Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
Luna noua
Din perspectiva lui Edward
Capitolul 6 – Iadul meu personal
-
Oh haide, Edward. Nu mai fa mutra asta. E doar liceul,spuse Alice iritata in timp ce mergeam toti spre Volvo-ulmeu.Liceul.Alice nici n-avea idee de cat este de rau sa poti citi gandurile,mai ales adolescentilor care umplu o scoala. Liceele si elevii lorerau intotdeauna la fel. Niste mentalitati atat de superficiale...Un singur liceu a fost diferit. O singura fiinta pe care am intalnit-o a depasit limitele normalului. Unica fiinta care putea fi atat dediferita de ceilalti, atat de frumoasa. Unica si prin faptul canumai pe ea o iubesc.Mai mult decat orice.Dar imensul gol din piept, si agonia imi reaminteau ca opierdusem. Expresia mi se schimba, contorsionandu-se intr-ogrimasa de durere...Cum aveam sa traiesc fara ea? Cum voi supravietui primei zilela liceu astazi? Am sa ma blestem tot restul eternitatii pentru caam acceptat sa ma intorc.Hei. Am o idee.Singura metoda de a supravietui este... sa nu infrunt un nouliceul ci sa fug undeva ca lasul ce sunt si sa ma inchid in ochiiBellei.Am asteptat ca ceilalti s-o ia putin inainte si m-am intors sa-mifac evadarea...
-
Edward!!!Alice imi vazuse decizia, fulgerandu-ma cu niste ochi de gheata.Am oftat. Clarvazatorii pot fi
foarte
enervanti.
-
Vin acum, am raspuns absent, facand pe prostul siurcandu-ma in masina.Ceilalti deja intrasera, asa ca Alice, care stia drumul, pornimotorul si conduse spre scoala.Am blocat gandurile tuturor si am privit absent pe geam.Ningea cu fulgi mari si albi.Privelistea era uimitoare daca as fi putut sa observ. Caci in fataochilor aveam intotdeauna chipul Bellei, care are un suflet maipur decat zapada care cade acum.
 
Dar cand atingeau geamul masinii, se topeau si se prelingeaupe sticla ca niste lacrimi. Lacrimile pe care nu voi puteaniciodata sa le vars.Sunt sigur ca daca as fi putut plange, as face-o tot timpul. Trebuia sa fie atat de bine, sa-ti eliberezi chinul in lacrimi calde,care sa ti se scurga usor pe obraji...Erau atatea experiente umane pe care nu le avusesem. Saupoate le-am avut, dar nu-mi amintesc, desi ma indoiesc. Canderam uman tot ce-mi doream era glorie in armata. Acum mi separe extrem de prostesc si copilaros. La ce folosea
gloria
?
-
Pamantul catre Edward, chicoti Alice pe un ton ridicat.Oh. Am tresarit.
-
Scuze, eram prins in ganduri. Ce spuneai? am murmurat,ridicandu-mi privirea spre ea.
-
Spuneam ca am ajuns. Si Edward, un sfat, ai face bine saafisezi alta expresie decat tristetea asta, inconfundabilapentru o fata, stiu ca te pricepi la asta, zise Alice, scotandcheile si strambandu-se usor.Mi-am privit expresia din cele 4 puncte de vedere ale celor delanga mine. Chiar era o expresie trista, nu, Alice nu spusese totca sa nu ma deranjeze. Era o expresie disperata. Ochii pareauca-mi ard.In ultimul timp, adica in ultimele 3 luni nu mi-am mai ascunsemotiile. Eram singur, nu era nevoie s-o fac. Plus ca durerea eramai usor de suportat cand o lasam sa iasa.Era greu sa iau toata prefacatoria de la inceput.
-
Bine, ce zici de asta? am spus si am luat o expresie faranicio emotie, banala.
-
Destul de bine. Vezi ce faci cu privirea, spuse Rosalie,criticandu-ma in continuare, doar ca mental.Am ascultat ce gandea si mi-am privit si eu chipul. Nu mai eradisperare, era un fel de... amaraciune.
-
Eh, se pare ca atata pot, am spus strambandu-ma.Ceilalti dadura din cap si am iesit in masina. Eu am luat o guramare de aer si m-am pregatit pentru...
„OMG!! Cine e el? E nou? Doamne, e atat de dragut! Trebuieneaparat sa-i dau numarul meu...” „Arata ca un fotomodel. De fapt, asa arata toti, dar el parca emai dragut. E mai tanar. Dar de ce pare... trist?” „In clanul Ciudatilor a mai venit unul. Pacat ca sunt atat deretrasi. Mi-ar placea sa-l cunosc....” 
Arghh!
 
Era mai rau decat crezusem. Imi venea sa-i omor pe toti, numaisa scap de gandurile lor, caci cu mirosul nu aveam problemeprea mari. Vanasem noaptea trecuta.Oricum, liceul de aici din Alaska nu era prea diferit. Doar caarata mai bine, intr-o vopsea de un albastru palid. Iar in parcarenu era nici-o masina gen camioneta Bellei, peste care sa ploua.Aici ningea.Dar in acel moment, din masina parcata de langa noi iesira unbaiat si o fata, tinandu-se de mana, zambind...Bella. Imaginea celor doi straini parca imi scrise cu litere de focin minte numele ei, amintindu-mi ca acum un timp eram ca
ei...
Fericiti.Bella. Tot ce vreau e ea.Ma simteam rupt in bucati de o durere insuportabila, o invidiepeste inchipuire, cum ii priveam iesind si indreptandu-se sprecladirea scolii.Ca atunci cand eram cu Bella mea, cand ii deschideam portieramasinii si ne tineam de mana pana inauntrul clasei, caci aveamtoate orele impreuna...Mi-am simtit genunchii tremurand.Suspinele se zbateau salbatic in piept vrand sa evadeze, iarochii mi se umplusera de lacrimile pe care nu aveau sa curganiciodata. Jasper ma privi ingrijorat, gandurile luandui-o razna. El putea samanipuleze emotiile celor din jur, dar partea proasta la puterealui era ca si
traia
in acelasi timp emotiile cu care lucra. Jasper nu putea suporta ce simteam. Imi trimise multe valuri decalm. Am simtit cum focul ce ma mistuia se stingea incet, darnu definitiv.Izbucnirea mea nu durase mult, dar destul, caci cativa oameniobservasera.
Ce e cu el? Probabil l-a parasit prietena sau ceva de genul...
gandea o fata de pe-aproape.
Parea atat de trist... Ma intreb daca are prietena. Probabil s-aintamplat ceva intre ei daca are. Oricum, eu sunt gata saconsolez...
Ok. Oficial am gasit cea mai enervanta fata din scoala.Gandurile ei ma enervau cel mai rau.Mi-am urmat familia spre secretariat, ignorand toate privirile, acarui proprietari sunt sigur ca nu mai aveau mult si le ieseauochii din orbite. E ceva ce urasc. Holbatul.
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more