietenilor si cunoscu tilor. Si de-atunci ncoace n-am mai contenit sa ma tot dedau la toate desfatarile si la toate poftele, n tovarasia unor insi mehenghi. Da toate ctc v-am povestit acuma nu sunt chiar nimic pc lnga cele cc le pa strez sa vi le istorisesc mine, de-o vrea Allah! Asa grai Sindbad n ziua aceea! Si nu uita a pune sa i se dea o suta de ga lbeni hamalului si a-1 pofti sa cineze cu el, n rnd cu mai-marimile care se aflau de fata. Pe urma, toata lumea se ntoarse acasa, minunata de toate acestea. Ct despre Sindbad Hamalul. n clipita accasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fii cea de a trei sute sasea noapte spuse: Ct despre Sindbad Hamalul, d-apoi el se ntoarse la casa lui, unde visa toa ta noaptea la povestea aceea uluitoare. Iar a doua zi, cnd se ntoarse iar n casa lu i Sindbad Marinarul, nca tot mai era tare tulburat de nmormntarea gazdei sale. Da c um masa se si afla ntinsa, lua loc mpreuna cu ceilalti, si mnca, si bau, si l binecu vnta pc Atoatebinefacatorul. Dupa care, n mijlocul tacerii tuturor, asculta ceea c e povesti Sindbad Marinarul. Cea de a cincea istorisire din istorisirile lui Sindbad Marinarul si car f. Este cea de a cincea calatorie sindbad spuse: Aflati, o, prietenii mei, ca la ntoarcerea din cea de a patra calatorie m a afundai n desfat, n huzururi si n chiolhanuri, si pna acolo ct mi uitai repede patim ile trecute si nu mi mai aminteam dect de cstigurile de-a mirarilea pe care mi le a dusesera pataniile mele de pomina. nct sa nu va mirati daca am sa va spun ca nu pr egetai deloc sa ma supun sufletului meu, care ma ndemna la alte calatorii nspre ta rile altor oameni. Ma sculai asadar si cumparai marfurile crc, din sfetirile de mai nainte, s tiam ca sunt lesnicioase la dever si aduc cstig nendoielnic si mbelsugat; pusei sa fie strnse n legaturi si plecai cu ele la Bassra. Acolo, ma dusei sa ma preumblu pe chei si vazui o corabie mare, noua-nou ta, care tare mi placu si pe care o cumparai numai pentru mine, atunci pe loc. Lu ai n slujba mea un reiz bun si priceput, si niste naieri, si poruncii sa se ncarce pe corabia mea marfurile mele de catrc robii mei care ramasera pe punte ca sa m

a slujeasca. Primii si calatori ctiva negustori cu chipuri placute, care mi platir a cinstit pretul de calarorie. Astfel, ajungnd de data aceasta stapn pc corabie, p uteam, multumita priceperii capatate n treburile naieresti, sa-1 ajut pe reiz cu staturile mele. Plecaram de la Bassra cu inima usoara si voioasa, si urndu-ne ntre noi tot felul de binecuvntari. Iar plutirea ne fu norocita, nlesnita mereu de un vnt priel nic si o mare blajina. Si, dupa ce facuram felurite popasuri, ca sa vindem si sa cumparam, ntr-o zi traseram la tarmul unui ostrov cu totul nelocuit si pustiu, s i pe care nu sc vedea alta locuinta dect numai o bolta alba. Ci eu, cercetnd mai nd eaproape bolta aceea, pricepui ca era oul unui rokh. Da nu le spusei nimic calat orilor care, de ndata ce coborra pe uscat, nu gasira altceva mai bun de facut dect sa arunce cu pietroaie n coaja oului. nct pna la urma izbutira sa-1 sparga si, spre marea lor uluire, curse din el multa zeama, iar peste cteva clipite puiul de rokh si scoase un picior din ou. Cnd vazura asa, negustorii sparsera oul mai departe; pc urma omorra puiul de rokh, l taiara n bucati strasnice, si se ntoarsera pe punte sa-mi povesteasca ntmp larea. Pc mine atunci ma cuprinse o spaima pna peste poate si strigai: Suntem pierduti! Tatal si mama rokhului au sa vina asupra noastra si au sa ne dea pieirii! Trebuie dar sa ne departam ct mai repede dc ostrovul acesta! Si numaidect desfasuraram pnzele si, ajutati de vnt, luaram largul. Estimp, negustorii sc apucara sa friga hartanele de rokh; da nici nu prinsera ei sa se n frupte din ele, ca si vazuram doi nouri grosi cum astupa ochiul soarelui cu totu l. Cnd norii aceia ajunsera mai aproape de noi, vazuram ca nu erau altceva dect ni ste pasari rokh uriesesti, tatal si mama celui care fusese omort. Si le auziram c um bateau din aripi si cum scoteau niste huituri mai cumplite ca tunetul. Si n cu rnd le vazuram chiar deasupra capetelor noastre, da sus de tot, tinnd fiecare n ghe are cte o ditamai stnca mai marc dcct naia noastra. La privelistea aceea, nu mai avuram nici o ndoiala asupra pieirii noastre , ca urmare a razbunarii pasarilor rokh. Si deodata una dintre pasari lasa din na ltul slavilor sa cada stnca nspre corabie. Ci reizul era tare priceput; cu o rasuc itura din pana crmei, crmi atta de iute, nct corabia se pleca pe o latura, iar stncara ia cazu, trecnd chiar pe lnga noi, n marea care se despica ntr-un chip atta de cascat , nct i zariram fundul, iar naia salta si cobor si iarasi salta nfricosator. Da tot a tunci soarta noastra vru ca al doilea rokh sa sloboada si el stncaraia care, pna s a apucam noi sa ne ferim, ajunse sa cada taman pe puntea din spate, sfarmnd crma n z eci de bucati si scufundnd jumatate din corabie n ape. Din izbitura, negustorii si naierii fura unii stropsiti, iar ceilalti scufundati. Eu fusei din rndul celor s cufundati. Ci izbutii sa razbat o clipita la fata apei, atta ma zbatusem mpotriva mor tii, nghioldit de imboldul de a-mi izbavi sufletul cel de pret. Si, din norocire, izbutii sa ma agat de o scndura din corabia mea, care pierise. ntr-un sfrsit, dovedii sa ma ncalarez pe scndura aceea si, lopatnd din picioa re, putui, ajutat dc vnt si de viitura apelor, sa ajung la un ostrov, taman la vr eme ca sa nu-mi dau suflarea cea de pe urma, asa de istovit eram de truda, de fo ame si de sete. Ma aruncai dintru-nti pc mal, unde sezui ametit un ceas de vreme, pna ce sufletul si inima sa izbuteasca a mi se odihni si potoli. Ma sculai atunc i si pasii n ostrov ca sa cercetez locurile. Nu fu de trebuinta sa fac un drum lung spre a baga dc seama ca, de data aceasta, soarta ma adusese ntr-o gradina atta de frumoasa, nct putea sa fie asemuita cu gradinile raiului. Peste tot, dinaintea ochilor mei fermecati, numai pomi cu poame daurite, izvoare murmuitoare, pasari cu potop de ciripituri si flori rapi toare. nct nu pregetai deloc sa mannc din poamele acelea, sa beau din apa aceea si sa miros acele flori; si gasii totul ct se poate dc minunat. n cli pita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cndfii cea de a trei sute saptea noapte spuse: Si gasii totul ct se poate de minunat. nct nu ma mai clintii din locul unde ma aflam si ma odihnii acolo mai departe de trudele mele, pna seara. Da cnd se lasa noaptea si ma vazui singur pe ostrov, nu ma putui opri, n p

ofida frumusetii si a tihnei ce ma mpresurau, sa ma apuce o spaima cumplita; nct nu putui sa dorm dect cu un ochi, iar somnul mi fu bntuit de vise amarnic de urte, n snu l acelei taceri si al singuratatii. Dimineata ma sculai, mai linistit, si dusei ceva mai ncolo cercetarile. A junsei astfel la un gldau n care curgea apa de la un izvor, iar pe marginea gldaulu i sedea nemiscat un batrn falnic, mpodobit cu o mantie mare facuta din frunze de c opaci. Iar eu cugetai n sufletul meu: Batrnul acesta trebuie sa fie si el tot vreun scapat de la nec care, nainte de mine, si-o fi gasit adapost pe ostrovul dc aici! " Asa ca ma apropiai de el si i urai buna pace. El mi raspunse la urare, da numai prin semne, fara sa rosteasca o vorba. Si l ntrebai: O, preacinstitule seic, cum se face de te afli n locul acesta? El nu mi mai raspunse, ci doar clatina din cap cu o nfatisare mhnita si mi f acu din mna niste semne crc talmaceau: Ma rog tie sa ma iei n crca si sa ma treci rul: as vrea sa culeg niste poame de pe malul de dincolo!" Eu atunci gndii: Sindbade, negresit ca vei savrsi o fapta buna daca i vei fa ce binele acesta batrnului!" Asa ca ma aplecai si l luai n spinare, petrecndu-i pici oarele peste pieptul meu; iar el mi cuprinse astfel gtul ntre armurii lui, si capul cu bratele. Si l carai peste ru decindea, pna la locul pe care mi-1 aratase; apoi ma aplecai iarasi si i spusei: Coboara ncetisor, o, preacinstitule seic! Ci el nici nu se clinti. Ba dimpotriva, si strnse si mai vrtos picioarelc p c dupa gtul meu si mi se nclesta de grumaji din toate puterile lui. La patarania aceea, ramasei pna peste poate de uluit si ma uitai mai cu l uarc-aminte la picioarele lui. Mi se parura negre si paroase si aspre ca pielea de bivol, si ma nfricara de tot. nct, napadit deodata de o spaima fara de margini, dadui sa ma desprind din strnsoarea lui si sa-1 arunc la pamnt; ci el atunci ma st rnse atta de strasnic de beregata de ma si sugruma pe jumatate si vazui lumea cum mi se nnegureaza dinaintea ochilor. Mai facui o sfortare, da cu asta mi si pierdui judecata, cu suflarea taiata, si cazui lesinat la pamnt. Dupa o bucata de vreme, mi venii n simtiri si, n ciuda lesinului, l gasii pe mosneag tot nclcstat pc grumajii mei; doar ca si mai slabise olecuta picioarele c a sa ngaduie rasuflarii sa-mi patrunda n gtlej. Cnd ma vazu ca rasuflu, mi trase doua lovituri de picior n pntece, ca sa ma sileasca sa ma ridic. Durerea ma facu sa ma supun, si ma sculai iarasi n picioare , n vreme ce el mi se nclestase de gt mai tare ca pna aci. Cu mna mi facu semn sa merg sub copaci; iar acolo ncepu sa culeaga poame si sa le mannce. Si ori dc cte ori ma opream fara de nvoirea lui sau daca mergeam prea repede, mi ardea niste lovituri de picior tare vajnice care ma sileau la supunere. Sezu toata ziua aceea pe umerii mei, mnndu-ma ca pe o vita de drvala; iar cn d se lasa noaptea, ma sili sa ma ntind pe jos cu el, ca sa poata sa doarma nclesta t ntruna de gtul meu. Iar de dimineata ma trezi cu o izbitura de picior n pntece, ca sa ma puna sa-1 car ca si n ajun. Ramase nclestat asa pe umerii mei zi si noapte, fara contenire. si facea p e mine toate nevoile, si udul si scrna, si ma mboldea fara de mila sa tot umblu, c u lovituri de picioare si cu lovituri de pumn. nct vazui limpede ca nicicnd nu ndurasem n sufletul meu atta umilinta si n tru ul meu attea cazne ca n slujba acelui batrn mai ager ca un flacau si mai nemilos ca un magarar. Si nu mai stiam ce mijloc sa folosesc ca sa ma scutur de el; si mi b lestemam ndemnul cel bun care ma facusc sa-mi fie mila de el si sa-1 iau n crca. Si chiar ca, la ceasul acela, mi doream moartea din tot adncul inimii. Eram de destul de multa vreme n starea aceea nenorocita, cnd ntr-o zi, punnd u-ma sa merg pe sub niste pomi din care atrnau niste tigve mari, mi veni n gnd sa ma slujesc de troacele acelea uscate ca sa-mi fac din ele niste vase. Asa ca ridic ai de pe jos o ditamai tiuga uscata, cazuta de multa vreme din copac, o golii si o curatai cu totul pc dinlauntru, si ma apucai sa culeg dc pe niste vite de vie ciorchinii de struguri cei mai frumosi, pe care i storsii n tigva pna ce o umplui. O astupai apoi cu grija si o pusei la soare, unde o lasai mai multe zile pna ce mustul sc facu de ajunse vin curat. Luai atunci tigva si baui din ea atta ct mi era deajuns ca sa-mi ntareasca puterile si sa ma ajute sa ndur ostenelile poverii, da

nici atta totusi ct sa ajung la betie. Da tot ma simtii nviorat si plin de voiosie , nct ncepui sa topai de colo colo, cu povara pe crc nici nu o mai simteam, si sa da ntuiesc cntnd pe sub pomi. Ba ma apucai sa si bat din palme ca sa tin hangul dantu lui si rznd n hohote din toate beregatile mele. Cnd ma vazu n starea aceea neobisnuita, si cnd lua aminte ca puterile mi se sporisera pna ntr-atta nct l purtam fara dc cazna, mi porunci prin semne sa-i trec lu tigva. Eu ramasei tare nciudat dc cererea lui; da atta de frica mi era dc el, nct nu cutezai sa nu ma supun; asa ca zorii sa-i dau tigva, macar ca plin de necaz. O lua din minile melc, si-o duse la gura, gusta mai nti ca s-o ncerce, si, ntruct gasi i spititoare bautura, o bau pe toata, golind tiuga pna la ultimul strop, dupa care o arunca hat ncolo. n curnd, aburul vinului ncepu sa-si faca rostul asupra creierului sau; si c um bause destul ct sa se mbete, nu zabovi a ncepe sa dantuiasca mai nti n felul sau si sa se btie pe umerii mei, pentru ca apoi sa se nmoaie, cu toate vinele flescaite, si sa se clatine ba la dreapta, ba la stnga, tinndu-se numai atta ct sa nu cada. Eu atunci, simtind ca nu mai sunt strns ca de obicei, cu o miscare iute i deznodai picioarele de pe gtul meu si, dintr-o repezitura dc umeri, l aruncai sa b ufneasca la ctiva pasi mai ncolo si sa se dea de-a dura pe jos, unde ramase fara d e miscare. Sarii atunci pe el si, apucnd de pe sub pomi un cogeamitea pietroi, i t rasei n cap un potop de lovituri asa de bine alduite, nct i zdrobii scafrlia si i mest ecai sngele cu carnea. Si muri! Nu s-ar mai milui Allah nicicnd de sufletul lui. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fu cea de a trei sute opta noapte spuse: Nu s-ar mai milui Allah nicicnd de sufletul lui! La vederea lesului sau, mi simtii sufletul nca si mai usurat dect trupul, s i ncepui sa alerg de bucurie si ajunsei n felul acesta pc tarm, chiar pe locul und e ma aruncase marca, cnd cu prapadul corabiei mele. Vru soarta ca, taman la ceasu l acela, sa se nimereasca acolo niste naieri, coborti pe uscat de pe o corabie tr asa la tarm, ca sa caute apa si poame. Cnd dadura cu ochii dc mine, ramasera pna p este poate de minunati, si venira sa ma mpresoare si sa ma cerceteze, dupa salama lecurile de o parte si de alta. Iar eu le istorisii cele cte Ic patimisem, cum mi se scufundase corabia si cum fusesem adus la starea de vita de povara de catre mosneagul pe care ntr-un sfrsit l omorsem. La auzul istorisirii mele, naicrii ramasera uluiti si strigara: Mare minune ca ai izbutit sa scapi de seicul acela pe care toti corabier ii l stiu pe numele de Batrnulmarii! Esti cel dinti pe care nu l-a sugrumat; ca i-a curmat totdeauna ntre armurii lui pe toti cei asupra carora a izbutit sa se faca stapn. Binecuvntat fie Allah carele te-a izbavit de el! Dupa care ma dusera pe corabia lor, unde reizul ma primi cu drag si mi da du haine sa-mi acopar golacatea; si, dupa ce ma puse sa-i istorisesc patarania m ea, ma firitisi ca scapasem si ridica pnzele. Dupa mai multe zile si mai multe nopti de plutire, intraram la schila un ei cetati cu case bine zidite si care da nspre mare. Cetatea aceea se chema Cetat ea Maimutelor, din pricina multimii uluitoare de maimute care salasluiau n copaci i dimprejur. Cobori si eu pe uscat cu unul dintre negustorii de pe corabie, ca sa vad cetatea si sa ncerc vreun alisvcris. Negustorul, cu care legasem chelemet, mi dete un sac de bumbac si mi spuse: Ia sacul acesta, umple-I cu pietre si alatura-te locuitorilor care ies d intre zidurile cetatii. Si n felul acesta ai sa-ti cstigi din plin cele ale traiul ui. Facui atunci ceea ce ma sfatuise el, mi umplui sacul cu pietre si, de cum ispravii treaba aceasta, vazui ca iese din cetate o liota de insi tot asa ncarca ti fiecare cu ctc un sac la fel cu al meu. Negustorul, prietenul meu, ma duse la ei si le spuse cu caldura: E un om sarac si strain. Luati-1 cu voi ca sa-1 nvatati cum sa-si cstigc v iata aici! Daca i faceti binele acesta, Atoatempartitorul arc sa va rasplateasca d in belsug! Ei raspunsera cu ascultare si cu supunere si ma luara cu ei.

Dupa ce merseram o vreme, ajunseram la o vale larga acoperita de niste p omi asa de nalti, ct nimenea nu ar fi putut sa se catere n ei; si pomii aceia erau plini de maimutele cu pricina, iar ramurile lor erau grele de poamele cu coaja t are numite cocos indienesc. Ne opriram la poalele acelor pomi, iar tovarasii mei si pusera sacii jos pe pamnt si ncepura sa dea n maimute aruncnd cu pietre. Atunci maimutele, mniate, ras punsera aruncnd n noi de sus din copaci un potop de nuci de cocos. Iar noi, punndune din vreme n vreme la adapost, culegeam nucile de pe jos si ne umpleam sacii. Cnd sacii se umplura, i saltaram n spinare si baturam calea ndarat spre ceta te, unde negustorul mi lua sacul si mi dadu pretul lui n bani pesin. Si i nsotii tot asa mai departe n fiecare zi pe culegatorii de nuci de cocos, si vindeam n cctatc nucile, si-asa pna cnd, ncet, ncct, tot strngnd ceea ce cstigam, ncherbai o avere car pori mereu ca urmare a fel de fel de trocuri si de cumparari, si mi ngadui sa ma s ui pc o corabic care pleca nspre Marea cu Margaritare. Cum avusesem grija sa iau cu mine o gramada de nuci de cocos, nu pregeta i, cnd ajungeam la vreun ostrov, sa le schimb pe piper si pe scortisoara; si vind eam piperul si scortisoara n alta parte si cu banii pc care i cstigam ajunsei la Ma rea cu Margaritare, unde naimii pe cheltuiala mea niste scufundatori. Norocul meu la pescuitul de margaritare fu dc-a mirarilea. mi ngadui sa do bndesc n scurta vreme o avere strasnica. nct nu vrusei sa-mi mai taraganesc ntoarcere a si, dupa ce cumparai, numai spre folosinta mea, niste lemn de aloc de cel mai b un soi de la bastinasi din tara aceea nchinatoare la bozi, ma ncarcai pe o corabie care mi ridica pnzele nspre Bassra, unde ajunsei cu bine dupa o plutire minunata. De-aci plecai fara dc zabava la Bagdad, si dadui fuga nspre ulita si nspre casa me a, unde fusei ntmpinat cu revarsari de bucurie de catre rudele si prietenii mei. Cum ma ntorceam mai bogat de cum fusesem vreodata, nu pregetai sa revars n destularea mprejurul meu, facnd danii mari celor ce se aflau n nevoie. Iar eu nsumi traii ntr-o tihna deplina, n snul veseliei si al huzururilor. Ci voi cestilalti, o, prietenii mei, cinati n seara aceasta la mine, iar mine nu pregetati sa veniti iar ca sa ascultati povestea celei de a sasea calator ii; ntruct aceea chiar ca este uluitoare, si are sa va faca sa uitati pataniile pe crc le-ati ascultat acum, orisict de nemaipomenite or fi fost ele! Apoi Sindbad Marinarul, cnd ncheie istorisirea aceasta, puse sa i se dea, dupa obiceiul sau, o suta de galbeni hamalului fermecat care pleca, dupa cina, c u ceilalti musafiri. Iar a doua zi, de fata cu aceiasi prieteni, dupa un ospat t ot asa de falnic ca si cel din ajun, Sindbad Marinarul grai ntr-acest chip: Cea de a sasea istorisire din istorisirile lui Sindbad Marinarul si care este cea de a sasea calatorie aflati o, voi toti, prieteni, tovarasi si oaspeti ai mei dragi, ca dupa ntoarcerea din cca de a cincea calatorie, sedeam ntr-o zi d inaintea portii sa iau aer si chiar ca ma simteam pna peste masura de tihnit, cnd vazui ca trec pe ulita mea niste negustori ce pareau ca sc ntorceau din calatorie . La vederea lor, mi amintii cu drag de zilele ntoarcerilor mele, tot asa, din cal atorie, de bucuria de a ma ntlni iarasi cu ai mei, cu prietenii si cu tovarasii de odinioara, si de bucuria nca si mai mare de a-mi vedea iar tara n care m-am nascu t; iar amintirea aceasta mi mbia sufletul catre calatorii si alisverisuri. nct hotari sa ma calatoresc; cumparai marfuri bogate si de pret, volnice sa nfrunte marea, pusei sa mi se ncarce calabalcurile, si plecai din cetatea Bagdadului nspre cetatea Bassrei. Acolo gasii o corabie mare plina cu negustori si cu obraze alese care aveau cu ei marfuri stralucite. Pusei sa mi se ncarce calabalcurile lnga ale lor pe puntea corabiei si plecaram n pace din cetatea Bassrei. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sc lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fu cea de a trei sute noua noapte spu se: Si plecaram n pace din cetatea Bassrei. Nu conteniram sa tot plutim din loc n loc si din cetate n cetate, vnznd, cum parnd si bucurndu-ne de vederea privelistilor altor tari cu alti oameni, ocrotiti n truna de un vnt prielnic dc crc ne prilejuiram spre a ne bucura de viata. Ci iacat a ca ntr-o buna zi, pe cnd ne aflam ntr-o tihna deplina, auziram niste tipete de de znadejde. Cel ce le scotea era chiar capitanul. Tot atunci l si vazuram cum si trnt este turbanul la pamnt, cum se plesneste peste ochi, cum si smulge barba si cum se

lasa frnt taman chiar n mijlocul naiei, prada unui zbucium de nenchipuit. Atunci toti calatorii si toti negustorii se strnsera mprejurul lui si l ntre bara: O, reizule, ce belea s-a ntmplat? Capitanul raspunse: Aflati, oameni buni strnsi aici, ca ne-am ratacit cu corabia noastra si c a am iesit din marea n care eram ca sa intram ntr-o mare pe unde nu cunoastem nici decum calca. Asa ca daca Allah nu nc harazeste vreun noroc ca sa scapam din apel e de aici, vom pieri toti cti suntem laolalta. Asa ca trebuie sa ne rugam la Alla h Preanaltul sa ne scoata din belea! Capitanul, pe urma, se scula de pe jos si se sui pe catarg si vru sa rndu iasca pnzele; da vntul deodata sufla razvratit si nclina naia spre ndarat atta de ama rnic, nct crma se frnse, pe cnd noi ne pomeniram lnga un munte nalt. Atunci reizul sar jos de pe catarg si striga: Nu este ajutor si tarie dect ntru Allah Preanaltul si Atotputernicul! Nimen ea nu poate sa opreasca soarta! Pe Allah! Am cazut ntr-o pierzanie nfricosata, far a nici o nadejde de mntuire ori de scapare! La vorbele acestea, calatorii ncepura cu totii sa-si plnga de mila si sa-s i ia bun-ramas unii de la altii, pna a nu-si vedea zilele ncheiate si nadejdea pra busita. Si deodata corabia se nclina nspre muntele cu pricina si se sfarma si se mpr astie facuta tandari din toate partile. Si toate cte se aflau pe ea se scufundara . Iar negustorii cazura n mare. Unii se necara, iar altii se nclestara de muntele c u pricina si izbutira sa scape. Eu fusei din rndul celor care se agatara de munte . Muntele acela se afla pe un ostrov tare mare, cu coastele pline de corab ii prapadite si de tot felul de sfarmaturi. La locul unde puseram piciorul, vazur am mprejuru-ne o gramada uluitoare de tarhaturi aruncate de mare, marfuri si lucr uri scumpe de toate soiurile. Iar eu ncepui sa colind printre lucrurile acelea mpr astiate si, dupa ctiva pasi, ajunsei la un prias cu apa dulce care, alminteri dect t oate celelalte ruri, se varsa n mare, iesea din munte si se departa dc mare spre a se afunda mai ncolo ntr-o pestera aflata chiar la poalele acelui munte, si sa pia ra n ea. Da asta nu era nicidecum totul. Bagai de seama ca malurile rului erau pre sarate cu pietre de rubin, cu gemme de toate culorile, cu nestemate de toate chi purile si cu mademuri de pret. Si toate acele pietre scumpe erau fara de numar, ca pietricelele de pe albia unui ru. nct tot locul dimprejur sclipea si stralucea d e rasfrngerile si de focurile lor, pna ntr-atta ct ochii nici nu pluteau sa le ndure l ucirea. Asemenea bagai de seama ca pe ostrov se afla cel mai bun soi de aloe chi nezesc si comaresc. Mai era pe ostrovul acela si un izvor de ulei de chihlimbar, de culoarea catranului, care curgea ca o ceara topita dc arsita soarelui; iar pestii cei ma ri ieseau din mare si veneau s-o nfulece; o dospeau n pntecele lor si o borau dupa o vreme la fata apei; atunci uleiul acela se ntarea si si schimba firea si culoare a; iar valurile l aduccau ndarat la tarmul care era mbalsamat de el. Ct despre chihl imbarul pe care pestii nu-1 nfulecau, acela se topea sub bataia razelor de soare si revarsa peste tot ostrovul o boare asemuitoare cu mireasma de musc. Mai trebuie sa va spun ca toate acele bogatii nu puteau sa-i foloseasca nimanuia, dat fiind ca nimenea nu putuse sa razbata la acel tarm si sa mai scape de acolo viu ori mort. ntr-adevar, orice corabie care se apropia dc ostrov era z drobita de muntele acela; si nimenea nu putea sa se catere pe el, asa de prapast ios erav nct calatorii care izbutisera sa scape de la prapadul corabiei noastre, c a si mine, ramaseram tare uluiti si sezuram acolo pc tarm nauci de toate bogatii le cte le aveam sub ochi si de soarta cea ticaloasa care ne astepta ntre attea stra luciri. Conaciram asadar o buna bucata dc vreme pe tarmul acela, fara a sti ncotr o s-o luam; apoi, ntruct gasisem ceva merinde, le mpartiram ntre noi cinstit. Or, to varasii mei, care nu prea erau deprinsi cu necazurile, si mncara tot tainul dintro data, ori din doua dati: nct nu zabovira, dupa o bucata dc vreme, masurata dupa puterea de rabdare a fiecaruia, sa-si dea sufletul unul cte unul, din lipsa de hr

ana. Da eu ma pricepui sa-mi dramuiesc cu chibzuiala merindele, si nu mneai din e le dect numai o data pe zi; si-apoi mai si dibacisem, numai pentru mine, si alte rosturi de-ale gurii, despre care ma ferii cu mare grija sa le pomenesc frtatilor mei. Aceia dintre noi crc murira nti fura ngropati de ceilalti, dupa ce erau spal ati si pusi ntr-un giulgiu din tesaturile gasite pe tarm. La lipsurile acelea se mai adauga si o molima de pntccaraie, pricinuita de jilaveala acelui loc scaldat de mare. nct tovarasii mei nu zabovira sa moara pna la unul; si eu cu mna mea sapai groapa celui din urma tovaras al meu. La ceasul acela, nu-mi mai ramasesera dect tare putine merinde, n pofida l egumelii si a chibzuintii mele; si, vaznd ca mi se apropie clipa mortii, ncepui sa -mi plng zilele gndind: De ce nu m-oi fi prapadit naintea frtatilor mei care mi-ar fi adus ngrijirile cele dc pe urma, spalndu-ma si ngropndu-ma! Nu este ajutor si tarie dect numai ntru Allah Preanaltul!" Si cu asta ncepui sa-mi musc minile. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca sein mineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cndfit cea de a trei sute zecea noapte spuse: ncepui sa-mi musc minile de deznadejde. Ma hotari atunci sa ma scol si ma apucai sa-mi sap o groapa adnca, zicndu-m i: Cnd am sa simt ca mi sc apropie ceasul ccl de pe urma, am sa ma trasc pna aici si am sa ma astern n groapa aceasta unde am sa mor. Vntul se va osteni sa strnga trep tat nisipul peste capul meu si sa astupe groapa!" Si, pe cnd faceam treaba aceea, mi cainam lipsa de ntelepciune si plecarea din tara mea, dupa toate cte le patimis em n calatoriile de mai nainte si cte lc patisem n cea dinti, n cea de a doua, n cea d a treia, n cea de a patra si n cea de a cincea, si fiecare patanie era mai rea de ct cea dc dinainte. Si mi ziceam: De cte ori te-ai cait, ca sa ncepi iar! Ce zor avea i sa te mai calatoresti? Au nu aveai tu la Bagdad bogatii destule si ce sa chelt uiesti fara de socoata si fara de teama ca ai sa-ti fatuiesti vreodata averile c are ti-ar fi ajuns pentru doua vieti ca a ta?" La gndurile acestea, se urma n curnd o alta cugetare la vederea rului. mi zis ei ntr-adevar: Pe Allah! Rul acesta dc buna seama ca trebuie sa aiba un nceput si un sfrsit. i vad bine nccputul de aici, da sfrsitul i e nevazut! Totusi rul care se afun da asa sub munte nu ncape ndoiala ca trebuie sa iasa pe cealalta parte prin vreun loc. nct, socotesc ca singurul gnd ntr-adevar cu putinta ca sa scap de aici este de a-mi ntocmi vreo pluta, de a ma sui pe ea si de a ma lasa dus de curgerea apei ca re are sa ma bage n pestera. Daca asa mi-o fi scrisa, am sa gasesc eu cumva pe ac olo calea dc scapare; daca nu, oi muri n ea, si tot are sa fie mai putin cumplit dect sa mor de foame pe arinisa de aici!" Asa ca ma sculai, mbarbatat oleaca de gndul acela, si ma apucai numaidect s a-mi nfaptuiesc chibzul. Strnsei niste trupine mari de lemn de aloc comaresc si ch inezesc si le legai strasnic ntre ele cu frnghii; pusei deasupra niste bucati mari de scndura adunate de pe tarm si care ajunsesera acolo de la corabii lc sfarmate, si ncherbai totul astfel n chip de pluta, lata ct rul, ori mai degraba oleaca mai p utin lata, da nu cu mult. Cnd lucrarea fu gata, ncarcai pe pluta ctiva saci mari pl ini cu pietre de rubin, cu margaritare si cu toate soiurile de nestemate, alegndu -le pe cele mai mari, acelea care erau ca niste pietroaie; si luai de asemenea s i cteva sarcini de chihlimbar cenusiu, pe care l alesei ct mai bun si scuturat de t oate murdariile lui; si nu uitai sa iau si ceea ce mi mai ramasese de-alc gurii. Cumpanii atunci totul bine pe pluta, pe crc avui grija s-o nzestrez cu doua scnduri n chip de vsle, si la sfrsit ma asezai si eu deasupra, ncredintndu-ma voiei lui Alla h si amintindu-mi de stihurile poetului: De jalea celui ce-o-nalta frumoasa! Un alt pamnt vei mai gasi bun, rau n locu-acestui vechi pamnt al tau, Dar suflet numai unu-i dat oricui, Nu mai gasesti un altu-n locul lui! Si nu te mai mhni de ce napaste ti-e dat n pragul noptii sa te-adaste, Caci, ct de mare-ar fi el, nenorocul, i vine pn la urma si sorocul. Si nu uita ca, de ti s-a menit un colt de lume sa-ti gasesti sfrsit, Nu vei putea sa-ti sapi nicicnd mormnt, Orict te-ai stradui, n alt pamnt!

Iar de-ai ajuns la greu si la nespor, Degeaba cauti vreun sfatuitor, Caci nimeni nu-i sa-ti dea un sfat mai bine ca inima si sufletul din tin e! Asa ca pluta fu dusa de ape sub bolta pesterii, unde ncepu sa se frece am arnic de pereti, iar capul mi se izbi si el n fel si chipuri de bolta, pe cnd eu, speriat de bezna deplina n care ma pomenii deodata, as fi si vrut sa ma ntorc la a rinisa de pe tarm. Da nu mai aveam cum sa dau ndarat; apele tare vijelioase ma mna u tot mai care spre adnc; iar alvia rului aci se largea si aci se strmta, n vreme ce negurile se faceau toc mai dese mprejurul meu si ma munceau mai amarnic ca orice . Eu acunci, lasnd vslele, care de altminteri nici nu-mi slujisera la mare lucru, ma aruncai cu pntecele pe pluta ca sa nu-mi sparg capul dc bolta, si, habar nu am cum, ma pierdui fara de simtire ntr-un somn adnc. Somnul meu de buna seama ca o fi tinut un an ori si mai bine, daca ar fi sa-1 socotesc dupa chinurilc care, fara de ndoiala, ca l pricinuisera. Oricum, cnd ma trezii, ma aflam n lumina deplina a zilei. Gaseai ochii mai bine si ma vazui n tins pe iarba, ntr-o cmpie larga; iar pluta mea sta legata la malul unui ru; si de jur mprejurul meu erau niste indieni si niste abisinieni. Cnd ma vazura ca ma trezesc, oamenii ncepura sa-mi vorbeasca; ci nu pricep ui nimic din graiul lor si nu putui sa le raspund. Ba chiar ncepeam sa socotesc c a toate celea nu erau dect un vis, cnd vazui ca paseste nspre mine un ins care mi sp use pe limba arabeasca: Pacea fie asupra-ti, o, fratele nostru! Cine esti, de unde vii si ce pri cina te-a adus n tara aceasta? Ct despre noi, suntem niste plugari si am venit aic i sa ne udam semanaturile si ogoarele. Am zarit pluta pe care dormeai si am prin s-o si am priponit-o la mal; pe urma am asteptat sa te trezesti singur ncetisor, ca sa nu te sperii. Asa ca povesteste-ne prin ce mprejurare te afli n locul acesta ? Si-i raspunsei: Allah fie asupra-ti, o, stapne al meu, da-mi mai nti sa mannc, caci sunt nfom etat; si-apoi ntreaba-ma ct ti-o placea! La vorbele acestea, insul grabi sa dea fuga si sa-mi aduca de mncare; iar eu mneai pna ce ma saturai, si ma linistii, si ma nviorai. Simtii atunci ca suflet ul meu si vine n ori si i multumii lui Allah pentru noroc si firitisindu-ma strasni c ca scapascm pe apa aceea de sub pamnt. Dupa care Ie istorisii celor care ma ncon jurau toate cte mi se ntmplasera, de la nceput pna la sfrsit. Dupa ce mi ascultara povestea, ramasera uluiti de-a mirarilea si ncepura s a-si vorbeasca ntre ci, iar cel care graia arabeste mi talmaci ce-si ziceau, asa c um dc altminteri le talmacise si lor spusele mele. Vroiau sa ma duca, atta erau d e minunati, la sultanul lor ca sa auda si el pataniile mele. Eu ma nvoii numaidect ; iar ei ma dusera. Si nu pregetara a-mi cara si pluta, asa cum se gasea, cu sar cinile de chihlimbar si cu sacii cei mari plini cu nestemate. Sultanul, dupa ce i se spuse cine sunt, ma primi cu multa dragoste; si, dupa salamalecurile cuvenite, ma puse sa-i destern si lui povestea pataniilor me le. Numaidect ma supusei si i istorisii toate ct mi sc ntmplasera, fara a sari nici u n amanunt. Ci nu ar fi de nici un folos sa le mai spunem si noi nca o data. La povestirea mea, sultanul dc pc ostrovul acela, care era ostrovul Sere ndibului, ramase minunat pna peste marginile minunarii, si ma firitisi ndelung ca scapascm cu viata n ciuda attor primejdii nfruntate. Eu atunci vrusei sa-i dovedesc ca acele calatorii mi si slujisera totusi la ceva, si grabii sa desfac dinaintea lui sacii si tarhaturile mele. Atunci sultanul, care era mare stiutor la nestemate, tare mi mai lauda co morile; iar cu, din cinstire fata dc el, alesei cte o piatra din fiecare soi de n estemate, si tot asa mai multe cogeamitca margaritare si cteva daraburi ntregi dc aur si de argint, si i le asternui n dar. El binevoi sa le primeasca, si, ca rasp uns, ma coperi cu hatruri si cu cinstiri, si ma ruga sa locuiesc n chiar saraiul s au. Ceea ce si facui. nct din ziua aceea ajunsei prieten cu sultanul si cu oamenii cei mai de vaza de pc ostrov. Si toti ma cercetau despre tara mea, iar eu le ra spundeam; si, la rndu-mi, i cercetam si eu pe ei despre tara lor, si ei mi raspunde au. Aflai n felul acesta ca insula Serendibulului avea optzeci de parasanji n lung

ime si optzeci n latime; ca avea un munte care era cel mai nalt de pe tot pamntul s i ca pe vrful lui a salasluit o buna bucata de vreme parintele nostru Adam; ca pe ea se gaseau multe margaritare si pietre scumpe, mai putin frumoase, ce-i drept , dect cele din calabalcurile mele, si multi cocotieri. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cndfit cea de a trei sute unsprezecea noapte spuse: Si multi cocotieri. ntr-o zi, sultanul Serendibului ma iscodi si el despre rnduielile obstesti de la Bagdad si despre felul de a ocrmui al califului Harun Al-Rasid. Iar eu i po vestii ct de drept si ct de plin de darnicie era califul, si desternui ndelung desp re volniciile si despre harurile lui. Iar sultanul Serendibului se minuna si mi s puse: Pe Allah! Vad ca ntr-adevar califul cunoaste dibacia si isteciunea de a-s i obladui mparatia. Iar tu chiar ca m-ai facut sa prind mare drag de el. nct tare a s dori sa-i pregatesc ctcva daruri vrcdnicc de el si sa i lc trimit prin tine! Eu raspunsei numaidect: Ascult si ma supun, o, stapne al nostru! Negresit! Am sa-i nmnez cu credint a peschesul tau califului, care are sa fie bucuros pna peste poate. Si totodata a m sa-i spun ce prieten minunat i esti si ca poate sa se bizuie pe statornicia ta! La vorbele acestea, sultanul Serendibului dete cteva porunci camarasilor sai care zorira a le ndeplini. Si iacata n ce sta peschesul pe care mi-I adusera p entru califul Harun Al-Rasid: era mai nti un ol marc taiat dintr-un singur rubin, minunat la culoare, si nalt de o jumatate de picior si gros de un deget. Olul ace la, care avea nfatisare de cupa, era plin ochi cu margaritare rotunde si albe, ma ri ct o aluna fiecare. ntr-al doilea rnd, era un chilim ntocmit dintr-o ditamai piel e de sarpe, cu niste solzi mari ct un dinar de aur, care avea virtutea de a tamad ui de toate bolile pe cel ce se culca pe el. ntr-al treilea rnd, erau doua sute dc boabe de camfor din cel mai de soi, fiecare boaba de marimea unui fistic. ntr-al patrulea rnd, erau doi colti de elefant, lung fiecare de doisprezece coti, si la t, la radacina, de doi coti. Pe deasupra, mai era, ncarcata cu nestematele ei, si o preafrumoasa copila din tara Serendibului. Totodata sultanul mi nmna si o scrisoare pentru emirul drept-credinciosilor , spunndu-mi: Sa-1 rogi de iertaciune pe calif pentru putinul pc care i-1 trimit n dar. Si sa-i spui ca tare l am drag! Iar eu i raspunsei: Ascult si ma supun! Si i sarutai mna. Atunci el mi spuse: Totusi, Sindbade, daca ti-ar placea sa rami n mparatia mea, vei fi precum c apul si ochii nostri; si, n atare mprejurare, as trimite pe altcineva n locul tau l a calif, la Bagdad! Eu atunci strigai: Pe Allah! O, sultane al veacului, bunatatea ta este o bunatate mare, si m-ai coplesit cu milele; da tocmai s-a nimerit o corabie gata de plecare nspre Ba ssra, si tare as rvni sa ma ncarc pe ea ca sa ma duc sa-mi vad rudele, copiii si t ara! La vorbele acestea, nu vroi sa ma ndemne mai mult sa ramn, si porunci sa f ie chemat pe data capitanul corabiei cu pricina, precum si negustorii care pleca u cu mine, si le dete o sumedenie de sfaturi n privinta mea, poruncindu-le sa sc poarte fata de mine cu toate cinstirile. Plati el nsusi pretul calatoriei mele, s i mi darui o gramada de lucruri scumpe, pe care nca le mai pastrez, ntruct nu m-am p utut ndura sa le vnd, ca amintire de la acel minunat sultan al Serendibului. Dupa ce mi luai bun-ramas de la sultan si de la toti prietenii pe care mi -i facusem de-a lungul sederii mele n ostrovul acela desfatator, ma ncarcai pe cor abia care si si nalta pnzele. Plecaram cu un vnt bun, ncredintndu-ne milei lui Allah, si plutiram de la ostrov la ostrov si din mare n mare, pna ce ajunseram, din mila lui Allah, n deplina tihna la Bassra, de unde plecai degraba la Bagdad, cu bogati ile mele si cu peschesul menit califului. nct, mai nainte dc orice, ma dusei la saraiul emirului drept-credinciosilo

r, si fusei poftit n sala de primire. Atunci sarutai pamntul dintre minile califulu i, i nmnai scrisoarea si darurile, si i povestii patania mea cu toate amanuntele. Dupa ce califul ispravi de citit scrisoarea sultanului de la Serendib si dupa ce cerceta darurile, ma ntreba daca sultanul acela era tot asa de bogat si tot asa de puternic pe ct l vadeau scrisoarea si peschesul. Eu raspunsei: O, emire al drept-crcdinciosilor, pot sa marturisesc ca sultanul dc la S erendib nu nfloreste faptele ntru nimic. Ba mai mult, la puterea si la bogatia sa mai adauga si un simt de dreptate, si si obladuieste norodul cu ntelepciune. Numai el este cadiu n mparatia sa, unde de altminteri oamenii sunt asa de pasnici, nct nu au niciodata ntre ei zzanii. ntr-adevar, sultanul acela este vrednic de prietenia ta, o, emire al drept-credinciosilor! Califul rmase multumit de vorbele mele si mi spuse: Scrisoarea pe care tocmai am citit-o si spusele tale dovedesc ca sultanu l dc la Serendib este un om ales care cunoaste pe deplin daturile ntelepciunii si ale buneivietuiri. Fericit norodul peste care domneste! Pe urma califul ma cinsti cu un caftan de fala si cu daruri bogate si ma coplesi cu milele si cu hatrurile sale, si hotar ca povestea mea sa fie scrisa de calemgiii cei mai iscusiti spre a fi pastrata n dulapurile mparatesti. Eu atunci plecai si dadui fuga nspre ulita si nspre casa mea, unde traii n potop de bogatii si de cinstiri, ntre rudele mele si ntre prietenii mei, uitndu-mi de izbelistile trecute si nemaigndind dect cum sa storc de la viata toate bunurile pe care putea sa mi le dea. Si-aceasta-i povestea mea dc pe vremea celei de a sasea calatorii. Ci min e, o, oaspetii mei, de-o vrea Allah, am sa va povestesc istoria celei de a sapte a calatorii, care este mai de-a mirarilea, si mai uluitoare, si mai plina de min unatii dect toate celelalte sase laolalta. Si Sindbad Marinarul porunci sa se ntinda masa pentru ospat si sa se aduc a cina oaspetilor sai, printre care si Sindbad Hamalul, caruia puse sa i se dea, nainte de a pleca, o suta de galbeni, ca si n zilele celelalte. Si hamalul se ntoa rse acasa la el, minunndu-se de toate cte auzise. Apoi, a doua zi, si facu rugaciun ea de dimineata si se duse iar la sarai la Sindbad Marinarul. Dupa ce toti oaspetii se adunara si dupa ce mn cara, si baura, si taifasu ira ntre ei, si rsera, si ascultara cntece si zvoana de alaute, sezura jos roata, c hibzuiti si tacuti. Iar Sindbad Marinarul grai astfel: Cea de a saptea istorisire din istorisirile lui Sindbad Marinarul si car e este cea de a saptea calatorie a lui aflati ca, o, prieteni ai mei, dupa ntoarc erea din cea de a sasea calatorie, am lasat cu hotarre la o parte orice gnd de a m ai face vreo alta de aci nainte; ntruct nu doar vrsta nu mi mai ngaduia hoinarelile ce le ndepartate, da chiar ca nu mai aveam nici un chef sa mai ncerc alte ispravi dup a toate primejdiile nfruntate si necazurile patimite. De altminteri, ajunsesem om ul cel mai bogat din Bagdad, iar califul adesea ma chema la el ca sa auda din gu ra mea povestirea lucrurilor cele ciudate pe care le vazusem de-a lungul calator iilor mele. ntr-o zi, califul ma pofti la el, dupa naravul sau, iar eu ma si pregatea m sa-i istorisesc una, ori vreo doua, ori vreo trei pataranii de-ale mele, cnd el mi spuse: Sindbade, trebuie sa mergi la sultanul Serendibului ca sa-i duci raspuns ul si darul pe care i le-am menit. Nimenea nu cunoaste ca tine calea care duce l a mparatia aceea al carei sultan de buna seama ca arc sa fie tare multumit sa te mai vada! Asa ca gateste-te sa pleci astazi chiar; caci nu ar fi cuviincios pent ru noi sa-i fim datornici sultanului de pe ostrovul acela, si nici vrednic de no i sa mai zabovim raspunsul si temeneaua noastra! La vorbele acestea ale califului, lumea se ntuneca dinaintea chipului meu si ramasei pna peste poate de ncurcat si de uluit. Ci izbutii sa-mi stapnesc simta mintele, ca sa nu cumva sa-1 supar pc calif; si, macar ca facusem juramnt ca nu a m sa mai ies niciodata din Bagdad, sarutai pamntul dintre minile califului si rasp unsei cu ascultare si cu supunere. El atunci puse sa mi se dea zece mii de dinar i dc aur pentru cheltuielile mele de calatorie si mi nmna o scrisoare scrisa cu chi ar mna sa si darurile menite sultanului de la Serendib.

Si iacata n ce stau acele daruri: era mai nti un crivat falnic numai din ca tifea crmzie, ce putea sa pretuiasca mai bine de o gramada de dinari de aur; era u n alt crivat de alta culoare. Erau o suta de caftane din tesatura aleasa si nhorb otite, de la Kufa si de la Alexandria, si cincizeci de la Bagdad. Era un ol de c ornalina alba, lucrat n vremuri stravechi, si pe fundul caruia era nchipuit un lup tator cu arcul lui ntins mpotriva unui leu. Mai erau nca multe alte lucruri crc nu s-ar mai ispravi de nsiruit si, pe d easupra, o pereche de cai din neamul cel mai frumos de la Arabia. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd Ju cea de a trei sute douasprezecea noapte spuse: O pereche dc cai din neamul cel mai frumos dc la Arabia. Eu atunci fusei nevoit sa plec oricum, mpotriva vrerii mele de data aceas ta, si ma ncarcai la Bassra pe o corabie gata de drum. Soarta ne ocroti pna ntr-atta nct peste doua luni, zi la zi, sosiram la Seren dib n buna pace. Si dadui fuga sa-i duc sultanului darurile si scrisoarea de la e mirul drept-credinciosilor. Sultanul, cnd ma vazu iar, se nvoiosi si se nsenina; si ramase tare multumi t de curtenia califului. Vru atunci sa ma oprcasca pc lnga el pentru o sedere mai lunga; ci eu nu vrusei sa zabovesc dect numai atta ct sa ma hodinesc. Dupa care mi luai ramas-bun de la el, si, coplesit cu daruri si cu cinstiri, grabii sa ma ncar c pe o naie spre a lua drumul nspre Bassra, precum venisem. Vntul la nceput ne fu prielnic, iar cel dinti loc la care traseram fu un os trov cu numele de insula Sinului1. Si chiar ca pna acolo fusesem ntr-o stare de mu ltumire deplina; si, pe tot rastimpul drumului, taifasuisem ntre noi si palavragi sem si ne mpartasisem fel de fel de lucruri, ntr-un chip tare placut. Ci ntr-o zi, la o saptamna dupa ce lasasem insula aceea, unde negustorii i zbndisera felurite trocuri si deveruri, si pe cnd ne tolanisem n tihna, dupa tabiet ul nostru, deodata deasupra capetelor noastre izbucni o furtuna cumplita si ne p otopi o ploaie cu galeata. Atunci sariram sa asternem cergile de cnepa peste cala balcuri si peste marfuri, ca sa le ferim sa nu le strice apa, si nccpuram sa ne ru gam lui Allah sa abata toata primejdia din calea noastra. Pe cnd ne aflam n starea aceasta, reizul naiei se scula, se ncinse peste mi jloc cu o cingatoare, si sufleca mnecile si si sumese caftanul apoi se catara n vrful catargului, de unde ncepu sa scruteze largul ba la stnga, ba la dreapta. Pc urma cobor, sofranit tare la chip, se uita la noi cu o privire de deznadejde deplina, n cepu sa-si care n tacere niste lovituri amarnice peste ochi, si sa-si smulga barb a. Noi atunci, tare speriati, daduram fuga la el si l ntrebaram: Ce este? El ne raspunse: Cereti de la Allah sa ne scoata din genunea n care am cazut! Ori mai degr aba plngeti-va zilele si luati-va bun-ramas unii de la altii! Aflati asadar ca ap ele ne-au facut sa ne abatem de la calea noastra si ne-au aruncat 1I. A M. A. Sa lic, nu este vorba de nici o insula, ci dc cetatea Kitaiului. La marginile marilor lumii! Apoi, dupa ce vorbi nrr-acest chip, capitanul si descuie sicrinul si trase din el un sac de bumbac pe care l deznoda si scoase de acolo o tarna ce se asemui a cu cenusa. nmuie acel praf cu olecuta de apa, astepta cteva clipite, si pe urma n cepu sa adulmece amestecul. Dupa care, lua din sicrin o cartulie, citi din ea cte va foi, mormaind, si ntr-un sfrsit ne spuse: Aflati, o, calatorilor, ca aceasta carte nazdravana iacata ca mi adeveres te prepunerile. Pamntul pe care l vedeti ca se zugraveste dinaintea voastra, n zare , este pamntul cunoscut pe numele de Meleagul Sultanilor. Acolo se afla mormntul s tapnului nostru Soleiman ben-Daud. (Asupra lor a amndurora fie rugaciunea si pacea !) Acolo se gasesc niste dihanii si niste serpi cu chipuri nfricosatoare. Pe deas upra, marca n care suntem acum este salasluita de niste iazme de apa care pot sa soarba dintr-o nghititura corabiile cclc mai mari, cu ncarcatura si cu calatorii l or cu tot! Iacata-va asadar prevestiti! Uassalam! Dupa ce auziram vorbele acestea ale reizului, ramaseram nauci pna peste p oate; si ne ntrebam ce prapad avea sa se ntmple, cnd nc simtiram saltati odata cu co

rabia, apoi coborti naprasnic, pe cnd un muget cumplit ca tunetul se ridica din ma re. Ne nfricosaram atta de tare, nct ne facuram rugaciunea cea de pc urma si ramaser am ntepeniti ca mortii. Si iacata ca dinaintea noastra, pe apa rocosita, zariram cum venea nspre corabie o hala mare si nalta ct un munte, pe urma nca o hala si mai mare, si nca una dupa ele, mare ct celelalte doua la un loc. Aceasta de pc urma sa ri deodata peste marea care se crapa ca un hau, deschise un bot mai nemasurat ca o genune, si ne si nghiti pe trei sferturi corabia, cu toate cte se aflau pe ea. Eu nu avusei vreme dect numai sa sar nspre partea de dindarat a naiei si sa ma aru nc n mare, pe cnd iazma ispravea de nghitit n foalele ei cel de al patrulea sfert si se si afunda n adncuri dimpreuna cu celelalte doua soate ale ci. Ct despre mine, izbuti sa ma prind de una din scndurile care sarisera din corabie printre dintii halei si, dupa o sumedenie de cazne, dovedii sa ajung la tarmul unui ostrov care, spre norocul meu, era plin de pomi roditori si scaldat de un pru cu apa minunata. Dar luai aminte ca rul acela avea o curgere atta de iute, nct scotea un huiet ce se auzea pna departe. Atunci ma batu gndul, aducndu-mi aminte dc chipul cum scapascm dc moarte dc pe ostrovul cu nestemate, sa-mi mesteresc o pluta, ca si cea de dinainte, si sa ma las dus de apa. Asadar, cu toata dulceat a de pe acel ostrov, vream sa ncerc a ma ntoarce n tara mea. Si mi ziceam: Daca izbut esc sa scap, totul are sa fie ct se poate de bine si am sa ma leg cu juramnt ca nu am sa mai ngaduiesc niciodata sa ajunga pe limba mea vorba calatorie si ca nu am s a ma mai gndesc niciodata la asa ceva ct oi avea de trait. Daca dimpotriva, am sa ma prapadesc n aceasta ncercare, atunci dc asemenea totul are sa fie ct se poate de bine; ntruct n felul acesta am sa ispravesc cu patimile si cu primejdiile, pc totd eauna!" Asa ca ma sculai pe data si, dupa ce mneai cteva poame, strnsei o gramada m are de ramuri, despre care nabar nu aveam din ce fel de pom sunt, dar despre car e aveam sa aflu mai trziu ca erau lemn de santal, din soiul cel mai pretuit la ne gustori, datorita raritatii lui. Cnd ispravii, ncepui sa caut frnghii si sfori, da nu gasii deloc dintru-nti. Ci luai scama ca pc copaci erau niste vrejuri agatatoa re, mladii si strasnic de tari, care puteau sa-mi he de folos. Taiai attea cte mi e rau dc trebuinta si ma slujii de ele ca sa leg ramurile cele groase de santal. M esterii n felul acesta o ditamai pluta, pe care carai o sumedenie de poame, si ma ncarcai si eu, graind: Daca voi scapa, asta-i dc la Allah!" Abia ma suisem pe pluta si de-abia apucai s-o dezleg de la mal, ca si fu luata de ape cu o iuteala nfricosatoare, iar pe mine ma cuprinse ameteala si caz ui lesinat pe gramada de poame pe care o asezasem acolo, ntocmai ca un pui de gai na beat. Cnd mi venii n ori, ma uitai mprejurul meu si ramasei mai mult ca oricnd piro nit de spaima si asurzit de un vuiet ca de tunet. Rul nu mai era dect o viitura de spume bulbucite care, mai iute ca vntul si izbindu-se n stnci, se pravalea nspre o prapastie cascata pe care mai mult o simteam dect o vedeam. Fara de nici o ndoiala ca aveam sa ma zdrobesc cnd aveam sa cad n ea cine stie de la ce naltime! La atare gnd de groaza, ma nclestai din toate puterile mele de ramurile di n pluta si nchisei ochii fara sa vreau, ca sa nu ma mai vad n ceasul zdrobirii si al prefacerii mele ntr-o stropsitura, si chemai ntr-ajutor numele lui Allah. Si di ntr-odata, n loc sa se rostogoleasca n prapastie, simtii pluta cum se opreste cu o smucitura pe apa, si deschisei ochii o clipita spre a vedea pe ce treapta a mor tii ma aflam, da vazui ca nu ma sfarmasem deloc ntre stnci, ci stam prins, cu plut a ntreaga, ntr-un navod nemasurat pe care niste oameni l aruncasera peste mine de p e mal. Fusei pescuit ntracest chip si tras nspre uscat, si acolo fusei scos, mort pe jumatate si viu pe jumatate, dintre ochetii navodului, pe cnd pluta era adusa la tarm. Cum stam ntins acolo, lat si drdind, un preacinstit seic cu barba alba, car e mai nti mi ura bun venit si ma nveli cu niste haine calde ce-mi facura cel mai mar e bine. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fii cea de a trei sute treisprezecea noapte spuse: Ce-mi facura cel mai mare bine. Dupa ce ma nviorai n urma busumarilor si a framntacurilor pe care batrnul av

u bunatatea sa mi le faca, putui sa ma ridic n capu-oasclor, macar ca nca nu mi dobn disem la loc folosinta graiului. Atunci batrnul ma sprijini de brat si ma duse ca tinel la hammam, unde puse sa mi se faca o scalda minunata care mi dete ndarat pc deplin rasuflarea, apoi ma puse sa trag pe nas niste profumuri alese si ma strop i cu ele pe tot trupul; apoi ma lua acasa la el. Cnd ajunsei n casa acelui batrn, toti ai lui tare se mai bucurara de venire a mea si ma primira cu multa bunavointa si cu semne de prietenie. Batrnul nsusi ma pofti sa sed jos n mijlocul divanului din sala de primire si ma mbie sa mannc nist e bucate din cele mai alese si sa beau o apa nmiresmata frumos cu flori. Dupa care arsera tamie mprejurul meu, iar roabele mi adusera apa calda si nm iresmata ca sa ma spal pe mini, si mi desternura niste stergare tivite cu matase c a sa ma sterg pe degete, pe barba si pe buze. Dupa care batrnul ma pofti ntr-o oda ie tare bine dichisita, unde ma lasa singur, si pleca apoi cu multa gingasie. Da lasa la poruncile mele ctiva robi crc, din cnd n cnd, veneau sa vada daca nu aveam n evoie de slujba lor. Vreme de trei zile fusei gazduit asa, fara ca nimenea sa ma fi iscodit o ri sa-mi fi pus vreo ntrebare; si nu ma lasau sa duc lipsa de nimic, ngrijindu-ma cu multa ndatorinta, pna ce ntr-un sfrsit simtii ca puterile mi se ntoarsera pe depli n, iar sufletul si inima mi se potolisera si mi se nviorasera. Atunci, cum era n d imineata celei de a patra zile, batrnul veni sa sada jos lnga mine, dupa salamalec uri, si mi spuse: O, oaspete al nostru, ivirea ta ne-a umplut dc bucurie si de drag! Binec uvntat fie Allah carele ne-a scos n calea ta ca sa te scapam dc la prapastie! Cine esti si de unde vii? Eu atunci i multumii ndelung batrnului pentru binele nemasurat pe care mi-1 facuse, mntuindu-mi viata si apoi dndu-mi sa mannc si sa beau de minune si nmiresmnd u-ma de minune, si i spusei: Ma cheama Sindbad Marinarul! Ma cheama asa datorita calatoriilor cele lu ngi pe care le-am facut pe mare si a pataniilor de pomina care mi s-au ntmplat si care, daca ar fi scrise cu iglita n coltul ochiului, ar sluji de nvatatura cititor ului cu luare-aminte! Si i istorisii batrnului istoria mea de la nceput pna la sfrsit, fara a sari peste nici un amanunt. Atunci batrnul ramase uluit dc-a mirarilea si sezu vreme de un ceas fara sa poata grai, atta de tulburat era de cele cc auzise. Pe urma salta capul, mi rep eti nca o data marturisirea bucuriei sale de a ma fi ajutat si mi spuse: Acuma, o, oaspete al meu, daca ai vrea sa asculti de povata mea, ti-ai v inde marfurile care negresit ca pretuiesc multi bani, datorita raritatii lor si soiului lor bun! La vorbele acestea ale batrnului, ramasei pna peste poate de nedumerit si, nestiind nici ce vrea el sa zica, nici despre ce marfa vorbea, dat fiind ca ma stiam scuturat de toate, tacui dintru-nti vreme de cteva clipite; pe urma, ntruct nu vroiam sa las totusi sa-mi scape un prilej atta de aparte ce mi se nfatisa pe nea steptate, uai o nfatisare chibzuita si raspunsei: Asta s-ar cam putea! Atunci batrnul mi spuse: Sa nu ai nici o grija, copilul meu, n ceea ce priveste marfurile tale. Nu ai dect sa te scoli si sa ma nsotesti la suk. Iar eu ma nsarcinez cu cele ce au sa urmeze. Daca la strigare are sa se ajunga la un pret crc sa nc multumeasca ntr-ad evar, avem sa-1 primim; de nu, am sa-ti fac binele de a pastra marfa n capanurile mele pna la cresterea deverului; si atunci vom putea sa scoatem pretul cel mai b un! Eu atunci ma simtii n launtrul meu tot mai uluit; da nu lasai sa se vada nimic, caci mi ziceam: Mai rabda oleaca, Sindbade, si ai sa vezi limpede despre cc este vorba!" Si i spusei batrnului: O, preacinsite mosule al meu, ascult si ma supun! Tot ceea ce vei socoti ca bun de facut va fi plin de binecuvntare! Din partea mea, dupa toate cte le-ai facut pentru binele meu, nu as putea dect sa ma potrivesc vrerii tale! Si ma sculai pe data si l nsotii la suk. Cnd ajunseram n inima sukului unde se tinea mezatul, care nu-mi fu mirarea

cnd mi vazui pluta adusa acolo si nconjurata dc o multime de misiti si de negustor i care o masurau din ochi cu pretuire si cu clatinari din cap. Si din toate part ile auzeam strigate de minunare: Ya Allah! Ce minunat soi de santal! Nicaieri pe lume nu sc afla un soi asemenea!" Pricepui atunci ca aceasta era marfa cu pricin a, si socotii ca e de folos pentru vnzare sa iau o nfatisare mndra si chibzuita. Da iacata ca tot atunci batrnul, ocrotitorul meu, se duse la starostele s amsarilor si i spuse: ncepe strigarea! Si mezatul fu deschis, ca ntie strigare a plutei la pretul de o mie de din ari! Iar starostele samsarilor striga: La o mie de dinari pluta de sandal, o, cumparatorilor! Atunci batrnul striga: O iau eu la doua mii! Ci un altul striga: La trei mii! Si negustorii urmara a ridica strigarea pretului pna la zece mii de dinar i! Atunci capetenia samsarilor se uita nspre mine si ma ntreba: La zece mii! Nu se mai da nimic peste! Ci eu spusei: Nu vnd la pretul acesta! Atunci ocrotitorul meu veni la mine si mi spuse: Copilul meu sukul la vremea aceasta nu e prea nfloritor, iar marfa si-a pi erdut oleaca din pret. Asa ca ar fi mai bine sa primesti ct ti s-a dat. Ci eu, da ca vrei, am sa mai ridic pe seama mea, si adaug nca o suta de dinari! Vrei dara s a-mi lasi totul la zece mii de dinari si nca o suta de dinari? Eu raspunsei: Pe Allah! Mosule al meu bun, numai pentru tine primesc trgul, ca sa-ti mu ltumesc pentru facerile tale de bine! Ma nvoiesc sa-ti las lemnul la suma aceasta ! La vorbele acestea, batrnul le porunci robilor sai sa care tot sandalul l a capanurile cu prisoase, si ma lua acasa la el, unde mi numara pe loc cei zece m ii de dinari si nca o suta de dinari, si i ncuie ntr-un sicrin strasnic, dndu-mi mie cheia si multumindu-mi iarasi pentru ceea ce facusem pentru el. Pe urma puse sa se astearna masa, si mncaram, si bauram, si lafuiram cu v oiosie. Dupa care ne spalaram pe mini si pe gura; apoi batrnul mi spuse: Copilul meu, am a-ti face o cerere cu care tare as vrea sa vad ca te nvoi esti! Eu raspunsei: Mosule bun al meu, ma nvoiesc cu draga inima la orice fata de tine! El mi spuse: Cum vezi, o, fiul meu, am ajuns un om tare naintat n vrsta si nu am nici un copil de parte barbateasca si crc sa-mi poata mosteni ntr-o zi averile. Da trebui e sa-ti spun ca am o fata, copila nca, plina de nuri si de dragalasie, care are s a fie tare bogata la moartea mea. nct mi doresc sa ti-o dau de sotie, cu nvoiala sa primesti a te aseza n tara noastra si de a trai viata noastra. Vei fi astfel stapn peste toate cte le am si peste toate ctc le diriguieste mna mea. Si vei trece pe l ocul meu n slujbele mele si n stapnia averilor mele! Cnd auzii vorbele acestea ale batrnului, lasai capul jos tacut, si sezui a sa fara sa rostesc un cuvnt. El urma atunci: Crede-ma, o, fiul meu, mplineste-mi ceea ce ti cer! Ca arc sa-ti aduca bin ecuvntarea! As adauga, ca sa-ti linistesti sufletul, ca dupa moartea mea vei pute a sa te ntorci n tara ta lund-o si pe sotia ta, fiica mea, cu tine. Nu ti cer sa zab ovesti aici dect numai vremea cta mi-a f*ost menita pe pamnt! Raspunsei atunci: Taica seicule al meu, mi esti ca un parinte si, fata de tine, nu pot sa a m alt gnd si nici sa iau alta hotarre dect cele care ti sunt pe voie; ca eu, ori de cte ori am vrut n viata mea sa nfaptuiesc vreun gnd, nu am avut dect necazuri si amag iri. Asa ca sunt gata sa ma supun vrerii tale! Pe data batrnul, mbucurat pna peste poate de raspunsul meu, le porunci robi lor sai sa dea fuga dupa cadiu si dupa martori, care nu zabovira sa soseasca. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de

ziua si tacu sfielnic. Dar cnd fu cea de a trei sute patrusprezecea noapte spuse: Dupa cadiu si dupa martori care nu zabovira sa soseasca. Si batrnul ma nsu ra cu fata lui, si ne dete un ospat peste poate si ne facu o nunta stralucita. D upa care ma lua si ma duse la fica-sa, pe care nca nu o vazusem. O gasii desavrsit de frumoasa si dc dragalasa, gingasa la statura si la boiu. Si mai era si mpodobi ra cu odoare si cu giuvaieruri, cu matasuri si cu atlazuri, cu dichisuri si cu n estemate; iar ceea ce purta pe ea pretuia mii de mii de galbeni, si chiar ca nim enea nu ar fi izbutit sa le pretaluiasca ntocma. nct, cnd ajunsei lnga ea, mi placu. Ne ndragiram unul de celalalt. Si ramasera m mpreuna lunga vreme, desfatndu-ne fericiti pna peste poate. Dupa un rastimp, batrnul, parintele sotiei mele, se zavrsi ntru tihna si mi la Celui Preanalt. i facuram nmormntare frumoasa si l ngroparam. Iar cu pusei mna pe t ate cte le stapnise, si toti robii si toate slugile lui ajunsera robi si slugi la mine, sub puterea mea numai. Pe deasupra, negustorii din cetate ma alesera capet enie a lor, n locul lui, si atunci chiar ca putui sa cercetez obiceicle locuitori lor din cetatea aceea si felul lor de trai. Ca urmare, bagai de seama ntr-o zi, spre uluirea mea, ca oamenii din ceta tea aceea sufereau n fiecare an o naprlire, Ia vremea primaverii: naprleau de la o zi la alta, schimbndu-si faptura si nfatisarea; le cresteau niste aripi pe umeri s i se faceau zburatori. Puteau atunci sa zboare pna la bolta cea mai de sus a vazd uhurilor; si se foloseau dc starea lor cea noua ca sa-si ia cu totii zborul din cetate, nclasnd acolo dect femeile si copiii, care nu aveau si ei virtutea de a do bndi aripi. Atare isprava ma minuna n cele dinti vremi; da pe urma ma deprinsei cu ace le schimbari cc se petreceau statornic. Numai ca veni si o zi cnd ncepui sa ma rus inez de a fi singurul barbat fara de aripi, si de a fi nevoit sa ramn n cetate num ai eu cu femeile si cu copiii. Da degeaba i tot iscodii eu pe locuitori n ce chip ar fi sa fac ca sa-mi creasca si mie aripi la umeri, ca nimenea nu putu ori nu v ru sa-mi dea vreun raspuns In aceasta privinta. Iar eu tare mai ramasei necajit ca nu eram decr Sindbad Marinarul, fara a putea sa-mi adaug la porecla si nsusirea de zburator. ntr-o zi, cum pierdusem orice nadejde ca voi putea ajunge vreodata sa-i f ac sa-mi marturiseasca taina aceea a cresterii aripilor, l ochii pe unul dintre e i caruia i facusem fel de fel de nlesniri, si, tragndu-1 de-o parte, i spusei: Pe Allah, asupra-ti fie El! Fa-mi si tu macar o data, n temeiul a cte am f acut eu pentru tine, binele de a ma lasa sa ma agat de tine si dc a zbura cu tin e n rotirea ta prin vazduhuri. Ca aceasta-i o calatorie care tare mult ma mai isp iteste, si pe crc as vrea s-o adaug la sirul celor pe care le-am facut pe mari! Dintru-nti omul nici nu vru sa ma asculte; dar, de sila rugamintilor, pna la urma l nduplecai sa se nvoiasca. Atta de ncntat fusei de treaba, nct nici baremi n mai facui vreme s-o vestesc si pe sotia mea si pe cei din casa mea; ma nclestai de el cuprinzndu-1 pe dupa mijloc, iar el ma duse n vazduhuri lundu-si zborul, cu a ripile larg desfacute. Goana noastra prin vazduhuri sui dintru-nti n linie dreapta, un rastimp de stul de lung. Asa ca pna la urma ajunseram atta de sus sub bolta cereasca, nct putui sa aud limpede pna si ngerii cum si cntau psalmii sub coviltirul cerurilor. Ascultnd cntarile acelea minunate, ma cuprinse un val de cucernicie si strigai si eu: Marire lui Allah n slava cerurilor! Binecuvntat fie El si preamarit de toa ta faptura! Dc-abia rostisem vorbele acestea, ca purtatorul meu cel cu aripi trase o sudalma nfricosata si, scurt, dupa o fulgeratura amarnica, ntr-o bubuitura de tun et, cobor atta dc iute, nct mi pierdui rasuflarea si eram gata sa lesin si sa ma desp rind dc el cu primejdia dc a ma prabusi n genunea cea fara de fund. Si, ntr-o clip eala de ochi, ajunseram pe vrful unui munte unde purtatorul meu, aruncndu-mi o uit atura diavoleasca, ma parasi si pieri lundu-si zborul iarasi nspre nevazut. Eu atunci ramasei singur pe muntele acela pustiu; habar nu mai aveam nic i cc sa ma fac, nici ncotro s-o iau ca sa ma ntorc la sotia mea, si strigai, uluit pna peste fire: Nu este ajutor si tarie dect numai ntru Allah Preanaltul si Atotpute rnicul! Ori de cte ori scap de la o belea, o iau de ia cap cu alta si mai rea! L,

a urma urmei, mi se si cade ceea ce patesc!" Sezui atunci jos pe o stnca spre a chibzui la vreun mijloc de a ndrepta po nosul, cnd deodata vazui ca veneau nspre mine doi baietei de o frumusete vrajita, care semuiau cu doua lunc. Fiecare tinea n mna un toiag de aur rosu n care se sprij ineau n mers. Eu atunci ma ridicai iute, ma dusei sa-i ntmpin si le urai buna pace. Ei mi raspunsera cu gingasie la urare: ceea ce mi dete curaj sa le ndrept cuvnt, si lc spusei: Pe Allah, asupra voastra a amndurora, o, baietasi vrajiti, spuneti-mi cin e sunteti si ce faceti aici? Ei mi raspunsera: Suntem nchinatori la Dumnezeul cel adevarat! Pe urma, unul dintre cei doi mi facu un semn cu mna ntr-o parte, ca spre a ma pofti sa-mi ndrept pasii ntr-acolo, lasa n minile melc toiagul lui de aur si, lund u-1 de mna pe tovarasul sau cel frumos, pieri cu el din privirile mele. Luai atunci toiagul de aur si nu pregetai sa ma ndrept nspre partea care mi fusese aratata, tot minunndu-ma cu gndul la cei doi baieti atta de frumosi. Cum me rgeam asa de o buna bucata de vreme, vazui deodata cum iese de dupa o stnca un sa rpe uricscsc care tinea n gura un om nghitit pe trei sferturi si din care nu vedea m dect capul si bratele. Bratele se zbateau cu deznadejde, iar capul tipa: O, trecatorule, scapa-ma din gura acestui sarpe si nu vei avea sa te cai esti de fapta ta! Eu atunci o luai la fuga dupa bala si i alduii pe la spate cu toiagul meu de aur rosu o lovitura asa de bine altoita, nct bala ramase fara de suflare pe cl ipa si pe data. Si ntinsei mna catre omul nghitit si l ajutai sa iasa din pntecele sa rpelui. Cnd ma uitai mai bine la chipu-acelui om, ramasei pna peste poate de uluit cunoscnd n el zburatorul ce ma luase sa fac calatoria aceea a mea prin vazduh si care pna la urma se pravalise cu mine, cu primejdia de a ma prapadi, din slava bo itei cerului, pe vrful muntelui, unde ma parasise n primejdia de a muri de foame s i de sete. Ci nu vrusei totusi sa-i arat ca-i port vreo pica pentru fapta lui ce a rea, si ma multumii sa-i spun cu dulceata: Oare asa se poarta prietenii cu prietenii lor? El mi raspunse: Am mai nti a-ti multumi pentru ceea ce ai facut pentru mine. Numai ca tu h abar nu ai ca tu esti cel care, din pricina proslavirilor tale cnd ai rostit Nume le, si fara de voia mea m-ai pravalit din vnataia vazduhurilor! Ca Numele are asu pra noastra a tuturor aceasta putere! nct noi nu-1 rostim niciodata! Atunci, pentru ca sa ma scoata din muntele acela, i spusei: Iarta-ma si nu ma certa, ntruct chiar ca nu aveam de unde sa ghicesc urmar ile cele prapaditoare ale nchinaciunii mele dc laiul. latii dc Numele! Iti I. U'. A duicsc ca nu am sa-1 mai rostesc Ic.1 Iiiii|miI/boiului, daca mai vrei acuma sa te nvoiesti.1 nu c.ua iiul. U.it acasa! Atunci zburatorul se pleca, ma lua n spinare >1. Inii o clipeala de ochi, ma lasa jos pe terasa casei mele, si pici.1 la el. Cnd vazu ca vin de pe terasa, si ca intru n casa dupa o lipsa atta de ndelun gata, sotia mea pricepu tot ce se petrecuse si l binccuvnta pe Allah carele ma mai scapase nca o data de la pieire. Apoi, dupa revarsarile de bucurie ale ntoarcerii , mi spuse: De-acuma nu se cuvine sa te mai ncrduiesti cu locuitorii din cetatea aceas ta; sunt frati cu diavolii1! Eu i spusei: Da oare parintele tau cum de-a trait cu ei? Ea mi raspunse: Tatal meu nu se tinea de tagma lor si nu facea nicidecum ca ei si nu tra ia deloc traiul lor. Oricum, daca am un sfat a-ti da, nu avem nimica mai bun de facut, de vreme ce tatal meu a murit. n clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu. Dar cnd fit cea de a trei sute cincisprezecea noapte spuse: Nu avem nimica mai bun de facut, de vreme ce tatal meu a murit, dect sa l

asam cetatea aceasta : Episodul cu oamenii zburatori (dc altminteri ca si alte episoade din O mie fi una de nopti) a prilejuit amatorilor dc speculatii pc tema lumilor dispa rute sau a extraterestrilor multe supozitii. Cititorul atent va gasi, fara ndoial a, destule asemenea relatari stranii n cclc cc i s-au izvoait multiscusitci Seher ezada. Pagneasca, dupa ce fireste avem sa ne vindem bunurile, casele si acaretur ile. Vei savrsi totul cum vei putea mai bine, vei cumpara niste marfuri frumoase cu o parte din banii pe care i vei capata, si vom pleca amndoi la Bagdad, n tara ta , sa-ti vezi rudele si prietenii, si sa traim n pace si la adapost si cu cinstire a datorata Iui Allah Preanaltul! Eu atunci raspunsei cu ascultare si cu supunere. Numaidect ma apucai sa vnd, cum ma pricepui mai bine, bucata cu bucata, si fiecare lucru la vremea lui, toate bunurile socrului meu seicul, parintele soti ei mele, raposatul pe care aiba-1 Allah ntru mila si milostivirea sa! Si preschim bai ntr-acest chip toate cte le stapneam, si lucruri de casa si avutii, n galbeni de aur; si dobndii astfel un cstig de o suta la unul. Dupa care, mi luai sotia si marfurile ce ma ngrijisem sa le cumpar, naimii pe socoteala mea o naie care, cu voia lui Allah, avu o plutire norocita si rodn ica; asa nct, din ostrov n ostrov si din mare n mare, ajunseram ntr-un sfrsit cu bine la Bassra, unde nu ne opriram dect numai putina vreme. Suiram pe fluviu n sus si i ntraram n Bagdad, cetatea pacii. Ma ndreptai atunci, cu sotia si cu bogatiile mele, nspre ulita si nspre cas a mea, unde rudele ne primira cu mari revarsari de bucurie si o ndragira tare pe sotia mea, fiica seicului. Ct despre mine, grabii a-mi pune rnduiala pe totdeauna n alisverisuri, mi as ezai la magazii marfurile cele frumoase, mi ncuiai bogatiile, si putui, ntr-un sfrsi t, sa primesc n tihna firitiselile prietenilor si ale apropiatilor mei care, soco tind vremea ct lipsisem, gasira ca aceasta a saptea calatorie, cea de pe urma din calatoriile mele, durase, de la un cap la altul, douazeci si sapte de ani, tocm ai pe tocmai! Iar eu le istorisii pe de sart pataniile mele din vremea acelei li pse ndelungi; si facui juramntul, de care ma tin neabatut, precum vedeti, ca nicio data, cte zile voi mai avea de trait, nu voi mai purcede la nici o calatorie, pe mare fie, ori fie si numai pe uscat. Si nu pregetai sa dau multumire lui Allah P rcanaltul ca, n atta de multe rnduri si n pofida zaticnelilor melc repetite, ma scose se din attea primejdii si ma adusese ndarat n snul alor mei si al prietenilor mei! Si-asa a fost, o, oaspeti ai mei, aceasta cea de a saptea calatorie si c ea din urma care fu leacul deplin al jindurilor mele dupa ispravuri nemaipomenit e! Cnd Sindbad Marinarul si sfrsi n felul acesta istorisirea, n mijlocul musafir ilor tacuti si minunati, se ntoarse nspre Sindbad Hamalul si i spuse: Si acum, o, Sindbad pamnteanule, masoara muncile cte le-am ndurat si necazu rile cte le-am patimit din mila lui Allah, si spune-mi daca soarta ta de hamal nu a fost cu mult mai prielnica unei vieti tihnite dect cea care mi-a fost menita m ic de la ursitoare? Tu, e adevarat, ai ramas sarac, iar eu am agonisit bogatii f ara de socoata; da oare nu e asa ca fiecare dintre noi a fost rasplatit dupa tru da sa? La vorbele acestea, Sindbad Hamalul veni sa-i sarute mna lui Sindbad Mari narul si i spuse: Pe Allah, asupra-ti fie El, o, stapne al meu, iarta-mi nechibzuinta cntecu lui! Atunci Sindbad Marinarul puse sa se astearna masa pentru musafirii sai s i le dete un ospat care tinu trei nopti. Pe urma binevoi a-1 pastra pe lnga sine, n slujba de chivernisitor al casei sale, pe Sindbad Hamalul. Si traira amndoi ntro prietenie desavrsita si huzuriti peste poate, pna ce veni sa-i caute aceea care face sa se spulbere desfatarile, cea care rupe prieteniile, care naruieste sarai urile si nalta mormintele, moartea cea amara. Marire celui Viu, carelc nu moare n iciodata! Dupa cc Seherezada, fiica vizirului, ispravi de istorisit povestea lui S indbad Marinarul, se simti cam ostenita si, cum dc altminteri vedea ca se apropi

e dimineata si nu vroia, sfioasa dupa obiceiul ei, sa treaca peste ngaduinta data , tacu zmbind. Atunci micuta Doniazada, crc ascultase minunata si cu ochii bulbucati pov estea aceasta uluitoare, se scula dc pe chilimul pe care sedea ghemuita si dete fuga s-o sarute pc surora-sa, spunndu-i: O, Seherezada, sora mea, ce dulci sunt vorbele tale si gingase, si curat e, si desfatatoare la gust, si nmiresmate n prospetimea lor! Si ce grozav e, si ul uitor, si cutezator Sindbad Marinarul! Iar Seherezada i zmbi a rde si spuse: Da, sora mea! Da ce este aceasta pe lnga cea pe care am sa v-o istorisesc la amndoi noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viata din mila lui Allah si din bu nul plac al sultanului! Si sultanul Sahriar, care gasise calatoriile lui Sindbad cu mult mai lun gi dect cea pe care o facuse el nsusi dimpreuna cu fratele sau Sahzaman n cmpia de p e tarmul marii, acolo unde Ii sc ivise einnul cel mpovarat cu lada, se ntoarse nspr e Seherezada si i spuse: Chiar ca, o, Seherezada, nu vad ce poveste ai putea sa-mi mai istorisest i! Oricum, as vrea una crc sa fie mpanata cu stihuri! Mi-ai fagadui t-o mai dc mul t si nu pari ca te-ai ndoi cumva ca, daca tot zabovesti asa sa-ti ndeplinesti faga duiala, capul tau arc sa se adauge la capetele celor dc dinaintea ta! Iar Seherezada spuse: Pe ochii mei! Chiar aceea pe care ti-o pastrez, o, norocitulc sultan, ar e sa-ti dea multumire deplina, si, pe deasupra, este si peste masura de ispitito are pe lnga toate cele cte le-ai ascultat! Poti s-o si judeci de pe acum dupa nume le ei, care este: Povestea cu frumoasa Zurnurrud 1 fi cu Alisar, ftul lui Glorie . Atunci sultanul Sahriar zise n cugetul sau: Nu am s-o omor dect dupa!" Pe u rma o lua n brate si si petrecu ce mai ramasese din noapte cu ea. Dimineata se scula si pleca la divanul dreptatilor. Si sala se umplu de multimea de viziri, de emiri, de dregatori, de straji si de slugi de la sarai. I ar cel mai de pe urma care intra fu vizirul cel mare, parintele Seherczadci, car e veni sub brat cu giulgiul menit fiicei sale, pe care, de data aceasta, o si so cotea pierita de-a binelea. Da sultanul nu-i spuse nimic n privinta aceasta, si p rcurma a judeca, a caftani n slujbe, a mazili, a obladui si a ispravi treburile a flate n chibz, si tot asa pna Ia sfrsitul zilei. Apoi divanul fu ridicat si sultanu l se ntoarse n sarai, pe cnd vizirul cel mare ramnea nedumerit si pna peste poate de minunat. Apoi, cnd se facu noapte, sultanul Sahriar intra la Seherezada si facura m preuna treaba lor obisnuita.

SFRSIT Zurnurrud: smarald